Balade Populare - Soarele Soare răsărea, Und' s-a auzit

şi luna Şi Soare-mi venea Şi s-a pomenit

La gură d-argea. Să ia sor' pe frate
Cu dânsa vorbea, Şi frate pe sor'?
Foaie de cicoare, Frumos c-o-ntreba, De mi-ei arăta,
În prunduţ de mare Din gură-i zicea: Atunci te-oi lua,
Iată că-mi răsare - Ileană, Ileană, Atunci, nici atunci!
Puternicul soare. Ileană Simzeană, Unde-o auzea,
Dar el nu-mi răsare, Doamna florilor Soarele-mi ofta
Ci va să se-nsoare; Ş-a garoafelor, Şi iar o-ntreba,
Că mi-a tot umblat Sora Soarelui, Şi iar o ruga,
Lumea-n lung şi-n lat, Spuma laptelui, Şi iar o-mbiia,
Ţara Românească Ţeşi şi-nchindiseşti, Pân' ce Ileana
Şi Moldovenească Fir verde-mpleteşti Din gură-i grăia:
Lungiş, Şi mi te zoreşti - Io că te-oi lua,
Curmeziş, Cămăşi să-mi găteşti, Cum zici dumneata,
Măre, nouă ai, Şi mi te grăbeşti Viteaz dacă-i fi
Tot pe nouă cai; Să te logodeşti; Şi te-i bizui
Patru-a ciumpăvit, Că io mi-am umblat De mi-ei isprăvi:
Cinci a omorât Lumea-n lung şi-n lat, Pod pe Marea Neagră,
Şi tot n-a găsit Ţara Românească De fier
Potrivă să-i fie Şi Moldovenească Şi oţel,
Vro dalbă soţie; Lungiş, Iar la cap de pod,
Făr' de mi-a găsit Curmeziş, Cam d-o mânăstite,
Şi mi-a nemerit, Măre, nouă ai, Chip de pomenire,
La nouă argele, Tot pe nouă cai; Chip de cununie,
Nouă feciorele, Patru-am ciumpăvit, Să-mi placă şi mie,
În prunduţ de mare, Cinci am omorât C-o scară de fier
Pe unde răsare. Şi nu mi-am găsit Pân' la naltul cer!
Soarele şi luna Potrivă prin lume Puternicul Soare,
A mai mitică, Afară de tine. Ca puternic mare,
Ca o floricică, Ileana Unde-o auzea,
În mijloc şedea, Simzeana, Bine că-i părea.
La lucru lucra, Doamna florilor În palme-mi bătea
Pe toate-ntrecea; Ş-a garoafelor, Şi pod se făcea;
Că ea tot ţesea. Sora Soarelui, La cap - mânăstire,
Ţesea, -nchindisea, Spuma laptelui, Chip de pomenire;
Şi ea se numea Ea, dac-auzea, Şi iar mai bătea,
Ileana Din gură-i grăia: Scară se-ntindea,
Simzeana, - Puternice soare, O scară
Doamna florilor Eşti puternic mare, Uşoară,
Ş-a garoafelor, Dar ia spune-mi: Oare De fier
Sora Soarelui, Und-s-a mai văzut Şi oţel,
Spuma laptelui. Şi s-a cunoscut, Pân' la naltul cer.

1
Dar el ce-mi făcea? Şi cu moaşa Iova, Oşti de biruinţă
Pe pod că-mi trecea, Unde-l auzea, Şi soţi cu credinţă.
Pe scară suia, Rău că le părea, Dar tot mai erea
Pe scară Soarelui zicea: Şi tot mai vedea,
Uşoară, - Preasfinţite Soare, Puţin de mergea;
Pe scară de fier, Puternice mare, Printre rămurele,
În cuie d-oţel, Unde-ai auzit Dalbe păsărele
Pân' la naltul cer. Ş-ai mai pomenit, Cânta-n versurele,
Şi, de-mi ajungea, Unde-ai cunoscut, Şi nu prea cânta,
Unde se ducea? Unde-ai mai văzut Ci se gongănea,
Tot la moş Adam Să ia sor' pe frate Din gură-mi zicea:
Şi la maica Iova. Şi frate pe sor', "Ferice, ferice,
Ei, de mi-l vedeau, Că cin' n-o lua https://Versuri.ro/w/3427
Nainte-i ieşeau; Raiul c-o d-avea, Ferice de noi,
Din gură-i grăiau; Iar cine-o lua De părinţii noştri
- O, preasfinte Soare, În iad c-o intra. Care ne-au făcut,
Puternice mare, Soar'le se uita, Care ne-au născut
Ce-mi călătoreşti, Din ochi căuta, Şi ne-au botezat
De ne ispiteşti? Nimic nu grăia; Şi ne-au creştinat,
La ce te gândeşti Iar moşul Adam Că dac-or trăi,
Şi la ce pofteşti? Şi cu moaşa Iova Săraci n-or mai fi! "
Şi el răspundea, De mână-l luau, De tot ce vedea
Din gură zicea: La rai mi-l duceau, Bine că-i părea
- Iaca, moş Adam, Rai că-i arătau, Şi se mulţumea.
Şi cu maică Iovo, Şi de ce vedea, Afar' de-mi ieşea,
Mie mi-a venit Bine că-i părea: Iarăşi moş Adam
Vremea de-nsoţit, Numai mese-ntinse, Şi cu moaşa Iova
Şi eu c-am umblat Cu făclii aprinse, Chieile lua,
Lumea-n lung şi-n lat, Cu pahare pline, La iad îl ducea,
Ţara Românească În cântece line; Iadul descuia,
Şi Moldovenească Jur-prejur de mese În iad îl băga
Lungiş, Stau în cete dese Şi de ce-mi vedea
Curmeziş, Sfinţi şi mucenici, Păr i se zbârlea:
Şi tot n-am găsit Mai mari şi mai mici, Că-n focuri ardea,
Potrivă să-mi fie O sută şi cinci; Greu se văieta
Vro dalbă soţie; Iar mai jos de ei, Hoţi şi călcători,
Făr' de mi-am găsit Sfinţi mai mărunţei, Răi cârmuitori,
La gură d-argea O sută şi trei. Şi nurori pizmaşe,
Numai pe sor-mea, Şi tot mai erea, Şi soacre trufaşe,
Sor-mea Ileana, Şi tot mai vedea: Fii necuvincioşi,
Ileana Simzeana, Femei cuvioase, Preoţi mincinoşi.
Doamna florilor Măicuţe duioase, Afar' când ieşea,
Ş-a garoafelor! Fecioare curate, Soar'le ce-mi vedea?
Atunci moş Adam Ucişi în dreptate, Un pom ofilit,

2
Un pom cătrănit; Puternice Soare, Că n-a auzit,
Printre rămurele, Spune mie: Oare Nici n-a pomenit
Nişte păsărele Cine-a cunoscut, Să ia sor' pe frate
Cânta-n versurele, Cine-a mai văzut, Şi frate pe sor'.
Dar nu prea cânta, Cine-a auzit, Floare, ş-o lalea,
Ci se văieta, Cine-a pomenit Podul când trecea,
Din gură grăia: Să ia sor' pe frate Pe pod când mergea
"Vai şi vai de noi, Şi frate pe sor'? Către mânăstire
De părinţii noştri Dar io te-oi lua Pentru pomenire
Care ne-au făcut, Viteaz dacă-i fi Şi la cununie
Care ne-au născut, Şi te-i bizui Să-i fie soţie,
Că ei ne-au lăsat, Până-n zori de zi Ileana
Nu ne-au botezat, Mie să-mi croieşti Simzeana,
Nu ne-au creştinat, Şi să-mi isprăveşti Doamna florilor
Şi d-or mai trăi, Peste Marea Neagră Ş-a garoafelor,
Tot săraci c-or fi, Un pod de aramă, Sora Soarelui,
Greu s-or pedepsi! " Să nu-l bagi în seamă, Spuma laptelui,
De tot se vedea Iar la cap de pod, Din gură-i zicea
Mult rău că-i părea, Cam d-o mânăstire, Ş-astfel grăia:
Nu se mulţămea. Chip de pomenire, - Frate, frăţioare,
Foaie, foicea, Chip de cununie, Puternice Soare,
Soar' le ce-mi făcea? Să-mi placă şi mie. Ia mai spune-mi: Oare
De câte vedea Puternicul Soare, Und' s-a mai văzut
Nu se-ndupleca, Ca puternic mare, Şi s-a cunoscut,
Ci, măre, -mi pleca, Unde-o auzea, Und' s-a auzit
Ci, măre, -mi zbura Bine că-i părea Şi s-a pomenit
La gură d-argea, 'N palme că-mi bătea, Mirele d-a dreapta,
Tot la soră-sea, Podul se-ntindea, Mireasa-nainte?
Şi iar o-ntreba, Un pod de aramă, Ci mi-a fost ş-o fi
Şi iar o ruga, De nu-l bagi în seamă, Şi s-o pomeni
Şi iar o-mbiia Şi d-o mânăstire, Mirele-nainte,
Pe dânsa s-o ia. Chip de pomenire. Mireasa d-a stânga!
Ileana Când le isprăvea, Puternicul Soare,
Simzeana, La ea se ducea, Puternic şi mare,
Doamna florilor De mân-o lua, De mân-o lăsa,
Ş-a garoafelor, La pod c-o ducea, Nainte-i trecea,
Sora Soarelui, La pod c-ajungea, Iar ea, vai de ea,
Spuma laptelui, La pod de aramă, Aşea de-mi vedea,
Daca-l auzea De nu-l bagi în seamă, Cruce că-şi făcea,
Şi daca-mi vedea Şi, pod când trecea, În mare sărea
Că tot nu scăpa, Pod că zornăia, Şi mi se-neca.
Ea tot mai cerca, Pod se cletina, Domnul se-ndura,
Din gură-i zicea: Că n-a mai văzut, Mreană c-o făcea.
- Frate, frăţioare, Nici n-a cunoscut, Soarele-mi vedea

3
Şi îmărmurea, Către răsărit,
Şi se văieta, Luna s-o vedea
Năvodari chema, Tot către sfârşit;
Năvod aducea Luna d-o luci
Şi-n mare-l băga; Către răsărit,
Mulţi galbeni că da Soarele mi-o fi
Să-i scoaţă dalba. Tot către sfinţit! "
Luptă ce-mi lupta Şi d-atunci se trase,
În deşert erea, Şi d-atunci rămase,
Că ei n-o găsea Lumea cât o fi
Şi n-o mai prindea; Şi s-o pomeni,
Făr' de... ce-mi scotea Că ei se gonesc
Şi-n năvod trăgea? Şi nu se-ntâlnesc:
O mreană de mare Lună când luceşte,
Cu solzii de zare. Soarele sfinţeşte;
Pe mal d-o scotea, Soare când răsare,
Pe mal d-o zvârlea, Luna intră-n mare.
Sfinţi din cer vedea,
Jos se scobora,
'N palme c-o lua
Şi mi-o curăţa,
Şi mi-o tot freca,
Solzii de-i cădea,
Şi-n cer mi-o zvârlea.
Colo, moş Adam
Şi cu maica Iova,
Unde mi-o vedea,
Ei, măre, că-mi sta
De mi-o sclivisea,
Nume că-i dedea,
Lună mi-o chema.
Iar ea, vai de ea,
Măre, -ngenunchea,
Lacrămi că vărsa,
Pe Domnul ruga.
Domn c-o auzea,
Domn c-o asculta,
Din gură-mi grăia
Şi mi-i osândea:
"Lumea cât o fi
Şi s-o pomeni,
Nu vă-ţi întâlni
Nici noapte, nici zi;
Soare când o sta