1.

Cuprins

1. Cuprins 3
2. Argument 4
3. Linii electrice subtrane 6
3.1. Clasificarea si utilizarea liniilor electrice subterane 6
3.1.1. Liniile electrice subterane de joasă tensiune 6
3.1.2. Liniile electrice subterane de medie tensiune 6
3.1.3. Elementele componente ale liniilor electrice subterane 7
3.2.Exploatarea si inretinerea liniilor electrice subterane de joasa,
medie si inalta tensiune 7
3.2.1. Supravegherea funcţionării liniilor electrice subterane 7
3.2.2. Preluarea în exploatare a liniilor noi 8
a.Probele 9
b. Punerea sub tensiune si darea in exploatare a LES. 9
c. Masurarea rezistentei electrice a conductoarelor 9
d. Masurarea rezistentei de izolatie 10
e. Urmarirea comportarii liniilor in perioada
exploatarii provizorii 11
3.3. Avarii si deranjamente 12
3.4.Intretinerea si exploatarea 13
3.5. Determinarea punctului de defect 14
3.5.1. Măsurarea rezistentei conductorului defect al cablului 15
3.5.2. Măsurarea capacităţii conductorului defect al cablului 15
3.6. Încercari si verificari profilactice 16
3.6.1.Incercarea cu tensiune mărită 16
3.6.2.Măsurarea rezistenţei de izolare a cablurilor 17
a.Metoda inductiva. 17
b. Metoda in bucla. 18
c.Metoda econometrica. 19
d.Metoda acustica 20
3.7. Repararea liniilor electrice subterane 20
3.8. Calcul economic; Exemplu de calcul al costului unei reparatii 21
3.9. Impactul reţelelor electrice asupra mediului 22
3.10. Norme de protectie a muncii 23
3.11. Norme de protectie contra incendiilor 24
4. Bibliografie 25
 2. Argument
Tema lucrarii „Exploatarea si intretinerea liniilor electrice subterane” este o
tema ampla,solicitanta si complexa.
Cuprinsul si argumentul prezinta numai o privire de ansamblu asupra lucrarii.
Partea a treia este aceea care prezinta in amanunt elementele lucrarii.
Aceasta incepe printr-o prezentare a liniilor electrice subtrane.
Liniile electrice subterane prezintă faţă de liniile electrice aeriene o serie de
avantaje importante, precum şi unele dezavantaje.
Principalele avantaje ale liniilor electrice subterane sunt următoarele:
- siguranţă în funcţionare mărită. Aceasta impune o calitate cores- -----
punzătoare a elementelor componente (cabluri, 'armături etc.), precum şi o
exploatare corectă a acestora;
- nu ocupă teren necesar altor utilizări;
- nu influenţează estetica localităţilor;
- nu prezintă pericol de atingere directă de către oameni.
Se mai prezinta:
- Liniile electrice subterane de joasă tensiune; sunt linii a căror tensiune
de funcţionare nu depăşeşte 1 kV.
- Liniile electrice subterane de medie tensiune; sunt linii a căror tensiune
de funcţionare este mai mare de 1 kV şi mai mică de 110 kV. In ţara noastră, s-a
stabilit ca tensiune optimă pentru reţelele electrice de medie tensiune, tensiunea de 20
kV.In sistemul energetic se mai întâlnesc, în afara reţelelor electrice subterane de 20
kV şi reţele electrice subterane de 6, 10 kV, iar în unele părţi şi de 25 şi 35 kV;
- Elementele componente ale liniilor electrice subterane; Liniile
electrice subterane au ca principale elemente componente urmatoarele:
- cabluri electrice;
- manşoane;
- cutii terminale;
Se continua cu exploatarea si inretinerea liniilor electrice subterane de joasa,
medie si inalta tensiune. Prin exploatarea liniilor electrice subterane se înţelege
totalitatea activităţilor ce trebuie duse pentru menţinerea acestora în funcţionare
continuă şi sigură, la nivelul capacităţilor stabilite prin proiecte.
Aici sunt doua probleme importante de analizat:
- supravegherea funcţionării liniilor electrice subterane; se face de către
personalul de exploatare din staţiile electrice de transformare. Acesta urmăreşte în
principal următoarele:
-valorile curenţilor care circulă prin cabluri;
-valorile tensiunilor;
-starea cutiilor terminale (dacă nu iau scurgeri de miasă izolantă);
-starea canalelor de cabluri etc
- preluarea în exploatare a liniilor noi; presupune:
a. Probele ;
b. Punerea sub tensiune si darea in exploatare a LES.
c. Masurarea rezistentei electrice a conductoarelor
 d. Masurarea rezistentei de izolatie
e. Urmarirea comportarii liniilor in perioada
exploatarii provizorii
Urmeaza avariile si deranjamentele; in timpul funcţionării liniilor electrice
subterane se produc o serie de defecţiuni care atunci cînd nu afectează
consumatorii şi nu. produc distrugeri de instalaţii se numesc deranjamente.
Atunci cînd ca urmare a acestor defecţiuni suferă consumatorii, .prin
limitarea sarcinii sau scoaterea din funcţiune a acestora, se numesc avarii.
Nu este uitata nici intretinerea si exploatarea LES; liniile electrice subterane
sunt usor de exploatat atata timp cat nu a intervenit un defect.
In cazul in care a aparut un defect pe LES aceasta se scoate de sub tensiune se
indentifica si se repara defectul si apoi se repune sub tensiune.
Se mai prezinta si determinarea punctului de defect prin doua metode:
- măsurarea rezistentei conductorului defect al cablului ;
- măsurarea capacităţii conductorului defect al cablului.
Incercarile si verificarile profilactice sunt prezentate si ele sub forma adoua
metode:
- Incercarea cu tensiune mărită ;
- Măsurarea rezistenţei de izolare a cablurilor.
Repararea liniilor electrice subterane este prezentata si ea, constă în
general din următoarele:
-refacerea cutiilor terminale care pierd masa izolantă sau care se
defectează în timpul încercărilor;
-refacerea manşoanelor de înădire;
-înlocuirea unor porţiuni de cablu defect etc
Repararea liniilor electrice subterane este o problema laborioasa si foarte
importanta,ea putand fi realizata numai de oameni foarte bine pregatiti teoretic,dar mai
ales practic.
Se continua cu un calcul economic luind ca exemplu de calcul costul unei
reparatii care consta in inadirea unui cablu subteran de 10 kv care s-a rupt in 2 locuri
in timpul functionarii.
Urmeaza:
- impactul reţelelor electrice asupra mediului;
- norme de protectie a muncii ;
- norme de protectie contra incendiilor.
Bibliografia utilizata incheie prezentarea proiectului.

3
 3. Linii electrice subtrane

Liniile electrice subterane prezintă faţă de liniile electrice aeriene o serie de

avantaje importante, precum şi unele dezavantaje.
Principalele avantaje ale liniilor electrice subterane sunt următoarele:
- siguranţă în funcţionare mărită. Aceasta impune o calitate cores- -----
punzătoare a elementelor componente (cabluri, 'armături etc.), precum şi o
exploatare corectă a acestora;
- nu ocupă teren necesar altor utilizări;
- nu influenţează estetica localităţilor;
- nu prezintă pericol de atingere directă de către oameni.
Dezavantajele liniilor electrice subterane sînt următoarele:
- cost mai ridicat;
-depistarea şi înlăturarea defectelor mai dificile;
- necesită personal cu o calificare mai înaltă pentru construcţia şi
exploatarea lor.
3.1. Clasificarea si utilizarea liniilor electrice subterane
În funcţie de tensiunea la care funcţionează, liniile electrice subterane pot fi:
- de joasă tensiune;
- de medie tensiune;
- de înaltă tensiune.

3.1.1. Liniile electrice subterane de joasă tensiune

Sunt linii a căror tensiune de funcţionare nu depăşeşte 1 kV. Ele servesc, în
principal, la:
- alimentarea cu energie electrică a consumatorilor casnici;
- alimentarea iluminatului public şi comercial;
- alimentarea' motoarelor electrice de joasă 'tensiune;
- alimentarea diverselor acţionări electrice, protecţii etc.

3.1.2. Liniile electrice subterane de medie tensiune

Sunt linii a căror tensiune de funcţionare este mai mare de 1 kV şi mai mică de
110 kV. In ţara noastră, s-a stabilit ca tensiune optimă pentru reţelele electrice de
medie tensiune, tensiunea de 20 kV.
In sistemul energetic se mai întâlnesc, în afara reţelelor electrice subterane de 20
kV şi reţele electrice subterane de 6, 10 kV, iar în unele părţi şi de 25 şi 35 kV.
Liniile electrice subterane de medie tensiune servesc, în principal, la:
-legarea punctelor de alimentare şi a posturilor de transformare d3e staţiile electrice de
transformare;

4
-realizarea legăturilor de rezervă sau de echilibru întcre diverse puncte de alimentare
sau posturi de transformare;
-alimentarea motoarelor electrice
Ele servesc, în principal, la transportul energiei electrice la staţiile electriceice
de transformare — racord adânc — de pe platformele indus sau la staţiile electrice de
transformare din centrele urbane aglomerate.
folosesc, de asemenea, în centrale electrice pentru realizarea legături simple şi
economice între grupurile generator transformator şi barele staţiilor de 110 şi 220 kV
sau în unele cazuri, la inter-rea unei linii de înaltă tensiune cu un fluviu.

3.1.3. Elementele componente ale liniilor electrice subterane

Liniile electrice subterane au ca principale elemente componente urmatoarele:

- cabluri electrice;
- manşoane;
- cutii terminale;

3.2.Exploatarea si inretinerea liniilor electrice subterane de

joasa,medie si inalta tensiune
Prin exploatarea liniilor electrice subterane se înţelege totalitatea activităţilor
ce trebuie duse pentru menţinerea acestora în funcţionare continuă şi sigură, la
nivelul capacităţilor stabilite prin proiecte.
In figura 9.1 sînt reprezentate activităţile menite să asigure o exploatare
corectă şi economică a liniilor electrice subterane, din care se observă
următoarele trei direcţii principale

3.2.1. Supravegherea funcţionării liniilor electrice

subterane

Se face de către personalul de exploatare din staţiile electrice de transformare.

Acesta urmăreşte în principal următoarele;
-valorile curenţilor care circulă prin cabluri;
-valorile tensiunilor;
-starea cutiilor terminale (dacă nu iau scurgeri de miasă izolantă);
-starea canalelor de cabluri etc.
In cazul în care nu există personal de exploatare permanent în staţii, controlul
regimului de funcţionare al L.E.S. se face în mod periodic de echipe specializate de la
centrul de exploatare.
Activitatea preventivă în exploatarea liniilor electrice subterane se realizează pe
baza normelor şi instrucţiunilor tehnice de exploatare avînd în vedere următoarele:
-controlul periodic al liniilor în funcţiune urmărind şi: stabili tatea terenului în
lungul traseului; integritatea traversărilor si a canalelor de cabluri; starea cablurilor si a
suporţilor, inscripţiile de pe manşoane şi cabluri, precum şi starea cutiilor terminale şi
a contactelor;
5
 -probe şi verificări profilactice, care se execută pentru a se.scoate în evidenţă
punctele slabe ale liniei;
-revizia liniei electrice subterane, care are drept scop
constatarea si remedierea micilor defecţiuni ce apar în timpul exploatării;
materialelor, a aparataje-lor şi instalaţiilor, calitatea muncii personalului de
exploatare, punctele slabe din instalaţii si cauzele generatoare etc.

3.2.2. Preluarea în exploatare a liniilor noi

Principalele aspecte legate de preluarea unei linii noi, în exploatare sînt

reprezentate în figura 9.7, constând din verificări si probe. .
Verificările ce trebuie făcute cu deosebită atenţie înaintea punerii în
funcţiune sînt următoarele-
-verificarea buletinelor de calitate pentru toate materialele utiliyate;
-verificarea concordanţei dintre prevederile proiectului si realizările în teren
6
 -verificarea evidenţei tehnice de exploatare (instrucţiuni tehnice de
exploatare, fisa tehnică a liniei, schema electrică de încadrare în sistem etc.
-verificarea calităţii personalului care urmează sa preia linia în
exploatare etc.
a.Probele

pentru atestarea calităţii lucrării în vederea punerii acesteia în funcţiune,

sînt următoarele:
-proba de continuitate a liniei prin măsurarea rezistenţei ohmice a fiecărei
faze;
-proba de supratensiune, cînd linia electrică subterană este supusă
unei tensiuni mărite, conform normelor, cu scopul de a se verifica
calitatea izolaţiei;
-probe de funcţionare a întreruptoarelor şi separatoarelor liniei;
-proba de funcţionare a instalaţiilor de protecţie, de automatizare
si de măsurare.
Cînd toate rezultatele verificărilor şi probelor efectuate sînt corespunzătoare, şi încheie
un proces-verbal de preluare în exploatare şi punere în funcţiune propriu-zisă pentru
probă (72 ore).

b. Punerea sub tensiune si darea in exploatare a LES.

Punerea sub tensiune si incercarile la care sant supuse cablurile de energie ale
unui LES se fac in conformitate cu instructiunile prevazute in normative si in ''caietul
de sarcini ale clubului''.
Dintre aestea cele mai importante sant:
- masurarea rezistentei electrice a conductoarelor ;
- masurarea rezistentei de izolatie ;

c. Masurarea rezistentei electrice a conductoarelor

permite depistarea unor defecte ce ar fi putut sa apara in timpul montarii cablului ,ca :
- intreruprea conductoarelor electrice pe una sau mai multe faze ;
- contacte electrice intre conductoare datorate unor defecte de izolatie
- rezistente de contact suplimentare in locurile de jonctiune si ramificatie
datorate unei executii necorespunzatoare.
Rezistenta conductoarelor cablului se masoara cu ajutorul puntii simple.
Schema de principiu pentru legarea rezistentelor in punte simpla este
reprezentata in figura 16 , unde R1 , R2 , R3 sant rezistente cunoscute iar Rx rezistenta
conductorului cablului electric , care trebuie determinata.
Intre punctele C si D se monteaza un galvanometru.Sistemul este conectat sursa
de curent continuu prin intrerupatorul K.
Rezistentele R2 si R4 sant variabile.Acestea se modifica astfel , incat prin
galvanometru curentul sa fie nul.

7
 Fig. 16-Schema de principiu a puntii simple.

De regula , rezistenta cablului se masoara la o temperatura 0 diferita de 20*C ,

temperatura pentru care este determinata rezistenta din catalog.

d. Masurarea rezistentei de izolatie

se face dupa ce cablul a fost incercat la o tensiune de cinci ori mai mare decat
tensiunea lui nominala.In cadrul acestei incercari , daca izolatia este slabita apar
8
strapungeri si aceste puncte pot fi puse mai usor in evidenta.
Rezistenta izolatiei sufera modificari mari in timp , datorita solicitarilor cablului
la transport , la montare , datorita tensiunii aplicate etc. De aceea , rezistentele
izolatiei cablului la iesirea din fabrica , inainte de montare si dupa montare , vor fi
diferite.Important este ca rezistenta de izolatie dupa montare sa nu scada sub o
anumita valoare limita.De exemplu , in cazul cablurilor din LES de joasa tensiune ,
aceasta limita este 2 megaohmi.Masurarea rezistentei de izolatie se poate face cu
puntea simpla sau cu megohmmetrul.
Dupa ce sa constatat ca si rezistenta de izolatie este in limitele admisibile ,
cablul electric al LES se poate pune sub tensiune.
Daca LES cuprinde cabluri montate in paralel , inainte inaintea de punerea lor
sub tensiune se efectueaza indentificarea fazelor pentru a se realiza conectarea corecta
a acestora si a se evita producerea scurtcircuitului.
Pe toata perioada montariiLES se va da atentie masurilor specifice de tehnica
securitatii muncii la:
- descarcarea tamburelor cu cabluri ; rostogolirea acestora se face numai in
sensul indicat de sageata , spirele cablului starngandu-se pe tambur;
- executarea santurilor in special in zonele in care exista gospodarii de cabluri sau
alte conducte deja montate;peste santuri se vor prevedea podete pentru trecerea
pietonilor sau poduri pentru autovehicule.
- pozarea cablurilor si executarea lucrarilor de refacerea pavajelor si , in mod
special , la traversari ;
- verificarile si punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da exploatare LES.La
capetele LES se executa ingradiri , se aseza la vedere placute avertizoare sau se
posteaza persoane de paza pe toata durata verificarilor.Verificarile se fac numai de
personal special calificat.

e. Urmarirea comportarii liniilor in perioada exploatarii provizorii

In perioada exploatării provizorii, a liniilor electrice subterane se impune o

atenţie deosebită în urmărirea funcţionării acesteia şi efectuarea eventualelor
remedieri.
În acest sens, personalul de exploatare va urmări în mod deosebit:
-circulaţia de putere, tensiunea;
-executarea reglajului instalaţiilor de protecţie, corespunzător pla-
nului de protecţie;
-reglajul aparatelor de măsurat;
-starea contactelor, observîndu-se dacă nu prezintă încălziri lo-
cale;
-starea cutiilor terminale, urmăridu-se să nu existe scurgeri de
masă izolantă;
-presiunea uleiului si nivelul acestuia în rezervoare, eventualele scurgeri
de ulei la cablurile cu circulaţie de ulei, în interior etc.
Tot în această perioadă, personalul responsabil din întreprindere va urmări:
-definitivarea dosarului tehnic al L.E.S. (proiect, fişe tehnice, va
lorile reglaj ului protecţiei etc.);

9
 -antrenarea personalului privind modul de acţionare în diversele
ipoteze de avarii ce ar putea surveni pe linie;
-dotarea cu mijloace de protecţie a muncii şi stingere a incendiilor
şi starea, lor de funcţionare;
-remedierea eventualelor deficienţe şi completarea anumitor lu-
crări reieşite ca necesare în această perioadă.
După ce a trecut perioada de 72 h de funcţionare provizorie, cu rezultate bune, se
întocmeşte procesul-verbal de recepţie si dare în exploatare, definitivă.

3.3. Avarii si deranjamente

In timpul funcţionării liniilor electrice subterane se produc o serie de
defecţiuni care atunci cînd nu afectează consumatorii şi nu. produc distrugeri
de instalaţii se numesc deranjamente.
Atunci cînd ca urmare a acestor defecţiuni suferă consumatorii, .prin
limitarea sarcinii sau scoaterea din funcţiune a acestora, se numesc avarii.
Cele mai multe avarii si deranjamente se produc în cabluri, la manşoane,
la cutiile terminale sau în elementele auxiliare.
Sînt cazuri în care se produce distrugerea izolaţiei sau ruperea
conductoarelor la cabluri şi spargerea manşoanelor de înnădare sau pierderea
etanşeităţii acestora.
De asemenea, se întâlnesc avarii şi deranjamente ca urmare a deteriorării
cutiilor terminale, defectarea racordurilor la rezervoarele de ulei pentru
cablurile de înaltă tensiune sau aparatajul de supraveghere şi control,
Defectele în linii electrice subterane au, în principal, următoarele cauze;
-calitatea slabă a execuţiei lucrărilor .de montaj (execuţie necorespunzătoare ,a
manisoianelor şi a cutiilor terminale, îndoiri de cablu la pozare etc.);
-deplasări de teren atunci cînd traseul străbate o porţiune de
teren instabil;
-lovituri. mecanice cu tîrnăcopul s-au cu excavatorul;
-regim de funcţionare necorespunzător al liniei (suprasarcini supratensiuni,
manevre greşite).;
-întreţinere şi reparaţii necorespunzătoare etc.
Pentru reducerea numărului de avarii şi deranjamente se iau anumite măsuri
de prevenire a acestora, precum si de lichidare a acestora în timpul cel miai scurt
posibil.Principalele măsuri de prevenire a deranjamentelor şi avariilor sunt:
-urmărirea atentă de către personalul de exploatare a.calităţii exe cuţiei în timpul
construcţiei liniei sau la reparaţii;
-instruirea permanentă ia personalului de exploatare asupra pro
blemelor şi tehnologiilor de exploatare, asupra modulul de efectuare a
manevrelor .etc.;
-încercarea cu tensiune mărită a liniilor electrice subterane;
-măsurarea rezistenţei de izolaţie a cablurilor, obligatorie înainte
şi după încercarea cu tensiune mărită a cablurilor.
Principalele măsuri de lichidare a deranjamentelor si avariilor în termenul cel
mai scurt necesită următoarele:
10
 -echipe specializate dotate cu mijloace de transport rapid;
-metode si mijloace moderne de determinare a punctului de defect
cît mai exact;
-scule, apărataj şi materiale necesare executării lucrărilor

3.4.Intretinerea si exploatarea
Liniile electrice subterane sant usor de exploatat atata timp cat nu a intervenit un
defect , acesta constand in :
- verificari periodice ale tensiunii (de faza si de linie) in capatul de la
consumator a LES.Verificarea se face prin masurare cu voltmetrul de pe tablou sau cu
unul portabil.Abateriile nu vor depasi +/- 5% din tensiunea nominala 380/220 V ;
- verificari periodice ale sarcinii LES , prin masurarea intensitatilor curentilor cu
ampermetrele tabloului electric sau cu ampermetre portabile racordate prin intermediul
unor reductoare de masura speciala (tip cleste) ;
- controlul rezistentei de izolatie , in special dupa perioadele de suprasarcina a
LES;
- controlul rezistentei electrice a conductoarelor cablului.
In cazul in care a aparut un defect pe LES aceasta se scoate de sub tensiune se
indentifica si se repara defectul si apoi se repune sub tensiune.
Deranjamentele ce pot aparea in LES se pot datora :
- unor defecte de fabricatie ascunse si nedepistate (fisuri , incluziuni si
impuritati in izolatie , fisuri in mantaua de protectie, bavuri pe conductoarele electrice;

Fig. 17-Defecte de izolatie in cablurile electrice :

a - punerea la pamant a unei faze ; b - scurtcircuit intre doua faze ; c - scurtcircuit intre
doua faze cu punerea la pamant ; d - scurtcircuit intre toate fazele ;
e - scurtcircuit intre toate fazele cu punere la pamant.

Fig. 18-Defecte de izolatie insotite de intreruperea conductoarelor din cablurile

electrice
11
 a - o faza intrerupta cu una din portiuni pusa la pamant ; b - o faza intrerupta cu
ambele portiuni puse la pamant; c- doua faze intrerupte cu ambele portiuni puse la
pamant.

- montarii defectuoase ale cablurilor (rasucirea si deformarea cablului ,

executarea incorecta a etansarii si continuitatii electrice in mansoanele de derivatie si
de legatura etc.);
- altor lucrari ce se executa pe traseul LES (in special in lucarile de excavare);
- actiunii mediului si imbatranirii in timp a materialelor din care este
confectionat cablul.
Toate defectele de mai sus se pot reduce la defecte de izolatie si al intreruperea
conductoarelor.
Defectele de izolatie conduc la punerea la pamant a uneia sau a mai multor faze
sau scurtcircuitarea intre faze (fig. 17).
Se poate constata ca defectele ce pot aparea in cablurile LES au cauze foarte
diferite si se pot prezenta sub diferite forme.Acest lucru , ca si accesul greoi la
loculdefect , explica dificultatea mare in intretinerea si exploatarea LES.

3.5. Determinarea punctului de defect

12
 In cazul în care o linie electrică subterană se defectează (defectele pot fi
pe cabluri sau la mansoanele de înnădire) trebuie determinat prin măsurări cît mai
rapide şi exacte punctul de defect, pentru a se face săpături cît mai reduse- si a-
se înlătura defectul în timpul cel mai scurt.
Principalele metode folosite la determinarea punctului de defect în liniile
subterane sînt:
- măsurarea rezistenţei conductorului defect al cablului;
-măsurarea capacităţii conductorului defect al cablului;
-metode bazate pe fenomenul inducţiei electromagnetice.

3.5.1. Măsurarea rezistentei conductorului defect al cablului

Metoda de determinare a punctului defect în cabluri prin măsurarea rezistenţei

conductorului defect folosesşte puntea de curent continuu, a cărei schemă este
reprezentată în figura 9.2.
În vîrful a a punţii se leagă un capăt, iar la vîrful b se leagă capătul
conductorului defect.
La capătul opus al cablului cele două conductoare se scurtcircuitează prin
intermediul unui conductor.
Pentru a nu se introduce erori de măsurare este necesar ca legăturile la
bornele punţii să se facă prin conductoare cît şi mai scurte, deci rezistenţe
reglijabile.
3.5.2. Măsurarea capacităţii conductorului defect al cablului
In cazul defectelor de întrerupere de fază la un cablu, punctul de defect se
determină cu o punte care măsoară capacitatea conductorului defect faţă de pămînt.
Puntea este alimentată în curent alternativ, avînd pentru echilibrare o cască T sau un
indicator de zero.
Cînd se realizează echilibrul punţii, zgomotul din cască dispare.
Metode bazate pe fenomenul inducţiei electromagnetice.Pentru determinarea punctului
de defect la cabluri, în special în cazurile în care nu se cunoaşte traseul cablului, se
utilizează aşa-numitele căutătoare de defect în cabluri, care se bazează pe fenomenul
inducţiei electromagnetice.

13
 Acestea
se compun dintr-un
generator special de
curent alternativ
G, de frec- venţă
muzicală (circa
800 Hz), care ali-
mentează cablul
defect şi un
receptor B
acordat pe această
frecvenţă, prevăzut
cu o antenă direcţională C (fig. 9.4). Cu, ajutorul acestei antene se poate identifica
traseul cablului şi punctul defect.
În casca telefonică a receptorului se aude un soinet caracteristic numai cînd
antena direcţională este plimbată pe traseul. Cablului şi numai pînă la punctul de
defect.

direcţională C (fig. 9.4). Cu,

ajutorul acestei antene se poate identifica traseul cablului şi punctul defect.
În casca telefonică a receptorului se aude un soinet caracteristic numai cînd antena
direcţională este plimbată pe traseul. Cablului şi numai pînă la punctul de defect.
Dincolo de acest punict, nemaitrecand curent prin cablu, nu se mai aude nici un
sunet în casca telefonică.
Căutătorul de defect este un aparat foarte bun şi expeditiv,cu condiţia ca puterea
emiţătorului să fie suficient de mare şi să nu existe zgomote perturbatoare. Pentru
o mai mare precizie în determinarea punctului de defect este bine să se facă
măsurători din ambele capete ale cablului defect.
3.6. Încercari si verificari profilactice

14
 Încercările şi verificările profilactice constituie metode de mare eficacitate în
activitatea de prevenire a deranjamentelor. Ele scot la iveală punctele slabe din
izolaţia cablurilor, care ar putea să provoace avarii în timpul exploatării.
In cadrul activităţii de prevenire a deranjamentelor lia liniile electrice
subterane se execută încercarea cu tensiune mărită a cablurilor de medie tensiune şi
măsurarea rezistentei de izolaţie.

3.6.1.Incercarea cu tensiune mărită

Se face în curent continuu redresat folosindu-se instalaţii cu diode de

înaltă tensiune. Cînd cablul supus acestei încercări are puncte cu izolaţie slăbită,
izolaţia va fi străpunsă în timpul încercării în locuire respective.
In tot timpul încercării se 1 măsoară tensiunea aplicată şi curentul de fugă.
Curenitul de fugă se 1 măsoară în circuitul de înaltă tensiune.
Cablul supus încercării se consideră bun eînd:
-nu apare străpungerea izolaţiei în timpul încercării;
-curentul de fugă nu prezintă şocuri în timpul aplicării tensiunii de
încercare şi nu depăşeşte o anumită valoare;
-cablul rămîne încărcat cu, curent oapacitiv după întreruperea ali
mentării de ia sursa de încercare;
-asimetria curenţilor de fuga nu este mai mare de doi.
În cazul în care izolaţia cablurilor este străpunsă în timpul încer cării
trebuie identificat punctul de defect şi apoi reparat cablul.

3.6.2.Măsurarea rezistenţei de izolare a cablurilor

Se face o dată pe an, folosind!u-se megohmmetrul. Pentru cablurile ide l k V

se foloseşte me-gohmmetrul de 0,5 sau l k V, sau pentru cablurile cu tensiunea
mai mare de l kV se foloseşte megohmmetnul de 2,5 kV. Cablul de l kV are
izolaţia.
Corespunzătoare cînd rezistenţa de izolaţie este de cel puţin l MO, iar cablurile
de 6—10 k V trebuie să aibă rezistenţa de izolaţie de minimum 50 MQ.
Rezistenţa de izolaţie a cablurilor se măsoară obligatoriu înainte şi după
încercarea cu tensiune redresată mărită.
Un aspect deosebit în această activitate pentru liniile electrice sub terane de
înaltă tensiune îl prezintă încercarea izolaţiei cablului cu
tensiune mărită. Fiecare fază se încearcă timp de 10—15 min cu tensiunile:
220 kV pentru, cablurile de 110 kV;
450 kV pentru cablurile de 300 kV.
In zonele în oare există pericol. de coroziune, prin curenţi de dis persie, este
necesară măsurarea diferenţei de potenţial dintre mantaua de plumb ia cablului şi
pămînt.
Cînd măsurarea scoate în evidenţă existenţa unui potenţial pozitiv, aceasta
indică clar existenţa condiţiilor de apariţie ia fenomenului de coroziune.

15
 Chiar în cazul unui potenţial negativ, trebuie efectuate determinări
suplimentare asupra celorlalţi factori care conduc la apariţia fenomenului de
coroziune, pentru evitarea acestora.
Pentru a determina punctul de defect in LES se utilizeaza , in prezent , diverse
metode , in functie de natura defectului , rezistenta la defect , lungimea cablului ,
tensiunea de utilizare a acestuia etc.Cateva dintre cele mai importante sunt :

a.Metoda inductiva.

Aceasta utilizeaza campul magnetic ce se formeaza in jurul cablului electric

cand este parcurs de curent de inalta frecventa (fig. 19).Metoda se poate utiliza in
toate cazurile cand la punctul de defect se poate realiza o legaturaelectrica cu unul sau
doua conductoare printr-o rezistenta mica.Cu ajutorul generatorului de inalta
frecventa (800 - 3000 Hz)


Fig. 19-Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect in cablu
prin metoda inductive
(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punerea la pamant): GIF -generator de inalta
frecventa ; SO - sonda ; A - amplificator ; C - casca telefonica.
se trimite un curent ce parcurge unul dintre conductoare (faza S in fig. 19) punctul de
defect si cel de-al doilea conductor (faza T).In jurul cablului se formeaza un camp
magnetic a carui intensitate este proportionala cu valoarea curentului (5 - 20 A).Acest
camp se receptioneaza in casca telefonica C , deasupra solului , folosindu-se o sonda
SO si un amplificator A.
Sunetele se aud in casca uniform pe tot traseul cablului pana la punctul de
defect (fig. 4.37).La locul defect , in casca se percepe un sunet mai puternic ce se
atenueaza in intregime dupa 0,1 - 1 m.Astfel se indentifica punctulde defect ,
parcurcandu-se cu sonda terenul de deasupra cablului.

16
 Fig. 20-Curba de audibilitate in casca telefonica deasupra unui defect.

b. Metoda in bucla.

Aceasta se utilizeaza atunci cand in cablu exista cel putin un conductor lipsit de
defecte si neintrerupt (fig. 21).La unul dintre capete cablului conductorului lipsit de
defecte SS' se leaga cu conductorul defect TT' prin legatura S'T' ce se realizeaza din
funie de cupru cu papuci de alama.La celalant capat se conecteaza o punte de masura ,
la care rezistentele R1 si R3 se pot regla astfel incat , galvanometrul G sa indice
zero.Rezistenta R2 este rezistenta conductorului pe lungimea SS'T'M , iar R4 pe ,
lungimea MT = lx (lungimea necunoscuta).Cand puntea este in echilibru , exista
relatia:

R1/R3 =R2/R4 si:

R2/R4 = (2 l –lx)/lx
unde:
l este lungimea cablului
lx - distanta pana la punctul de defect ;
p - rezistivitatea conductoarelor ;
s - sectiunea conductoarelor .
rezulta distanta pana la punctul de defect :
lx = (2 l R3)/(R1+R3)
ce poate fi usor determinata.Pentru a se verifica daca masurarea este corecta , se reface
masurarea la capatul opus.Va trebui sa rezulte o distanta pana la punctul de defect
egala cu ( l – lx).

17
 Fig. 21-Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect in cablu prin
metoda in bucla.

c.Metoda econometrica.

Metoda se bazeaza pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu in care s-a

produs un defect.Se trimite de la capatul cablului un impuls electric periodic (impuls
de sondaj).Acesta se reflecta la locul defectului si impulsul poate fi receptionat pe
ecranul unui osciloscop. Se determina diferenta de timp delta t
intre momentul cand s-a inregistrat impulsul reflectat si momentul cand a pornit
impulsul de sondaj.Distanta pana la punctul de defect este:
lx = Vi (delta t /2)
unde: Vi este viteza impulsului de sondaj in conductor.
Dupa determinarea punctului de defect in cablu , se procedeaza la repararea
acestuia.Pentru aceasta se dezgroapa cablul , se indentifica locul defect si se inlatura
portiunea defecta a cablului, inlocuindu-se cu un tronson nou , prin mansoane de
legatura.Daca defectul este chiar in manson , acesta se desface prin incalzire cu lampa
cu benzina.Mansoanele din PVC numai pot fi refolosite , cele din plumb si fonta se pot
repara.Dupa inde[artarea defectului se fac masuri ale rezistentei electrice a
conductoarelor si a izolatiei.Apoi se face incercarea la tensiune marita.
Numai dupa ce aceste verificari confirma inlaturarea corecta a defectului , se
trece la acoperirea cablului si punerea lui sub tensiune.Locul defectului se marcheaza
cu o borna pe care pe care se inscrie timpul jonctiunii si data la care sa efectuat
reparatia.Pe timpul repararii unui cablu defect , se iau aceleasi masuri de tehnica a
securitatii muncii ca si in cazul montarii cablurilor LES.

d.Metoda acustica

Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctuli de defect , in cazul

punerii unei faze la pamant , daca rezistenta electrica a defectului este mica.
Schema de principiu este prezentata in figura 22.Pentru masurare , intre faza
defecta si mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita
frecventa.Acestea produc vibratii sonore care se propaga prin sol si pot fi receptionate
la suprafata cu un stetoscop S sau microfon etc.

Fig. 22-Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect in cabluri prin

metoda acustica :
18
T -transformator de inalta tensiune ; K - eclator ; CT - casca telefonica ; S - stetoscop.

Socurile de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de inalta tensiune

T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare , un eclator E si un condensator cu
capacitatea C=( 2 – 4) Pf .In timpulproducerii socurilor de tensiune se asculta
vibratiile sonore pe traseul cablului.Pentru o ascultare usoara , tensiunea aplicata
trebuie sa fie de aproximativ 10 kV.In acelasi timp este necesar sa se cunoasca si
pozitia mansoanelor pe traseu pentru a nu fi confundate cu defecte.
Deasupra punctului de defect sunetul din casca se modifica sensibil , permitand
indentificarea acestuia.

3.7. Repararea liniilor electrice subterane

constă în general din următoarele:
-refacerea cutiilor terminale care pierd masa izolantă sau care se
defectează în timpul încercărilor;
-refacerea manşoanelor de înădire;
-înlocuirea unor porţiuni de cablu defect etc
Repararea liniilor electrice subterane este o problema laborioasa si foarte
importanta,ea putand fi realizata numai de oameni foarte bine pregatiti teoretic,dar mai
ales practic.
Un cablu rupt inseamna,in primul rand,intreruperea energiei electrice in zona lui
de functionare,fapt care implica neplaceri foarte mari pentru consumatori,dar si
pierderi economice mari,sau foarte mari,daca se sprovizioneaza un agent economic (de
exemplu dezghetarea carnii la un frigider dintr-o macelarie.
Un exemplu de reparare a unei ruperi de cablu este dat mai jos:
- determinarea locului exact unde cablul s-a rupt;
- saparea santului necesar repararii cablului;
- inlaturarea distrugerilor de la cele 2 capete ale cablului;
- unirea capetelor cablului cu ajutorul unui manson curespunzator;
- umplerea gropii cu pamant si refacerea mediului;
- verificarea fuctionarii corecte a cablului.
3.8. Calcul economic
.Exemplu de calcul al costului unei reparatii
Denumirea reparatiei: Inadirea unui cablu subteran de 10 kv care s-a rupt in 2 locuri
in timpul functionarii,incidentul petrecandu-se in Orasul Constanta
Calculul manoperei:
Nr. Timp Tarif mediu Valoare
Oper. Numele operatiei executate Unitar
(minute) (lei/min.) (lei)
1 Determinarea locului exact
unde cablul s-a rupt 60 0,5 30
2 Saparea santului necesar
repararii cablului 180 0,25 45
3 Inlaturarea distrugerilor de

19
 la cele 2 capete ale cablului 30 0,5 15
-----------------------------------------------------------------------------------------------
4 Unirea capetelor cablului
cu ajutorul unui manson
corespunzator 45 1 45
----------------------------------------------------------------------------------------------
5 Umplerea gropii cu pamant
si refacerea mediului 100 0,25 40
6 Verificarea fuctionarii
corecte a cablului 10 1 10
----------------------------------------------------------------------------------------------
Total lei manopera: 185 de lei x 2lucrari = 390 lei
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Materiale consumate
1 Manson 1 bucata 5oo lei/buc. 500 lei
2 Smoala 20 kg 5 lei/kg 100 lei
3 Banda izolatoare 10 role 10 lei/rola 100 lei
4 Motorina 20 litri 4 lei/litru 80 lei
Total lei materiale: 2180 lei x 2 lucrari = 780 lei
-------------------------------------------------------------------------------------------

Calculul pretului reparatiei

Nr. Specificaţia cheltuielii Valoare(lei)
1 Material 780
2 Cotă aprovizionare ( 10 %) 78

3 TOTAL I 858

4 Manoperă 390
5 C.A.S. (35 %) 130
6 Fond Somaj (5 %) 18,5
7 Sănătate (7,5%) 27,6
8 Cheltuieli secţie (25 %) 92,5

9 TOTAL II 578

10 TOTAL III ( I + II) 1436

11 C.G.I. (cheltueli generale ale întreprinderii) 8% 114,88

12 Profit (10 %) 143,6

13 Preţ fără TVA 1694,48
14 TVA (19%) 322

20
15 TOTAL PRET REPARATII 2016,48 lei

3.9. Impactul reţelelor electrice asupra mediului

Principalele tipuri de poluări pe care reţelele electrice le generează asupra mediului
înconjurător sunt:
a. vizuală – deteriorarea peisajului;
b. sonoră:
–zgomote produse de funcţionarea sau vibraţii ale elementelor (conductoarelor)
reţelelor electrice şi în special, a transformatoarelor;
–zgomote produse de descărcarea corona pe liniile de înaltă şi foarte înaltă
tensiune;
c.electromagnetică: efecte sonore şi luminoase ale descărcării corona,
perturbaţii radio şi ale emisiunilor de televiziune, înfluenţe ale câmpului electric şi
magnetic asupra organismelor vii;
d. psihică şi pericole (riscuri) de accidente:
– teama provocată de apropierea de reţelele electrice şi de efectele vizuale şi sonore
ale acestora;
– accidente, cazuri mortale.
e. ecologică:
- ocuparea terenurilor;
- defrişarea pădurilor;
- protecţia naturii şi a peisajului;
- influenţa asupra instalaţiilor şi construcţiilor, etc.
Utilizarea tensiunilor din ce în ce mai înalte în reţelele electrice este determinată
de raţiuni tehnico-economice, pentru transportul de puteri electrice pe distanţe din ce
în ce mai mari.
Pentru liniile electrice de medie şi joasă tensiune impactul cu mediul
înconjurător se referă, îndeosebi la: ocuparea terenurilor, defrişarea pădurilor, poluarea
vizuală şi impactul cu alte elemente de construcţii şi instalaţii.

3.10. Norme de protectie a muncii

Executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor electrice se vor
face numai de catre electricieni calificati.
Persoanele care deservesc instalatiile electrice trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa fie sanatoase din punct de vedere psihic;
- sa nu sufere de boli
- sa posede cunostinte profesionale si de tehnica a securitatii muncii;
Pentru o buna insusire a cunostintelor de tehnica securitatii muncii, de prevenire
si stingere a incendiilor, de scoatere de sub tensiune si de acordare a primului ajutor,
personalul muncitor este supus la urmatoarele instructaje:
21
- instructajul introductiv general, care se efectueaza la angajare.Dupa instructaj, se
face o verificare a cunostintelor de protectia muncii al carei rezultat se mentioneaza in
fisa individuala de protectia muncii;
- instructajul la locul de munca, care se efectueaza la locul unde a fost repartizata
persoana nou incadrata. Durata instructajului va fi de cel putin 8 ore. Verificarea
cunostintelor se face de catre seful ierarhic suparior al celui ce a facut instructajul.
Numai daca acestea au fost insusite in mod corespunzator persoana este admisa la
lucru;
- instructajul periodic care se efectueaza la locul de munca de catre conducatorul
acestuia. Acesta se efectueaza la termenele fixate sau in urmatoarele cazuri:
- daca lucratorul a suferit un accident de munca soldat cu incapacitate temporara ;
- daca lucratorul a lipsit mai mult de 40 de zile de la locul de munca;
- cand se modifica procesul tehnologic, conditiile de munca, cand se introduc utilaje si
tehnici noi;
- cand s-au modificat Normele departamentale de protectie a muncii si cand se executa
lucrari speciale, diferite de cele pe care lucratorul le executa in mod obijnuit.

22
 3.11. Norme de protectie contra incendiilor

- periodic,instalatiile electrice vor fi revizuite,urmarindu-se starea legaturilor,a izolatiilor

a aparatelor de comutatie,de masurat si de protectie ;
- in statiile de distributie se va executa supravegherea permanenta sau periodica,
urmarindu-se aparitia descarcarilor sau modificarilor de culoare ale locurilor de
conexiune,aceste manifestari indicand imbinari sau contacta slabite ;
- canalele si podurile de cabluri se vor mentine in stare de curatenie perfecta,periodic
luindu-se masuri dederatizare si de curatenie ;
- instalatiile electrice se vor dimensiona corespunzator din punct de vedere al sectiunilor
si izolatiilor ;
- toate circuitele vor fi protejate cu sigurante fuzibile,intreruptoare automate sau
contactoare de relee,in functie de destinatia acestora alese si reglate corespunzator .Se
interzice majorarea reglajelor sau valorii patroanelor fuzibile,deoarece pot aparea
supraincarcari chiar de scurta durata a circuitelor;
- prizele de pamant se vor verifica periodic din puctul de vdere al rezistententei
ohmice ;
- instalatiile de protectie contra tensiunilor accidentale de atingere vor fi realizate
corespunzator si vor fi verificate periodic ;
- toate lucrarile, in instalatiile electrice, se vor realize in conformitate cu tehnologiile
corespunzatoare, utilizand SDV-uri corespunzatoare;
- orice manevra in instalatiile de inalta tensiune se va executa numai in baza unei foi de
manevra ;
- daca in incaperile cu mediu normal se constata scapari de gaze combustibile se intrerup
imediat instalatiile electrice ;
- in masura posibilitatilor, in toate instalatiile de protectie contra incendiilor , contra
atingerilor acidentale se vor monta intrerupatoare de defect.

4. Bibliografie

23
-Bichir, Nastase si colaboratorii ; “Masini,aparate,actionari si automatizari” , Manual
pentru clasele a XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A., 1990,
-Botan, Nicolae si colaboratorii ; “Masini electrice si actionari” , Manual pentru clasele a
XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 1977.
-Canescu, Traian ; “Tehnologia lucrarilor elecctrotehnice” , Manual pentru clasele a IX-a
si a X-a ; Editura didactica si pedagogica, 1978.
-Hilohi, Sabina si colaboratorii ; “Electrotehnica aplicata” , Manual pentru clasa a X-a ;
Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 2005.
-Hilohi, Sabina si colaboratorii ; “Instalatii si echipamente. Tehnologia meseriei”, Manual
pentru clasele a IX-a si a X-a ; Editura didactica si pedagogica, 1993.
-Iliev, Mircea si colaboratorii ; “Tehnologii in electrotehnica” , Manual pentru clasa a X-a
; Bucuresti, Grupul editorial Art Latin , 2006.
-Mares, Florin si colaboratorii ; “Masini electrice” , Manual pentru clasa a XI-a ;
Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 2006.
-Mira, Niculae si colaboratorii ; “Instalatii si echipamente electrice” , Manual pentru
clasele a XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 1994.
-Popescu, Stelian si colaboratorii ; “Masini si instalatii electice” , Manual pentru clasa a
XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1977.

24