FIŞĂ DE DOCUMENTARE

Alegerea aparatelor electrice: alegerea întreruptoarelor

Alegerea întreruptoarelor în instalaţiile electrice se face în primul rând în funcţie de

capacitatea de rupere a acestora. Din acest motiv întreruptoarele de joasă tensiune se
încadrează în 4 mari categorii:
1. Întreruptoare cu capacitate mică de rupere Ir < 3kA cunoscute sub denumirea de
întrerupătoare automate mici sau întreruptoare pentru instalaţii interioare;
2. Întreruptoare compacte (trifazate) cu capacitate medie de rupere
3. Întreruptoare de mare putere de rupere Cr>50kA
4. Întreruptoare limitatoare ce acoperă întreaga gamă a capacităţilor de rupere Cr ∈ (1 –
100)kA.
Cunoscând capacitatea de rupere funcţie de tipul consumatorului se poate alege întreruptorul.
Alegerea acestuia implică:
 definirea tensiunii nominale de utilizare ce se alege funcţie de valoarea nominală a
tensiunii de linie a reţelei. Aceasta reprezintă tensiunea dintre căile de curent şi poate
avea valoarea
60, 250, 380, 500, 660, 800, 1000 Vef.

 alegerea curentului maxim suportat de aparat (practic tipul aparatului) ceea ce implică
determinarea prin calcul a curentului absorbit, în funcţie de puterea consumatorului.
Funcţie de valoarea acestui curent se alege valoarea curentului nominal al
întreruptorului ce trebuie să fie superioară celei rezultate din calcul.
Curentul nominal al întrerupătorului reprezintă valoarea efectivă a curentului suportat de aparat
timp de 8h fără ca încălzirea liniilor de curent să depăşească limita admisă întrerupătorului
echipat cu declanşatoare electromagnetice şi declanşatoare termice şi se alege curentul de reglaj
termic IR funcţie de curentul consumatorului şi curentul declanşatorului electromagnetic (în general
valoarea acestui curent este de 10IR, dar anumite tipuri de întreruptoare au gama de reglaj 4 - 10I R).
 alegerea tensiunii de comandă (numai pentru întrerupătoarele acţionate cu electromagneţi sau
motor electric) ce reprezintă valoarea efectivă a tensiunii ce se aplică blocului de comandă.
Valorile acestor tensiuni sunt standardizate putând efectua comanda atât în c.a. cât şi în c.c.

24, 48, 110, 380, 500 Vc.a. respectiv 24, 48, 60, 110, 220, 440 Vc.c.

Întreruptoarele manuale se aleg în funcţie de curentul nominal şi de cel de rupere, iar cele automate în
funcţie de curentul nominal, adică:

Inm > IC
Irm ¿ IC
Ina ¿ IC

în care:
Inm – curentul nominal al întreruptorului manual;
Irm – curentul de rupere al întreruptorului manual;
Ina – curentul nominal al întreruptorului automat.

Pentru întreruptoarele manuale trebuie puse ambele condiţii, deoarece întreruptoarele cu pârghie
au curentul de rupere mai mic decât cel nominal, iar cele cu came au curentul de rupere mai mare decât
cel nominal.
Caracteristicile standardizate indicate pe plăcuţa indicatoarea unui întreruptor (disjunctor) sunt:
 Ui: tensiune nominală de izolaţie
 Uimp: tensiune de ţinere la impuls
 Icu: capacitate de rupere ultimă, pentru diferite valori ale tensiunii de utilizare U e
 cat: categorie de utilizare
 Icw: curent de scurtă durată admisibil
 Ics: capacitate de rupere în serviciu
 In: curent nominal
 simbolul electric ca aparat de secţionare a circuitelor electrice.