Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi

Apartenenta

Romantismul este un curent literar care apare ca reactie la rigiditatea regulilor in finalul secolului XVIII. El
promoveaza libertatea absoluta avand ca surse de inspiratie istoria nationala, natura, folclorul, filosofia. Ca si
teme,scriitorii romantici abordeaza tema istorica, iubirea, moartea, trecerea timpului. Personajul romantic este
unul exceptional surprins in situatii exceptional si ilustreaza fie tipul geniului fie cel al tiranului. In literatura
romaneasca, romantismul este teoretizat de Mihail Koglniceanu in revista Dcia literara. Ea apare in momentul
in care publicistica romaneasca se afla la inceputurile ei (1840 – Iasi). Revista ilustreaza un context social
efervescent (modernizarea societatii romanesti, independenta politica, libertatea nationala) fiind asociata
perioadei premergatoare revolutiei, perioada pasoptista, ea avand rolul de a mobiliza spiritul. Epoca pasoptista
marcheaza inceputul literaturii noastre moderne, scriitorii acestei epoci fiind educati in Franta. Plini de elan, ei
incearca pentru prima data o sincronizare cu Europa Occidentala.

In primul numar al revistei Dacia literara apare articolul program Introductie, considerat a fi un veritabil
manifest al romantismului deorece sintetizeaza principiile acestui curent. Se observa intentia mentorului de a
realiza in Dacia literara o imagine a intregii literaturi romanesti prin publicarea scriitorilor din toate zonele.
Unitatea literaturii este dublata de intentia de a realiza o limba romana unitara. Kogalniceanu considera ca
originalitatea este trasatura initiala a literaurii si combate imitatia, traducerile fiind considerate o manie
primejdioasa. De asemenea, sunt promovate sursele de inspiratie romantice si este enuntat pentru prima data
principiul criticii obiective: vrem a critica cartea, iara nu persoana.

Costache Negruzzi este un scriitor pasoptist, autor al unor volume de proza scurta, incluse in ciclul Negru pe alb
ce cumuleaza opere fictionale si scrisori. Alexandru Lapusneanu este considerata capodopera nuvelisticii
istorice romanesti, fiind publicata in primul numar al Daciei literare.

Istorie medievala a Moldvei, a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu reprezinta sursele sale de inspiratie.
Scriitorul se inspira din evenimente istorice consemnate in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin
(Letopisetul Tarii Moldovei). El insa intervine in adevarul istoric prin introducerea in scena a unor personaje
precum vornicul Motoc care fusese deja executat in timpul celei de-a doua domnii. Preia din cronica
urmatoarele aspecte: replici celebre – daca voi nu ma vreti eu va vreau, de ma voi scula pre multi o sa popesc si
eu, situatii reale – intoarcerea lui Lapusneanu la domnie, casatoria cu domnita Ruxanda, macelul celor 47 de
boieri, piramida de capete si otravirea domnitorului.

Naratorul adopta postura cronicarului insa desi ramane obiectiv de-a lungul naratiunii, insereaza o serie de
afirmatii cu o usoara tenta subiectiva: despre Lapusneanu spune nu apucase a-si arata uratul caracter, despre
Motoc marsavul curtezan. Naratiunea este lineara si cronologica insa apar si scurte secvente de retrospectie:
reconstruirea datelor despre Ruxanda (aflam ca este fiica lui Petru Rares si cum ajunge sa fie casatorita cu
Lapusneanu).

Tema este evocarea unui moment din istoria medievala a Moldovei. Evocarea artistica a celei de-a doaua
domnii a lui Lapusneanu evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti.

Este strucurata pe patru capitole echilibrate si precedate de un motto cu functie anticipativa si rol de a evidentia
un personaj, o situatie. Daca voi nu ma vret eu va vreau – evidentiaza hotarareasi constiinta puterii
domnitorului, anticipeaza conflictul dintre domn si boieri. Ai sa dai sama, Doamna – aduce in discutie un
criteriu moral, pune in prim plan pe Ruxanda anticipand framantarile acesteia. Capul lui Motoc vrem – aduce in
prim plan personajul colectiv , sugereaza existenta unui conflict social (taranime – boerime) De ma voi scula
pre multi am sa popesc si eu – da simetrie textului readucandu-l pe Lapusneanu in prim plan. Structura nuvelei
Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi
e un element ce confera caracter clasic dar prin intamplarile prezentate, prin dramatism, prin caracterul
exceptional se incadreaza romantismului.

Actiunea este organizata pe momentele subiectului. In expozitiune este prezentata intoarcerea lui Alexandru
Lapusneanu in Moldova, cu ajutor turcesc. Intriga are loc in scena intalnirii domnului cu boierii in care declara
deschis intentia de razbunare: daca voi nu ma vreti, eu va vreau, voi mulgeti laptele tarii,a venit vremea a va
mulg si eu pre voi. Secventa declanseaza conflictul principal al operei, intre autoritatea domnului medieval si
puterea boiereasca. Desfasurarea actiunnii cuprinde o suita de secvente in care se urmareste ancirea conflictului
prin faptele lui Lapusneanu. El schingiuieste, ucide, pedepseste fara mila luand averile boierilor. Scena
estentiala este slujba de la Mitropolie in care Lapusneanu isi cere iertare. Deznodamantul cuprinde mutarea lui
Alexandru Lapusneanu in cetatea Hotin si rabunarea lui Spancioc si Stroici care il otravesc cu ajutorul domnitei
Ruxanda si a Mitropolitului.

Personajele sunt inspirate din realitatea istorica, Alexandru Lapusneanu intrand in categoria personajelor plate.
Negruzzi isi prezinta personajul astfel: un boier prost si neinsemnat aruia destinul ii da sabia razbunarii.
Istoricii literari afirma ca desi a fost un domnitor crud, Lapusneanu a ridicat numeroase lacase de cult si s-a
ocupat de viata sociala a tarii.

Costache Negruzzi isi construieste personajul selectand din trasaturile reale ale domnitorului doar pe acelea crea
il ajuta in crearea unui personaj exceptional care ilustreaza categoria tiranului. Complexitatea personajului
rezulta din multipele nuante ale sale: dovedeste inteligenta, energie, vointa, stapanire de sine, capacitatea de a-si
disimula gandurile.

Trasaturile sale sunt relevate in relatia cu alte personaje. Fata de solia boiereasca da dovada de buna cunoastere
a psihologiei adversarilor sai carora le realizeaza un portret precis, relefand, spre exemplu, caracterul veersatil a
lui Motoc: deprins a te ruga la toti domnii, dar si sametia lui Stroici si Spancioc. Lapusneanu este dominat de
ura si dorinta de razbunare, fiind o fire vindicativa. Replica sabia mea nu se va manji de sangele tau indica
viclenia planului ascuns al domnitorului. In relatia cu domnita Ruxanda relevante sunt anumite secvente. Cand
aceasta il roaga sa inceteze omorul, domnitorul este la inceput bland si afectuos (frumoasa mea doamna) , ii
saruta mana, o tine pe genunchi, insa brusc se rasteste la aceasta, numind-o muiere nesocotita. El da dovada de
labilitate emotionala, avand reactii extreme. Cand Lapusneanu ii ofera leacul de frica, el da dovada de
insensibilitate, cruzime dusa pana la sadism, lipsa de afectiune pentru sotie, intentia lui fiind de a da o lectie
dura pentru amestecul ei in conducerea tarii. In final el ii adreseaza replici dure, violente: iar pe cateaua asta voi
sa tai in patru bucati. Din secventa initiala, Lapusneanu este constient de faptul ca Motoc e n tradator
marturisindu-i lipsa de incredere: n-as fi un natarau de frunte cand m-as increde in tine. Lapusneanu gaseste o
adevarata strategie a folosirii lui Motoc: mimeaza increderea si regleaza atent scena in care il da prada multimii.
Replicile lui, adresate lui Motoc denota cinism (sa omori o multime de oameni pentru un om nu ar fi pacat?)
ironie ( du-te de mori pentru binele mosiei tale), bucuria razbunarii (sunt bucuros ca-ti rasplataste norodul),
dispret ( nu te mai bocii ca o muiere), duritate (esti un talhar si un vanzator). Lapusneanu se dovedeste un
conducator inteligent, capabil de a gasi o solutie neasteptata, care va rezolva conflictul cu multimea. Relatia cu
divinitatea este evidentiata in scena de la Mitropolie, in care Lapusneanu utilizeaza toate atuurile pentru a-i
convinge pe boieri de bunele sale intentii. Tinuta fastuasa, decorul religios, gesturile ritualice facute cu
smerenie, atitudinea solemna, stiinta discursului, utilizarea citatului biblic(sa iubesti pe aproapele tau, indica
inteligenta perfidie, capacitate de a disimula adevratele intentii, caracterul diabolic al domnitorului. Cateva
detalii ale secventei anticipeaza planul lui Lapusneanu: din tinuta lui fac parte un junghi cu plasele de aur si o
za de sarma, semn al suspiciunii lui Lapusneanu fata de boeri, detaliul fizionomic indica tensiunea interioara: el
Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi
era foarte galben la fata. In secventa finala, calugarit, Lapusneanu se adreseaza cu violenta Mitropolitului,
numindu-l boaita fatarnica. Capitolul 3 prezinta relatia sa cu poporul: multimea, gata sa se rascoale, dar pe care
domnitorul o transforma cu abilitate intr-un aliat in planul de a-l elimina pe Motoc. Lapusneanu manipuleaza
furia multimii si, sacrificandu-l pe Motoc, da sentimentul ca este un domnitor interesat de suferintele poporului.
Replica prosti dar multi indica dispretul, dezinteresul, dar si constiinta faptului ca multimea ar putea reprezenta
un pericol real.

Este caracterizat direct de catre alte personaje: crud si cumplit este omul acesta (Mitropolitul), un tiran (Stroici),
bunul meu sot (Ruxanda), dar si prin caracterizare indirecta prin gesturi, atitudini, reactii (sangele intransul
incepu a fierbe), mimica privind masacrul (ochii lui hojma clipeau), replici.

Critica literara il vede, fie ca pe un personaj schematic: o bruta insetata de sange, fie ca un personaj coplex un
monstru destinat sa verse sange sau un psihopat exploziv si coleric, un ins dotat cu placerea de a crea spectacole
macabre. Lapusneanu este un personaj ce ilustreaza mentalitatea tipica domitorului medieval, insa portretul sau
primeste o dimensiune patologica, eroul devenind exceptional in situatii exceptionale, deci romantic.

Domnita Ruxanda este un personaj secundar care serveste unei tehnici romantice de caracterizare a personajului
principal: antiteza angelic-demonic. Destinul ei ilustreaza conditia femeii de vita nobila in societatea medievala,
casatoria fiind o alianta politia pentru intarirea puterii domnesti/ Portretul fizic este completat de descrierea
detaliata a vestimentatiei specifica epocii (somptuasa, impozanta). Ca trasatura esentiala, se remarca blandetea.
Ea trebuie sa aleaga intre datoria de mama si cea de sotie, ajungand unealta razbunarii celor doi boieri si
acceptand otravirea lui Lapusneanu.

Limbajul este predominant arhaic , contribuind la crearea atmosferei de epoca. Descrierile de vestimentatie sau
detaliile din secventa ospatului contribuie si ele la acest aspect.

Alexandru Lapusneanu este o nuvela romantica (sursa de inspiratie, tema, personaj, antiteza) dar cuprinde si
aspecte clasice (echilibru si rigoare a compozitiei) si chiar elemente incipiente de realism (detalii privind
psihologia masei).