Aspecte practice de la logodnă

Logodna reprezintă o promisiune reciprocă pe care două persoane și-o fac, de a se

căsători. De asemenea logodna se poate referi și la perioada de timp care se scurge între
promisiunea de căsătorie și căsătoria propriu-zisă, perioadă care poate fi în unele cazuri mai
lungi ca durată iar în alte cazuri foarte scurtă. În această perioadă se spune despre un cuplu că
sunt logodiți.

În Evul Mediu căsătoria era un act important din punct de vedere familial și economic, în
unele situații patrimonial și, câteodată, politic. Potrivit tradiției romano-germanice, căsătoria
implica două formalități civile: logodna și căsătoria propriu-zisă. Logodna, constând
esențialmente într-o promisiune, într-un angajament care avea valoare juridică, era un contract
încheiat între logodnic și părintele sau tutorele fetei.

Un alt lucru esențial este acela că logodna nu dă dreptul la consumarea vieții conjugale,
fiind doar o arvună, o chezășie, o promisiune sau o făgăduință de a intemeia o familie. Numai
Taina Cununiei dă dreptul la aceasta.

Săvârșirea Logodnei și a Tainei Cununiei presupune utilizarea unor materii pe care cei
implicaţi în fericitul eveniment sunt datori a le prezenta la oficierea acestei slujbe. De regulă,
aceste lucruri sunt aduse în discuţie de preot cu ocazia programării pentru Taina Cununiei a
tinerilor ce s-au hotărât să-şi unească vieţile în faţa lui Dumnezeu, pentru a forma o familie
creştină autentică. Iată, aşadar, ce anume vor prezenta mirii sau naşii:

- Certificatul de căsătorie civilă al mirilor, eliberat de autorităţile competente, pentru a fi

trecute unele date în Registrul parohial, precum şi în Certificatul de Cununie, eliberat de preotul
paroh;

- două lumânări de ceară curată (ce vor fi ţinute de cavalerii de onoare, iar, în unele
regiuni ale ţării, chiar de naşi);

- inelele de logodnă;
 - vin şi pişcoturi (pentru binecuvântarea şi unirea mirilor, ca pregătire pentru Taina
Împărtăşaniei);

Intrarea în Biserică se realizează în următorul mod: naşul - alături de mireasă, iar naşa -
alături de mire. Se procedează în acest fel pentru că naşii vor deveni părinţii spirituali ai mirilor,
fiind datori cu formarea duhovnicească a acestora. În unele părţi ale ţării (în special în Ardeal,
mireasa este adusă în Biserică de către tatăl acesteia, rânduială nepotrivită tocmai din raţiunea
amintită).

Alegerea nașilor

Nasii sunt parintii spirituali ai viitorilor soti, acestia ii vor ajuta pe miri sa se acomodeze
cu viata de familie si le vor da sfaturi si indrumari atunci cand vor avea nevoie. Se spune ca
prima optiune in alegerea nasilor este cuplul nasilor de botez ai mirelui. Daca acestia nu sunt
disponibili atunci se poate opta pentru nasii de botez ai miresei sau alte cupluri casataorite, din
randul prietenilor de familie. Nasii sunt foarte importanti atat in cadrul ceremoniei, cat si in viata,
deoarece se spune ca acestia ii calauzesc pe tinerii casatoriti. Potrivit traditiei, nasii sunt cei care
primesc lumanarile aprinse ale casatoriei, astfel, luminand simbolic drumul mirilor in viata.

Inelele de logodna au o semnificatie deosebita, ele sunt simbolul iubirii si al legaturii

tainice intre viitorii soti. Prin logodna, cei doi tineri isi promit unul altuia sa se iubeasca la bine si
la rau, pentru tot restul vietii. Acest moment trimite la vechiul obicei al intelegerii prealabile a
tinerilor inainte de casatorie.

Impartasirea din paharul comun, binecuvantat in prealabil de catre preot, reprezinta

comuniunea celor doi soti, care din acest moment inainte se vor impartasi impreuna.
Punerea cununilor este una dintre cele mai importante momente ale cununiei (dupa cum
arata si numele intregii ceremonii). In cadrul acestui moment, preotul face de trei ori semnul
crucii cu cununile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de cate trei ori cuvintele “Se cununa
robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului si
al Sfantului Duh”, apoi le pune pe capul mirelui si apoi al miresei. Cununile simbolizeaza
coroanele cu care erau incoronati in trecut regii si imparatii. Ele reprezinta podoaba, cinstea si
rasplata ce se aduc fecioriei, pentru care ei sunt incununati ca niste imparati, inzestrati sa dea
viata.
Gustarea din piscotul inmuiat in vin este un alt moment in care preotul le ofera mirilor o
bucatica de paine sau un piscot inmuiat in vin, din care cei doi trebuie sa muste de trei ori.
Aceasta simbolizeaza convietuirea in dragoste si armonie, unirea intr-un cuget si menirea
comuna a viitorilor soti, pe care o vor impartasi impreuna de acum inainte, avand parte de
aceleasi bucurii si aceleasi necazuri.
Inconjurarea mesei de trei ori, in chip de hora semnifica bucuria prilejuita de nunta. Si
deoarece traditia spune ca nunta se face cu scopul nasterii de prunci, Biserica ne aminteste de
nasterea lui Isus Hristos. Desi dansul ritual, in jurul mesei se desfasoara ca o hora, el trebuie
facut cu decenta si sobrietate si nu cu pasi agitati, in ritm de dans. Acest moment reprezinta
bucuria si intemeierea familiei, in vederea nasterii de prunci, este un dans ritual cu semnificatie
teologica si morala.