LICEUL TEHNOLOGIC „……………………”

Referat
DEZVOLTAREA UNOR ATITUDINI FAVORABILE LUĂRII DECIZIILOR ŞI EXPRIMĂRII
OPINIILOR PERSONALE

Moto: „Din gura copiilor iese adevăr”

Platon, Buchetul.

Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia să
transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni cetăţeni.
Scopul educativ al primelor şcoli a fost acela de apregăti copiii ca să devină buni cetăţeni
pentru conducerea statului şi buni militari pentru apărarea lui. Morala se realiza cu ajutorul lecturilor
din operele scriitorilor.
În centrul educaţiei la greci se afla ideea perfecţiunii persoanei umane – ideea exprimată de
Homer prin cuvintele eroului legendar Hector: „să fiu totdeauna primul între ai mei şi înaintea tuturor
să mă disting..., să fiu meşter la vorbă şi vrednic la fapte”. Aceasta înseamnă asigurarea dezvoltării
armonioase a individului, adică o dezvoltare fizică, intelectuală şi morală.
Dezvoltarea moral-civică avea ca scop formarea unor trăsături de caracter ca:
 săpânirea de sine;
 cumpătarea;
 respectul pentru dreptate şi lege;
 venerarea divinităţii.
Educaţia se realiza în familie şi în şcoală. În familie, copiii primeau educaţie morală învăţând
cântece, poezii, reguli morale care urmăreau formarea unor deprinderi de comportare.
Şcoala urmărea formarea bunelor maniere şi a unor trăsături de caracter.
Pentru Aristotel, educaţia morală, educaţia pentru virtute înseamnă pregătirea omului pentru o
conduită raţională. Educaţia civică înseamnă la Aristotel pregătirea tânărului pentru a fi un om cu
judecată, a gândi înainte de a acţiona, a lucra cu prudenţă, a fi înţelept.
Lui Seneca îi datorăm maximele:
 nu pentru şcoală învăţăm, ci pentru viaţă;
 lung este drumul prin reguli, dar scurt şi eficace prin exemplu;
 educaţia trebuie să fie bărbătească, căci viaţa e ca o bătălie care cere energie şi perseverenţă.
Educaţia civică, educaţia pentru viaţă trebuie să înceapă cu prima copilărie pentru că, la această
vârstă se poae contura mai bine impresiile.
În popor ideile şi învăţăturile moral-civice se transmiteau de la o generaţie la alta prin tradiţia
folclorică. Literatura populară didactică a avut un important rol formativ. Prin tradiţii şi obiceiuri se
transmiteau reguli după care erau pregătiţi copiii pentru viaţă:
 cum să se poarte;
 cum să muncească;
 cum să petreacă.
Enumăr în acest sens proverbele, poveştile şi cântecele care cuprindeau îndemnuri morale,
ghicitorile, dansurile şi jocurile. Ţesutul şi brodatul covoarelor, pictura, sculptura, încrustările au
contribuit la modelarea artistică a tinerilor, în folclorul nostru copiii întâlneau tipuri de oameni daţi ca
model pentru virtuţiile lor.
Fata moşului era bună, harnică, modestă, în contrast cu fata babei cea rea, leneşă, lăudăroasă,
invidioasă, egoistă. Băieţii îl aveau ca model pe făt-frumos cel curajos, plin de iniţiativă, gata să
alunge răul, să facă dreptate.
Din hrisoavele vremii se desprin idei despre felul cum era concepută educaţia ca o întărire a
sufletului prin intermediul căreia se punea în lumină ceea ce este vrednic în om. Vorbind despre părinţi,
fiii domnitorilor se adresau cu formulele: părintele nostru prea scump şi prea sfânt, ei fiind educaţi în
spiritul iubirii faţă de părinţi, pentru respectul profund faţă de cei mai în vârstă, pentru lege. Copiii
erau crescuţi în spiritul omeniei, ospitalităţii şi tenacităţii.
Cultura şi educaţia umaniştilor au pus în centrul preocupărilor omul liber, un om tânăr, virtuos,
capabil în toate direcţiile, un om universal.
 Putem spune că educaţia civică a fost concepută ca o datorie de a forma la om anumite virtuţi:
înţelepciunea, cumpătarea, curajul şi dreptatea, dar şi modestia, bunăvoinţa, politeţea, respectul,
hărnicia.
Ca metode ale educaţiei morale erau exemplul, povestirea morală, exerciţiile morale, toate
având ca scop să formeze deprinderi de ordine, conduită, muncă.
Această disciplină corespunde nevoii de a forma la elevi atitudinea şi conduita civică,
continuând tradiţia şcolii româneşti, preocupată de educarea viitorului cetăţean.
Educaţia civică la această vârstă urmăreşte iniţierea copilului ca viitor cetăţean într-un
comportament conştient, responsabil, capabil de înţelegere, toleranţă, respect, curajul de a răspunde
pentru propriile fapte, de a acţiona conştient faţă de drepturi, dar şi de îndatoriri.
În acest fel educaţia civică conduce nu la o supraîncărcare a elevilor ci la conştientizarea
rostului educaţiei, instruirii şi normelor morale în pregătirea pentru viaţă.
Prin activităţile de educaţie civică la clasa a IIIa se pot dezvolta şi manifasta atitudini
favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor personale în aproape toate activităţile desfăşurate la
clasă fiind capabil:
 Să se gândească pe sine şi pe ceilalţi oameni în termeni de persoane, toate acestea le întâlnim în
programă la teme ca:
- persoana mea;
- persoana lui;
- ce înseamnă să fim persoane;
- corpul meu;
- persoane cu nevoi speciale;
- trăsături morale ale persoanei: încrederea/lipsa de încredere; respectul/lipsa de respect;
curaj, frică, laşitate;
 Să compare diferite persoane pe baza asemănărilor şi deosebirilor dintre ele, în vederea acceptrării
diferenţelor şi formării unui comportament tolerant.
 Să poată manifesta şi cultiva respect faţă de sine şi faţă de celălalt.
În raporturile noastre cu lucrurile şi fiinţele, să justifice consecinţele respectului, curajului,
bunăstării, sincerităţii şi a atitudinii lor negative în relaţiile cu ceilalţi.
Copilul să-şi formeze atitudini pozitive în raport cu lumea lucrurilor, lumea plantelor şi
animalelor, în vederea manifestării unui comportament ecologic.
 Să înţeleagă noţiunea de grup si să identifice principalele tipuri de grupuri din care fac parte.
 Să manifeste înţelegere, respect, interes pentru problemele grupului din care fac parte, în contextul
exercitării drepturilor şi asumării de responsabilităţi.

Pe baza conţinutului textelor de început, elevii îşi pun întrebări în legătură cu faptele prezentate
şi consecinţele acestora şi încercă să deosebească sinceritatea de minciună, curajul de frică şi de
laşitate, bunătatea de răutate, construindu-şi prin proprie înţelegere şi dorinţă atitudinea pozitivă.
Teme ca:
- Lucrurile din jurul nostru;
- Nu-mi sunt doar simple lucruri
- Proprietatea asupra lucrurilor
- Nevoia de lucruri
pun în discuţie importanţa unor atitudini pozitive faţă de lucruri, iar teme ca:
- Sunt animalele şi plantele persoane?
- Despre simboluri
- Copil ca tine sunt şi eu
- Nevoia de plante şi de animale
pun în lumină consecinţele unei atitudini pozitive faţă de plante şi animale.
Întrebările, exerciţiile prezentate gradual, au menirea de a antrena elevii într-o participare
activă pe baza stimulării gândirii, prin realizarea exerciţiilor de recunoaştere, comparare, diferenţiere,
descoperire, generalizare. În acest scop se apelează la forme şi procedee de lucru: antrenamente,
comentarea, argumentarea, justificarea, astfel se pot dezvolta atitudini favorabile luării deciziilor şi
exprimării opiniilor personale.
 Formele de lucru prin care se dobândesc cunoştinţe şi atitudini sunt: jocul de rol (Despre mine,
Crenguţa fermecată, Cine sunt eu?, Autoportret), dialogul, convorbirea, chestionarul, comentarea
desenelor, epigramelor, citatelor, proverbelor.
În luarea unor decizii şi exprimarea unor opinii personale elevii trebuie să găsească o soluţie
cazului prezentat apoi vor trebui să o evalueze. Sunt de acord cu soluţia găsită? Ce va însemna ea
pentru părţile implicate? Dar pentru societate? În anumite situaţii, când cazul analizat este real şi a fost
rezolvat nu i se va spune elevului dinainte soluţia adoptată. Elevii sunt lăsaţi să tragă propriile
concluzii şi apoi, pentru comparaţie, se prezintă soluţia adoptată real. Este important ca atunci când
soluţia prezentată de ei nu corespunde cu cea reală să fie asiguraţi că ei nu au greşit ci că doar au avut
o opinie personală.
Jocurile de rol folosite în lecţiile de educaţie civică, învăţătorul trebuie să respecte sentimentele
individuale şi structura socială a clasei. Deoarece interpretarea de roluri presupune o implicare
afectivă, se pot naşte întrebări care nu au un răspuns unic sau simplu. Nu îi lăsaţi pe elevi cu impresia
că întrebările puse pot avea numai un răspuns posibil. Este foarte important ca învăţătorul şi elevii să
accepte puncte diferite de vedere ca pe ceva natural şi normal. Învăţătorul nu-şi va impune propria
concepţie asupra unor probleme controversate şi nu va încerca să obţină consensul cu orice preţ.
Activitatea pe grupe oferă elevilor posibilitatea participării afective la discuţie. Această
activitate necesită pregătirea învăţătorului dar are şi multe avantaje:
- încurajează activitatea şi participarea membrilor:
- stimulează emiterea de idei mai mult decât o face activitatea individuală;
- îi ajută pe participanţi să înveţe unul de la altul şi de la conducător;
- elevii vor vorbi mai liber în faţa unui grup mic decât în faţa întregii clase;
- munca individuală este facilitată în grupuri mici;
- competiţia între grupuri va creşte eficienţa activităţii;
- stimulează contribuţia personală.
În concluzie, manifestarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniei
personale nu se face numai în orele de educaţie civică ci la toate obiectele de studiu din clasele
primare, în familie, în jocurile libere, se face permanent.

BIBLIOGRAFIE
1. Pedagogie, Conferenţiar Universitar Doctor Mihai Diaconu, Profesor Universitar Doctor Ioan
Jinga, Editura ASE Bucureşti 2004.
2. Îndrumător pentru utilizarea manualului de educaţie civică, Marcela Peneş şi Vasile Molan,
Editura Aramis, 1996.
3. Competenţe şi calificative la clasele a IIIa şi a IVa la Educaţie Civică, Editura Sigma, 1999.