Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

REFERAT

CONSUMUL ILICIT DE DROGURI ÎN LICEE

ABSOLVENT:

VÎLCEANU ROXANA – MIHAELA

BUCUREȘTI

– 2019 –
Capitolul I

1. Noțiuni introductive privind consumul și traficul ilicit de droguri

1.1.1 Definiție a drogurilor în general.

Lupta împotriva drogurilor constituie, de aproximativ cincizeci de ani, un obiectiv prioritar


al politicilor din domeniul sănătății publice. Dar, interesul pare să fi vizat mai de grabă toxicomanii
inregistrați sau identificați ca atare de către instituțiile de sănătate, sociale sau represive, decât
celălalte categorii de populație susceptibile de un astfel de consum.1

Referindu-se la droguri, legiuitorul le-a definit ca fiind plante și substanțe stupefiante ori
psihotrope, sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe2 ce au efect asupra
psihicului si comportamentului omului.
Calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul si consumul ilicit de droguri, nu
depinde de concentrația substanței stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs. În
accepțiunea Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este substanța care, fiind absorbită de un
organism viu, modifică acestuia una sau mai multe funcții.3
Consumul de droguri, ca termen juridic, este consumul de droguri aflate sub control
național fără prescripție medicală.4
Pentru a ne ralia direct la consumul de droguri în liceu, acesta poate fi definit ca fiind o
activitate ilicită de consum a substanțelor nocive corpului, absorbite de acesta, și cu efecte asupra
psihicului. Actvitate periculoasa, cu mari efecte distrugatoare a mediului social, al factorului
intelectual, emoțional și al celui educațional, în special. Consumul unor astfel de substanțe și
procurarea lor având deschidere asupra liceenilor chiar în momentul formării lor sociale,
intelectuale, vocaționale chiar, degradând astfel existența comunității naționale și a celei sociale,
a celei social-intelectuale, tot astfel alterând dezvoltarea persoanelor ce sunt în curs de dezvoltare
pe termen foarte lung. Uneori aceste persoane având și dobandind, odata cu dependența
consumului de droguri, posibilitatea de a fi irecuperabile social și/sau mental, riscând să fie excluse
din comunitate.
Comunitatea unde „prinde” consumul de droguri se găsește intr-o fază de dezorientare
culturală; cultură în sens larg, un ansamblu de concepte funcționale sau valori care permit
individului să se situeze într-o comunitate. Această dezorientare este mai pronunțată la tineri, care
se găsesc într-o căutare, prin esență destabilizată, de identitate în general și de identitate socială în
particular. În acest context, consumatorul de droguri este deseori asociat de către tinerii în
dificultate cu o cultură alternativă, atractivă, a contrariilor, opusă unei comunități în care nu sunt
integrați.5

1
Gilles Ferreol Adolescenții și toxicmania, Ed.Polirom, 2000, p.13
2
Alexandru Boroi, Neagu Norel, Valentin Radu-Sultănescu Infracțiuni prevăzute de legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului și consumului ilicit de doguri, , Editura „Rosetti”, București 2001, p. 37;
3
Alexandru Boroi, Neagu Norel, Valentin Radu-Sultănescu, op. Cit.;
4
Idem, p. 38;
5
Gilles Ferreol, Op.cit., p. 30;
2
Protagoniștii acestei drame, părinți, educatori, tinerii și instituții sociale, au fost găsiți total
nepregătiți pentru identificarea, intampinarea și rezolvarea problematicii deosebit de ridicate de
consumul de droguri. Cei dintâi afectați, adolescenții, sunt lipsiți de o informare corespunzătoare
în ceea ce privește pericolul consumului de droguri, dar și un ajutor psihologic specializat pentru
depășirea momentelor de criză adaptate intergenerațional, determinată de criza adolescentină, se
confruntă cu un nou pericol.6
Un grad ridicat de pericol, care îl reprezintă consumul ilicit de droguri, este faptul că acesta
are o pondere mare de răspândire atât printre persoane ce au implinită vârsta de 18 ani cât și asupra
persoanelor ce nu au împlinit vârsta de 18 ani, adică minorii(persoane ce au discernământul în curs
de formare). Aceștia având o situație specială datorita faptului că sunt in curs de formare, au o
educație precară, fiind vulnerabili tedințelor de a fi în rând cu cei ce au o astfel de dependență.
Traficul de droguri reprezintă pentru intreaga planetă una din marile probleme ale acestui
început de mileniu. Astăzi, în lume, peste o sută de milioane de oameni sunt victime ale abuzului
de consum de droguri. Cifra pare impresionantă și dacă adăugăm la aceasta acele date care
proliferează în jurul consumului de droguri ajungem la niște concluzii poate chiar halucinante.
Este sufiecient să ne gândim la numărul de infracțiuni și la paleta de consecințe economico-sociale
pe care le provoacă cei care consumă droguri.7

În epoca modernă o mare responsabilitate în răspândirea de stupefiante revine unor rețele de


crimă organizată și, de ce nu, chiar și unor publicații care au făcut o propagandă deșănțată
diverselor droguri, din dorința de a obține unele profituri considerabile sau pentru publicitate. O
atenție sporită se impune să acorde acestui fenomen și firmele de produse farmaceutice,
farmacologii, farmaciștii și cadrele medicale care pot facilita procurarea unor medicamente cu
efect de drog, prin eliberarea cu ușurință a unor rețete sau chiar medicamente.8

1.1.2 Principalele droguri întâlnite in consumul și traficul ilicit de droguri

6
Idem.;
7
Florin Sandu Stop Drogurilor, Ed. Sylvi, București, 2002, p. 5;
8
Idem.;
3
Principalele droguri la care elevii din licee au acces și care sunt foarte des intalnite și care
au „priză” asupra lor datorită faptului că sunt des folosite în limbajul curent(argou, jargon), dar și
datorită faptului că sunt îndrumați/provocați de consumatori să consume astfel de substanțe:

 Cocaina este produsa din frunzele arbustului Erythroxilon coca. In prima fază
aceasta planta a fost consumata de către localnicii din zona Munților Anzi prin mestecare, aceasta
reducând senzația de foame, de oboseala și pentru a crea o stare de bună dispoziție. Erythroxilon
coca ajungând ulterior, în anul 1857, și in țările din Europa.
 Marijuanna este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele
și florile uscate ale cânepei indiene (Cannabis sativa indica) și are aspect de tutun verzui tăiat
foarte fin. Fiecare tip de marihuana conține tetrahidrocanabinol, principala substanța psihoactiva
a acestor produse vegetale. Cu cât valoarea tetrahidrocanabinolului este mai mare, cu atât mai
puternice sunt efectele acestui ușor drog.
 Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca
medicamente. În țările Orientului și Americii Latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și
au indicații de consum medicale și mai ales sociale. Din aceași plantă provine și hașișul (engl.
"pot", "shit"), care este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă
(Cannabis). Hașișul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezintă - în
funcție de țara de origine - în nuanțe de culoare rosie, maron, verde sau negru.9

Marijuanna fiind una din cele mai întâlnite și uzitate droguri in randul consumatorilor,
cunoaște în numeroase denumiri pentru tot atâtea întrebuințări, în care întâlnim:
– Ganja este rădăcina etimologică sanscrită din care își au originile multe dintre actualele
denumiri. Urmează arhicunoscuta iarbă, cu variantele superiarbă sau buruiană – avînd în vedere
ilegalitatea culturii, dar și potențialul de creștere spontană. Vine la rînd cultura hidroponică – de
la hydro, creșterea în incinte cu umiditate și luminozitate controlate – cu becuri de sodiu, sub
selecția riguroasă a vlăstarilor prin eliminarea plantelor mascule, cu conținut canabinoid mai sărac,
dar mai ales pentru a nu poleniza și pentru a se obține faimoasele și apreciatele bhang-uri –
influorescentele sinsemilla, adică fără semințe. În vorbele consumatorilor mai găsim: indianul
(cannabis indica) sau Pakistani black (hașișul, chira, apa vieţii musulmanului).
– Kif-ul este repausul preafericit, senzaţia plăcută de siguranţă şi ocrotire şi neputinţă fizică
masivă.
– Spliff-ul este joint-ul conic învelit în foița de țigară – sau de Blunt –, în fapt, marijuana învelită
în foaie de tutun, de obicei scoasă dintr-un trabuc: Big Bambu-ul faimoșilor comici Cheech și
Chong.
– Bong-ul este pipa cu apă, narghileaua din care tragi pe gură fumul. Paradoxal, cu cît mirosul de
fîn e mai dulceag-greţos și se apropie de cel de skunk (sconcs, adică), comparabil cu cel de urină,
cu atît mai bună e marfa!
– Negresă: brownie în Vest, adică prăjiturică cu canabis și fasuch în Orient.
– Jolfa e de la noi: un desert din seminţe de cînepă comună din zona Moldovei. Nu vorbiți, însă,
prin obcinele Bucovinei de căpiţe sau păstaie, în speranța că veţi aprinde făclia, pentru că nimeni
nu vă va vinde o ţiplă pentru pot-ul de seară. Dacă aveţi noroc însă, avînd în vedere vecinătatea
ucraineană, ați putea avea parte de o Anioşa (cînepă din zona Cernobîl, geografic necontrolată de
autorități de teama iradierii!).

9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana ;
4
– A Viper (Stuff Smith & His Onyx Club Boys – „You’re A Viper“): fumătorii care știu să se
bucure de un joint expiră lent, după apnee prelungită, scoțînd sunete şerpeşti (vipere),
fumînd Yellow submarine sau Jefferson airplane.10

 Ecstasy este o substanță psihoactivă empatogenă din familia amfetaminelor. Ea


este întâlnită de obicei sub formă de tablete sau capsule numite ecstasy, ce pot conține de
asemenea și alte substanțe. Efectele sale psihice constau în euforie, stare energică,
reducerea anxietății, empatie pronunțată, sentiment de intimitate față de cei din jur,
creșterea excitabilității sexuale, halucinații moderate. Din punct de vedere fizic pot apărea: lipsa
poftei de mâncare, încleștarea involuntară a dinților, vedere încețoșată, creșterea pulsului,
dilatarea pupilelor, alternanța senzației de căldură cu frisoanele, stare de leșin. După încheierea
efectului pot apărea, mai ales în cazului unui consum abuziv: depresie, tulburări de somn, anxietate
severă, confuzie, paranoia. Cauza este dată de epuizarea resurselor
de serotonină, neurotransmițător ce joacă rol direct în reglarea dispoziției, agresivității, activității
sexuale și a somnului.11

1.2 Evoluția consumului și traficului ilicit de droguri în România, în ceea


ce privește reglementarea normelor de combatere și reprimare a abuzului de
astfel de substanțe

Încă din antichitate, oamenii au cunoscut acțiunea farmaco-dinamică, toxică și curativă a


anumitor plante care conțin stupefiante sau produși izolați din aceste plante, pe care le-au folosit
in scop curativ.12

Specifică societății contemporane, acțiunea fiziologică, toxică și curativă a unor plante sau
ciuperci halucinogene, atât în scop terapeutic, și nu în ultimul rând, religios, a fost cunoscută încă
din antichitate. Despre aceste practici ne relateaza istoricul grac, Herodot, în opera sa Istorii
amintind de sciții Dunării de Jos, care luau „sămânța de cânepă, se strecoară sub cortul făcut din
pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse” degajând fum și abur aromatizat.13

Strămoșii noștri, geto-dacii, fiind o națiune infloritoare și participând la schimburile culturale


si comerciale ale timpului, au cunoscut drogurile, acestea făcând parte integrantă din viața lor.
Drogurile au fost folosite cu predilecție în cadrul ritualurilor religioase și la vindecarea bolilor. 14

Cunoștințele despre proprietățile plantelor, precum și anumite practici erau transmise din
generație in generație, unele dintre ele regăsindu-se și astăzi in medicina populară sau în tradițiile
folclorice. Astfel, prin cunoașterea proprie sau prin schimbul de informații cu alte civilizații,
strămoșii noștri au aflat proprietățile unor plante, cărora le-au dat și denumiri pe măsură, cum ar fi

10
http://www.kmkz.ro/recomandari-2/tepe-recomandari-2/dictionar-de-argou-al-drogurilor-marijuana/ ;
11
http://ro.wikipedia.org/wiki/MDMA ;
12
Alexandru Boroi, Neagu Norel, Valentin Radu-Sultănescu, op. Cit., p. 7;
13
Georgeta Valeria Sabău Traficul și consumul ilicit de droguri și precursorii Combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri și precursorii prin mijloace de drept penal, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 186;
14
Alexandru Boroi, Neagu Norel, Valentin Radu-Sultănescu op. Cit., p. 15;
5
iarbă-bună, macul bun(din care se puteau extrage opiul, morfină și heroină), cânepă
sălbatică(cannabis), bureții veninoși, buretele șerpilor(denumire dată pentru o specie de ciuperci
bine cunoscute cu proprietăți halucinogene care induc o stare de transă și de furie deosebită, urmată
de un somn profund).15

O dovadă în plus a cunoașterii temeinice a proprietăților acestor plante rezultă și din


păstrarea până astăzi a ceremonialului de recoltare a plantelor.16

Pe teritoriul carpato-danubiano-pontic se efectuau în mod frecvent trepanații17 craniene,


operații deosebit de dificile și în zilele noastre. Pentru efectuarea acestor operații medicul apela in
mod deosebit la proprietațile drogului pentru anestezia pacientului și pentru alinarea durerilor
acestuia.

Primele dispoziții care făceau referire la utilizarea otrăvii și prin care era interzisă circulația
ilicită a substanțelor toxice au fost reglementate în Cartea românească de învățături de la pravilele
împărătești a lui Vasile Lupu, tipărită la Iași în 1646, în cronica lui Ion Neculce, Letopisețul Țării
Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, și mai apoi în
Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman (1714) a lui Dimitrie Cantemir. 18

În anul 1874 promulgarea legii Sanitare, instituia obligația autorizării farmaciilor de către
reprezentanții Ministerului de Interne, iar obligația efectuării controlului farmaciilor îi revenea
Consiliului Medical Superior.

În anul 1910, o nouă lege intră în vigoare – Legea lui Cantacuzino – reglementa distinct
profesia de farmacist si deontologia acestuia, în ceea ce privește prescrierea, administrarea și
circulația substanțelor toxice.19

În 1912 România adera la Convenția Internaționala privind stupefiantele, convenția nu a


determinat adoptarea vreunui act normativ.

În anul 1921, în România se înființează Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale, an în care


se și adoptă Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase brute – reglementa
deținerea și vânzarea acestor substanțe numai cu autorizarea prealabilă a Direcției Generale a
Serviciului Sanitar.20

România, în anul 1925, ratifică Convenția Internațională a opiului de la Geneva, în vederea


transmiterii la nivel național a dispozițiilor convenției, adoptand în anul 1928 Legea nr. 58 pentru
combaterea abuzului de stupefiante.21

15
Idem;
16
Idem;
17
TREPANÁȚIE, trepanații, s. f. Operație care constă în executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri în
oasele cutiei craniene, practicată în cazul extirpării anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de sânge etc.
– Din fr. trépanation. http://dexonline.ro/definitie/trepanatii%20;
18
Georgeta Valeria Sabău Traficul și consumul ilicit de droguri și precursorii Combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri și precursorii prin mijloace de drept penal, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 186;
19
Idem., p. 187;
20
Idem., p. 188;
21
Idem.
6
În cursul anului 1933 a fost adoptat Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor,
moment în care orice activitate de import, depozitare, fabricare, debitare, punere în circulație și
comerț, în întreaga țară a produselor și substanțelor stupefiante, precum și a diferitelor preparate,
a confecționării lor în orice formă farmaceutică și a specialităților farmaceutice, care conțin
stupefiante, sunt un drept exclusiv al statului, exploatat prin monopolul de stat al stupefiantelor.22

În Codul penal de la 1936 a fost incriminată in cadrul Titlului VIII – Delicte constra sănătății
publice, infracțiunea de trafic de stupefiante(art.382), agravantele acesteia(art.383), precum și
incriminarea săvârșirii acestor fapte din culpă(art.384).23

Adoptarea noii legislații penale în anul 1968 nu a adus de art. 382 Codul penal Carol al II-
lea modificări semnificative în ceea ce privește limitele minime ale pedepselor, acestea fiind
coborâte până la 6 luni închisoare.

O altă lege semnificativă, rezultat al evoluției reglementărilor internaționale și al semnării


de către țara noastră a Convenției unice a stupefiantelor din 1961, a fost legea nr.73/1969 privind
regimul produselor stupefiante, la care Ministerul Sănătății a emis Instrucțiunile nr.103/1970
pentru aplicarea prevederilor Legii nr.73/1969. Deși conținea dispoziții incriminatoare în privința
stupefiantelor, legea facea deseori trimitere la textul articolului 312 Cod penal, de asemenea legea
incrimina și fapte care nu erau în conținutul dispozițiilor Codului penal, ceea ce denotă că era o
lege extrapenală cu dispoziții penale.24

Potrivit reglementărilor articolului 72 alin. 1 litera c) faptele acestea erau incriminate și


pedepsite de la 2 la 7 ani(dacă fapta nu constituia o infracțiune mai gravă)trecerea frauduloasă a
frontierei de stat, savârșită prin atacarea grănicerilor, polițiștilor sau a lucrătorilor vamali; de către
două sau mai multe persoane împreună sau de către persoane înarmate; in scopul scoaterii din tara
a unor bunuri din patrimoniul cultural national sau de valoare deosebita, al traficarii de arme,
munitii, materiale explozive sau radioactive, a produselor si substantelor stupefiante, psihotrope
ori toxice din Legea nr. 56/1992. În această situație legiuitorul a avut în vedere faptul că asemenea
fapte erau incriminate in Codul penal de la 1968, fie în unele legi speciale, iar regimul lor
sancționator este la fel de sever sau în unele situații chiar mai dure.25

Dacă, în primii ani de după revoluție, România era o țară eminamente de tranzit, în prezent
țara noastră a devenit un teritoriu propice pentru depozitare, drogurile introduse pe diferite căi
rutiere, navale, aeriene sunt stocate în diferite locuri, pentru anumite perioade de timp, uneori
reambalate și în final distribuite pe destinații precise, spre țările din Occident.26

Acest flagel mondial, ce capătă an de an o amploare tot mai mare, constituie un real semnal
de alarma pentru organismele polițenești, guverne, organizații internaționale și produce o profundă
îngrijorare pentru toate statele mai ales în ceea ce privește:

22
Idem.
23
Idem
24
idem
25
Revista Dreptul nr. 8/2001, Ed. Uniunea Jurștilor din România, 2001.
26
Ion Pitulescu Al treilea război mondial Crima Organizată, Ed. Editura Națională, 1996, p. 252;
7
 Creșterea permanentă, necontrolată a abuzului de droguri producției ilicite și
traficului de narcotice și substanțe psihotrope, care dăunează sănătății și bunăstării a
milioane de oameni din intreaga lume;
 Recrudescența tuturor operațiunilor și activităților legate de droguri, a căror
combatere implică cheltuieli foarte mari pentru guverne și organizații internaționale,
dar și pierderi ireversibile de vieți omenești, fenomen care dăunează structurilor
economice, sociale și politice ale țărilor afectate;
 Existența unui raport de cauzalitate intre cresterea producției si traficului de droguri
si sărăcirea tot mai accentuată a unei mase largi de oameni, îndeosebi a celor ce
devin dependenți de consumul unor categorii de stupefiante sau substanțe psihotrope;
 Creșterea progresivă a puterii economice și logistice a organizațiilor criminale
implicate in traficul de droguri, ceea ce le face, pe zi ce trece, tot mai puternice,
aproape invulnerabile in unele țări.27
Actualul regim juridic național al drogurilor îl constituie Legea nr.143 din 26 iulie 2000,
lege specială care, deși modificată, este considerată de doctrină o lege operativă, situată la nivel
asemănător țărior occidentale.

1.3 Definiții ale consumului și traficului ilicit de droguri în țările


Uniunii Europene
Dezvoltarea fără precedent a realității internaționale, pe toate planurile, are drept consecință
stabilirea unor raporturi juridice cu un element străin, inclusiv proliferarea fenomenului
infracțional.28

Datorită modificărilor pe care le produce la nivelul organismului uman, Organizația


Mondială a Sănătății a recomandat înlocuirea termenului de drog, cu cel de substanță psihoactivă,
datorită particularității potențialului de condiționare diferit de cel al substanțelor inerte din punct
de vedere chimic.29

Potrivt convențiilor internaționale în materie, sunt considerate droguri toate substanțele


supuse controlului prin Convenția Unică asupra stupefiantelor din 1961 și prin Convenția privind
substanțele psihotrope din 1971.30

Datorită creșterii fenomenului infracțional privind consumul și traficul ilicit de droguri, țările
membre ale Uniunii Europene dorind sa reprime flagelul provocat de substanțele psihotrope ce au
efecte nocive și distrugătoare asupra, atât a ființei umane, cât și a societății, au adoptat o serie de
Convenții și Tratate Internaționale ce combat în mod direct, printr-un sistem legislativ european,
circulația drogurilor pe întreg continentul European și nu numai. Toate acestea fiind adoptate în
scopul de a proteja valorile sociale promovate de politica mondială, și anume viața, proprietatea
și mediul, în special viața.

Astfel, Părțile din grijă pentru sănătatea fizică și morală a omenirii, preocupată de problema
sănătății publice și problema socială care rezultă din abuzul cu anumite substanțe psihotrope,

27
Ion Pitulescu Op. Cit., p.254;
28
Revista Dreptul Op. Cit. p.120;
29
Georgeta Valeria Sabău, Op.cit., p. 194;
30
Idem, p. 196;
8
hotărâte să prevină și să combată abuzul de aceste substanțe și comerțul ilicit la care dau loc,
considerând că este necesar să se adopte masuri severe pentru a limita consumul acestor substanțe
în scopuri ilicite, recunoscînd că utilizarea substanţelor psihotrope în scopuri medicale şi ştiinţifice
este indispensabilă şi că posibilitatea de a procura substanţe în aceste scopuri nu ar trebui să facă
obiectul nici unei restricţii nejustificate, încredinţate că spre a fi eficiente măsurile luate împotriva
abuzului de asemenea substanţe trebuie să fie coordonate şi universale recunoscînd competenţa
Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul controlului substanţelor psihotrope şi dorind ca organele
internaţionale interesate să-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, convinse că o
convenţie internaţională este necesară pentru realizarea acestor ţeluri.31

Politica de combatere a consumului și traficului de droguri constituie o problemă socială și


medicală complexă, acest flagel afectând milioane de oameni din întreaga comunitate a Uniunii
Europene.32

Țările din Uniunea Europeana și Comisia Europeană au dezvoltat împreună, în ultimele două
decenii, o abordare europeană sustenabilă în materie de droguri, astfel încât să reprime acțiunile
infracționale in materie de droguri, atât consumul, cât si traficul de droguri, să gestioneze in mod
eficace apariția noilor droguri cu efecte psihoactivie, să își comunice în mod reciproc bunele
practici și cercetările privind prevenirea și tratarea dependenței de droguri, să ajute țările din
întreaga lume în prevenirea producției de droguri și a traficului de droguri.33

1.3.1 Elemente de drept comparat privind incriminarea și sancționarea


consumului de droguri
Politica europeană a ultimilor ani reflectă diferențierea traficantului de droguri, considerat
infractor, de consumatorul de droguri, considerat mai de grabă o persoană bolnavă sau chiar o
victimă, persoană neputincioasă care are nevoie de tratament, chiar dacă legislația statelor membre
diferă considerabil în privința modului în care au ales să definească aceste noțiuni, unele țări
apelând la dezincriminarea ori legalizarea consumului per se, altele, dimpotrivă, ridicând limitele
speciale ale acestor pedepse.34

Belgia deși nu dezincriminează consumul de droguri, printr-o lege din 2001 a stabilit politica
uniformă in abordarea problematicii penale a drogurilor, făcând distincție între utilizatorii
ocazionali, utilizatorii frecvenți și traficanți, oferind utilizatorilor frecvenți toate șansele în vederea
căutării și obținerii unui tratament. Persoanele dependente sunt considerate în Belgia persoane
bolnave, care trebuie protejate. Gravitatea delictului comis, natura repetitivă a delictului și
intențiile delicventului sunt luate în considerare, pentru a determina dacă va primi o pedeapsă
privativă de libertate sau dacă va beneficia de posibilitatea urmării unui tratament. De asemenea,
se distinge între deținerea pentru utilizare de canabis de deținerea de alte droguri, exprimându-se
intenția ca delictul consumului de canabis să fie pedepsit cu detenția.35

31
Lege nr. 118 din 15 decembrie 1992, pentru aderarea României la Convenția asupra consumului
substanțelorpsihotrope din 1971 și la Convenția contra traficului ilict de stupefiante și substanțe psihotrope din
1988;
32
http://ec.europa.eu/justice/anti-drugs/index_ro.htm ;
33
Idem.;
34
Georgeta Valeria Sabău, Op.cit., p. 231;
35
Georgeta Valeria Sabău, Op.cit., p. 244;
9
În Danemarca, deși nu se incriminează consumul de droguri ca infracțiune, deținerea chiar
și a unei cantități mici pentru consum personal constituie infracțiune, caz în care consumatorul va
fi pedepsit, potrivit legii stupefiantelor, iar nu potrivit Codului penal. Dacă este la prima abatere,
va fi sancționat cu avertisment sau amendă de 40 euro, iar dacă este recidivist, pedeapsa este
amenda între 40-400 euro, conform tipului și cantității drogurilor descoperite sau chiar cu detenția
pe perioadă scurtă.

În Franța, legislația mai veche incrimina doar consumul drogurilor, fapt ce a provocat o
viguroasă dezbatere finalizată cu adoptarea Circularei Ministerului Justiției, care solicita
Ministerului Public supravegherea orientării sanitară și sociale a consumatorilor și recurgerea la
măsuri terapeutice alternative încarcerării, precizându-se ca detenția celor care nu au comis alte
delicte conexe drogurilor să constituie ultima modalitate de sancționare, ca măsuri alternative fiind
plata voluntară a unei amenz sau executarea unei munci, in folosul comunității neremunerate.

În Regatul Unit al Marii Britanii, consumul de droguri nu este în sine infracțiune, ceea ce
este calificată ca infracțiune este însăși posesia drogului. Totuși, art. 9 al Legii abuzului de droguri
din 1971 interzice fumatul opiului, legea făcând distincție între posesia unui drog controlat și
posesia unui drog controlat cu intenția de a-l furniza altei persoane.

Condamnările pentru posesia ilegală de droguri din clasa A (heroina sau cocaina) presupun
sancțiuni de până la 6 luni de închisoare și/sau amenda de până la 7500 euro, sancțiunile putând
ajunge până la 7 ani închisoare și/sau amendă. Drogurile din clasa B (cannabisul și amfetaminele)
atrag sancțiuni de până la 3 luni închisoare și/sau amendă de până la 3800 euro, sancțiunile putând
ajunge până la 5 ani închisoare și/sau amendă. Posesia din clasa C (barbituricele) atrage sancțiuni
mai mici, de până la 3 luni închisoare și/sau amendă de până la 1500 euro sau mergând până la 2
ani închisoare și/sau amendă.36

Legislația prevede și un număr de sancțiuni alternative la pedeapsa închisorii pentru posesia


unor droguri sub contol, acestea putănd consta în avertizări informale sau formale, atunci când
persoana este avertizată oficial să nu mai comită infracțiunea, cu omisiunea înscrierii în cazierul
judiciar.

Legea impotriva criminalității și ordinii publice din 1998 prevede măsura tratamentului și a
testării antidrog, o nouă sancțiune aplicabilă consumatorilor de droguri, care comit infracțiuni
pentru a-și procura propria doză, celor care sunt de acord să coopereze cu tratamentul. Potrivit
acestei legi, instanța are posibilitatea, cu acordul expres al făptuitorului, să dea o sentință prin care
îi propune participarea la un tratament specializat de dezintoxicare. În prezent se lucrează în
direcția prescrierii heroinei, pentru a forma o punte între utilizatorii ilegali și tratamentul cu
metadonă, punându-se mai mult accent pe tratament. Se dorește reclasificarea canabisului din clasa
B în clasa C, chiar dacă consumul acestei substanțe nu va fi legalizat sau dezincriminat, reducându-

36
Idem, p. 248;
10
se totodată limita maximă de la 5 ani la 2 ani închisoare, iar posesorii de canabis la prima abatere
cor primi avertisment.

1.4 Comparație dintre reglementarea Codului Penal din anul 1969 (Legea
nr.15/1968) și Noul Cod Penal (Legea nr.286/2009) privind Codul Penal al
României) în ceea ce privește consumul și traficul ilicit de substanțe
stupefiante/toxice
Vechiul cod penal din anul 1969 prevede traficul și consumul ilicit de droguri în cuprinsul
articolului 312, sub denumirea de „Traficul de stupefiante” ce dispune „(1) Producerea, deținerea
sau orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor toxice,cultivarea în scop de
prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau
substanțelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și
interzicerea unor drepturi. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită organizat
pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi. (3) Prscrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanțelor stupefiante
se pedepesește cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar organizarea sau îngăduirea consumului de
asemenea produse ori substanțe în locuri anumite se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și
interzicerea unor drepturi. (4) Tentativa se pedepsește.”37

Substanțele și produsele stupefiante (opiu, hașiș, cocaină, heroină etc) sunt, în general,
dăunătoare organismului uman, folosirea lor însă, în conformitate cu prescripțiile medicale, poate
deveni utilă deoarece aceste substanțe au și proprietăți calmante sau chiar terapeutice. 38

Pentru a constitui infracțiune consumul de astfel de substanțe ele trebuie să afecteze relațiile
sociale privitoarea la sănătatea publică, relații a căror existență și desfășurare sunt condiționate
de respectarea normelor legale referitoare la producția, deținerea, circulația etc. a produselor și
substanțelor stupefiante39, acesta constituind obiectul juridic al infracțiunii.

Pentru ca infracțiunea sa aiba o finalitate si să se concretizeze, ea are nevoie de un obiect


material care este format din produsele sau substanțele stupefiante, precum și din plantele care
conțin asemenea produse sau stupefiante40.

În vechea reglementare a subiectului analizat, subiectul activ era privit diferit, in raport cu
modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Astfel, la modalitățile de producere, deținere ori circulație
a produselor ori substanțelor stupefiante poate fi orice persoană, iar in ceea ce privește
experimentarea ori prescrierea de către un medic a unor astfel de substante, situația este alta. Dată
fiind aceasta situație, subiectul activ nu poate fi decât o persoană cu o anumită calitate, medic, deci
subiect calificat.

37
Corina Voicu si Andreea Simona Uzlău Noul Cod Penal și reglementarile anterioare, Ed. Hamangiu, 2014, p.p.
202-203;
38
Ghe. Nistoreanu, A. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazăr Drept penal pertea speciala, Ediția a IV-a,
Ed. Europa-Nova, București, 1997, p. 573;
39
Idem.
40
Idem.
11
Subiectii pasivi principali sunt: pe plan principal statul în calitatea sa de titular al valorilor
sociale ocrotite prin norma de incriminare, iar pe plan secundar se afla persoana care suportă
consecințele traficului de substanțe toxice, a cărei sănătate este pusă în pericol sau afectată.41

Date fiind realitațile actuale, în anul 2014, in data de 1 februarie a fost adoptat un nou Cod
Penal al României, ce are ca drept scop reașezarea în limitele normale a tratamentului sancționator.
În acest sens, practica ultimului deceniu a arătat că nu marimiea exagerată a limitelor de pedepsă
este soluția pentru combatere eficientă a criminalității.42

Noul Cod Penal, aflat în vigoare, reglementează traficul și consumul ilicit de droguri în
cuprinsul articolului 359 sub denumirea de Traficul de produse și substanțe toxice care dispune
(1) Producerea, deținerea precum și orice operațiune privind circulația produselor ori
substanțelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori
experimentarea produselor sau substanțelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2
la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.43

Noua reglementare privind produsele și substanțele toxice preia dispozițiile articolului 319
din Codul penal anterior, diferența fiind aceea că Noul Cod penal prevede o limită a pedepsei
minime privative de libertate de 2 ani, iar in cazul pedepsei maxime privative de libertate prevede
un maxim de 7 ani și cu pedeapsa complementara a interzicerii exercitării unor drepturi.

Modificarea aceasta consolidând ideea că instrumentul optim pentru combaterea


criminalității nu este pedepsirea sa pe o perioadă cât mai indelungată, ci pedeapsa să aibe un termen
scurt pentru a da persoanei ce va fi liberata dupa executarea pedepsei, o perioadă de reabilitare în
care persoana ce a executat o astfel de pedeapsă să își corecteze comportamentul și să poată să se
reintegreze în societate.

În cazul nostru, pentru consumul ilicit de droguri în licee, dat fiind faptul că persoanele ce
săvârșesc astfel de infracțiuni sunt pe de-o parte persoane minore cât și persoane majore, astfel
regimul sancționator pentru minori este unul ce prevede în mod direct reabilitarea lor deoarece
aceștia având o vârsta fragedă se pot reabilita sau pot fi internați intr-un centru de reeducare pentru
o perioadă scurtă de timp, recuperarea lor fiind una imediată, în cazul în care situația lor le permite.
În această situație, pentru minor, în Noul Cod penal la Titlul V, Partea Generală, în dispozițiile
sale arată modul în care minorii pot fi sancționați sau pedepsiți, în funcție de gravitatea si de
situația lor juridică din acel moment. Astfel articolul 113 din Noul Cod penal prevede ca minorii
pot răspunde penal de la vârsta de 14 ani, iar în articolul 114 sunt prezentate Consecințele
răspunderii penale. (1)Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă
între 14 și 18 ani se ia o măsura neprivativă de libertate. (2) Față de minorul prevăzut în alin. (1)
se poate lua o masură privaivă de libertate în urmatoarele cazuri:

a) Dacă a mai săvîrșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care
este judecat;

41
O. Predescu, Angela Hărăstășanu Drept Penal Parte Specială, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 478;
42
www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=khxa23sXXuk%3D&tabid=1438 motivele adoptarii noului cod penal ;
43
Corina Voicu și Andreea Simona Uzlău op. Cit., p. 202 ;
12
b) Atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.44

Situația minorului fiind una specială, legiuitorul român a considerat că prioritare nu sunt
pedepsele privative de libertate ci reabilitarea sa pentru a se reintegra din punct de vedere social,
conștientizând pericolul la care este supus in momentul săvârșirii infrațiunii de consum al
substanțelor toxice, aceasta fiind regula aplicabilă pentru fiecare situație în care persoana care
săvârșește o infracțiune aflându-se în situația de minoritate, care potrivit Noului Cod penal este
denumită a fi o cauză de neimputabilitate45, nu atrage în toate situațiile raspunderea penală a
minorului. Excepția de la regulă este aceea că minorul poate fi supus unei pedepse privative de
libertate, în cazul în care minorul se afla în una din situațiile precizate în cuprinsul art. 114 alin.(2)
litera a) sau b).

În cazul în care persoana care săvîrșește un astfel de ilicit și are împlinită vîrsta de 18 ani,
considerîndu-se că ea are capacitate deplină de exercițiu cît și discernamânt, ea răspunde penal
conform dispozițiilor art. 359 ale Noului Cod penal, nemaiaflându-se în cauza justificativa de
minoritate, pedeapsa aceasta i se va aplica dacă persoana majoră a săvârșit anterior o infracțiune
pentru care a fost pedepsit printr-o hotărâre definitivă cu o pedeapsă neprivativă de libertate.

În cazul în care persoana majoră se află la o primă abatere disciplinară ce atrage răspundere
penală, judecătorul ținând seama de educația sa, de starea sa materială, de starea sa economică și
de starea sa psihică, în procesul de individualizare a pedepsei, va decide dacă va primi o pedeapsa
neprivativă de libertate ori dacă acesta va fi internat într-un centru medico-legal.

1.5 Directivele Uniunii Europene privind consumul și traficul ilicit de


droguri
Omul beneficiază de drepturi inerente ființelor umane oriunde s-ar afla, indiferent de statul
sau regiunea unde s-a născut, locuiește, muncește sau trăiește, indiferent de naționalitate, rasă, sex,
credințe religioase și filozofice, stare materială, fiindcă acestea au un caracter universal, ceea ce
constituie un fundament al drepturilor lor egale și inalienabile, ca un corolar al libertății, dreptății,
securității și păcii în lume.46

Vespasian Pella arăta în anul 1920 că datoria tuturor statelor este de a acționa, de a se ajuta,
de a se uni și de a-și pune forțele în serviciul suprimării faptelor antisociale pentru a da
exemplaritate și eficiență și pentru a-i recunoaște o autoritate aproape universală.47

Lupta contra traficului ilicit de stupefiante a început să fie organizată pe plan internațonal
încă dinainte de creare Societății Națiunilor, prima convenție internațională pentru reprimarea
toxicomaniei fiind încheiată la Haga în 1912. Este vorba de convenția asupra opiului, în cuprinsul
căreia statele contractante se angajau să controleze producția de opiu brut, să reglementeze

44
Corina Voicu și Andreea Simona Uzlău op. Cit., p.71 ;
45
Corina Voicu și Andreea Simona Uzlău op. Cit., p.XIII, Cauzele justificative, alături de cele de neimputabilitate,
înlocuiesc cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
46
Agata Mihaela Popescu Curtea Europeană a Drepturilor Omului Rolul și importanța CEDO în procesul integrării în
ordinea juridică comunitară, Ed. Pro Universitaria, București, 2011, p. 11;
47
Marius Eugen Radu Cooperarea juridică internațională, Ed. Pro Universitaria, București, 2014, p. 35
13
importul și exportul de opium prelucrat și să supravegheze comerțul cu opium medical și cu
derivatele acestuia.48

O altă convenție, Convenția pentru reprimarea traficului ilicit al drogurilor dăunătoare,


încheiată la 26 iunie 1926, constituie primul intrument juridic convențional de drept internațional
care sintetizează principiile reprimării penale a faptelor interzise prin convențiile anterioare
referitoare la controlul stupefiantelor. În baza convenției statele se angajau să incrimineze și să
pedepsească sever prin legislația lor națională toate operațiunile ilegale cu droguri, inclusiv
fabricarea acestora, comerțul intern, exportul și importul cu asemenea produse. Se pedepsea nu
numai participarea la săvârșirea infracțiunii, ci și asociaerea în acest scop, tentativa și actele
preparatorii.49

După al Doilea Război Mondial, rolul de coordonator al eforturilor internaționale pentru


stăvilirea toxicomaniei și a traficului de droguri a fost preluat de Organizația Națiunilor Unite prin
Comisia Stupefiantelor a Consiliului Economic și Social. Printr-un Protocol din 1946 se aduceau
amendamente tuturor acordurilor, convențiilor și protocoalelor încheiate anterior, lărgind cadrul
acestora, iar alte instrumente juridice internaționale adăugau noi măsuri privind controlul și
reprimarea traficului de droguri.50

Pactele și celelalte documente dau o reglementare juridică globală drepturilor omului,


acordând pentru prima dată importanța cuvenită tuturor drepturilor – politice, civile pe de-o parte
și economice, sociale și culturale pe de altă parte stabilind o serie de norme, concepte și orientări
universale, trasând cadrul general al garantării și exercitării drepturilor omului necesare tocmai
datorită gravelor și repetabilelor violări ale drepturilor omului în diferite țări, abuzurilor și
ilegalităților frecvente în acest domeniu, toate acestea determinând necesitatea unor mijloace de
protecție și garantare a drepturilor omului și libertăților publice la nivel național și internațional.51

Un prim pas in reprimarea fenomenului consumului de droguri și a substanțelor psihotrope


in România a fost facut in anul 1992, aderând la Convenţia asupra substanţelor psihotrope,
întocmită la Viena la 21 februarie 1971 şi la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi
substanţe psihotrope, întocmită la Viena la 20 decembrie 1988, ratificând această convenție în
dreptul intern prin Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992.

Preambulul Convenției spune clar cărei situații speciale se adresează și mai ales scopul
pentru care a fost înfaptuită o astfel de convenție din grija pentru sănătatea fizică şi morală a
omenirii, preocupate de problema sănătăţii publice şi problema socială care rezultă din abuzul
cu anumite substanţe psihotrope, hotărîte să prevină şi să combată abuzul de aceste substanţe şi
comerţul ilicit la care dau loc, considerînd că este necesar să se adopte măsuri severe pentru a
limita utilizarea acestor substanţe în scopuri ilicite, recunoscînd că utilizarea substanţelor
psihotrope în scopuri medicale şi ştiinţifice este indispensabilă şi că posibilitatea de a procura
substanţe în aceste scopuri nu ar trebui să facă obiectul nici unei restricţii nejustificate,
încredinţate că spre a fi eficiente măsurile luate împotriva abuzului de asemenea substanţe trebuie
să fie coordonate şi universale, recunoscînd competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite în

48
Vasile Crețu Drept internațional public, Ed. Societății Tempus România, București, 1996, p. 272;
49
Vasile Crețu Op.Cit., p.p. 272-273;
50
Vasile Crețu Op.cit., p. 273;
51
Agata Mihaela Popescu op.cit., p. 22;
14
domeniul controlului substanţelor psihotrope şi dorind ca organele internaţionale interesate să-
şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, convinse că o convenţie internaţională este
necesară pentru realizarea acestor ţeluri.

Tratatul Constituțional reglementează stabilirea prin legi-cadru europene, de infracțiuni și


pedepse comune: infracțiuni grave cu implicații transfrontaliere, a căror combatere necesită acțiuni
pe baze comune, în domeniile: terorism, traficul de ființe umane exploatarea sexuala a femeilor și
copiilor, spălarea banilor, corupția, falsificarea de monedă, criminalitatea informatică, crimă
organizată și în ultimul rând traficul de droguri și arme.52

Prin Convenție substanțele stupefiante supuse controlului, cuprinse în 4 tabele anexe în


raport de exigența acestuia, un regim de evaluare și de statistică asupra stupefiantelor din fiecare
țară, inclusiv informațiile pe care acestea trebuie să le transmită. Organul internațional de control,
măsurile de luat în vederea limitării fabricării, importului și a controlului culturilor de mac opiaceu,
de coca și cannabis, acordarea de licențe pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea
substanțelor stupefiante, comerțul internațional cu stupefiante, obligativitatea autorizării oricărei
dețineri de asemenea substanțe, tratamentul toxicomanilor și lupta împotriva traficului ilicit de
stupefiante, inclusiv prin mijloace de drept penal.53

Organizarea unei noi instituții în plan Comunitar de către Parlamentul European și al


Consiliului din 12 decembrie 2006 prin Regulamentul(CE) nr. 1920/2006, ce are rolul de procesare
și producere de informații de natură statistică, documentară și tehnică, menită să ofere Comunității
și statelor membre o imagine de ansamblu asupra fenomenului drogurilor și toxicomaniei, atunci
când iau măsuri sau hotărăsc acțiuni în domeniile lor de competență numită Observatorul
European pentru Droguri și Toxicomani(OEDT).54

Această Organizație mai are rolul de a extinde atribuțiile de corelare, înregistrare și analiză
ale Observatorului astfel încât să acopere datele privind noile tendințe ale consumului de droguri.
Regulamentul subliniază importanța schimbului de informații cu privire la cele mai bune practici
de dezvolatere în țările UE.

OEDT stabilește ca domenii prioritare de activitate:

 Supravegherea situației fenomenului drogurilor și urmărirea noilor tendințe, în


special a celor care implică policonsumul de droguri;
 Urmărirea soluțiilor aplicate problemelor legate de droguri
 Furnizarea de informații privind cele mai bune practici din statele membre și
înlesnirea schimbului de experiență între acestea în ceea ce privește cele mai bune
practici;
 Menținerea unui sistem de informare rapidă și evaluarea riscului de noi substanțe
psihoactive;
 Dezvoltarea unor mijloace și instrumente pentru a susține Comisia și statele membre
în supravegherea și evaluarea politicilor lor în matrie de droguri.

52
Marius Eugen Radu op. Cit, p. 33;
53
Idem., p.274;
54
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/combating_drugs/c11518_ro.htm
15
Activitățile de lucru ale OEDT se rezumă la:

 Colectarea și analiza datelor existente;


 Îmbunătățirea metodologiei de comparare a datelor;
 Cooperarea cu organizațiile europene și internaționale și cu țările terțe;
 Difuzarea de informații cu privire la noile evoluții și tendințe.55

În anul 2005 Comisia din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea
riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive din cadrul Consiliului privind schimbul
de informații, evaluarea schimburilor și controlul noilor substanțe psihoactive a elaborat
Decizia 2005/387/JAI care luând în considerare raportul întocmit de Europol și Observatorul
European pentru Droguri și Toxicomanie în anul 2010 justifică implementarea unor masuri
riguroase ce au fost luate datorită vitezei cu care apar și datorită ditribuirii noilor substanțe
psihoactive care pun în dificultate procedurile existente de monitorizare, răspuns și control
al utilizării acestora.
Prin implementarea acestei decizii se propun următoarele obiective:
 Impune un sistem european de gestionare a drogurilor;
 Presupune schimbul de informații între statele membre UE cu privire la
substațe;
 Evaluarea riscurilor;
 Includerea lor în sfera măsurilor de control și a sancțiunilor penale pe întreg
teritoriul EU.
Evaluarea în urma recomandării din Planul de acțiune al Uniunii Europene de
droguri pentru perioada 2009-2012 solicită Comisiei evaluarea aplicării Deciziei, Comisia
urmând să, ca masură necesară pentru o abordare eficientă a acestui fenomen, apeleze la
Parlamentul European pentru a dezbate acest fenomen și modul în care legislația UE ar putea
fi consolidată.
Evaluarea subliniază că piața noilor substanțe s-a modificat considerabil în ultimii
3 ani: s-a constatat o creștere deosebită a numărului varietății substanțelor detectate și
diversificarea canalelor de distribuire a acestora.
În ultimii 5 ani, statele membre au notificat 115 substanțe psihoactive, prin
intermediul mecanismului de schimb de informații instituit prin decizia Consiliului. În timp
ce în perioada 2005-2008, numărul noilor substanțe notificate a fot constant, și anume 10-15
pe an, acesta a crescut foarte mult începând cu 2009.
Noile substanțe psihoactive, sunt în realitate variații din cadrul unui grup specific
de substanțe chimice și sunt similare substanțelor controlate la nivel național.56 Un exemplu
în acest caz este produsul Spice care este un amestec care conține ierburi și canabinoide de
sinteză care imită efectul canabisului. Produsele de acest tip sunt greu de identificat și greu
de reglementat din cauza diversității și vitezei cu care sunt preparate pentru a le înlocui pe
cele controlate. Aceste tipuri de substanțe produse în laboratoare comerciale(Asia) sunt mai
ieftine decât drogurile ilicite. Acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa sănătății
publice, comparabilă cu cea reprezentată de drogurile ilicite incluse în listele așa-numitelor

55
Idem.;
56
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1417778363802&uri=CELEX:52011DC0430
16
anexe la convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drogurile și substanțele
psihoactive.
Tipurile de droguri Spice pot avea efecte similare drogurilor supuse controlului, dar
ceea ce reprezintă un real pericol este modul lor de informare prin utilizarea unor reclame pe
site-uri și mesaje postate pe internet de comunitățile consumatorilor de droguri,
considerându-se că ele ar putea fi droguri licite similare tutunului. Comercializarea și
vinderea unor astfel de substanțe fiind făcută în principal de magazine specializate, de către
comercianți ilegali de droguri și pe internet.
Cauza pentru care s-a ajuns la un astfel de răspuns din partea traficanților de droguri
este faptul că substanțele sunt puse sub control, determină utilizatorii și traficanții să caute
noi compuși chimici pentru a forma un nou drog ori pentru a face posibilă imitarea unui drog
aflat sub control, drept consecință, a desfășurării unei astfel de activități, rezultă un nou
compus chimic psihoactv care nu este supus controlului niciunui stat.
Ca obiective stabilite prin Decizia Consiliului, prevede o procedură în 6 etape prin
care o substanță psihoactivă nouă este supusă măsurilor de control:
1) Un stat membru transmite informații privind o nouă substanță identificată pe
piața sa;
2) Europol și OEDT, în colaborare cu Agenția Europeană pentru Medicamente,
pregătesc un raport comun pe care îl prezintă Consiliului;
3) Consiliul solicită OEDT să elaboreze o evaluare a riscurilor;
4) OEDT prezintă Consiliului și Comisiei evaluarea riscului;
5) Comisia prezintă consiliului o inițiativă privind măsurile de control;
6) Consiliul adoptă o decizie prin care substanța este supusă unor măsuri de
control și care prevede obligativitatea adoptării de sancțiuni penale.
Domeniul de aplicare a deciziei Consiliului este definit prin analogie cu cel al
sistemului de control al drogurilor prevăzut în cadrul convențiilor ONU privind drogurile, pe
care încearcă să le reproducă la nivelul UE. Aceasta vizează substanțele care nu sunt incluse
în aceste convenții și care pot reprezenta o amenințare comparabilă la adresa sănătății
publice.
Pentru rezultate eficiente Decizia 2005/387/JAI considerată atât un instrument de
protecție a sănătății publice, cât și un instrument al justiției penale, destinat combaterii noilor
substanțe psihoactive prin consolidarea cooperării polițenești și judiciare între statele
membre. Decizia a fost aplicată la scară largă în ultimii 5 ani, în principal ca instrument de
protecție a sănătății publice, permițând autorităților publice să îți comunice reciproc
informații privind substanțele noi, să înțeleagă și să anticipeze tendințele acestei piețe în
continuă schimbare. Decizia a fost utilizată ca instrument de justiție doar de două ori: pentru
a supune două substanțe măsurilor de control și, ulterior, sancțiunilor penale.
În anul 2013, la Bruxelles, a fost adoptată Directvă a Parlamentului European și a
Consiliului Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a
dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în
domeniul traficului și consumului ilicit de droguri, în ceea ce privește termenul de „drog”, unde
în expunerea de motive prezintă faptul că traficul ilicit de droguri și abuzul de droguri constituie
amenințări majore la adresa sănătății și siguranței persoanelor și a societăților din UE. Acestea
afectează structura socială și economică, influențând în mod negativ calitatea vieții persoanelor și

17
securitatea statelor membre.57Consumul de substanțe controlate în temeiul convențiilor ONU
privind drogurile, cum ar fi cocaina, ecstasy sau canabisul, pare să se fi stabilizat în ultimii 2 ani,
deși la niveluri ridicate, modalitatea de abordare a noilor substanțe care apar pe piață cu mare
rapiditate reprezintă o provocare majoră.58

Substanțele psihoactive, noi, care imită efectele drogurilor controlate, fiind adesea
comercializate drept alternative legale la acestea, întrucât nu sunt supuse unor măsuri de control
similare, și care au numeroase utilizări în industrie, sunt disponibile în măsură tot mai mare în
Uniune. Între 1997 și 2012, statele membre au raportat aproximativ 290 de substanțe, în 2012 fiind
notificate mai mult de o nouă substanță în fiecare săptămână. Drept consecință numaru de
substanțe raportate s-a triplat între 2009 și 2012(de la 24 la 73).

Fenomenul consumului de droguri se dezvoltă cu rapiditate, prinzând în capcana sa tineri


ce devin dependenți de astfel de substanțe, în special cele noi apărute, chiar dacă aceste substanțe
pot avea efecte nocive asupra sănătății și siguraței persoanelor și pot constitui o povară asupra
societății, la fel ca și drogurile controlate. Riscurile pe care le pot prezenta consumul acestor
substanțe noi au determinat autoritățile naționale să aplice în cazul acestor substanțe diverse măsuri
restrictive. Acestea au eficacitate limitată, întrucât noile substanțe pot fi transportate pe piața
internă – aproximativ 80 % dintre substanțele notificate au fost detectate în mai mult de un stat
membru.

Decizia 2004/757/JAI(Decizia) conduce la aplicarea unor măsuri de control și a unor


sancțiuni penale cu privire la aceste substanțe în întreaga Uniune. Fapt ce conduce la
implementarea, în dreptul intern, a unor noi dispoziții referitoare la traficul și consumul ilicit de
droguri înăsprind astfel pedepsele aplicabile persoanei consumatorului, respectiv traficantului,
după caz.

Ca recomandare de reprimare a flagelui, Decizia-cadru 2004/757/JAI clarifică cadrul


juridic aplicabil drogurilor, noilor substanțe psihoactive cele mai dăunătoare ar trebui să inre sub
incidența acelorași dispoziții de drept penal ca și substanșele controlate în temeiul convențiilor
ONU.59

Tot o recomandare a acestei Decizii este aceea de se extinde domeniul de aplicare pentru
a acoperi substanțele psihoactive noi care sunt supuse măsurilor de control în temeiul Deciziei
2005/387/JAI a Consiliului și acelor substanțe supuse măsurilor permanente de restricție a
accesului la piață în conformitate cu Regulamentul Uniunii Europene cu privire la substanțele
psihoactive noi.

Decizia 2004/757/JAI se completează cu dispozițiile Regulamentului European cu privire


la substanțele psihoactive noi care sunt legate, astfel încât substanțele psihoactive noi care prezintă
riscuri grave asupra sănătății, societății și siguranței sunt, prin urmare, supuse unor restricții
permanente privind accesul pe piață în temeiul regulamentului respectiv și, de asemenea, fac
obiectul dispozițiilor de drept penal privind traficul de droguri ale Deciziei 2004/757/JAI.

57
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1416071575521&uri=CELEX:32004F0757 ;
58
Idem.;
59
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1418033769109&uri=CELEX:52013PC0618
18
Pentru precizarea gradului de pericol social al fenomenului consumului de droguri, în
anul 2011, a fost realiat un sondaj în rândul tinerilor(cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani), prin
intermediul Eurobarometrului Atitudinea tinerilor privind drogurile. Aproape jumătate dintre
respondenți(47%) au considerat că numai acele substanțe cu privire la care s-a dovedit că prezintă
riscuri pentru sănătate ar trebui să fie restricționate, iar 34% au susținut că toate substanțele care
imită efectele drogurilor controlate ar trebui restricționate.60

Pentru propunerea de modificare a Deciziei, în urma unei evaluări a impactului


substanțelor psihoactive s-a concluzionat că noile substanțe psihoactive dăunătoare ar trebui să
facă obiectul unei dispoziții de drept penal privind traficul ilicit de droguri. Aceasta reprezintă doar
o parte din opțiunea de politică preferată, care prevede un set de măsuri restrictive graduale, care
să fie proporționale cu nivelul riscurilor prezentate de substanțele psihoactive noi și care nu ridică
obstacole în calea comerțului legitim în cadrul pieței interne.

În plan juridic, această Decizie este adoptată conform art. 83 alineatul 1 din TFUE 61, ce
conferă Parlamentului UE și Consiliului competența de a stabili norme minime privind definirea
infracțiunilor și sancțiunilor în domeniul traficului de droguri, prin intermediul unei directive
adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Considerăndu-se că UE este mai în
măsură decât statele membre să ia măsuri pentru a restricționa disponibilitatea în cadrul pieței
interne a noilor substanțe psihoactive dăunătoare pentru consumatori, asigurându-se în acelși timp
că schimburile comerciale legitime nu sunt afectate.

Chiar dacă Decizia reprezintă un proiect legislativ amplu cu impact asupra Comunității
Europene, ea produce impact indirect asupra unor drepturi și libertăți fundamentale consacrate în
Carta drepturilor fundamentale a UE, deoarece extinde domeniul de aplicare a Deciziei, ale cărei
prevederi au impact asupra următoarelor drepturi și libertăți fundamentale: dreptul la libertate și
la siguranță, dreptul la proprietate, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil,
prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și principiul legalității și proporționalității
infracțiunilor și sancțiunilor penale.

Directiva Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 2004/757/JAI


a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilirea a dispozițiilor minime privind elementele
constitutive ale infracțiunii și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, în ceea
ce privește definirea termenului de drog oferă o abordare comună privind lupta împotriva traficului
de droguri, care reprezintă o amenințare pentru sănătatea, sigurața și calitatea vieții cetățenilor
Uniunii, precum și pentru economia legală, stabilitatea și securitatea statelor membre.

Decizia se aplică în cazul substanțelor reglementate de Convenția unică a Organizației


Națiunilor Unite din 1961 privind substanțele stupefiante, astfel cum a fost modificată prin

60
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1418033769109&uri=CELEX:52013PC0618
61
Art. 83 alin. (1) prevede: Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale
criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor
infracțiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste domenii ale criminalității
sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul ilicit de
droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea
informatică și criminalitatea organizată
http://www.presidency.ro/static/Versiunea_consolidata.pdf
19
Protocolul din 1972, și de Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele
psihotrope, precum și în cazul drogurilor de sinteză supuse controlului în întreaga Uniune în
conformitate cu Acțiunea comună privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul
noilor droguri de sinteză, care prezintă riscuri pentru sănătatea publică.

Pentru soluționarea rapidă și răspândirea în Uniune a noilor substanțe psihoactive


dăunătoare statele membre ar trebui să aplice dispozițiile din Decizie, în cazul substanțelor
psihoactive noi care prezintă riscuri grave aupra societății și siguranței în termen de douăsprezece
luni de la momentul în care acestea sunt supuse unor restricții permanente privind accesul pe
piață.62

În Directiva 2013/C 351/01 privind Planul de Actiune al Uniunii Europene în Materie de


Droguri, consumul de droguri ilicite și abuzul de droguri, în general, reprezintă o problemă majoră
pentru persoane, familii și comunități din întreaga Europă. În afara implicațiilor sociale și de
sănătate ale abuzului de droguri, piața drogurilor ilicite reprezintă un element major de activitate
infracțională în întreaga societate europeană și, într-adevăr, la nivel global.63

Prin Directiva 2013/C315/01 Consiliul a adoptat strategia UE în materie de droguri pe


perioada 2013-2020. Strategia urmărește să contribuie la reducerea cererii și a ofertei de droguri
pe teritoriul UE, urmărește să contribuie la reducerea riscurilor și efectelor nocive asupra societății
și sănătății cauzate de droguri, prin intermediul unei abordări strategice care formează baza și
cadrul politic pentru cooperarea externă a UE în domeni.

Strategia umărește îndeplinirea următoarelor obiective:

 Contribuția la reducerea cuantificată a conumului de droguri, a dependenței de


droguri și a riscurilor și a efectelor nocive asupra societății și sănătății legate de
droguri;
 Contribuția la perturbarea pieței drogurilor ilicite și la reducerea cuantificabilă a
dispozițiilor drogurilor ilicite;
 Încurajarea cooperării printr-un discurs activ și prin analiza evoluțiilor și a
provocărilor în materie de droguri la nivelul UE și la nivel internațional;
 Consolidarea suplimentara a dialogului și a cooperării dintre UE și țările terțe și
organizațiile și forurile internaționale în materie de droguri;
 Contribuția la o mai bună înțelegere a tuturor aspectelor fenomenului drogurilor
și a impactului intervențiilor, pentru a furniza probe solide și cuprinzătoare pentru
politici și acțiuni.
Prin adoptarea de către Parlamentul European a acestei directive se stabilește planul de
acțiune care vizează cadrul celor două domenii de politică ale strategiei, și anume:
 Reducerea cererii de droguri

62
Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, în ceea
ce privește definirea termenului „drog”, alineatul (6) http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?qid=1418033769109&uri=CELEX:52013PC0618
63
Directiva 2013/C 351/01 PLANUL DE ACȚIUNE AL UE ÎN MATERIE DE DROGURI (2013-2016) http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1414846132813&uri=CELEX:52013XG1130(01) ;
20
 Reducerea ofertei de droguri

Toate acestea realizându-se prin îndeplinirea a 3 forme ale dialogului politic internațional:

 Coordonarea
 Cooperarea internațională
 Informarea, cercetarea, monitorizarea și evaluarea fenomenului infracțional al
traficului și consumului de droguri

Pentru a duce la îndeplinire țelul stabilit prin Directivă s-a ținut cont de nevoia ca aceasta
să se bazeze pe probe,s ă fie solide din punct de vedere științific, să fie încadrate în tim și
cuantificabile și să aibe o relevanță și valoare adăugată clare pentru UE pe perioada 2013-2020.

Pentru reducerea cererii de droguri Planul de acțiune al UE în materie de droguri stabilește


următoarele:

(i) 1. Ca prim obiectiv: prevenirea consumului de droguri și, în al doilea rând,


amânarea vârstei la care debutează consumul, iar acțiunea vizează atingerea următorilor factori,
ca mod de combatere; îmbunătățirea disponibilității și eficacității măsurilor de prevenire care țin
cont de: a) factori de risc pentru populație, cum ar fi: vârsta, genul, factori culturali și sociali;
b)factori de risc situațional, cum ar fi: lipsa unei locuințe, consumul de droguri asociat vieții de
noapte și locurilor recreative, locul de muncă și conducerea sub influența drogurilor ;c) factori
de risc individual, cum ar fi: sănătatea mentală, probleme de comportament și dezvoltare
psihosocială,și alți factori cunoscuți că afectează vulnerabilitatea individuală față de consumul
de droguri, precum influențele genetice și situația familială. Toate aceste informații fiind colectate
din Rapoartele OEDT și din partea statelor membre cu privire la rezultatele măsurilor.

Cea de-a doua acțiune ce îndeplinește obiectivul prevenirii consumului de droguri și


amânarea vârstei de la care debutează consumul este acela de a preveni consumul de droguri și
luarea unor măsuri de evitare și de prevenire consolidate și mai bine țintit în vederea întârzierii
vârstei la care debutează consumul de droguri ilicite, toate acestea fiind aplicate la nivelul statelor
membre.

A treia acțiune ce îndeplinește același obiectiv este cea de crestere a sensibilității în


legătură cu risurile și consecințele asociate consumului de droguri ilicite și de alte substanțe
psihoactive.

O ultimă acțiune ce privește obiectivul prevenirii consumului de droguri și amânarea


vârstei la care debutează consumul este facilitarea unui răspuns mai bine informat la provocarea
reprezentată de abuzul de opioide și de alte medicamente psihoactive eliberate pe bază de rețetă
sau comercializate liber. Această acțiune vizează informarea în masă a comunității cu privire la
modul de prescrire a medicamentelor cu efecte psihoactive și nu în ultimul rând informarea
populației în legătură cu faptul ca substanțele psihoactive se prescriu de catre medic, ele nefiind
accesibile fără această prescriere, rămânând ca celelalte forme de obținere a drogurilor să se
înțeleagă că sunt obținute pe căi ilegale. Pentru punerea în executare ale acestor acțiuni sunt
responsabile statele membre și Organizația Europeană pentru Droguri și Toxicomani – prin
statisticile și prin informațiile oferite de aceasta.

21
(ii) Cel de-al doilea obiectiv al Deciziei este acela de creștere a eficacității
tratamentului împotriva consumului de droguri și a reabilitării, inclusiv servicii pentru persoane
cu co-morbiditate, pentru a reduce consumul de droguri ilicite; consumul prblematic de droguri,
incidența dependenței de droguri și a efectelor nocive asupra societății și sănătății legate de
droguri și sprijinirea recuperării și(re)integrării sociale a consumatorilor problematci și
dependenți de droguri. Acest obiectiv fiind dus la indeplinire prin urmatoarele acțiuni: dezvoltarea
și extinderea diversității, disponibilității, acoperirii și accesibilității serviciilor de tratament
cuprinzătoare și integrate, inclusiv a acelor care se adresează politoxicomaniei(ex: plus alcool).
Pentru toate acestea ca mecanism de colectare a datelor și de evaluare a lor, se ocupa în mod
deosebit statele membre și Alice RAP64
(iii) Cu titlu de exemplu pentru continuarea tezei despre combaterea acestui
fenomen ce se extinde cu mare rapiditate în comunitate, următoarele acțiuni ce vor fi puse
impreună cu cele menționate mai sus pentru perioada 2013-2016, în executare, urmând ca după
rezultatele colectate în perioada menționată să se adopte alte măsuri cu rigurozitate și cu efectele
urmărite de catre UE prin Decizia 2013/C351/01 în perioada 2016-2020.

Acțiunile ce privesc combaterea infracționalității ăn domeniul drogurilor sunt:

 Extinderea furnizării de servicii de reabilitare/recuperare, cu accent pe servicii care:


a) se concentrează pe continuitatea îngrijirii prin intermediul gestionării cazurilor și al colaborării
între agenții în beneficiul individului; b) se concentrează pe sprijinirea (re)integrării sociale a
consumatorilor de droguri problematici sau dependenți; și c) consolidarea procesului de
diagnosticare și tratament al comorbidității psihiatrice și fizice legate de consumul de droguri;
 Asigurarea că tratamentul și serviciile de proximitate includ un acces sporit la
opțiuni de reducere a riscurilor și a efectelor nocive, menite să diminueze consecințele negative
ale consumului de droguri și să reducă substanțial numărul deceselor legate direct sau indirect de
droguri și al bolilor infecțioase cu transmitere hematogenă, asociate consumului de droguri dar
fără a se limita la HIV și hepatita virală, precum și numărul bolilor cu transmitere sexuală și al
cazurilor de tuberculoză;
 Amplificarea dezvoltării, a disponibilității și a gradului de acoperire a măsurilor de
asistență medicală pentru consumatorii de droguri din închisori și după eliberarea acestora, în
scopul realizării unei calități a asistenței medicale echivalente cu cea oferită la nivelul comunității;
 Aprobarea și începerea punerii în aplicare a standardelor minime de calitate ale UE
care ajută la reducerea discrepanțelor dintre știință și practică în ceea ce privește: a) măsurile de
mediu, universale, selective și de prevenire indicată; b) măsuri de depistare și de intervenție
timpurie; c) măsuri de reducere a riscurilor și a efectelor nocive; și d) tratamentul, reabilitarea,
integrarea socială și măsurile de recuperare.
Partea responsabilă, și anume statele membre, Consiliul UE – Grupul orizontal de lucru
pentru substanțe stupefiante și Observatorul pentru Droguri și toxicomani abilitați cu instituirea
regulilor și normelor de prevenire a consumului de droguri și cu întocmirea statisticilor și
colectarea informațiilor necesare pentru o bună informare și luarea măsurilor necesare impotriva
acestei infracțiuni complexe ce pune în colaborarea și coordonare toate statele din teritoriul
Comunitar.

64
Proiect de redefinire a dependențelor în legătură cu dependența și stilurile de viață în Europa contemporană
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013XG1130(01)&from=RO
22