EFICIENŢA ŞI EFICACITATEA PROIECTELOR DE INOVARE

Într-o abordare foarte strictă, fezabilitatea unui proiect de inovare implică o

dublă determinare, atât ca eficacitate acţională, cât şi ca eficienţă acţională.
În lucrările sale1, O. Nicolescu consideră că delimitarea între cele două
categorii economice prezintă importanţă şi din perspectivă teoretică, dar şi dintr-una
pragmatică.
În această accepţiune, eficacitatea unui proiect de inovare exprimă măsura în
care rezultatele obţinute ca urmare a derulării unui astfel de proiect corespund
performanţelor dorite. Aceasta se măsoară prin compararea rezultatelor efectiv
obţinute cu rezultatele dorite (planificate).
Eficienţa unui proiect de inovare, în abordarea prezentată, se referă la
raportul dintre efectele sau rezultatele totale (output-urile) ale unui proiect şi efortul
global (input-urile) aferent acestuia. Mărimea sa se determină, deci, ca raport între
rezultatele obţinute şi resursele consumate.
Din perspectiva fezabilităţii unui proiect de inovare, obiectivul managementului
oricărei întreprinderi constă în simultaneitatea eficienţei şi a eficacităţii acţionale.
Abordând problematica evaluării fezabilităţii proiectelor din această
perspectivă, deşi majoritatea eforturile sunt focalizate asupra obţinerii unei eficienţe
cât mai ridicate a proiectelor de inovare , supravieţuirea şi succesul întreprinderilor
depinde într-o mai mare măsură de eficacitatea acestor proiecte, decât de eficienţa
lor. Această situaţie se explică prin faptul că, într-un mediu de afaceri turbulent,
evaluarea fezabilităţii unui proiect trebuie să aibă în vedere, în primul rând, interfaţa
cu mediul în care se desfăşoară aceste proiecte, prin evaluarea măsurii în care
rezultatele obţinute corespund rezultatelor dorite sau planificate. Astfel, este mult
mai important să realizezi ceea ce ţi-ai propus (eficacitate), decât să realizezi bine
altceva (eficienţa).
Prin urmare, pentru un proiect de inovare este de preferat obţinerea, cu
anumite dificultăţi economice, a rezultatelor planificate (proiect eficace, dar
ineficient), decât obţinerea cu costuri reduse a unor rezultate eronat planificate
(proiect eficient dar ineficace).
În ceea ce ne priveşte, apreciem că delimitarea între eficienţa şi eficacitatea
acţională este utilă doar dintr-o perspectivă teoretică. În demersul de fundamentare
a fezabilităţii unui proiect de inovare, considerăm că o delimitare strictă între
eficienţă şi eficacitate este improprie. Astfel, un proiect eficient dar ineficace nu
poate fi considerat fezabil, la fel cum nici un proiect eficace dar ineficient nu
întruneşte exigenţele de performanţă.
 Mai mult decât atât, într-o abordare sistemică, evaluarea eficienţei economice
a unui proiect de inovare implică simultan o dublă relativitate:
 relaţia dintre rezultatele obţinute în urma derulării proiectului şi
cheltuielile efectuate;
 raportarea la o bază de comparaţie spaţio-temporală.
Prima determinare se referă la capacitatea unui proiect de a satisface
cerinţele necesare sau de a obţine rezultatele necesare, fără costuri inutile.
Cea de-a doua determinare se referă la capacitatea proiectului de a satisface
cerinţele necesare sau de a obţine rezultatele necesare.
Aceasta evidenţiază faptul că aprecierea eficienţei economice a unui proiect
presupune atât compararea efectelor obţinute cu efortul depus, cât şi compararea
nivelului eficienţei unui proiect cu nivelul ales drept bază de comparaţie, care poate
fi: eficienţa altor variante ale aceluiaşi proiect, nivelul planificat al eficienţei sau
nivelul mediu al eficienţei domeniului de activitate.