CAPITOLUL 2 SUBSTANŢE POLUANTE EMISE DE AUTOMOBILE

2.1 SUBSTANŢE NOCIVE PRIMARE

2.1.1 Monoxidul de carbon (CO)

Proprietăţi fizice: asemănătoare cu ale N2, ambele fiind izoelectronice

 Gaz incolor, inodor şi insipid în condiţii atmosferice normale;
 Masa molară M = 28,01 kg/kmol; aer: M = 28,98 kg/kmol
 Punctul critic: tc = -139 C; pc = 34,6 bar;
O

 Punctul de condensare: tcond = -191,5 OC la patm;

 Punctul de topire: ttop = -207OC la patm;
 Densitatea:  = 0,793 g/cm3 la pfierbere (lichid);
 = 1,25 g/dm3 la p = 760 torr și 00C; aer: =1,225 g/dm3
 Se amestecă uşor şi rapid cu aerul;
 Solubilitate în apă:

t [OC] 0 20 25 30 38
 cm 3 CO 
Solubilitate  3  0,035 0,028 0,025 0,022 0,018
 cm H 2 O 

Proprietăţi chimice:
 Arde cu flacără albastră, puţin luminoasă:
2CO + O2 2 CO2;
limite de inflamabilitate: 12,5% .... 74,2%;
 Oxidare catalitică în prezenţa catalizatorilor solizi (ex.: hopcalita –
MnO2 + oxizi de Cu, Co, Ag);
 Reacţionează cu apa la temperatură ridicată şi în prezenţa platinei (ca-
talizator):
t > 300OC
CO + H2O CO2 + H2;
Pt
Biochimia CO
 Reacţionează cu hemoglobina (Hb; haima gr. = sânge)
Hb = 95% globină (proteină cu M f. mare) +
5% hem (FeC34H32O2N2);
C34H32O2N2 = hematoporfirină (nucleu pirolic).
Sângele conţine 13,7% Hb. La 5l de sânge revin 700g Hb, respectiv 3g Fe.

În plămâni: Hb + O2 HbO2; (1)

În ţesuturi: HbO2 + CO2 HbCO2 + O2; (2)
HbO2 - oxihemiglobina; HbCO2 - carbohemoglobină
 Afinitatea Hb pentru CO este de aproximativ 200 de ori mai mare decât
pentru oxigen:
Hb + CO HbCO (carboxihemoglobină) (3)
Constanta reacţiei (3) este de aproximativ 300 de ori mai mare decât cea a reacţiei (1).
 Dacă aerul conţine CO, atunci:
HbO2 + CO HbCO + O2. (4)
La o concentraţie de 0,07% CO în aer, într-o oră 0,5 din Hb din sânge este
transformată în HbCO. Reacția 4 arată și soluția de depoluare.
CO [%] HbCO [%]
100
în aer a – limită efecte deces [CO] 600 ppm
comă
0,16 perceptibile 50 vomă, leşin 300ppm
b – reacţii afectate palpitaţii, migrenă
0,12 c – cefalee şi greaţă migrenă, greaţă, cefalee 100 ppm
e d – zonă periculoasă 10
0,08 d e – efect letal 30 ppm
5
c 15 ppm
0,04 b fără simptome
a

0 1 2 3 4 t [h] 0,1 1 10 100 t[h]

Prag nociv: 4,8 ppm / 0,5 ore, sau 1,6 ppm/ 24 ore în atmosferă;
< 75 ppm/5minute în habitaclul unui automobil;
Ghid tehnic pentru purificarea aerului (Germania):
Valori limită
 10 g/m3 media aritmetică anuală a valorilor medii pentru o zi;
 30 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei zilnice pe parcursul
unui an.
Ghidul 2310 al VDI (Societăţii Germane a Inginerilor de Automobile):
Valori orientative
 50 g/m3 media pentru o oră pe durata a trei ore consecutive;
 10g/m3 media zilnică;
 10g/m3 media anuală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii:
Valori orientative:
 60g/m3 valoarea medie pentru o jumătate de oră;
 30 g/m3 valoarea medie pentru o oră;
 10 g/m3 valoarea medie pentru opt ore.

Un fumător inhalează 42 000 ppm.

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) recomandă maxim 2,5 ÷ 3% HbCO
pentru nefumători. În cazul fumătorilor se poate ajunge la 5 ÷ 15% fără pericole majo-
re.

2.1.2 Hidrocarburi (HC)

Alcanii (CnH2n+2)
CH4 (metan), C2H6 (etan) – nu acţionează până la 35 g/ m3 aer.
C5H12 (pentan), C6H14 (hexan) – efect de narcoză 45 g/ m3 aer.
C6H14 – 2 000 ppm (7,2 g/ m3 aer) – 10 min. – fără simptome;
5 000 ppm (18 g/ m3 aer) – 10 min. – ameţeli;
30 000 ppm (108 g/ m3 aer) – narcoză;
40 000 ppm (143 g/ m3 aer) – crampe, deces.
Aromaticele (conţin mai multe duble legături conjugate continuu în moleculă)
Benzen (C6H6), toluen (metilbenzen - C7H8) – acţiune mai severă:
hematotoxice, neurotoxice, cancerigene (benzopirenul). Leucemia apare la concen-
traţii ale benzenului de peste 40 ppm.

2
 Limite acceptate: 375 g/m3 pentru toluen şi 435 g/m3 pentru xilen.
Benzen
Ordonanţa nr.23 la Legea Federală privind Protecţia Calităţii Aerului (Germania):
Valori orientative:
15 g/m3 media anuală (la 1 iulie 1995);
10 g/m3 media anuală (la 1 iulie 1998).

Hidrocarburile aromatice policiclice (HAPC) şi hidrocarburile aromatice polinu-

cleare (HAPN) au efect cancerigen.
În fumul unei ţigarete sunt 1 ÷ 50 ng HAPN care conduc la cancerul de plă-
mâni. Toate HAPN din gazele de evacuare ale m.a.i. au efecte mutagene sau carci-
nogene (compuşii cu minim 4 cicluri aromatice).

Aldehidele (R – C – OH)
Produc iritaţia ochilor la 5 ppm / 8 ore. Au miros urât (ex. formaldehida). Toxici-
tatea creşte pe măsură ce greutatea lor moleculară scade.
Substanţele emise de motoarele de automobile sunt: formaldehida (HCOH),
acetaldehida (CH3COH) şi acroleina (CH2 – CHCOH).
Formaldehida irită mucoasa oculară la concentraţii mici, iar pe măsura creşte-
rii concentraţiilor irită gâtul şi bronhiile.
Acetaldehida este mai puţin toxică decât formaldehida. Produce iritarea ochilor
şi a pielii şi accelerează activitatea inimii. La expunere pe termen lung, reduce numă-
rul leucocitelor şi eritrocitelor.
Acroleina este cea mai toxică. Pragul său de toxicitate este inferior celui olfac-
tiv. Are acţiune citotoxică asupra macrofagelor alveolare şi irită mucoasele ochilor şi
nasului la concentraţii de 0,5 ppm.
Limitele maxime la expunere continuă sunt:
2 ppm pentru formaldehidă;
100 ppm pentru acetaldehidă;
0,1 ppm pentru acroleină.
HC intră în reacţiile ce duc la formarea smogului fotochimic.

2.1.3 Oxizii de azot (NOx)

 NO – gaz incolor, instabil
N2 + O2 2 NO;
N2 + 2O 2 NO;
N+O NO;

NO este, în principiu, netoxic. Sunt suspectate efecte de fixare pe hemoglobi-

nă (a cărei legătură este de 1000 de ori mai puternică decât cu CO) şi modificări de
tip emfizemic. La concentraţii sub 15 ÷ 20% nu sunt semnalate efecte nocive.
Prezenţa NO este dăunătoare datorită caracterului său de precursor al NO2.

 NO2 – gaz roşu, gust dulceag. Coexistă cu tetraoxidul de azot:

2NO2 N2O4.
În absenţa umezelii:
2NO + O2 2NO2.
La temperaturi mai mari de 150OC:
2NO2 2NO + O2.
Reacţionează cu apa:

3
 3NO2 + H2 O 2HNO3 + NO.
HNO3 – acid azotic

 Simptome:
La concentraţii reduse: stare de excitaţie, râs.
La concentraţii ridicate: insomnie, tuse, gâfâit, deteriorarea mucoaselor, para-
lizia centrilor respiratorii. Efect citotoxic asupra macrofagelor alveolare, modifică
„mobilitatea” mucusului bronhial, reducând astfel apărarea plămânilor. Slăbirea orga-
nismului conduce la apariţia unor complicaţii (infecţii).
Datorită formării HNO3, se produce edemul pulmonar.
100 ppm, scurt timp (zeci de minute)  îmbolnăvire;
700 ppm, 0,5 ore  deces

Praguri de nocivitate
5 ppm/ 8 ore. Limita acceptată în Japonia pentru expunere continuă: 0,04 ppm.

NO2
Directiva 85/203/EEC:
Valori orientative:
 50 g/m3 valoarea mediană a mediei anuale pentru 1 oră;
 135 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei anuale pentru 1 oră;
Valoare limită:
 200g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei anuale pentru 1 oră;
Ordonanţa nr.23 la Legea Federală privind Protecţia Calităţii Aerului (Germania):
Valoare orientativă:
 160 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei anuale pentru 1 oră;
Ghid tehnic pentru purificarea aerului (Germania):
Valori limită:
 80 g/m3 media aritmetică anuală a valorilor medii pentru o jumătate de oră;
 200 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei anuale pentru o ju-
mătate de oră.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii:
Valori orientative:
 40 g/m3 media anuală;
 200 g/m3 media zilnică.

NO
Ghidul 2310 al VDI (Societăţii Germane a Inginerilor de Automobile):
 500 g/m3 media zilnică;
 1000 g/m3 media pentru o jumătate de oră.

NOx contribuie la formarea smogului fotochimic, favorizează formarea ploilor

acide (2NO2 + H2O → HNO3 + HNO2 ) și a ozonului sub acțiunea razelor ultra violete.

2.1.4 Plumbul
Aditiv antidetonant se utiliza, în general, în proporții foarte mici.
Prezent în gazele de evacuare sub formă de vapori şi aerosoli.
Procesele datorită cărora are loc emisia acestuia sunt: utilizarea benzinei
aditivate cu tetraetil de plumb, uzarea anvelopelor şi a lagărelor, uleiurile şi vaselina
folosite.

4
 Căi de pătrundere în organism: plămâni, aparat digestiv, piele.
Consecinţele intoxicării cu Pb:
- măduva oaselor produce hematii incomplet maturizate;
- inhibă sinteza hemoglobinei;
- tulbură metabolismul albuminelor, glucidelor, vitaminelor;
- produce tulburări nervoase;
- provoacă saturnismul: anemie, colită, encefalopatie, predispoziţie
la tuberculoză, avort.

2.1.5 SO2 şi SO3

SO2 este un gaz incolor, neinflamabil, neexploziv; la concentraţii mai mari de
3ppm se simte un miros iritant.
Este foarte solubil în apă: 11,3g SO2/100ml H2O la 20OC.
FeSO4
H2O + SO2 + 1/2O2 H2SO4
H2O + SO2 H2SO3
H2SO3 este instabil; se păstrează numai în soluţie apoasă:

H2O + SO3 H2SO4, reacţie foarte frecventă.

Primele iritaţii apar la 5ppm SO2.
SO2 produce contracţii bronhiale la bronhiile şi bronhiolele < 400μm.
Limite: 0,5 ÷ 1,5ppm SO2.
Directiva 85/203/EEC:
Valori orientative:
 40-60 g/m3 media aritmetică;
 100-150 g/m3 media aritmetică zilnică.
Valori limită:
 80 g/m3 mediana valorilor medii zilnice măsurate pe parcursul unui an dacă
mediana concentraţiei particulelor în suspensie este > 150 g/m3;
 120 g/m3 mediana valorilor medii zilnice măsurate pe parcursul unui an dacă
mediana concentraţiei particulelor în suspensie este < 150g/m3;
 130g/m3 mediana valorilor medii zilnice măsurate pe parcursul unui an dacă
mediana concentraţiei particulelor în suspensie este > 200 g/m3;
 250 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei zilnice măsurate pe
parcursul unui an dacă 98% din valoarea concentraţiei particulelor în suspensie
este > 350 g/m3;
 350 g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a mediei zilnice măsurate pe
parcursul unui an dacă 98% din valoarea concentraţiei particulelor în suspensie
este < 350 g/m3.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii:
Valori orientative:
 50 g/m3 valoarea medie anuală;
 125 g/m3 valoarea medie zilnică.

2.1.6 Particule
Aerosoli creaţi prin împrăştierea (disiparea) în atmosferă a solidelor şi lichide-
lor pulverizate, praf sau micropicături.
Definite prin termeni ca: praf, funingine, negură, ceaţă, smog.
Geneza:

5
 - procese fizice: condensarea vaporilor saturaţi; eroziunea mecanică
a materialelor (inclusiv roci).
- procese chimice.
Emise în atmosferă prin: ardere, procese industriale (mori din oţel, mine de
cărbuni, uzine de ciment) şi prin fenomene naturale (vulcani, incendii ale pădurilor,
eroziune eoliană).
- 0,5 din cele 5 ÷ 8 Mt de praf depus în emisfera nordică provine din
Sahara;
- emisia anuală de particule la nivelul planetei este de aproximativ 2,6
Gt, din care 89% sunt de origine naturală şi 11% de origine antro-
pogenetică.
Particule în suspensie sunt praf < 10 μm cu o rată de sedimentare scăzută.
Particulele cu dimensiuni mai mari tind să se depună (cadă) repede în apropiere de
sursa de emitere.
Acţiunea particulelor în suspensie:
- afectează sănătatea prin penetrarea în sistemul respirator;
- afectează mediul contribuind la murdărirea clădirilor şi monumente-
lor;
- afectează vizibilitatea atmosferică şi climatul, mărind difuzia luminii
solare incidente (tendinţa de răcire) şi absorbind această radiaţie ca
particule negre (tendinţă de încălzire).
Emisia directă de particule < 20 μm este de 10 ÷ 90 Mt/an.
Particule minerale – surse:
- eroziunea eoliană a rocilor
- uzine de ciment
- industria îngrăşămintelor
- mori de oţel
- industria cărbunelui
- cazane
- cultivarea pământului (arat, discuit, recoltare).

Traficul generează praf mineral prin:

- rularea pe drum, (de pământ, şosele). Rezultă particule de cuarţ în
suspensie;
- uzarea anvelopelor particule relativ mari (>7 μm) şi particulele
în suspensie sunt neglijabile în comparaţie cu gazele de evacuare.
- uzarea garniturilor de fricţiune de la ambreiaje şi sistemele de frânare;
- oxizi metalici din gazele de evacuare:
o oxizi de Ca din aditivii pentru uleiuri;
o oxizi de Al din convertorii catalitici.
Particule organice – surse:
- arderea incompletă a combustibilului la amestecuri bogate;
- arderea lemnului;
- la autovehicule: m.a.c. sunt sursa principală; defecţiuni la m.a.s.
Particula este formată dintr-un schelet de carbon impregnat cu materiale nearse sau
incomplet arse. Particulele emise de m.a.c. sunt opace şi de dimensiuni mici ~ 0,3μm
÷ 1 μm. penetrare profundă în plămâni. Compuşii adsobiţi pe particule de C au
efecte puternic nocive (hidrocarburi aromatice polinucleare).
Limite
Directiva 80/779/EEC, Anexa IV
Valori limită:

6
  150 g/m3 media aritmetică anuală calculată pe baza valorilor medii zilnice;
 135 g/m3 95% din valoarea frecvenţei cumulate a valorilor medii zilnice măsu-
rate pe parcursul unui an.
Ordonanţa nr.23 la Legea Federală privind Protecţia Calităţii Aerului (Germania):
Valori limită:
 150 g/m3 media aritmetică anuală calculată pe baza valorilor medii zilnice;
 300 g/m3 95% din valoarea frecvenţei cumulate a valorilor medii zilnice măsu-
rate pe parcursul unui an.
Ghidul 2310 al VDI (Societăţii Germane a Inginerilor de Automobile):
Valori orientative:
 500 g/m3 valoarea medie pentru o oră timp de trei ore consecutive;
 250 g/m3 valoarea medie zilnică;
 150 g/m3 valoarea medie zilnică pentru trei zile consecutive;
 75 g/m3 valoarea medie anuală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii:
Valoare orientativă:
 120 g/m3 valoarea medie zilnică.
Funingine
Ordonanţa nr.23 la Legea Federală privind Protecţia Calităţii Aerului (Germania):
8 g/m3 media aritmetică anuală.

2.2 SUBSTANŢE NOCIVE SECUNDARE

Sunt substanțe toxice/dăunătoare care nu sunt emise/eliminate direct de auto-
vehicule (MAI).

2.2.1 Smogul fotochimic (uscat)

În L.A.
SMOG = SMOKE (FUM) + FOG (CEAŢĂ) [...]
Condiţii de formare: RCOH
- aer uscat; lipsa vântului; HC
O3
- prezenţa în atmosferă a NO şi HC;
- lumină puternică (solară); NO
O
- temperaturi mai mari de 20 C. RCO3NO2
NO2
h
1. NO + ½ O2 NO2
2. NO2 + h NO + O 50 100 150 200
3. O + O2 O3 t [min]
4. O3 + HC RCO2 + RCOH h
5. O3 + NO NO2 + O2
6. O + NO2 NO + O2 SMOG
7. O + HC R + RCOH
R = radical alchil
8. R + O2 RO2 RO = radical oxialchil
9. RO2 + NO RO + NO2 RO2 = radical peroxialchil
10. RO R+O RCO = radical acil
11. RO + NO2 RONO2 RCO2 = radical oxiacil
12. RCO2 + NO NO2 + RCO RONO2 = radical nitrat alchil
RCOH = aldehidă
13. RCO + NO2 + O2 RCO3NO2 RCO3NO2 = peroxinitrat
acil (PAN)
 apă
 vânt Schema mecanismului
NO, HC, O2, h O3, RCOH, RCO3NO2 de formare a smogului
O
t > 20 C
7
 Într-un recipient se introduce aer, NO și HC. Graficul prezintă evoluția substanțe-
lor după aprinderea unui bec puternic. Substanțele cu roșu formează smogul.
Lanțul de reacție e inițiat de reacția fotochimică dintre NO și O 2. Este combinat de
reacția fotochimică a NO2. Urmează apoi un complex de reacții chimice prin care se
formează O3, RCOH și PAN. Se consumă NO, NO2 și HC care ajung la concentrații
foarte reduse.

Acţiune: iritant pentru căile respiratorii şi ochi; reduce vizibilitatea (ceaţa albă).
Limite pentru O3
Directiva 80/779/EEC, Anexa IV
Valori limită:
 200g/m3 98% din valoarea frecvenţei cumulate a valorilor medii pentru o ju-
mătate de oră măsurate pe parcursul unui an;
 110 g/m3 media pe opt ore;
 180 g/m3 media pe o oră – informarea populaţiei;
 360 g/m3 media pe o oră – avertizarea populaţiei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii:

Valoare orientativă:
 120 g/m3 media pe opt ore.
Ghidul 2310 al VDI (Societăţii Germane a Inginerilor de Automobile):
Valoare orientativă:
 120 g/m3 media pe o jumătate de oră.

2.2.2 Smogul umed

Condiţii de formare: umiditate atmosferică ridicată, t < - 4OC.

Compunere: funingine + SO + CO
Acţiune: iritant pentru căile respiratorii şi ochi; reduce vizibilitatea

Se formează iarna, când se arde mult cărbune.