Emiterea fonemului P

1. Consoana p poate fi învăţată în mod spontan prin organizarea unor jocuri (salutul), în cadrul
cărora apare necesitatea de a pronunţa cuvântul din care se extrage sunetul.
2. Învăţarea prin organizarea demonstraţiilor tehnice. Elevii reuşesc să pronunţe fonemul p pe baza
demonstrării în faţa oglinzii logopedice. Procedeele variază în raport cu caracterul creator al
procesului de emitere. Dintre acestea indicăm câteva:
- pronunţarea accentuată a sunetului în faţa elevului în aşa fel încât să simtă presiunea jetului de
aer pe faţă;
- pronunţarea accentuată a sunetului pe dosul mâinii elevului; elevului i se cere să imite modul de
pronunţare;
- pe dosul mâinii elevului se aşează bucăţele mici de hârtie, care datorită exploziei sunt
împrăştiate;
- prin exerciţii şi asocieri repetate, fonemul p se consolidează atât în pronunţie izolată, cât şi în
cuvinte (în poziţie iniţială, mediană şi finală).
Precizăm că pentru pronunţarea corectă şi clară a fonemului p, trebuie să se insiste, în mod
deosebit, asupra faptului că acesta este lipsit de vibraţii laringiene.

Defecte de pronunţie şi corectarea lor

Mulţi elevi cu deficienţă de auz pronunţă sunetul p însoţit de vibraţiile laringiene specifice
sunetului î (pîîî); sunt şi cazuri în care sunetul este urmat de a (pa) sau de ă (pă).
Pentru pronunţarea corectă a fonemului p izolat se foloseşte următorul procedeu: în faţa oglinzii
logopedice, elevul este pus să ţină dosul unei mâini pe laringele profesorului , iar dosul celeilalte mâini
pe propriul laringe. Profesorul pronunţă sunetul p. Elevul este îndrumat să sesizeze lipsa vibraţiilor
laringiene la profesor, cerându-i-se să pronunţe sunetul p în mod asemănător.
În acelaşi scop cere elevului să pronunţe sunetul p cu o mai mare forţă explozivă decât cea
firească. Folosirea oglinzii îl ajută pe elev să înţeleagă poziţia incorectă a organelor vorbirii. Astfel se va
putea înlătura umflarea exagerată a obrajilor sau strângerea insuficientă a buzelor. Şi una şi alta alterează
claritatea pronunţiei.
În alte cazuri, elevii emit sunetul b în loc de p.
Se mai constată că în cuvintele în care sunetul p este urmat de o consoană explozivă se produce o
modificare fonetică, care constă în intercalarea vocalei î între sunetul p şi consoana următoare ( în loc de
opt, şapte, lapte, şapcă etc....elevii pronunţă opîtî, şapîte,lapîte, şapîca etc.)
Pentru corectarea acestui defect se va proceda astfel:
Se aşează buzele ca pentru pronunţarea sunetului p, cerându-se elevului să desprindă buzele fără
explozie, iar odată cu desprinderea buzelor să articuleze concomitent consoana explozivă ce urmează, în
cadrul aceleiaşi expiraţii. În acest caz, pronunţia sunetului p cuprinde primele două acte de articulaţie:
implozia şi ţinuta organică, iar cel de-al treilea act de articulaţie (explozia) trece asupra consoanei
explozive care-i urmează. Astfel, pronunţia fonemului p şi a cuvintelor care-l cuprind devine corectă şi
clară.

(Vasile Ţîrdea- Metodica predării pronunţiei în şcolile speciale de surzi)

 Pp P – consoană
* explozivă
* bilabială
* surdă
* orală

“piu-piu” „ţup-ţup”

PUI PISICĂ PEŞTE

APĂ IEPURE LUP

 P p
pa po pu pe pi pă pî

ap op up ep ip ăp îp

apa opo upu epe ipi ăpă îpî

pap pop pup pep pip păp pîp

papa popo pupu pepe pipi păpă pîpî

apa papa pipi Pa!

pastă pisică supă dulap

Paula are o pisică.

Supa e pe masă.

Haina e în dulap.

peşte pui pisică iepure lup

__ __ __ __ __ __ __ __ __ __

peşte pui pisică iepure lup