ALUMINIU- METALUL

VIITORULUI
FODOR TEODORA – COZMA ANDREEA
ISTORIC
• Termenul "alumen," care este tradus în "alaun," apare în lucrarea lui Pliniu cel Bătrân, Naturalis Historia, capitolul 15 al
cărții 35, furnizând detalii despre acest metal. Deși diferite substanțe erau deosebite prin numele de alumen, toate erau
caracterizate de un anumit grad de astringență, fiind utilizate în medicină[6] sau ca vopsele.[7].

• Statuia lui Anteros (confundat cu Eros sau cu Îngerul Creștin al Carității[8]) în Piccadilly Circus din Londra, confecționată
în 1893 și prima statuie făcută din aluminiu.
• În anul 1760, un anumit oxid metalic care prezenta stabilitate și nu putea fi redus a fost extras din alaun și numit alumină
de către chimistul francez L.G.Morveau. În 1807 Sir Humphry Davy a concluzionat că reducerea compușilor chimici stabili
ar trebui să se facă electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reușind obținerea sodiului, potasiului, bariului,
stronțiului și al calciului în formă metalică. Pentru această demonstrație remarcabilă a puterii electrochimice, Davy a
obținut un premiu de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Deși eșuase în încercările sale de a obține acest element,
denumindu-l aluminiu, era evident că restul metalelor obținute de el prezentau un caracter reducător mai puternic decât
al carbonului și al hidrogenului.

• În 1808 reușește să obțină pentru prima dată bor elementar prin reducerea oxidului boric cu potasiu obținut prin
electroliză. Pierre Berthier descoperă în anul 1821 lângă Baux-de-Provence o mină în care exista un mineral ce conținea
mai mult de 50% de oxid de aluminiu. Mineralul va fi numit bauxită.

• Cercetarea aluminiului metalic a fost continuată de către chimistul danez Hans Christian Oersted, care descrie în 1825
Societății Filosofiei Naturale o metodă de reducere a clorurii de aluminiu la o formă metalică cu ajutorul unui amalgam
mercuric al potasiului[6]. Mercurul din amalgam era treptat îndepărtat prin distilare, produsul rezultat fiind o pulbere gri,
care a fost descrisă ca aluminiu, deși era posibil să fi conținut o cantitate mare de oxid.
• În 1827, Wohler îmbunătățise metoda de reducere propusă de
Oersted prin utilizarea unui proces gazos în care triclorura de
aluminiu volatilizată reacționa cu potasiul metalic. Potasiul
era un metal rar și foarte reactiv, iar triclorura de aluminiu,
datorită higroscopicității sale era un material cu care se lucra
greu. Experimentele inițiale ale lui Wohler produceau cantități
mici de pudră de aluminiu, însă nu constau baza producerii
aluminiului în masă.

• Munca sa timpurie asupra aluminiului a fost abandonată până

în anul 1854, când a modificat procesul astfel încât a produs
globule mici și strălucitoare, care erau suficient de pure pentru
confirmarea densității reduse a aluminiului și pentru stabilirea
ductilității și a caracteristicilor chimice.

• Chimistul francez Henri Etienne Sainte-Claire Deville a

îmbunătățit de asemenea metoda lui Wohler în 1846,
descriindu-le în anul 1859, printre care afișase și propunerea
folosirii sodiului în locul potasiului costisitor.

• Aluminiul a fost ales drept material pentru vârful

Monumentului Washington în 1884, când o uncie (30 g) de
aluminiu costa cât salariul zilnic al unui colaborator la acel
proiect; aluminiul era la fel de valoros ca și argintul. În anul
1886, Charles Martin Hall, student la colegiul Oberlin, a
obținut cantități mici de aluminiu prin electroliza oxidului de
aluminiu dizolvat în criolit topit, folosind electrozi de cărbune.
• Cu toate că procesele de extragere au suferit
îmbunătățiri, preturile scădeau încontinuu, iar în
1889 se descoperise un procedeu simplu de extragere
al aluminiului. Invenția dinamului de către Siemens
în anul 1866 a ușurat producerea procesului de
electroliză pentru extragerea metalului. Procesul
Hall-Heroult din 1886 și procesul Bayer din 1887
marchează începutul aplicațiilor multiple ale
aluminiului. Utilizarea acestui metal ca material de
construcție a devenit atât de răspândită, încât a fost
folosit în Sydney, Australia unde a fost folosit la
construirea cupolei Secretariatului clădirii.

• Anul 1900 marchează perioada când producția

mondială de aluminiu a ajuns la 6700 de tone, 1939
cu 700000 de tone și 1943 cu 2.000.000 de tone,
datorită celui de-al Doilea Război Mondial. De atunci,
producția crescuse mai mult decât cea a celorlalte
metale neferoase.

• Anul 2008 marchează perioada când prețul

aluminiului a atins apogeul în iulie, fiind cotat la 1.45
dolari per livră, însă a scăzut în decembrie la 0.7
dolari per livră.[9]
PROPRIETATI FIZICE
• metal de culoare alb metalic- densitate mica 2,7
g/cm cub- bun conductor electric si termic- putere de
reflexie mare- formeaza aliaje- duraluminiu -
temperatura de topire 660 grade celsiu - este maleabil
- este ductil

• -aliajele de aluminiu au o resistenta la tractiune

cuprinsa intre 70 si 700 MPa. Aliajele sunt cele mai
utilizate pe scara larga pentru extrudare, au
rezistente cuprinse intre 150-300MPa. Spre deosebire
de cele mai multe clase de oteluri, aluminiul nu
devine casant la temperaturi joase; in schimb
rezistenta sa creste. La temperaturi ridicate, rezistenta
aluminiului scade. Atunci când este expus in timp
indelungat la temperaturi de peste 100 grade Celsius,
rezistenta sa este afectata pana la limita inmuierii.