Creștinismul în primul rând are legătură cu numele lui Hristos.

Înainte ca a creștinismul să fie numit după Hristos, Aceștia se numeau pre creștini. De ce
creștini? Pentru că religia pe care o aveau era o religie monoteistă și pentru că foarte multe din
slujbele care le aveau către acel zeu aveau o mare asemănare cu rânduiala pe care Dumnezeu a
dat o Poporului ales, având mici diferențe și influențe adus de alte popoare și de trăirile credinței
către zeul respectiv. Marea majoritate a popoarelor antice erau popoare care se închinau mai
multor zei foarte puține dintre aceste popoare erau monoteiste. Printre popoarele monoteiste se
află și poporul dac și triburile surori precum geți sciți. Popoarele monoteiste erau popoare care
au descoperit pe Dumnezeu, gânduri altă denumire lui Dumnezeu, însă cu aceleași proprietăți
și caracteristici dar mai puțin adâncite față de poporul ales cu care Dumnezeu a lucrat mai Intens
în a fi pregătit de a accepta și primi pe fiul său Iisus Hristos. Popoarele monoteiste au cunoscut
pe Dumnezeu prin cunoaștere naturală, adică adică din inițiativa omului prin care observând
natura și sensurile din ea omul ajunge la concluzia unei cauze ultime pe care o numește
Dumnezeu; dar și prin revelația naturală pe care o inițiază Dumnezeu către om.
Dumnezeu sa arătat sau revelat popoarelor monoteiste prin cunoașterea supranaturală care
înseamnă luarea la cunoștință de revelația supranaturală și este posibilă datorită auto revelării
lui Dumnezeu.
Există și un temei biblic pentru cunoașterea catafatica, adică care îl are pe Dumnezeu în vedere
în raport cu lumea ca energie necreată și anume:“ Duhul lui Dumnezeu umple lumea“ și se
găsești aceasta la înțelepciunea lui Solomon; „Duhul său Cel fără stricăciune este în toată
lumea“ înțelepciunea lui Solomon capitolul 12 versetul 1; și „am văzut slava lui Slava ca unuia
născut din tatăl plini de har și de adevăr“ Ioan capitolul 1 versetul 14.
Pentru cunoașterea apofatică care are în vedere pe Dumnezeu ca esență divină astfel El este o
realitate apofatică total deosebită veșnic intangibilă și incomunicabilã , există un temei biblic și
anume „că pe Dumnezeu nu la văzut nimeni niciodată“ și totuși Isus Hristos la întrebarea lui
Iacov „Doamne arată noua pe tatăl“, Isus a răspuns: „Iacob de atâta timp sunt cu voi și nu ai
cunoscut că tatăl este în mine și eu în tatăl, dacă mă ați văzut pe mine la-ti văzut pe tatăl“.
Un popor un popor precreștin monoteist este un popor care are și o cunoaștere mistică în
Dumnezeu pentru că este experiența directă și întâlnirea personală cu Dumnezeu Unirea cu
acesta, temeiul pentru aceasta este „credința lucrătoare prin iubire“ la galateni capitolul 5
versetul 6, 1 Corinteni capitolul 13 versetul 1: Dumnezeu se cunoaște numai în iubire și prin
iubire, Iată una dintre cele mai importante caracteristici ale unui popor precreștin, iubirea. Ce
popor afară de Israel este un popor care a avut iubire? Se cunoaște un singur popor care a avut
roadele iubirii prin fapte că nu a dus războaie de cucerire ci numai de apărare a teritoriului și
anume poporul dacic. Există un temei biblic pentru acesta: „cel ce nu iubește n-a cunoscut pe
Dumnezeu căci Dumnezeu este iubire „ Ioan capitolul 4 versetul 8.
Un popor monoteist un popor precreștin este și acela care îl cunoaște pe Dumnezeu prin
încercările experiențele în relație cu celelalte popoare, astfel există posibilitatea de experiențe
negative și anume prin necazuri nenorociri războaie suferință sub orice formă a poporului adus
de către alt popor. Ce neam a fost atât de asuprit fără să ridice mâna asupra asupritorului lui?
Poporul dac, prin războaiele avute, unele câștigate și altele necâștigate, a fost pentru acest popor
o școală a lui Dumnezeu, o școală care i-a adus smerenia.
O altă cale prin care se cunoaște că un neam este precreștin, este Calea prin care Dumnezeu
comunică Poporului direct în inimă și asta constă în experiențele sau evenimentele interne
intime ale inimii fiecăruia din popor, temeiul biblic pentru așa ceva: “adânc pe adânc cheamă
pe glasul căderii apelor tale“ se găsește în Psalmul 41 versetul 9 și în „împărăția lui Dumnezeu
este înlăuntrul vostru“ la Luca capitolul 17 versetul 21.
Un popor precreștin este un popor care își însușește natural din atributele lui Dumnezeu ce sunt
însușiri obiective cu caracter personal în sens special având o împărtășire și o comunicare reală
a acestor atribute către creatură ce există în sine și de la sine iar participarea umană este simplu
refflex limitat și creat al acestor atribute în popor. Din atribute amintesc spiritualitatea, ca
atribut principal iar înțelepciunea Libertatea bunătatea dreptatea fidelitatea
neschimbabilitate unitatea, ca atribute speciale; spiritualitatea veșnicia și unitatea ca
atribut natural; înțelepciunea atribut intelectual; Libertatea sfințenia iubirea dreptatea
fidelitatea ca atribute morale. Iată caracteristici ale divinității ce se regăsesc și în poporul
monoteist precreștin.
Aceste atribute ale unui popor au și temeiuri biblice dintre care menționez:
Pentru spiritualitate temeiul Bic Bic este la Ioan capitolul 4 versetul 24
Pentru înțelepciune temeiul biblic este „Domnul a făcut cerul cu puterea sa a întărit lumea cu
înțelepciunea sa și cu priceperea sa a atins cerurile“ Ieremia capitolul 10 versetul 12; omul se
împărtășește și el întru un fel de atotputernicia lui Dumnezeu prin strădania și necesitatea de a
cunoaște și lucra totul desăvârșit la modul ideal.
Pentru libertate este un temei biblic „Dumnezeu toate le lucrează potrivit sfaturilor voi sale“
Efeseni capitolul 1 versetul 11; omul se împărtășește păstrând veșnic libertatea de voință.
Poporul dac credea că omul când se naște de fapt moare iar când moare de fapt el învie și va
trăi veșnic, această concepție se găsește și în creștinism viața de după moarte, viața veșnică
Pentru sfințenie este un temei biblic „Sfințiti-va și fiți sfinți Căci eu Domnul Dumnezeul vostru
Sfânt Sunt“ se găsește în levitic capitolul 11 versetul 14 și iarăși „fiți desăvârșiți precum și tatăl
vostru cel din cer desăvârșit este Matei capitolul 5 versetul 48
Pentru iubire este un temei biblic și anume „Dumnezeu este iubire și cel ce n-a cunoscut iubirea
nu la cunoscut pe Dumnezeu Căci Dumnezeu este iubire“ se găsește în 1 Ioan capitolul 4
versetul 8 .
Există un temei biblic pentru dreptate și anume: „Dumnezeu este judecător drept și tare“ în
Psalmul 7 versetul 12 și iarăși la „Dumnezeu nu încape părtinire“ Efeseni capitolul 6 versetul
9.
Un temei biblic pentru fidelitate se găsește la „cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele
nu vor trece“ Matei 24 versetul 35, la o fidelitate divinã se reflectă prin necesitatea consecvenței
cu sine însuși.
Poate una dintre cele mai relevante demonstrații că Dumnezeu sa descoperit și alte popoare este
atunci când dorind să mustre poporul ales Dumnezeu amintește că și pe gândi împlinesc ale
legii fără ca aceștia să știe de lege, singura diferență între aceste popoare este că doar poporul
lui Israel, Dumnezeu I-a comunicat direct voia Sa iar cu celelalte popoare a făcut indirect prin
natură.
Noul Testament

Primii oameni care au fost Numiți creștini au fost ucenicuii lui Hristos în Antiochia și acesta se
găsește în faptele apostolilor capitolul 11 versetul 26.
În faptele apostolilor În capitolul 26 versetul 28 iar Agripa a zis către Pavel: cu puțin de nu mă
îndeplini să mă fac și eu creștin.
În Întâia Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Petru capitolul 4 versetul 16 spune iar de
suferă ca creștin să nu se rușineze și să primească pe Dumnezeu pentru numele acesta.
Creștin Ucenic
În faptele apostolilor capitolul 6 versetul 1 zice în zilele acelea Înmulțindu-se Ucenicii Eleni
știi adică iudeii murmur au împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la
slujirea cea de fiecare zi.
În faptele apostolilor capitolul 6 versetul 2 zice: și chemând Cei doisprezece mulțimea
ucenicilor au zis nu este drept ca noi lăsând deoparte cuvântul lui Dumnezeu să slujim la mese
În faptele apostolilor capitolul 6 versetul 7 zice: și cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea
foarte numărul ucenicilor în Ierusalim că și mulțime de preoți se supuneau credinței.
Faptele Apostolilor capitolul 9 versetul 1 zice: iar Saul aflând încă amenințare și ucidere
împotriva ucenicilor Domnului a mers la arhiereu.
În faptele apostolilor capitolul 14 versetul 28 zice: și au petrecut acolo cu Ucenicii nu puțină
vreme.
Faptele Apostolilor capitolul 18 versetul 23 zice: când acolo câtva timp a plecat străbătând pe
rând ținutul Galati și frigia întărind pe toți Ucenicii.
În tele Apostolilor capitolul 19 versetul 1 zice: și pe când Apollo era în Corint Pavel După ce
a străbătut părțile de sus a venit la Efes și găsind câțiva ucenici.
În faptele apostolilor capitolul 21 versetul 4 zice: și găsind pe ucenici am rămas acolo șapte zile
aceștia spun o lui Pavel prin Duhul să nu se suie la Ierusalim.
Faptele Apostolilor capitolul 21 versetul 16 zice: și au venit împreună cu noi și dintre Ucenicii
din cezareea ducând la un oricare Mnason din Cipru vechi Ucenic la care am fost găzduiți.
Despre creștini sfinți
În faptele apostolilor capitolul 19 versetul 13 zice: și au încercat unii dintre iudei care cutreierau
lumea scoțând de mână să chem pe cei ce aveau duhuri rele numele Domnului Iisus zicând vă
jur pe Iisus pe cate-L propovăduiește Pavel.
Post în faptele apostolilor capitolul 19 versetul 32 spune: deci unii strigau una alții strigau alta
căci adunarea era învălmășeală iar cei mai mulți Nu știau pentru ce sau adunat acolo.
În faptele apostolilor capitolul 26 versetul 10 spune: ceea ce am și făcut în Ierusalim și pe mulți
dintre sfinți am închis în temniță cu puterea pe care o luasem de la arhierei iar când erau dați la
Marte mi-am dat și eu încuviințarea.
În epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 7 spune: tuturor celor ce
sunteți în Roma iubiți de Dumnezeu chemați sfinți har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și
de la Domnul Iisus Hristos!
În epistola către romani capitolul 12 versetul 13 spune: faceți Vă partaj la trebuințele Sfinților
iubirea de străini urmând.
În epistola către romani capitolul 15 versetul 25 spune: acum însă mă duc la Ierusalim ca să
slujesc sfinților.
În epistola către romani capitolul 15 versetul 26 spune: căci Macedonia și ahaia au binevoit să
facă o strângere de ajutoare pentru săraci dintre Sfinții de la Ierusalim.
În epistola către romani capitolul 15 versetul 31 spune: ca să scap de necredincioșii din iudeea
și ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către sfinți.
În epistola către romani capitolul 16 versetul 2 spune: ca să primiți în Domnul cu vrednicia
cuvenită Sfinților și să îi fiți de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru cât și ia ajutat
pe mulți și pe mine însumi.
În epistola către romani capitolul 16 versetul 15 spune: îmbrățișez pe filolog și pe Iulia pe
mereu și pe sora lui pe olimpian și pe toți sfinții care sunt împreună cu ei.
În unu Apicola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 2 spune: bisericii
lui Dumnezeu care este în Corint celor sfințiți în Isus Hristos celor Numiți sfinți împreună cu
toți cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul și al lor și al nostru.
În 1 Epistola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 16 versetul 1 spune: Cât despre
strângerea de ajutoare pentru sfinți precum am rânduit pentru bisericile Galati Așa să faceți și
voi.
În a doua Epistola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 1 spune: Pavel
Apostol al lui Hristos Iisus prin Voința lui Dumnezeu și Timotei fratele bisericii lui Dumnezeu
celui din Corint împreună cu toți sfinții care sunt în toată ahaia.
În a doua Epistola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 13 versetul 12 spune:
îmbrățișați unii pe alții cu sărutare sfântă Sfinții toți vă îmbrățișează.
În epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 1 spune: Pavel Apostol
al lui Hristos Iisus prin Voința lui Dumnezeu Sfinților care sunt în efes și credincioșilor întru
Hristos Iisus.
În epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 15 spune: drept aceea și
eu auzind de credința voastră în Domnul Isus și de dragostea cea către toți sfinții.
În epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 3 versetul 5 spune: care înalte
veacuri nu sa făcut cunoscută fiilor oamenilor Cum sa descoperit acum Sfinților săi apostoli și
prooroci prin Duhul.
Ipistol în epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 3 versetul 8 spune: mie celui
mai mic decât toți sfinții mie a fost dat harul acesta casă bine vestesc neamurilor bogăția lui
Hristos de nepătruns.
În epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 1 spune: Pavel și Timotei
Robi ai lui Hristos Iisus tuturor sfinților întru Hristos Iisus celor ce sunt în filipi împreună cu
episcopii și diaconii.
În epistola către efeseni a Sfântul Apostol Pavel capitolul 4 versetul 22 spune: vă îmbrățișează
pe voi toți sfinții mai ales cei din casa cezarului.
În epistola către coloseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 2 spune: Sfinților și
credincioșilor frați întru Hristos care sunt încolo se har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și
de la Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
În epistola către coloseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 4 spune: căci am auzit
despre credința voastră în Isus Hristos și despre dragoste care aveți către toți sfinții.
În epistola catre Filimon a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 5 spune: auzind despre
dragostea ta și despre credința pe care o ai către Domnul Isus și către toți sfinții.
În epistola catre Filimon a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 7 spune: căci am avut
multă bucurie și mângâiere din dragostea ta întrucât inimile Sfinților sau odihnit prin tine frate.
În epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel capitolul 13 versetul 24 spune: îmbrățișați pe
toți mai mari voștri și pe toți sfinții. vă îmbrățișează cei din India.
Despre creștin alte numiri
În a doua Epistola către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 5 versetul 17 spune: Deci
dacă este cineva în Hristos este făptură nouă cele vechi au trecut Iată toată sau făcut noi.
În epistola către galateea a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6 versetul 15 spune: că în Hristos
Iisus niște eram preșuri nu este ceva nici ne tăierea împrejur nu este ceva și făptura cea nouă.
În epistola a doua către tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 1 versetul 10 spune:
Când va veni să se preamărească întru Sfinții săi și să fi privit cu uimire de către toți cei ce au
crezut pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea.

Ceva extra de citit: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Istoria_creștinismului