Sunteți pe pagina 1din 1

Numele şi prenumele elevului: Data: 02. 05.

2012

FIŞĂ DE LUCRU

1. Pronumele personal substituie nume de:


a) lucruri; b) fiinţe; c) acţiuni.
2. Pentru cazul genitiv, forma de singular a pronumelui personal de persoana a II-a este:
a) ţi; b) al tău; c) nu are formă.
3. În exemplul: Luându-mi cartea am plecat nestingherit., pronumele mi îndeplineşte
funcţia sintactică de:
a) complement indirect; b) atribut pronominal; c) este formă de dativ etic.
4. În enunţul: Pe niciunul nu l-am găsit acolo., reluarea complementului direct prin forma
neaccentuată a pronumelui personal este:
a) obligatorie; b) interzisă; c) la latitudinea vorbitorului.
5. În propoziţia: Mă tem, n-aş încerca încă o dată., cuvântul mă este:
a) pronume reflexiv; b) interjecţie; c) pronume personal.
6. Prin conversiune (prin articulare) pronumele personal poate deveni:
a) adjectiv pronominal; b) substantiv; c) altă parte de vorbire.
7. Pronumele posesiv substituie numele:
a) obiectului posedat; b) al posesorului; c) al obiectului posedat şi al posesorului.
8. În enunţul: Florile erau ale cuiva., pronumele nehotărât este în cazul:
a) acuzativ; b) nominativ; c) genitiv.
9. În enunţul: Se cunoaşte ceea ce este de calitate., structura ceea ce este:
a) pronume interogativ, nume predicativ; b) pronume relativ, subiect; c) adjectiv pronominal
relativ, atribut adjectival.
10. Funcţia sintactică pe care n-o poate îndeplini pronumele este:
a) complement circumstanţial de loc; b) predicat verbal; c) complement indirect.

MULT SUCCES!