CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

1. Contractul de vânzare-cumpărare = acel contract prin care una dintre părţi numită
vânzător transmite celeilalte părţi numită cumpărător dreptul de proprietate asupra
unui bun (bunuri) sau alte drepturi reale ori drepturi de creanţă, în schimbul unei sume
de bani numită preţ.

a. Contractul de vanzare-cumparare este un contract consensual, deoarece se incheie

valabil prin simplul consimtamant al partilor
b. Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral),
deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante.
c. Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele
parti urmaresc realizarea unor interese patrimoniale.
d. Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ, existenta si
intinderea drepturilor si obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti inca de la
data incheierii contractului.
e. Contractul de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate (art.
1.673 alin. 1 C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, transferul dreptului de proprietate constituie o obligatie
speciala si distincta a vanzatorului, aceasta obligatie fiind mentionata expres in art.
1.672 C. civ. alaturi de celelalte doua obligatii de predare a bunului si de garantie
contra evictiunii si viciilor bunului.

2. Bunul vândut. Condiţii

a. Bunul să fie în circuitul civil

b. Bunul trebuie să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista cu

certitudine în viitor.

Dacă bunul existent a pierit total înainte de încheierea contractului, vânzarea este lipsită de
obiect şi ca atare va fi nulă absolut.

Când, însă, bunul a pierit în parte, cumpărătorul poate cere fie predarea asupra părţii rămase
din bun cu o reducere proporţională din preţ, fie rezoluţiunea contractului când bunul nu mai
poate fi folosit.

-în cazul în care nu se realizează bunul viitor, validitatea contractului nu este afectată, în
schimb, vânzătorul va pierde preţul şi va fi obligat şi la plata daunelor-interese pentru
neexecutarea obligaţiei asumate, dacă nu dovedeşte o cauză străină exoneratoare de
răspundere.

c.Bunul vândut să fie determinat sau determinabil.

Atunci când cantitatea nu poate fi determinată de la început, trebuie să se prevadă în contract

suficiente elemente care să permită determinarea ei în viitor. Când nu se specifică cantitatea
bunurilor generice, vânzătorul este dator să predea bunuri de calitate mijlocie.
d.Bunul să fie licit şi posibil.

Dacă bunul este ilicit şi cumpărătorul a cunoscut provenienţa acestuia, în caz de confiscare, nu
va putea cere preţul plătit.

Aerul, lumina soarelui, marea liberă sunt „bunuri care nu aparţin nimănui şi al căror uz e
comun tuturor" .

e. Bunul vândut să fie proprietatea vânzătorului.

Adevăratul proprietar rămâne în afara contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că nu

poate cere anularea, nefiind parte în contract. Poate, însă, intenta acţiune în revendicare dar şi
cumpărătorul se poate apăra invocând contractul ca just-titlu pentru uzucapiunea de la 10-20
ani.

3 . Preţul

Este obiectul obligaţiei cumpărătorului şi constă într-o sumă de bani, care în intenţia părţilor,
corespunde cu valoarea bunului vândut.

Condiţii:

a. Preţul vânzării trebuie să fie stabilit în bani.

dacă înstrăinarea bunului se face în schimbul unui alt bun, contractul va fi de schimb şi nu
vânzare-cumpărare.Dacă înstrăinarea bunului se face în schimbul obligaţiei de întreţinere a
vânzătorului de către cumpărător, contractul va fi de întreţinere şi nu de vânzare-cumpărare

b. Preţul trebuie să fie determinat sau determinabil.

„preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi."

Preţul poate fi stabilit în totalitatea lui sau se poate stabili,. în cazul bunurilor generice, pe uni-
tate de măsură.

Preţul este determinabil atunci când părţile fac apel la o terţă persoană în calitate de mandatar
pentru a-1 stabili, în momentul încheierii contractului.

c. Preţul să fie sincer şi serios.

Preţul trebuie să fie sincer, nu fictiv.

în funcţie, de voinţa reală a părţilor, contractul ar putea fi o donaţie deghizată cu condiţia să fie
îndeplinite condiţiile de validitate pentru donaţie.

Preţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, să fie real, să reprezinte echivalentul
valoric al bunului cumpărat.

Dacă preţul este sincer şi serios, dar este inferior sau superior valorii reale a bunului vândut,
vânzarea este valabilă, deoarece părţile sunt libere să determine preţul. Contractul ar putea fi
lovit de nulitate pentru cauză imorală şi ilicită atunci când se profită de ignoranţa sau starea
de constrângere în care se află cealaltă parte.
§ 3. Obligatiile vanzatorului
Potrivit art. 1.672 C. civ., vanzatorului ii revin trei obligatii principale, si anume:
a. obligatia de a transmite proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
b. obligatia de a preda bunul vandut;
c. obligatia de a-l garanta pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.
Partile pot sa modifice obligatiile prevazute de lege sau pot sa stipuleze si alte
obligatii accesorii (de exemplu, informatii asupra utilizarii si pastrarii bunului).
A. Transmiterea proprietatii bunului sau, dupa caz, dreptului vandut
Potrivit art. 1.673 C. civ. vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului
proprietatea bunului vandut. Odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate
drepturile si actiunile accesorii care au apartinut vanzatorului.
Codul civil nu precizeaza insa modalitatea in care s-ar putea realiza concret o
asemenea obligatie de catre vanzator. Dreptul de proprietate este o notiune abstracta,
imateriala, nesusceptibila de traditiune in vreun fel.
Articolul urmator (art. 1.674) prevede ca, cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori
daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept
cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat
ori pretul nu a fost platit inca.
In materie de imobile, stramutarea proprietatii este supusa dispozitiilor de carte
funciara care prevad ca dreptul de proprietate, precum si celelalte drepturi reale se
constituie din momentul inscrierii contractului de vanzare-cumparare in cartea
funciara.
Pe de alta parte, arrt. 1.483 C. civ. prevede ca obligatia de a stramuta proprietatea o
cuprinde si pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare, iar in
materie de imobile inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea o
cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru efectuarea inscrierii.
In cazul bunurilor generic determinate, proprietatea se stramuta numai prin
individualizarea acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt
mod convenit sau impus de natura bunului.
Fata de aceste dispozitii legale citate, putem concluziona ca legiutorul se contrazice,
pe de o parte, stabilind in sarcina vanzatorului obligatia de transfer a dreptului de
proprietate, iar, pe de alta parte, prevazand ca dreptul de proprietate se stramuta de
drept in momentul realizarii acordului de vointa intre parti sau in momentul inscrierii
dreptului in cartea funciara.
De asemenea, putem observa ca legiuitorul confunda obligatia de transfer a dreptului
de proprietate cu cea de predare a bunului, si atunci apare intrebarea fireasca de ce a
fost nevoie sa prevada in mod distinct obligatia de transfer a proprietatii? In aceeasi
ordine de idei, nestipuland in ce fel trebuie realizata de catre vanzator obligatia de
transfer a dreptului de proprietate, ne intrebam cum poate fi sanctionat vanzatorul in
situatia in care in mod culpabil nu-si indeplineste aceasta obligatie?
B. Predarea lucrului vandut
Prin predarea bunului de catre vanzator se intelege punerea bunului la dispozitia
cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru
exercitarea libera si neingradita a posesiei. 16

Vanzatorul are si obligatia accesorie de a pastra si conserva lucrul vandut pana la

predarea sa cumparatorului.
De asemenea, vanzatorul trebuie sa predea si toate accesoriile bunului si tot ceea ce
este destinat folosintei perpetue a bunului, precum si toate titlurile si documentele
privitoare la proprietatea sau folosinta bunului.
Bunurile imobile se predau, potrivit art. 1.687 C. civ., prin punerea acestora la
dispozitia cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului.
Bunurile mobile se predau, potrivit art. 1.688 C. civ., fie prin remiterea materiala, fie
prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite
cumparatorului preluarea in orice moment.
Bunurile trebuie predate in starea in care se aflau la momentul incheierii contractului
de vanzare-cumparare (art. 1.690 C. civ.). Cumparatorul are obligatia ca, imediat dupa
preluare, sa verifice starea bunului potrivit uzantelor si sa-l instiinteze pe vanzator
fara intarziere asupra faptului daca bunul prezinta vicii. In lipsa informarii
vanzatorului, se considera ca acesta din urma si-a indeplinit obligatia de predare.
Daca cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la
dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei
de predare, la cererea oricarei dintre parti, va desemna de indata un expert in
vederea constatarii calitatii sau starii bunului.
Toate fructele produse de bun se cuvin cumparatorului din ziua vanzarii.
Momentul predarii lucrului de catre vanzator este lasat de lege la aprecierea partilor.
Daca partile nu au stipulat un termen, bunul se va preda da indata ce a fost platit
pretul (art. 1.693 C. civ.). Daca, datorita unor imprejurari cunoscute de cumparator la
momentul incheierii contractului, bunul nu poate fi predat decat dupa trecerea unui
termen, se prezuma ca partile au convenit ca predarea sa se faca dupa trecerea acelui
termen.
In ceea ce priveste locul predarii, potrivit art. 1.689 C. civ., predarea trebuie sa se
faca la locul unde se afla bunul in momentul incheierii contractului, daca nu rezulta
altfel din conventia partilor sau, in lipsa acesteia, din uzante.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare, transport) sunt in sarcina
cumparatorului. Vanzatorul trebuie sa se ocupe de expedierea bunului pe cheltuiala
cumparatorului, fiind liberat de raspundere din momentul in care preda bunul
transportatorului sau expeditorului.
Vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare in cazul in care obligatia
de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a
devenit insolvabil sau garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat.
C. Obligatia de garantie
Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca acesta trebuie sa faca tot
ceea ce ii sta in putinta pentru a-i asigura cumparatorului o posesiune linistita si utila.
Obligatia de garantie a vanzatorului prezinta un dublu aspect:
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita posesiune a lucrului
vandut (art. 1.695 C. civ.), deci contra evictiunii;
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de utila folosinta a lucrului, prin
urmare contra viciilor acestuia, care il fac impropriu intrebuintarii dupa destinatia sa
(art. 1.707 C. civ.).
a. Garantia contra evictiunii
b. Obligatia vanzatorului de garantie contra viciilor
C. Garantia pentru buna functionare
5. Obligaţiile cumpărătorului

Obligaţia de a plăti preţul bunului cumpărat

=principala obligaţie a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin
contract.

a.Locul plăţii preţului

-plata se face la domiciliul debitorului.

-cumpărătorul este dator a plăti preţul la locul în care se face predarea bunului.

-plata preţului se face fie la locul unde se află bunul, fie la domiciliul vânzătorului, plata
fiind, astfel portabilă. Dacă, însă părţile au stabilit că plata preţului va avea loc ulterior
predării bunului, aceasta se va face la domiciliul debitorului (cumpărător), plata devenind
astfel, cherabilă.

b.Termenul plăţii preţului

executarea unei obligaţii contractuale pentru care nu s-a prevăzut un termen suspensiv, se
face imediat după încheierea contractului. Atunci când cumpărătorul are motive întemeiate
că ar putea fi evins „poate suspenda plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze
tulburarea sau va da cauţiune, afară numai dacă se va fi stipulat ca plata să se facă chiar de ar
urma tulburarea" .

c. Dobânda preţului

cumpărătorul datoreşte dobânda preţului vânzării, până la achitarea efectivă a preţului în trei
situaţii:

- aceasta a fost prevăzută în contract

- bunul vândut şi predat produce fructe sau alte venituri
- cumpărătorul a fost pus în întârziere printr-o notificare

Atunci când părţile nu au prevăzut în contract o anumită dobândă, cumpărătorul este obligat la
dobânda legală.

Dobânda iegală în raporturile civile concrete se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a

Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%.

d. Sancţiunea neplăţii preţului

vânzătorul poate opta între:

- a cere executarea în natură a obligaţiei,

Acţiunea se prescrie în termen de 3 ani, fiind o acţiune personală.

- a opune excepţia de neexecutare care dă dreptul vânzătorului ca până la plata

preţului să nu-şi execute obligaţia de predare a bunului vândut.

- a cere rezoiuţiunea contractului când cumpără torul nu plăteşte preţul.

-legea prevede trei excepţii când rezoluţiunea contractului rămâne fără efect faţă de terţii care
au dobândit bunul, şi anume:
- autoritatea publică (ex.: bunul a fost expropriat)
- terţul adjudecatar (a dobândit bunul la licitaţie publică)
- terţul subdobânditor de drepturi reale înscrise în cartea funciară, mai înainte ca vânzătorul
să-şi fi conservat privilegiul său.
Obligaţia de a lua în primire bunul cumpărat

Această obligaţie trebuie executată la data şi locul stabilit în contract. Dacă nu există o
asemenea clauză, preluarea se va face imediat după încheierea contractului sau potrivit obice-
iului locului. Cheltuielile legate de ridicarea bunurilor mobile vor fi suportate de cumpărător.

Neexecutarea acestei obligaţii dă dreptul vânzătorului ca după punerea în întârziere a

cumpărătorului, să poată cere instanţei obligarea acestuia la preluarea bunului chiar sub
sancţiunea daunelor cominatorii sau să ceară instanţei să-1 depună în alt loc, vânzătorul având
nevoie de locul unde se află în acel moment.

Obligaţia de a suporta cheltuielile legate de încheierea contractului de vânzare-

cumpărare.

-cumpărătorul este obligat să suporte cheltuielile vânzării: taxe de redactare, autentificare, de

înscriere în cartea funciară etc.

§ 6. Vanzarea unei mosteniri

Vanzarea unei succesiuni (mosteniri) este un contract prin care titularul unui drept
succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comostenitor, fie
o persoana straina de mostenire. „cel ce vinde o moştenire, fără a specifica cu de-
amănuntul obiectele într-însa cuprinse, nu răspunde decât de calitatea sa de moştenitor."

-când s-au precizat bunurile cuprinse în moştenire, vânzătorul va fi ţinut de obligaţia de

garanţie contra evicţiunii, ca orice vânzător.

Dacă moştenirea cuprinde şi terenuri, contractul se va încheia în formă autentică

Moştenirea nedeschisă, nu poate fi înstrăinată, nici chiar cu consimţământul persoanei despre

a cărei moştenire este vorba .

Efecte

-vânzătorul - trebuie să predea cumpărătorului fructele percepute, creanţele încasate sau

preţul bunurilor care au fost vândute din masa succesorală, dacă nu există o convenţie
contrară .

-cumpărătorul trebuie să restituie vânzătorului tot ceea ce a plătit cu titlu de sarcini sau
datorii ale succesiunii, dacă nu există o stipulaţie contrară.

Datoriile faţă de alţi creditori rezultate din moştenire vor trece asupra cumpărătorului,
întrucât el dobândeşte o universalitate.
7. CONTRACTUL DE SCHIMB

Noţiunea

Acel contract prin care părţile numite copermutanţi îşi transmit fiecare
proprietatea asupra unui bun (bunuri) în schimbul proprietăţii altui bun.

Deosebiri, faţă de contractul de vânzare-cumpărare:

a. nu se aplică regulile de la plata preţului;

b. întrucât fiecare parte este si vanzator si cumparator, nu se aplica regula privind

suportarea cheltuielilor legale de incheierea contractului de catre cumparator. Ele se vor
suporta in mod egal de ambele parti, in calitate de cumparatori.

c.clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului.

Caracterele juridice

a. Schimbul este contract sinalagmatic întrucât obligaţiile copermutanţilor sunt

reciproce, în sensul că unul se obligă faţă de celălalt.

b. Contractul de schimb este cu titlu oneros, fiecare parte urmărind un folos

patrimonial şi anume dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun.

c. Este comutativ, pentru că existenţa şi întinderea obligaţiilor copermutanţilor se

cunosc din momentul încheierii contractului şi nu depind de hazard.

d. Schimbul este, în principiu, consensual, cu excepţia cazului când obiectul

schimbului îl formează cel puţin pentru o parte, un teren, contractul în acest caz îmbrăcând
forma autentică .

e. Contractul de schimb este translativ de proprietate, dar schimbul poate avea ca

obiect şi alte drepturi reale.Când echivalentul constă într-o obligaţie de a face sau de a nu
face ceva, contractul nu este de schimb ci un contract nenumit.

Când obligaţiile ambelor părţi au ca obiect o sumă de bani, chiar şi în valută, contractul
nu este de vânzare-cumpărare, ci de schimb.

Dacă valoarea bunurilor care fac obiectul schimbului nu este egală, părţile pot conveni
asupra completării diferenţei de valoare prin plata unei sume de bani, care se numeşte sultă,
pentru care se aplică regulile de la vânzare-cumpărare.
8. CONTRACTUL DE DONAŢIE

Donaţia - un contract prin care o parte numită donator înstrăinează cu titlu gratuit şi
irevocabil un bun sau an drept real sau de creanţă, din patrimoniul sau altei părti
numită donatar, fără a urmări să primească ceva în schimb de la acesta.

CARACTERELE JURIDICE

Contract unilateral

Donaţia este un act bilateral (contract). Contractele, se împart în contracte unilaterale, când
obligaţiile revin unei singure părţi, contracte sinalagmatice (bilaterale), în care obligaţiile
sunt reciproce şi interdependente şi contracte uniune când părţile au aceleaşi drepturi şi
obligaţii. Contract unilateral întrucât numai una dintre părţi se obligă, şi anume donatorul.

Donaţia devine contract sinalagmatic. Este cazul donaţiei cu sarcină.

Această sarcină poate fi:

a. în folosul donatarului (ex.: să urmeze cursurile unei facultăţi), contractul fiind cu titlu
gratuit.

b) în folosul donatorului (ex.: să-i plătească o datorie).

c) în folosul unei terţe persoane (ex.: o stipulaţie pentru altul).

In caz de neexecutare, donatorul va putea cere executarea silită a acelei sarcini sau revocarea
donaţiei.

Donaţia este un contract cu titlu gratuit

Donaţia este un contract solemn

Acordul de voinţă dintre donator şi donatar, trebuie să îmbrace forma autentică cerută de lege,
ad validitatem.

Sancţiunea nerespectării formei autentice este nulitatea absolută a contractului de donaţie.

După moartea donatorului, nulitatea unei donaţii pentru nerespectarea formei autentice poate
fi acoperită prin confirmare, ratificare sau executarea voluntară a donaţiei de către
moştenitorii sau reprezentanţii donatorului dacă acestea sunt benevole şi făcute în cunoştinţă de
cauză.

-în aceste condiţii, dovada existenţei unei donaţii nu poate fi făcută decât printr-un înscris
autentic şi nicidecum prin alte mijloace de probă chiar dacă ar exista un început de dovadă
scrisă.

După cum este sau nu prevăzută de către lege, nulitatea poate fi expresă (textuală sau
explicită) şi virtuală (implicită).

Nulitate care, nu este expres prevăzută de către lege, ci rezultă, în mod neîndoielnic, din
modul de exprimare a legiuitorului şi chiar din finalitatea dispoziţiei legale.

Oferta poate fi revocată, dar numai până în momentul când intervine acceptarea. Acceptarea
poate fi revocată până când ajunge la cunoştinţa donatorului.

Revocarea poate fi expresă sau tacită.

Pentru bunurile mobile, pe lângă forma autentică, pentru încheierea contractului de donaţie,
legiuitorul a prevăzut136 şi existenţa unui act estimativ semnat de către donator şi donatar.
Acest act va cuprinde descrierea şi evaluarea bunurilor mobile care au fost donate şi poate fi
cuprins în contractul de donaţie sau poate consta într-un înscris autentic separat ori într-un în-
scris sub semnătură privată semnat de ambele părţi. Lipsa acestui act estimativ nu duce însă la
nulitatea donaţiei.

excepţii:

a.darurile manuale;

b.donaţiile indirecte;

c.donaţiile deghizate.

Donaţia este un contract irevocabil

Donatorul nu poate reveni asupra consimţământului său, din moment ce donaţia a fost
acceptată, în formă autentică, de către donatar.

Prin natura lor, liberalităţile sunt irevocabile. Există, însă, excepţii, de la caracterul
irevocabil.

Donaţia este un contract translativ de proprietate

Pentru validitatea contractului, însă, nu este obligatorie să aibă loc şi predarea bunului donat.

Donaţia este un contract încheiat intuitu personae

Donaţia este un contract numit.

9. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE

Efectele între părţi

-Obligaţiile donatorului

-Obligatia de predare

Donatorul, dupa incheierea contractului de donatie, are obligatia de a preda bunul sau
bunurile donate donatorului. Donatorul va raspunde in acest timp fata de donatar de pieirea
sau deteriorarea bunului, datorata culpei sale.

b. Obligaţia de garanţie

Donatorul răspunde, însă, pentru evicţiune când el a promis expres garanţia.

Donatorul nu are obligaţia de garanţie contra viciilor bunului donat. El va răspunde, pe temei
delictual, faţă de donatar de pagubele care i-au fost cauzate datorită viciilor ascunse ale
bunului, atunci când donatorul le cunoştea şi nu le-a comunicat donatarului .
Obligaţiile donatarului

Donatarul nu are obligaţii contractuale. Are, în schimb, obligaţia de recunoştinţă faţă de

donator, obligaţie morală, dar şi legală, fiind sancţionată, în caz de nerespectare, cu
revocarea donaţiei pentru ingratitudine.

-în cazul donaţiei cu sarcini, donatarul este ţinut să le execute conform clauzelor din contract,
în favoarea donatorului, a unui terţ sau chiar în favoarea lui.

-în cazul în care nu-şi execută acele obligaţii, donatorul poate cere executarea lor silită sau
revocarea donaţiei.

Efectele donaţiei faţă de terţi

Particularităţi cu privire la donaţie.

a.Neînscrierea în cartea funciară a dreptului imobiliar dobândit prin donaţie poate fi

invocată de orice persoană care are interes .

b.Nu pot invoca lipsa de înscriere în cartea funciară persoanele care se fac vinovate de
neînscrierea dreptului.

10. Darurile manuale

Darul manual este o varietate a contractului de donatie care are ca obiect numai
bunuri mobile corporale, incheindu-se valabil prin acordul de vointa a partilor si prin
remiterea (traditiunea) efectiva a bunului de la donator la donatar, fara indeplinirea
vreunei alte formalitati. Asa fiind, darul manual este un contract real si nu solemn.
Bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual, deoarece predarea presupune
detinerea materiala a bunului.
Valoarea bunului donat in acest fel trebuie sa fie mica conform art. 1.011 alin. 4 C.
civ., in caz contrar donatia putandu-se face numai in forma autentica. In aprecierea
valorii mici a bunului se va tine seama de starea materiala a donatorului.
Prin traditiunea bunului nu trebuie sa se inteleaga o deplasare fizica a bunului de la
donator la donatar, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o remitere
implicita, cum ar fi predarea de catre donator donatarului a cheilor de contact ale
unui autoturism, insotita de predarea actelor masinii.
Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de
lege pentru donatii.
11. CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE (LOCAŢIUNEA BUNURILOR)

Noţiunea

Locaţiunea este contractul prin care o parte numită locator se obligă să-i asigure altei
părţi numită locatar, folosinţa temporară - totală sau parţială - a unui bun în schimbul
unei sume de bani sau alte prestaţii, numită chirie.

Varietăţile locaţiunii

a. Contractul de închiriere .

b. Contractul de arendare.

c. Antecontractul de locaţiune, adică promisiunea unilaterală sau promisiunea bilaterală de a

contracta.

Caracterele juridice

4.1. Este un contract sinalagmatic (bilateral) întrucât dă naştere la obligaţii reciproce şi

interdependente între părţi.
4.2. Este un contract cu titlu oneros. Fiecare parte urmăreşte un avantaj patrimonial propriu.
4.3. Este contract comutativ. Existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce ale părţilor sunt
cunoscute din momentul încheierii valabile a contractului.

4.4 Este un contract consensual. Contractul se încheie valabil prin acordul de voinţă al
părţilor.

4.5 Locaţiunea este contract cu executare succesivă. Obligaţiile părţilor existând pe toată
durata contractului. Durata contractului poate fi determinată ori nedeterminată, dar nu poate fi
veşnică, perpetuă.

4.6 Prin locaţiune, se transmite doar folosinţa temporară a bunului dat în locaţiune şi nu
dreptul de proprietate asupra bunului.

12. Obligaţiile locatorului

Acesta trebuie să asigure locatarului folosinţa bunului dat în locaţiune pe toată durata
existenţei contractului.

Obligaţia de a preda bunul în folosinţă, obligaţia de a menţine bunul în stare de întrebuinţare

potrivit destinaţiei, obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi obligaţia de garanţie pentru viciile
bunului vândut.

Obligaţia de a preda bunul

Se face la termenul stabilit în contract. în lipsă de termen, bunul se va preda imediat.

Bunul se va preda la locul unde se află şi pe cheltuiala locatorului.

Obligaţia de a preda bunul este o obligaţie de a face. De aceea, în caz de neexecutare a

acestei obligaţii, locatarul poate cere instanţei să dispună predarea silită a bunului. De
asemenea, el poate invoca excepţia de neexecutare pentru nepredarea bunului, neplătind chiria.
Poate cere, însă şi rezilierea contractului cu daune-interese, când bunul nu mai poate fi folosit.
Obligaţia locatorului de a menţine bunul în stare corespunzătoare de folosinţă
(efectuarea reparaţiilor capitale)

Locatorul va efectua pe cheltuiala sa toate reparaţiile necesare pe tot timpul existenţei

locaţiunii. Este vorba de reparaţiile mari, capitale, deoarece trebuie să asigure folosinţa
corespunzătoare a bunului.

Obligaţia de garanţie. Garanţia de drept

Această obligaţie cuprinde obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi obligaţia de garanţie

pentru viciile bunului.

Garanţia pentru evicţiune presupune:

a. garanţia pentru tulburările provenite din fapta locatorului (proprie)

b. garanţia pentru tulburările de drept care provin de la terţi.

a.Garanţia pentru fapta proprie presupune ca locatorul să se abţină de la orice fapt sau act
care ar duce la tulburarea locatararului în folosinţa bunului. Dacă în cursul locaţiunii, bunul
închiriat are nevoie de reparaţii urgente, ce nu se pot amâna până la încetarea contractului,
locatorul va putea limita, în parte, folosinţa bunului de către locatar. Dacă reparaţiile durează
mai mult de 40 zile, locatarul are dreptul să ceară scăderea proporţională a chiriei sau
rezilierea contractului.

b. Garanţia contra tulburărilor de drept ale terţilor

Tulburările provenite din fapta terţilor pot fi de fapt sau de drept.

Garanţia pentru viciile bunului dat în locaţiune.

a.Răspunderea locatorului pentru viciile ascunse ale bunului.

b.Locatorul va răspunde nu şi pentru viciile care nu erau cunoscute locatorului

şi a căror cauză este ulterioară încheierii contractului.

c. Locatorul răspunde numai pentru viciile grave, adică acele vicii care fac improprie
folosinţa bunului.

Dacă, viciile se datorează cazului fortuit sau forţei majore care intervin în timpul locaţiunii,
locatorul va suporta o reducere a chiriei sau locatarul va putea cere rezilierea contractului,
fără daune-interese, nefiind vorba de culpa locatorului .

13. Obligaţiile locatarului

- de a folosi bunul ca un bun proprietar şi conform destinaţiei;

- de a plăti chiria ;
- de a restitui bunul la încetarea contractului ;
- de a răspunde pentru incendiu ;
- de a-1 apăra pe locator împotriva uzurpărilor .
Obligaţia de a folosi bunul ca un bun proprietar şi conform destinaţiei.

Această obligaţie cuprinde şi sarcina întreţinerii bunului ce face obiectul locaţiunii. în acest
sens, locatarul este obligat să facă reparaţiile locative în vederea menţinerii bunului în stare
corespunzătoare, reparaţiile capitale revenind, aşa cum am arătat, locatorului

-în situaţia în care locatarul nu efectuează reparaţiile locative, locatorul poate cere daune-
interese dar numai la încetarea locaţiunii. In cazul neexecutării obligaţiei de a întrebuinţa
bunul ca bun proprietar şi conform destinaţiei sale, locatorul poate cere rezilierea
contractului şi repunerea bunului în starea în care s-a predat, printr-o hotărâre pronunţată
de instanţă, după aprecierea elementelor care fac imposibilă locaţiunea.

Obligaţia de a plăti chiria

Plata chiriei se face în lipsă de stipulaţie contrară, la domiciliul debitorului (adică a

locatarului). Plata este cherabilă şi nu portabilă.

Neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei dă posibilitatea locatorului să ceară executarea

silită sau rezilierea contractului. Locatorul poate beneficia chiar de privilegiul asupra bunurilor
mobile ale locatarului.

Obligaţia de a restitui bunul dat în locaţiune.

Locatarul nu va răspunde dacă dovedeşte că pieirea sau deteriorarea bunului se datorează

vechimii, cazului fortuit sau forţei majore .

Locatorul poate cere restituirea bunului prin două moduri: acţiune personală când locatorul nu
are calitatea de proprietar şi acţiune în revendicare când este proprietar.

Obligaţia de a răspunde pentru incendiu

Locatarul răspunde pentru incendiu din cauza căruia bunul a fost distrus sau a pierit.

Locatarul nu răspunde atunci când focul s-a produs printr-un caz fortuit sau forţă majoră,
dintr-un defect de construcţie sau s-a extins de la o casă vecină dacă este vorba de
construcţie. Aceste cauze trebuie dovedite de către locatar.

Dacă sunt mai mulţi locatari şi nu se cunoaşte din culpa căruia a izbucnit incendiul, fiecare
va răspunde proporţional cu valoarea părţii din imobil pe care o foloseşte. Aşadar,
răspunderea este divizibilă (conjunctă) şi nu solidară.

Obligaţia de a răspunde contra uzurpărilor

Prin uzurpare se înţelege o atingere adusă proprietăţii sau posesiei de către un terţ care îşi
atribuie, în mod fraudulos, un drept sau un titlu pe care nu-1 are în realitate.
14. INCETAREA CONTRACTULUI DE LOCA ŢIUNE

Cauze:

Rezilierea convenţională

Acordul părţilor este cauza de încetare.

Rezilierea pentru neexecutare (judiciară)

Când una din părţi nu îndeplineşte datoriile sale principale, cealaltă parte poate cere
desfiinţarea contractului.

Denunţarea unilaterală

Este cauză de încetare, în situaţia în care locaţiunea s-a încheiat pe durată nedeterminată.
Manifestarea de voinţă de încetare a contractului este un act unilateral de voinţă şi poartă
denumirea de concediu.

Termenul de preaviz poate fi stabilit de părţi, după obiceiul locului sau este în funcţie de
natura bunului.

Expirarea termenului

Când termenul locaţiunii a fost stabilit de către părţi.

Pieirea bunului

-cind contractul rămâne fâră un element al obiectului - bunul dat în locaţiune. Pieirea
înseamnă distrugerea materială (fizică) a bunului sau pieirea juridică, adică imposibilitatea de
a folosi bunul în materialitatea lui (ex.: confiscarea, exproprierea etc).

Pieirea totală şi pieirea parţială.

Pieirea este totală, contractul încetează de drept.

Dacă pieirea este parţială, locatarul are dreptul să aleagă între reducerea proporţională a
chiriei.

Desfiinţarea titlului locatorului

Dacă în timpul locaţiunii, titlul locatorului se desfiinţează printr-un anumit mod (anularea
titlului de proprietar, locatorul fiind evins de către un terţ printr-o acţiune în revendicare)
aceasta încetează, neputându-se asigura de către locator, folosinţa bunului pentru locatar.

a) contractul de locaţiune încheiat de un uzufructuar rămâne valabil încă cel mult 5 ani
după încetarea uzufructului .
b) contractul de locaţiune încheiat de dobânditorul unui bun imobil ipotecat, rămâne
valabil chiar dacă locatorul a fost evins, cu condiţia, să fi fost de bună credinţă, iar
locaţiunea să fie încheiată cu dat certă, anterioară transcrierii comandamentului .
c) contractul de locaţiune este încheiat de un locatar de bună credinţă cu un proprietar
(moştenitor) aparent.

Instrăinarea prin acte juridice între vii, de către locator, a bunului dat în locaţiune

Moartea locatorului nu este cauza de încetare a contractului de locaţi-une, pentru că, în

principiu locaţiunea nu are caracter intuitu personae (art. 1440 C. civ.). în aceste condiţii,
drepturile şi obligaţiile trec asupra moştenitorilor, cu excepţia cazului când părţile au prevăzut
prin contract că moartea uneia dintre părţi este cauza de încetare a acestuia.

15. CONTRACTUL DE ARENDARE

Noţiunea

Definiţia legală

Prin arendare se înţelege „contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt
deţinător legal de bunuri agricole , numit arendator, şi arendaş, cu privire Ia
exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată şi la un preţ, stabilite de părţi."

Are ca obiect de activitate, exclusiv, exploatarea bunurilor agricole, se încheie pe durata

determinată şi preţul arendării se numeşte arendă.

Definiţia doctrinară

Contractul de arendare este acel contract prin care o parte, numită arendator, se obligă să
asigure unei alte părţi numită arendaş folosinţa temporară - totală sau parţială - a
unuia sau mai multor bunuri agricole, în schimbul unei contraprestaţii, numită arendă.

Caracterele juridice

Contract sinalagmatic. Obligaţiile părţilor sunt reciproce şi interdependente.

Contract cu titlu oneros

Fiecare parte urmăreşte un interes patrimonial. Dacă bunul agricol ar fi dat în folosinţă gratui-
tă, contractul ar fi comodat şi nu arendare.

Contract comutativ

Existenţa şi întinderea obligaţiilor se cunosc de la încheierea contractului. Contract solemn

condiţii: forma scrisă şi înregistrarea la consiliul local în a cărui rază teritorială se află
bunurile arendate. Contractul se înregistrează într-un registru special ţinut de secretarul
consiliului local.

Dacă bunurile arendate sunt situate în raze teritoriale a mai multor consilii locale, depunerea
şi înregistrarea contractului se face la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială este situat
bunul arendat.

Arendarea este contract cu executare succesivă

Executarea obligaţiilor părţilor presupune o anumită perioadă de timp, care este durata
contractului. Sancţiunea pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor
este rezilierea contractului.

Este un contract intuiţii personae, în ceea ce priveşte persoana arendaşului.

Contractul de arendare este netranslativ de proprietate. Prin arendare se transmite de

către arendator doar folosinţa bunurilor agricole, în vederea exploatării lor agricole de către
arendaş.
16. Părţile contractului

Sunt arendatorul şi arendaşul. Ele pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice.

Arendatorul poate fi, proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole.

Arendaşul poate fi persoană fizică sau persoană juridică.

Arendaş - persoană fizică poate fi orice cetăţean român cu domicili
ul în ţară sau în străinătate, care are pregătire de specialitate agricolă, practică agricolă sau un
atestat de cunoştinţe agricole şi prezintă garanţiile solicitate de arendator. Atestatul va fi
eliberat de organele abilitate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei .

Arendaş - persoană juridică poate fi orice persoană juridică română, cu sediul în România,
inclusiv cea cu capital parţial sau integral străin. Ea trebuie să aibă ca obiect de activitate
exploatarea bunurilor agricole şi să prezinte garanţiile solicitate de arendator.

Nu pot avea calitatea de arendaş, funcţionarii publici şi salariaţii din consiliile de

administraţie ale regiilor autonome cu profil agricol, ale instituţiilor şi staţiunilor de cercetare
şi producţie agricolă, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale altor unităţi care au
în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat .

17. OBLIGATIILE CONTRACTULI DE ARENDARE

Obligaţiile părţilor din acest contract constituie şi efecte ale contractului de arendare.

Obligaţiile arendatorului

Arendatorul este obligat:

- să predea bunurile arendate la termenele şi în condiţiile stabilite;

- să garanteze pe arendaş de evicţiune totală sau parţială;
- să execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract.

Obligaţia de a preda bunurile agricole

Bunurile să fie predate la termenul şi în condiţiile stabilite prin contract. Dacă nu există
termen, predarea se va face imediat ce contractul s-a încheiat în forma scrisă şi a fost
înregistrat.

Locul predării este locul unde se găsea bunul în momentul încheierii contractului.

In caz de neexecutare a acestei obligaţii, arendaşul poate cere executarea în natură a obligaţiei
(predarea bunului) sau rezilierea contractului pentru neexecutare, cu daune-interese.

Obligaţia de garanţie

Arendatorul va răspunde atât pentru faptele sale personale cât şi pentru faptele terţilor care
invocă un drept. Locatarul trebuie să fie garantat pentru toate stricăciunile şi viciile bunului
închiriat ori arendat, ce-i împiedică întrebuinţarea chiar deşi nu au fost cunoscute
locatorului Ia timpul locaţiunii. Dacă din aceste vicii şi defecte derivă pentru locatar o daună
oarecare, locatorul este dator de a-1 dezdăuna.

-în caz de neexecutare a acestei obligaţii, arendaşul poate cere:

- reducerea arendei proporţională cu pierderea parţială a folosinţei;

- rezilierea contractului, cu daune-interese.
Obligaţia de a efectua reparaţiile mari, capitale privind bunurile arendate

Se aplică regulile de la locaţiune.

Obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor datorate.

Obligaţiile arendaşului

- de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite, de a menţine

potenţialul productiv al acestora;
- de a plăti arenda la termenele şi în modalităţile stabilite în contract;
- de a restitui bunurile agricole arendate la încetarea contractului;
- de a executa toate obligaţiile contractuale.

Obligaţia de a folosi bunurile arendate ca bun proprietar şi potrivit destinaţiei,

presupune desigur, exploatarea agricolă a acestora;

Această obligaţie cuprinde şi obligaţia arendaşului de a face reparaţii curente, de întreţinere a

bunurilor respective în vederea menţinerii potenţialului lor productiv. Această obligaţie mai
presupune şi obligaţia de a nu schimba categoria de folosinţă a terenurilor.

Obligaţia de plată a arendei

Arendaşul are obligaţia de a plăti arenda în modalitatea, la locul şi termenele prevăzute în

contract. Dacă nu este prevăzut locul plăţii, plata se va face la domiciliul arendaşului. Plata
este cherabilă şi nu portabilă .

Obligaţia de a restitui bunurile agricole arendate

La încetarea contractului, arendaşul are obligaţia să restituie bunurile arendate, în starea în

care au fost predate.

în caz de neexecutare a obligaţiei de restituire a bunurilor arendate, arendatorul se poate

folosi de:

- acţiune personală întemeiată pe contractul de arendare;

- acţiune în revendicare, cu condiţia ca arendatorul să fie proprietar.

Obligaţia de a plăti taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arendare la

consiliul local.

Obligaţia de plată a impozitului pe veniturile obţinute din folosinţa bunurilor

agricole (pe arendă).

Obligaţia de asigurare a bunurilor agricole în vederea recuperării

daunelor produse de calamităţi naturale.

Dreptul de preemţiune al arendaşului.

-în cazul înstrăinării prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole din extravilan, ce au fost
arendate. Se exercită numai dacă arendaş este o persoană fizică.
18. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ (LOCATIUNEA LUCRĂRILOR)

Noţiunea

Contractul de antrepriză este contractul prin care una dintre părţi numită
antreprenor se obligă să execute, pe riscul său, o lucrare, pentru cealaltă parte numită
client, în schimbul unui preţ.

Lucrarea poate fi executată cu materialele clientului sau cu ale antreprenorului.

-în primul caz este vorba categoric de un contract de antrepriză.

-în al doilea caz întâlnim două situaţii:

— dacă se are în vedere, în principal lucrarea, atunci procurarea materialelor de către

antreprenor constituie un accesoriu al contractului de antrepriză
— dacă, însă, procurarea materialelor este considerată, de către părţi, element esenţial al
contractului, acesta este o vânzare-cumpărare condiţională de bunuri viitoare.

Caracterele juridice

a. Antrepriza este un contract sinalagmatic

b. Este un contract cu titlu oneros.

c. Este un contract comutativ.

d. Antrepriza este un contract consensual.

e. Este un contract cu executare succesivă.

f. Şi caracterul intuitu personae caracterizează contractul de antrepriză. Antreprenorul

va fi obligat să execute personal lucrarea dacă aceasta s-a prevăzut expres în cuprinsul
contractului.

g. Uneori, contractul de antrepriză este translativ de proprietate.

Dacă materialele sunt procurate de către antreprenor, el rămâne proprietarul lor cât şi al
lucrării până la predarea acesteia suportând riscul pieirii lor, cu excepţia cazului când
clientul a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de a lua în primire lucrarea. în acest caz,
contractul este translativ de proprietate.

Când lucrarea se execută cu materialele clientului, acesta rămâne proprietar şi suportă riscul
pieirii lor.

*+++* DELIMITAREA ANTREPRIZEI DE ALTE CONTRACTE

Contractul de antrepriză şi contractul de vânzare-cumpărare

Atunci când, antreprenorul se obligă să procure pentru executarea lucrării şi materialele

necesare, preţul stabilit de părţi cuprinzând şi valoarea acestora, operaţiunea juridică, se
aseamănă cu vânzarea de bunuri viitoare. Dacă, din intenţia părţilor rezultă că procurarea
materialelor de către antreprenor reprezintă doar o clauză accesorie contractului iar obiectul
principal îl formează lucrarea, contractul va fi antrepriză şi nu vânzare-cumpărare.
De asemenea, când materialele necesare executării lucrării sunt procurate de către client sau
când se execută o construcţie pe terenul acestuia, chiar cu materialele antreprenorului,
contractul este, întotdeauna, de antrepriză.

Contractul de antrepriză şi contractul de mandat

Obiectul mandatului, îl formează încheierea, de către mandatar, în numele şi pe seama

mandantului, de acte juridice, antrepriza are ca obiect o lucrare materială sau intelectuală,
efectuată de către antreprenor pentru client .Dacă un avocat dă consultaţii unui client se
aplică regulile de la contractul de antrepriză, în schimb, dacă îl reprezintă pe acesta în
instanţă, sunt incidente regulile de la contractul de mandat.

19. Obligaţiile mandatarului

a. îndeplinirea sau executarea mandatului

In caz de neexecutare a obligaţiei de a îndeplini mandatul sau în caz de executare

necorespunzătoare, mandatarul va răspunde nu numai pentru culpă, ci şi pentru doi
Mandatarul va răspunde pentru paguba suferită de către mandant. El nu va răspunde pentru
neexecutarea mandatului, când aceasta se datorează culpei mandantului sau unui caz de forţă
majoră.

In caz de pluralitate de mandatari, nu există solidaritate între ei decât dacă s-a stipulat în mod
expres aceasta mandantul poate urmări pe fiecare mandatar în parte, care va răspunde pentru
faptele sale.

b. Obligaţia de a da socoteală (de a da seama)

Mandatarul este dator oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale şi de a-i
remite tot ceea ce ar fi primit în puterea mandatului chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi
cuvenit mandantului.

In cazul sumelor de bani care reveneau mandantului, folosite de către mandatar în interes
propriu, acestea sunt producătoare de dobânzi din ziua întrebuinţării lor, fără a fi nevoie de
punerea lui în întârziere .

c.Obligaţiile care rezultă din substituirea mandatarului

Mandatarul poate fi substituit cu o terţă persoană, în executarea mandatului.

Când a avut loc substituirea, mandatarul are obligaţia să răspundă de actele încheiate de către
persoana ce 1-a substituit, în anumite condiţii:

- dacă substituirea s-a făcut fară ca mandatarul să fi avut acest drept;

- dacă substituirea a fost aprobată printr-o clauză expresă, neindicându-se

cine este persoana, care, însă, în mod notoriu, este cunoscută, ca fiind incapabilă sau
insolvabilă.

Obligaţiile mandantului

a. Obligaţia de a-I despăgubi pe mandatar pentru cheltuielile făcute

Mandantul, trebuie să plătească şi dobânzi la sumele avansate de către mandatar, în vederea

executării mandatului, fără a fi pus în întârziere, din momentul în care aceste sume de bani au
fost avansate.
b. Obligaţia de plată a prestaţiei mandatarului

Când mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească sumele prevăzute în
contract

Dacă mandatarul nu reuşeşte să încheie actele juridice prevăzute în contract fără a avea vreo
culpă, mandantul nu poate refuza plata prestaţiei mandatarului, cu excepţia cazului când
mandatul nu a fost sau a fost executat necorespunzător.

20. EFECTELE MANDATULUI FAŢĂ DE TERŢI

Raporturile dintre mandant şi terţi

Efectele executării mandatului se produc nu între mandatar şi terţi, ci între mandant şi terţi.

Raporturile dintre mandatar şi terţi

Intre mandatar şi terţii cu care contractează nu iau naştere raporturi juridice contractuale.
Pentru actele care depăşesc limitele împuternicii, mandatarul răspunde faţă de terţi, în sensul
că este ţinut să garanteze validitatea acestora cu excepţia cazului când terţii aveau posibilitatea
să ia cunoştinţă de întinderea împuternicirii, situaţie în care şi-au asumat riscurile încheierii
actelor respective.

21 ÎNCETAREA MANDATULUI

Cauzele comune de încetare: executarea contractului, expirarea termenului prevăzut în con-

tract, imposibilitatea fortuită de realizare sau realizarea necorespunzătoare a acestuia, acordul
părţilor, realizarea unei condiţii rezolutorii. Cauze speciale de încetare:

1. prin revocarea mandatului;

2. prin renunţarea mandatarului la mandat,
3. prin moartea, interdicţia, nesolvabilitatea şi falimentul ori a man
dantului ori a mandatarului.

Revocarea mandatului de către mandant

Mandantul poate, când voieşte, revoca mandatul şi constrânge, la caz, pe mandatar de a-i
remite înscrisul de împuternicire. Este posibil ca mandantul să se răzgândească, nemaiavand
interes să încheie actul sau actele juridice ce făceau obiectul mandatului.

Nu are relevanţă dacă mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Trebuie precizat,
totuşi, ca în situaţia mandatului cu titlu oneros.

Indiferent dacă revocarea este expresă sau tacită, ea produce efecte numai pentru viitor,
obligându-1 pe mandant faţă de mandatar dar şi faţă de terţi.

Renunţarea mandatarului

Mandatarul, poate renunţa la mandat. Nu are importanţă că mandatul este cu titlu gratuit sau
cu titlu oneros. Mandatarul va răspunde, dacă prin renunţare produce pagube mandantului.
Mandatarul nu va răspunde când dovedeşte că prin executarea în continuare a mandatului s-
ar fi produs pentru el o pagubă importantă.
Moartea uneia dintre părţi

în situaţia morţii mandantului, mandatarul este obligat să încheie actele juridice prevăzute în
contractul de mandat dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului. E valid
ceea ce face mandatarul în numele mandantului, atâta timp când nu cunoaste moartea lui
sau existenţa uneia din cauzele ce desfiinţează mandatul. Mandantul poate stipula ca
mandatarul să continue mandatul şi după moartea sa.

Alte cauze de încetare a mandatului

Punerea sub interdicţie, insolvabilitatea, falimentul uneia dintre părţi fac ca mandatul să
înceteze.

22. CONTRACTUL DE MANDAT

Felurile mandatului

Mandatul este de două feluri:

a. mandat cu reprezentare;

b. mandat fără reprezentare.

I. MANDATUL CU REPREZENTARE

Noţiunea

Mandatul - contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau
mai multe acte juridice pe seama şi în numele altei părţi, numită mandant, care îi dă
această împuternicire şi pe care o reprezintă.

Deosebirea mandatului de contractul de antrepriză

Obiectul mandatului îl formează încheierea de acte juridice civile de către mandatar în

numele mandantului, cu terţe persoane. Obiectul antreprizei îl constituie executarea de lucrări
materiale sau intelectuale de către antreprenor pentru clientul său (beneficiar) precum şi
preţul plătit de către acesta pentru lucrarea executată.

Când mandatarul acţionează ca reprezentant juridic al mandantului, antreprenorul nu are, în

principiu, calitatea de reprezentant.

Contractul de antrepriză - un contract cu titlu oneros, mandatul, este un contract cu titlu

gratuit, ceea ce înseamnă că poate fi şi cu titlu oneros şi aceasta în cazul când mandatarul
este un profesionist (avocat).

Mandatul este, un contract unilateral, antrepriza este un contract sinalagmatic.

Caracterele juridice

a. Mandatul este un contract consensual

Mandatul este cuprins într-un înscris care se numeşte procură sau împuternicire.

Procura, ca operaţiune juridică este un act juridic unilateral, în care sunt enumerate actele
juridice pe care le va încheia mandatarul (procurator) în numele mandantului.
Mandatul poate fi expres sau tacit.

b. Mandatul este un contract cu titlu gratuit.

Când mandatarul este retribuit, mandatul devine un contract cu titlu oneros.

c. Mandatul este, un contract unilateral când mandatul este cu titlu gratuit.

Când este cu titlu oneros, mandatul devine contract sinalagmatic, dând naştere la
obligaţii reciproce între părţi.

d. Mandatul este un contract intuitu personae, având în vedere persoana mandatarului

care încheie acte juridice în numele şi pe seama mandantului.

e. Mandatul este un contract numit.

23. ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (COMODATUL)

Noţiunea

Imprumutul de folosinţă este contractul prin care o parte numită comodant remite spre
folosinţă temporară şi gratuită, unei alte părţi numită comodatar, un bun nefungibil şi
neconsumptibil, cu obligaţia pentru acesta, de a-I restitui în natură, în individualitatea
sa.

Caracterele juridice

3.1. Comodatul este un contract real, pentru încheierea lui, în mod valabil, fiind necesare
atât acordul de voinţă dintre comodant şi comodatar cât şi tradiţiunea (predarea) bunului..

Pentru ca împrumutul de folosinţă să se încheie, în mod valabil, trebuie îndeplinite cumulativ

două condiţii: acordul de voinţă dintre părţi şi predarea efectivă a bunului asupra căruia
poartă contractul.

Comodatul este prin esenţa sa un contract cu titlu gratuit

Comodatul este un contract unilateral. Dă naştere la obligaţii, doar, în sarcina

comodatarului.Pentru dovada contractului, este suficient ca înscrisul sub semnătura privată
să fie redactat într-un singur exemplar pentru comodant .

Comodatul nu este contract translativ de proprietate. Prin comodat se transmite doar

dreptul de folosinţă asupra bunului ce face obiectul acestui contract. Comodatarul nu va putea
dobândi prin uzucapiune bunul împrumut.
24. CONTRACTUL DE DEPOZIT

Noţiunea

Ca fiind acel contract prin care o parte numită deponent remite un bun sau mai multe
bunuri unei alte părţi numită depozitar, cu obligaţia pentru acesta de a le păstra şi a le
conserva precum şi de a Ie restitui, în natură, la cererea deponentului. Se poate observa
că scopul încheierii unui astfel de contract îl constituie păstrarea şi conservarea bunurilor
deponentului de către depozitar.

Felurile depozitului

Depozitul este de două feluri: depozit propriu-zis şi sechestru.

a. Depozitul propriu-zis este întotdeauna convenţional şi are ca obiect bunuri mobile

nelitigioase . El poate fi:

- depozit obişnuit (regulat sau voluntar)

- depozit necesar
- depozit neregulat

b. Sechestrul este depozitul care are ca obiect bunuri litigioase, inclusiv imobile şi poate
fi:

- convenţional

-judiciar

Caracterele juridice

a. Depozitul este un contract real.

b. Este un contract cu titlu gratuit dar poate fi şi cu titlu oneros.

Pentru paza depozitului, depozitarul poate fi remunerat.

c. Depozitul gratuit este un contract unilateral -dă naştere la obligaţii numai în sarcina
depozitarului.

Dacă, însă, depozitul este cu titlu oneros, obligaţiile părţilor sunt reciproce şi
interdependente din chiar momentul încheierii contractului, depozitul fiind astfel un
contract sinalagmatic.

d. Depozitul nu este, în principiu translativ de proprietate, depozitarul având doar

calitatea de detentor precar. El are obligaţia de restituire a bunurilor depozitate. Excepţie
face depozitul neregulat - contract translativ de proprietate care are ca obiect bunuri
fungibile şi consumptibile.

-în această situaţie, depozitarul dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor

depozitate iar la scadenţă va restitui bunuri de acelaşi gen, aceeaşi cantitate
şi calitate.
25. CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

Noţiunea

Contractul de rentă viageră este acel contract prin care o parte numită credirentier
înstrăinează cu titlu oneros sau cu titlu gratuit un bun (bunuri) ori o sumă de bani unei
alte părţi numită debirentier în schimbul unei prestaţii periodice numită rentă viageră,
care urmează a fi plătită până Ia decesul credirentierului.

Caracterele juridice

a. este un contract aleatoriu, întrucât întinderea obligaţiei debirentierului şi a dreptului

corelativ al credirentierului depinde de du
rata vieţii credirentierului.

b. un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu titlu gratuit în situaţia în care renta se
constituie prin donaţiune între vii sau prin testament.

c. Renta viageră este contract consensual

d. este un contract sinalagmatic

e. este translativ de proprietate, deoarece credirentierul transmite un bun sau mai

multe bunuri din patrimoniul său în patrimoniul ebirentierului. Se poate transmite, însă, şi
o sumă de bani, situaţie, în care este vorba de un drept de creanţă.

f. este un contract cu executare succesivă având în vedere obligaţia periodică de

plată a rentei viagere de către debirentier pe toată durata de viaţă a credirentierului.

26. EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ

Obligaţiile credirentierului

a. Predarea bunului (bunurilor) sau a sumei de bani.

b. Garanţia contra evicţiunii sau contra viciilor ascunse

Obligaţiile debirentierului

a. Plata rentei viagere.

-până la decesul credirentienilui dar se poate stabili şi o altă dată prin contract.

-beneficiarul rentei trebuie să facă dovada existenţei sale în viaţă la data fiecărei scadenţe.

-în cazul morţii debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite asupra moştenitorilor
acestuia,

Neexecutarea obligaţiei de plată a rentei viagere dă posibilitatea credirentierului de a cere în

justiţie executarea ei silită.

Când rezoluţiunea se pronunţă din culpa credirentierului, debirentierul are dreptul la restituirea
rentelor viagere plătite, cu titlu de daune-interese.
-dreptul la acţiune al credirentierului pentru plata rentelor viagere de către debirentier, acesta
se prescrie într-un termen de 3 ani.

27. CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE

Noţiune.

Contractul de întreţinere este acel contract prin care o parte numită întreţinut
înstrăinează cu titlu oneros sau cu titlu gratuit un bun (bunuri) sau o sumă de bani,
celeilalte părţi, numită întreţinător, care se obligă să-i asigure întreţinerea în natură
pe durata vieţii acestuia.

Caractere juridice

a. Este un contract nenumit, neavând o reglementare legală proprie.

b. Este un contract aleatoriu, întrucât obligaţia întreţinătorului depin

de nu numai de durata vieţii întreţinutului, dar şi de conţinutul obligaţiei de întreţinere,
concretizată în asigurarea nevoilor zilnice ale acestuia şi care sunt în funcţie de vârsta,
starea sănătăţii lui, costul vieţii etc.

c. Esteun contract cu titlu oneros, ambele părţi urmărind un interes patrimoniul propriu
dar poate fi şi cu titlu gratuit.

d. Este un contract sinalagmatic.

e. Este un contract consensual.

Când bunul transmis în schimbul întreţinerii este un teren, contractul trebuie încheiat
în formă autentică.

f. Este un contract translativ de drepturi deoarece întreţinerea se execută în

schimbul dobândirii unor bunuri sau unor sume de bani.
g. Este un contract cu executare succesivă .

h. este un contract intuitu personae

28. Delimitarea de contractul de rentă viageră si intretinere

-contractul de întreţinere dă naştere la obligaţii pentru întreţinător, de a face, asigurând

permanent întreţinerea, în natură, a întreţinutului.

-creanţa de întreţinere este strict personală şi nu se poate transmite altei persoane.

Renta viageră poate fi urmărită de creditorii credirentierului, pe când întreţinerea este

insesizabilă.
***** CE ESTE ACELA UN CONTRACT xxxxx? CE CONTRACTE CIVILE xxxxxx
CUNOASTETI ?

29. Contract Consensual - contract ce se încheie prin simpla manifestare a voinţei părţilor,
indififerent de forma ei de exprimare (oral/scris) - principiul consensualismului în dreptul
civil
Exemple: contractul de vanzare-cumparare; de locaţiune; de schimb; de mandat; de
tranzacţie; de întreţinere; de rentă viageră; de consignaţie; de transport; de antrepriză.
Consensual = valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor.

30. Contracte Solemne (formale) - valabilitatea e condiţionată de exprimarea

consimţământului părţilor într-o anumită formă cerută de lege ad validitatem. Acest tip de
contract necesita forma solemna ca o conditie sine qua non. Lipsa formei cerută de lege în
actele solemne atrage nulitatea absolută a actului.
Exemple: de arendare; vânzarea terenurilor agricole; de donaţie, de ipoteca.

31. Contracte Reale - cele pentru a căror încheiere valabilă - pe lângă consimţământul
părţilor - e necesară şi predarea efectivă (tradiţiune) a bunului la care se referă.
Exemple: contractul de împrumut (comodat şi mutuum); de transport; de depozit, de
consignatie, contractul de gaj.

32. Contract cu titlu oneros - contractul prin care partea care procură celeilalte părţi un
anumit folos, urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin
echivalent. Exemple: de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de arendare, de tranzacţie, de rentă
viageră (poate fi şi cu titlu gratuit, dar ar fi o liberalitate, nu ar mai avea caracter aleatoriu), de
întreţinere (poate fi şi gratuit), de asigurare, de consignaţie, de comision, de transport, de
antrepriză; sechestrul (poate fi şi gratuit - dacă părţile au convenit; sechestrul judiciar e
variantă a depozitului), contractul de depozit poate fi şi oneros (în principiu e gratuit),
contractul de mandat poate fi şi oneros (în principiu e gratuit), contractul de împrumut de
consumaţie - mutuum - poate fi şi oneros (în principiu, e gratuit).

33. Contracte aleatorii - cele în care existenţa sau întinderea obligatiilor (cel puţin ale uneia
dintre părţi) depinde de un element nesigur (numit alea), părţile având în vedere la încheierea
contractului posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi.
Exemple: contractul de asigurare; de rentă viageră; de întreţinere; de consignaţie; jocul;
pariul; vânzarea unui uzufruct, a nudei proprietăţi, a unui drept litigios, a unor dreturi
succesorale. Contractul e aleatoriu când echivalentul depinde, pentru una sau toate părţile, de
un eveniment incert.