HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea sau tensiunea arterială crescută este o afecţiune frecventă în care sângele
exercită o presiune exagerată asupra pereţilor arteriali, ceea ce poate duce la complicaţii
precum boli cardiace, accidente vasculare cerebrale şi insuficienţă renală.

Hipertensiunea poate fi consecinţa mai multor condiţii şi afecţiuni diverse sau poate reprezenta ea
însăşi o afecţiune.

Tensiunea sau presiunea arterială este forţa exercitată de sângele pompat de inimă asupra
pereţilor arteriali. Tensiunea arterială este exprimată sub forma a două numere urmate de unitatea
de măsură a presiunii– milimetri coloană de mercur (de exemplu, 120/80 mmHg). Prima valoare
reprezintă tensiunea sistolică care este cea mai mare presiune de la nivelul arterelor în sistolă (când
inima pompează sângele în corp). A doua valoare se numeşte tensiune diastolică şi reflectă cea mai
mică presiune de la nivelul arterelor atunci când inima este în diastolă (se relaxează între două
bătăi).

Valorile tensiunii arteriale variază şi înregistrează creşteri şi scăderi moderate ca răspuns la

diferite situaţii. De exemplu, tensiunea arterială va creşte în timpul unui efort fizic susţinut pentru a
asigura un flux adecvat de sânge arterial (oxigenat) către toate celule organismului. De asemenea,
tensiunea arterială poate creşte în situaţii stresante. Tensiunea arterială este de obicei mai scăzută
în timpul somnului şi în perioadele de relaxare.

Ca regulă, adulţii ar trebui să aibă tensiunea arterială mai mică de 140/90 mm Hg. În plus,
ultimele ghiduri medicale consideră că măsurători repetate mai mari de 120/80 mm Hg reprezintă
prehipertensiune, care ar trebui monitorizată regulat şi tratată la nevoie pentru a preîntâmpina
creşterea tensiunii arteriale.

Cea mai frecventă formă de hipertensiune arterială la adolescenţi şi adulţi, dar rară la copii este cea
primară, esenţială (de cauză necunoscută). Cea de-a doua formă de hipertensiune se numeşte
secundară şi apare ca urmare a unei alte afecţiuni. Această formă de hipertensiune apare brusc şi
determină valori ale tensiunii arteriale mai mari decât în hipertensiunea esenţială.

Valorile foarte mari ale tensiunii arteriale apărute brusc, precum şi efectele pe termen lung ale
hipertensiunii uşoare-moderate pot duce la complicaţii ce pot pune viaţa în pericol cum ar fi
accidentele vasculare cerebrale, insuficienţa renală şi atacul de cord (infarct miocardic).

Hipertensiunea arterială este adesea numită ucigaşul tăcut deoarece de obicei nu produce
niciun fel de simptome până când nu apar complicaţiile grave. În unele cazuri, persoanele
hipertensive pot prezenta epistaxis (sângerare nazală) sau cefalee.
În ciuda lipsei simptomelor, hipertensiunea arterială necontrolată solicită intens pereţii arterelor.
Această solicitare duce la deteriorarea vaselor de sânge din întreg organismul, inclusiv a celor din
organele vitale precum rinichi, inimă şi creier.

Hipertensiunea arterială este influenţată de anumiţi factori de risc. Nu toate persoanele care au risc
crescut de hipertensiune vor face boala şi nu toate persoanele care au hipertensiune au factori de
risc. Aceşti factori de risc includ:
• Strămoşii afro-americani;
• Vârsta – când numai prima valoare a tensiunii este crescută (adică cea sistolică) se numeşte
hipertensiune sistolică izolată care este frecventă la vârstnici;
• Anxietatea şi stresul;
• Diabetul;
• Alimentaţia bogată în sare;
• Consumul excesiv de alcool;
• Istoricul familial de hipertensiune arterială;
• Sexul masculin;
• Obezitatea;
• Prehipertensiunea;
• Stilul de viaţă sedentar;
• Fumatul sau mestecatul tutunului.

În unele cazuri hipertensiunea arterială poate fi atât de severă încât să pună imediat viaţa în
primejdie şi ar trebui evaluată rapid.

Aceste cazuri sunt hipertensiunea arterială malignă (accelerată) şi crizele hipertensive.

Complicaţiile hipertensiunii netratate includ:

• Anevrismul;
• Boala arterială coronariană;
• Insuficienţa cardiacă;
• Crizele hipertensive;
• Insuficienţa renală;
• Hipertensiunea arterială malignă;
• Deterioarea anumitor organe;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Modificări ale vederii sau orbire.

Cauze posibile
• Alcoolismul;
• Anxietatea şi stresul;
• Boala valvulară aortică;
• Ateroscleroza (rigidizarea arterelor);
• Coarctaţia de aortă (îngustarea aortei);
• Leziunile cerebrale care cresc presiunea intracraniană ceea ce poate afecta capacitatea de reglare
a tensiunii arteriale;
• Tulburări endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, hiperparatiroidism);
• Febra;
• Afecţiuni renale (cancer renal, insuficienţa renală, hipertensiunea renovasculară, glomerulonefrita);
• Dureri severe precum cele apărute în cancer sau arsuri;
• Hipercolesterolemia (nivele crescute ale colesterolului în sânge);
• Deficitul de potasiu;
• Sarcina (hipertensiunea de sarcină, preeclampsia).

Medicamente şi substanţe care produc hipertensiune arterială:

• Cocaina;
• Metamfetamina;
• Antiinflamatoarele nesteroidiene;
• Contraceptivele orale sau alte medicamente hormonale;
• Medicamentele pentru tratarea răcelii;
• Decongestionantele nazale;
• Steroizii.

Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:

Hipertensiunea este însoţită de unul dintre următoarele simptome:
• Modificarea sau pierderea stării de conştienţă cum ar fi letargia;
• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir,
letargie, halucinaţii şi iluzii;
• Dureri în piept, senzaţie de constricţie sau presiune toracică, palpitaţii;
• Ameţeală;
• Vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi;
• Epistaxis (sângerare nazală) care nu se opreşte în 5 minute;
• Amorţeală;
• Paralizie sau incapacitatea de a mişca o parte a corpului;
• Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac);
• Cefalee severă sau neobişnuită;
• Modificări ale vederii;
• Slăbiciune.

Bibliografie:http://www.csid.ro/semne-si-simptome/hipertensiune-arteriala-
11246805/