Mutatia valorilor estetice

Eugen Lovinescu porneste, in constituirea unei noi conceptii estetice, de la o notiune a

scriitorului latin Tacit, din care, sub influenta teoriei imitatiei a lui Gabriel Tarde, isi
extrage notele definitorii ale sincronismului: "Sincronismul inseamna, dupa cum am spus,
actiunea uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare
legate intre dansele printr-o interdependenta materiala si morala Exista, cu alte cuvinte,
un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un saeculum, adica o totalitate de conditii
configuratoare a vietii omenirii" Spiritul timpului este, pentru Eugen Lovinescu,
modalitatea de concretizare a vietii sociale si politice intr-un anumit moment istoric,
"firul conducator al istoriei in controversele faptelor" !e-a lungul timpului, s-a dezvoltat
la "oma si la #tena, in antic$itate, in %talia in perioada "enasterii, "in &ranta, in veacul
'(%% si sfarsitul veacului '(%%%" "Spiritul veacului" se manifesta "prin facilitarea de
legaturi si de penetratie intre popoare, care n-a fost totdeauna identica, ci a evoluat cu
insusi mersul civilizatiei omenesti" &enomenele de interferente culturale nu sunt
determinate numai "de emigratiile pasnice care depasesc in cativa ani )*, migratiile de
sute de ani ale popoarelor barbare, ale gotilor, $unilor, tatarilor etc, etc", cat mai ales de
noile mi+loace de comunicare rapida intre oameni, "de difuziunea cartii, a telefoniei,
telegrafiei si acum in urma a radiofoniei, care, pe o simpla antena, aduce instantaneu
toate zvonurile civilizatiei lumii, asa ca orice fenomen artistic sau orice informatie
stiintifica e inregistrata c$iar in momentul producerii sale"
Lovinescu tempereaza, in acelasi timp, temerile unor adversari de idei, acelea ca
internationalizarea curentelor este un mi+loc de uniformizare, c$iar de disparitie a
formelor de "arta nationala" ,entru critic este clar ca "imitatia simpla fara asimilare nu
reprezinta o valoare pozitiva", creatia cu valoare de originalitate bazandu-se tocmai pe
adaptarea influentelor la temperamentul etnic, procedeu prin care se poate obtine "unul
din modurile obisnuite ale originalitatii"
Mutatia valorilor estetice este o teorie lovinesciana derivata din aceea de sincronism, prin
care se postuleaza ca, in functie de spiritul veacului, de influentele si interferentele
culturale, de sc$imbarea gustului artistic al receptorilor actului de cultura, valoarea
estetica devine o masura variabila, unele opere dobandind straluciri noi, altele cazand in
desuetudine Mutatia valorilor estetice se poate produce si prin comparatism, prin
intalnirea, intr-o sfera mai inalta, a valorilor din mai multe culturi, unele dintre ele putand
umbri pe celelalte, scotandu-le treptat din campul axiologic ,rin mutatia valorilor
estetice, derivata din cearta intre antici si moderni, nu se produce totusi un progres, "ci
numai o variatie", operele literare nefiind comparabile decat in aceeasi arie tematica si in
cadrul aceleiasi formule estetice: "Este, asadar, inutil si dificil de a proclama
superioritatea, de pilda, a lui !ante asupra lui -omer, a lui S$a.espeare asupra lui !ante,
sau a lui Goet$e asupra lui S$a.espeare, intrucat, fiecare dintr-insii se integreaza intr-o
civilizatie, intr-o formula estetica si trebuie considerat in sine si prin raportare numai la
acea civilizatie si formula estetica #-i compara intre ei inseamna aproape a compara
valorieterogene"
Eugen Lovinescu foloseste si principiile de "critica istorica si critica sincronica":
"Expresii ale unei civilizatii, ale unei temperaturi morale, dupa cum spunea Taine,
operele de arta ale trecutului nu pot fi intelese decat prin raportare la epoca lor de
productie, adica printr-o operatie pur intelectuala/ o data cu scurgerea vremii, elementul
inefabil, partea intima a pperei de arta, ce se adreseaza sensibilitatii, elementul de
sugestie a limbii, fondul sufletesc, mistic, se anuleaza aproape cu desavarsire, floare cu
parfumul imprastiat, careia nu-i ramane cititorului modern decat sa-i studieze elementele
componente, fara a-i mai putea reconstitui mirosul" 0ritica sincronica nu are puterea de a
putea reconstitui intregul: "in critica sincronica prime+dia sta, pe de o parte, in neputinta
de a putea percepe procesul de mutatie a valorilor estetice infaptuit c$iar sub oc$ii ei si
fata de care ia o atitudine de reactiune, iar, pe de alta, in adeziunea complice la formula
estetica a epocei, iesita dintr-o sensibilitate identica, la care se mai adauga deviatia
+udecatii estetice prin elementele strict personale ce se amesteca in +ocul raporturilor
sociale, deformatiile imputabile psi$ologiei de grup literar" 0ritica sincronica este mai
sigura si preferabila criticii istorice, pentru ca se integreaza in substratul adanc al unei
opere literare/ situatia e similara cu aceea a existentei operelor clasice: "!upa o definitie
curenta, operele clasice sunt admirate de toti si necitite de nimeni: necitite, pentru ca,
oricat li s-ar intretine cultul, nu raspund, cu adevarat, sensibilitatii contemporane/
admirate, pentru ca, intocmai ca un mort intr-un mausoleu, dorm sub acoperisul de
coroane depuse de o ardoare seculara, milenara c$iar, greu de revizuit in esenta ei, si
imposibil de inlaturat intr-o cultura moderna" 0ritica sincronica are drept suport "materia
vie", pentru ca ia "materia informa inca, curgatoare" si o organizeaza, o dispune in
structuri bine stabilite
Mutatia valorilor estetice este studiata de Eugen Lovinescu "in cadrele epocei studiate",
intr-un decurs de treizeci de ani ,oezia samanatorista nu mai poate exista in momentul
respectiv, pentru ca expresia ei a evoluat, dislocarea producandu-se prin intermediul
poeziei arg$eziene: "#paruta in plin samanatorism, ea a fost ignorata sau considerata ca
un fenomen de modernism exagerat/ dupa o scurta trecere de timp, este privita astazi de
toti cei care reprezinta constiinta estetica a epocei ca cel mai remarcabil fenomen de la
Eminescu incoace/ si dislocarea e cu atat mai vizibila, cu cat, dupa ce l-au combatut,
fostii samanatoristi vor sa-1 anexeze astazi pe poet in beneficiul lor ca pe un traditionalist
ortodox"
!e aceea, Eugen Lovinescu apreciaza ca evolutia literara s-a facut in sensul esteticului,
iar literatura vine in con+unctie cu alte valori, sentimentele abordate fiind de cea mai
diversa sc$ema: "#mestecul de valori exista, incontestabil, intr-o buna parte a literaturii,
ce nu se prezinta totdeauna sub forma esteticului pur" Eticul duce cu gandul la o alta
viziune, sc$open$aueriana: "in ceea ce priveste eticul, stam inca pe pozitia
sc$open$aueriana, exprimata cu atata constanta la noi de Maiorescu, a caracterului moral
al fiecarei opere de arta/ exista in fenomenul contemplatiei estetice o astfel de inaltare, de
depersonalizare, de obiectivare, incat devine de la sine morala/ cand nu s-a facut intr-insa
combustiunea tuturor elementelor operei contemplate, elemente impure si imorale
considerate in sine, atunci imoralitatea operei e de natura estetica si nu etica" !i$otomia
se stabileste in mod transant: ",aradoxul 2ildean al inexistentei moralului si imoralului,
ci numai a frumosului si a uratului se indreptateste tocmai prin puterea de combustiune a
artei, a tuturor reziduurilor intrate in compozitia ei"
#dept al autonomiei estetice in opera literara, Lovinescu sustine pozitia lui Maiorescu
de a desprinde esteticul "de sub tirania eticului", in timp ce "samanatorismul si
poporanismul -reprezinta un regres in sensul primatului eticului si al etnicului in simbioza
lui cu esteticul 3umai prin disparitia acestor curente, descatusarea esteticului e intr-un
proces de infaptuire, a+utat nu putin de miscarea simbolista" Eugen Lovinescu isi
pregateste astfel propriul demers in constituirea unui nou regim de actualizare a teoriei
sincronismului, acesta devenind "c$eia de bolta a explicarii in formarea civilizatiei
romane" Sincronismul devine o marime aproape fizica, explicandu-se prin "actiunea
uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare, legate
intre dansele printr-o interdependenta materiala si morala"