LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „NICOLAE ROTARU” CONSTANTA

Învăţător: Drăgulescu Dan

31.03.2017

Referat
DEZVOLTAREA UNOR ATITUDINI FAVORABILE LUĂRII DECIZIILOR ŞI
EXPRIMĂRII OPINIILOR PERSONALE

Moto: „Din gura copiilor iese adevăr”

Platon, Buchetul.

Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia
să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni
cetăţeni.
Scopul educativ al primelor şcoli a fost acela de apregăti copiii ca să devină buni
cetăţeni pentru conducerea statului şi buni militari pentru apărarea lui. Morala se realiza cu
ajutorul lecturilor din operele scriitorilor.
În centrul educaţiei la greci se afla ideea perfecţiunii persoanei umane – ideea
exprimată de Homer prin cuvintele eroului legendar Hector: „să fiu totdeauna primul între ai
mei şi înaintea tuturor să mă disting..., să fiu meşter la vorbă şi vrednic la fapte”. Aceasta
înseamnă asigurarea dezvoltării armonioase a individului, adică o dezvoltare fizică,
intelectuală şi morală.
Dezvoltarea moral-civică avea ca scop formarea unor trăsături de caracter ca:
 săpânirea de sine;
 cumpătarea;
 respectul pentru dreptate şi lege;
 venerarea divinităţii.

Educaţia se realiza în familie şi în şcoală. În familie, copiii primeau educaţie morală

învăţând cântece, poezii, reguli morale care urmăreau formarea unor deprinderi de
comportare.
Şcoala urmărea formarea bunelor maniere şi a unor trăsături de caracter.
Pentru Aristotel, educaţia morală, educaţia pentru virtute înseamnă pregătirea omului
pentru o conduită raţională. Educaţia civică înseamnă la Aristotel pregătirea tânărului pentru a
fi un om cu judecată, a gândi înainte de a acţiona, a lucra cu prudenţă, a fi înţelept.
Lui Seneca îi datorăm maximele:
 nu pentru şcoală învăţăm, ci pentru viaţă;
 lung este drumul prin reguli, dar scurt şi eficace prin exemplu;
 educaţia trebuie să fie bărbătească, căci viaţa e ca o bătălie care cere energie şi
perseverenţă.

Educaţia civică, educaţia pentru viaţă trebuie să înceapă cu prima copilărie pentru că,
la această vârstă se poae contura mai bine impresiile.
În popor ideile şi învăţăturile moral-civice se transmiteau de la o generaţie la alta prin
tradiţia folclorică. Literatura populară didactică a avut un important rol formativ. Prin tradiţii
şi obiceiuri se transmiteau reguli după care erau pregătiţi copiii pentru viaţă:
 cum să se poarte;
 cum să muncească;
 cum să petreacă.
 Enumăr în acest sens proverbele, poveştile şi cântecele care cuprindeau îndemnuri
morale, ghicitorile, dansurile şi jocurile. Ţesutul şi brodatul covoarelor, pictura, sculptura,
încrustările au contribuit la modelarea artistică a tinerilor, în folclorul nostru copiii întâlneau
tipuri de oameni daţi ca model pentru virtuţiile lor.
Fata moşului era bună, harnică, modestă, în contrast cu fata babei cea rea, leneşă,
lăudăroasă, invidioasă, egoistă. Băieţii îl aveau ca model pe făt-frumos cel curajos, plin de
iniţiativă, gata să alunge răul, să facă dreptate.
Din hrisoavele vremii se desprin idei despre felul cum era concepută educaţia ca o
întărire a sufletului prin intermediul căreia se punea în lumină ceea ce este vrednic în om.
Vorbind despre părinţi, fiii domnitorilor se adresau cu formulele: părintele nostru prea scump
şi prea sfânt, ei fiind educaţi în spiritul iubirii faţă de părinţi, pentru respectul profund faţă de
cei mai în vârstă, pentru lege. Copiii erau crescuţi în spiritul omeniei, ospitalităţii şi
tenacităţii.
Cultura şi educaţia umaniştilor au pus în centrul preocupărilor omul liber, un om
tânăr, virtuos, capabil în toate direcţiile, un om universal.
Putem spune că educaţia civică a fost concepută ca o datorie de a forma la om anumite
virtuţi: înţelepciunea, cumpătarea, curajul şi dreptatea, dar şi modestia, bunăvoinţa, politeţea,
respectul, hărnicia.
Ca metode ale educaţiei morale erau exemplul, povestirea morală, exerciţiile morale,
toate având ca scop să formeze deprinderi de ordine, conduită, muncă.
Această disciplină corespunde nevoii de a forma la elevi atitudinea şi conduita civică,
continuând tradiţia şcolii româneşti, preocupată de educarea viitorului cetăţean.
Educaţia civică la această vârstă urmăreşte iniţierea copilului ca viitor cetăţean într-un
comportament conştient, responsabil, capabil de înţelegere, toleranţă, respect, curajul de a
răspunde pentru propriile fapte, de a acţiona conştient faţă de drepturi, dar şi de îndatoriri.
În acest fel educaţia civică conduce nu la o supraîncărcare a elevilor ci la
conştientizarea rostului educaţiei, instruirii şi normelor morale în pregătirea pentru viaţă.
Prin activităţile de educaţie civică la clasa a IIIa se pot dezvolta şi manifasta atitudini
favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale în aproape toate activităţile
desfăşurate la clasă fiind capabil:
 Să se gândească pe sine şi pe ceilalţi oameni în termeni de persoane, toate acestea le
întâlnim în programă la teme ca:
- persoana mea;
- persoana lui;
- ce înseamnă să fim persoane;
- corpul meu;
- persoane cu nevoi speciale;
- trăsături morale ale persoanei: încrederea/lipsa de încredere; respectul/lipsa de
respect; curaj, frică, laşitate;
 Să compare diferite persoane pe baza asemănărilor şi deosebirilor dintre ele, în vederea
acceptrării diferenţelor şi formării unui comportament tolerant.
 Să poată manifesta şi cultiva respect faţă de sine şi faţă de celălalt.
În raporturile noastre cu lucrurile şi fiinţele, să justifice consecinţele respectului,
curajului, bunăstării, sincerităţii şi a atitudinii lor negative în relaţiile cu ceilalţi.
Copilul să-şi formeze atitudini pozitive în raport cu lumea lucrurilor, lumea plantelor
şi animalelor, în vederea manifestării unui comportament ecologic.
 Să înţeleagă noţiunea de grup si să identifice principalele tipuri de grupuri din care fac
parte.
 Să manifeste înţelegere, respect, interes pentru problemele grupului din care fac parte, în
contextul exercitării drepturilor şi asumării de responsabilităţi.

Pe baza conţinutului textelor de început, elevii îşi pun întrebări în legătură cu faptele
prezentate şi consecinţele acestora şi încercă să deosebească sinceritatea de minciună, curajul
de frică şi de laşitate, bunătatea de răutate, construindu-şi prin proprie înţelegere şi dorinţă
atitudinea pozitivă.
Teme ca:
- Lucrurile din jurul nostru;
- Nu-mi sunt doar simple lucruri
- Proprietatea asupra lucrurilor
- Nevoia de lucruri
pun în discuţie importanţa unor atitudini pozitive faţă de lucruri, iar teme ca:
- Sunt animalele şi plantele persoane?
- Despre simboluri
- Copil ca tine sunt şi eu
- Nevoia de plante şi de animale
pun în lumină consecinţele unei atitudini pozitive faţă de plante şi animale.

Întrebările, exerciţiile prezentate gradual, au menirea de a antrena elevii într-o

participare activă pe baza stimulării gândirii, prin realizarea exerciţiilor de recunoaştere,
comparare, diferenţiere, descoperire, generalizare. În acest scop se apelează la forme şi
procedee de lucru: antrenamente, comentarea, argumentarea, justificarea, astfel se pot
dezvolta atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale.
Formele de lucru prin care se dobândesc cunoştinţe şi atitudini sunt: jocul de rol
(Despre mine, Crenguţa fermecată, Cine sunt eu?, Autoportret), dialogul, convorbirea,
chestionarul, comentarea desenelor, epigramelor, citatelor, proverbelor.
În luarea unor decizii şi exprimarea unor opinii personale elevii trebuie să găsească o
soluţie cazului prezentat apoi vor trebui să o evalueze. Sunt de acord cu soluţia găsită? Ce va
însemna ea pentru părţile implicate? Dar pentru societate? În anumite situaţii, când cazul
analizat este real şi a fost rezolvat nu i se va spune elevului dinainte soluţia adoptată. Elevii
sunt lăsaţi să tragă propriile concluzii şi apoi, pentru comparaţie, se prezintă soluţia adoptată
real. Este important ca atunci când soluţia prezentată de ei nu corespunde cu cea reală să fie
asiguraţi că ei nu au greşit ci că doar au avut o opinie personală.
Jocurile de rol folosite în lecţiile de educaţie civică, învăţătorul trebuie să respecte
sentimentele individuale şi structura socială a clasei. Deoarece interpretarea de roluri
presupune o implicare afectivă, se pot naşte întrebări care nu au un răspuns unic sau simplu.
Nu îi lăsaţi pe elevi cu impresia că întrebările puse pot avea numai un răspuns posibil. Este
foarte important ca învăţătorul şi elevii să accepte puncte diferite de vedere ca pe ceva natural
şi normal. Învăţătorul nu-şi va impune propria concepţie asupra unor probleme controversate
şi nu va încerca să obţină consensul cu orice preţ.
Activitatea pe grupe oferă elevilor posibilitatea participării afective la discuţie.
Această activitate necesită pregătirea învăţătorului dar are şi multe avantaje:
- încurajează activitatea şi participarea membrilor:
- stimulează emiterea de idei mai mult decât o face activitatea individuală;
- îi ajută pe participanţi să înveţe unul de la altul şi de la conducător;
- elevii vor vorbi mai liber în faţa unui grup mic decât în faţa întregii clase;
- munca individuală este facilitată în grupuri mici;
- competiţia între grupuri va creşte eficienţa activităţii;
- stimulează contribuţia personală.
 În concluzie, manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării
opiniei personale nu se face numai în orele de educaţie civică ci la toate obiectele de studiu
din clasele primare, în familie, în jocurile libere, se face permanent.

BIBLIOGRAFIE
1. Pedagogie, Conferenţiar Universitar Doctor Mihai Diaconu, Profesor Universitar
Doctor Ioan Jinga, Editura ASE Bucureşti 2004.
2. Îndrumător pentru utilizarea manualului de educaţie civică, Marcela Peneş şi Vasile
Molan, Editura Aramis, 1996.
3. Competenţe şi calificative la clasele a IIIa şi a IVa la Educaţie Civică, Editura Sigma,
1999.