Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.

UI 2: Protecţia mediului marin.

Unitatea de învăţare nr. 2

PROTECŢIA MEDIULUI MARIN
Unitatea de studiu 2.6
Alte forme de poluare asociate transportului naval
Ritm de studiu recomandat: 100 min.
Cuprins

 Reguli de prevenirea poluarii cu ape uzate de la nave.

 Reguli de prevenirea poluarii cu gunoi de la nave.
 Reguli de prevenirea poluarii cu apa de balast de la nave.
 Poluarea sonoră în transportul naval.

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.6

- sa identifice si sa caracterizeze principalele surse de poluare cu ape uzate de la nave;
- sa identifice si sa caracterizeze principalele surse de poluare cu gunoi de la nave;
- să explice şi să caracterizeze problema poluării cu apa de balast de la nave;
- să explice şi să caracterizeze problema poluării sonore la bordul navelor.

2.6.1 Reguli de prevenirea poluarii cu ape uzate de la nave

Apele uzate neinfectate provin din scurgerile de la spălătoare, lavoare, duşuri şi
sifoane de pardoseală din cabinele de locuit, bucătării şi încăperi ale grupului alimentar. De
obicei acestea se deversează peste bord, exitând restricţii numai pentru separarea de grăsimi.
Apele uzate infectate provin din scurgerile spălătoarelor, lavoarelor, duşurilor şi
sifoanelor de pardoseală din încăperile medicale, din spaţiile de transport ale animalelor vii
precum şi din toate scurgerile de la toalete.
Potrivit normelor adoptate de Conferinţa internaţională asupra liniilor de încărcare
(1966) navele trebuie să fie dotate obligatoriu cu spaţii de reţinere la bord a apelor uzate.
Deversarea acestora peste bord, în zonele de radă, în porturi sau la navigaţia prin
canale este permisă numai dacă apele uzate au fost în prealabil tratate în instalaţiile proprii
bordului şi dacă prin tratare au căpătat calităţile necesare a le avea pentru a putea fi deversate.
Pentru aprecierea calităţii apelor uzate se utilizează următorii indici specifici:
a) Necesarul biochimic de oxigen (NBO)5
Reprezintă consumul de oxigen al unui litru de apă, luat ca probă, pe o perioadă de
cinci zile. Consumul de oxigen de către apă este generat fie de reacţiile de reducere ale
substanţelor chimice conţinute în apă, fie de necesităţile de viaţă ale microorganimelor din
apă. Norma limită impusă pentru apele uzate este (NBO)5 = 50mg/l.
b) Conţinutul de suspensii solide
Cantitatea de suspensii solide se determină prin două cântăriri succesive ale unui filtru
confecţionat din hârtie de azbest înainte şi după filtrare. Cantitatea de suspensii solide admisă
nu trebuie să depăşescă 50mg/l.

177
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

c) Numărul de bacterii tip coli (Indexul microorganismelor de tip coli)

Prezenţa lor în apa uzată dă o măsură a infectării bilogice. Potrivit reglementărilor,
apele pot fi deversate numai dacă numărul de coli este mai mic de 250 coli/100ml.
Instalaţia pentru evacurea apelor uzate are construcţia reglementată de normele
internaţionale prinvind evitarea poluării mediului marin cât şi prescripţiile societăţilor de
clasificare. Structural, instalaţiile de evacuare a apelor uzate, se compun din: colectoare;
tubulatură; echipamente asociate. Colectoarele instalaţiei de evacuare sunt reprezentate de
sifoanele de pardoseală sau de diferitele obiecte sanitare: lavoare, spălătoare, căzi, wc-uri etc.
Colectoarele se racordează la tubulatura instalaţiei prin sifoane prevăzute cu un dop
hidraulic prentu răspândirea mirosului în încăpere.
Tubulatura instalaţiei este reprezentată de tubulatura magistrală şi de ramificaţii.
Tubulatura magistrală trebuie să aibă un diametru suficient încât la scurgerea lichidelor prin
ea sa nu se înfunde. Uzual diametrele tubulaturii magistrale sunt mai mari de 100mm.
Ramificaţiile au diametrele alese corespunzător obiectelor sanitare la care se racordează şi au
o dimensiune tipizată. Echipamentele aferente sunt reprezentate de instalaţiile pentru tratarea
apelor uzate formate din instalaţiile de mărunţire sau malaxare şi dezinfectare, cu tancurile lor
colectoare, pentru aruncarea ulterioară a apelor uzate în zonele stabilite sau în instalaţiile de
preluare.
Tancurile colectoare sunt de tip gravitaţional sau cu vacuum, prevăzute cu pereţi
dublii, peretele interior fiind protejat anticoroziv şi în plus, pot fi înlocuite periodic. Tancurile
sunt amplasate în zonele depărtate de cabine şi de sursele de căldură. Aerisirile lor se termină
în coşul de fum. Golirea tancurilor se face cu ajutorul unor pompe imersate în interiorul lor
sau, de cele mai multe ori cu ajutorul ejectoarelor.
Volumul total al tancurilor este dat de relaţia:
V  f nq t (2.5.1)
unde f este un coeficient ce ţine cont de condiţiile de exploatare :
f = 1 pentru nave cu zone de navigaţie nelimitată/nave de pasageri cu voiaj de peste 8 ore.
f = 0,3-0,5 pentru navele de pasageri cu voiaj de maximum (2…4) ore.
f = 0,1 pentru navele de pasageri cu voiaj de maximum 2 ore.
n = numãrul de oameni (echipaj + pasageri)
q = cantitatea de ape uzate ce revine unei persoane [l/ore, zi];
q = 50 când se face colectarea numai a apelor uzate
q = 200…300 când se colectează ape uzate şi ape din activităţi gospodăreşti de uz comun.
t = timpul de staţionare al navei în port sau în zone interzise deversării peste bord [zile]
t = (3..5) zile pentru petroliere cu zona de navigaţie nelimitată.
t = (3…10) zile pentru nave de mărfuri uşoare cu zona de navigaţie nelimitată.
t = 3 zile pentru toate celelalte nave.
Tratarea apelor uzate are drept scop asigurarea realizării indicilor specifici în scopul
deversării fără restricţii peste bord. Realizarea tratării se poate face după diferite scheme
impuse de dotările de la bord, fig.2.6.1.

178
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

Fig. 2.6.1 Schema de tratare a apelor uzate: TP- tratare preliminară; TF - tratare fină; TBC -
tratare biochimică; SS - substante solide; A - apă; E - evacuare peste bord (in conditiile
A4/Marpol 73/78); R- recirculare.
După procedurile de tratare preliminară, fină si/sau biochimică, din apele uzate se
separă substanţele solide rămânând apa ai cărei indici specifici sunt sub limitele prescrise.
Există două situaţii de lucru a instalaţiilor (situaţii impuse de dotările de la bordul navei): din
apele reziduale nu se evacuează nimic peste bord, deoarece substanţele solide se ard în
incineratoare, iar apa se recirculă; substanţele solide şi apa se deversează în mare, primele în
anumite zone admise, apa oriunde, fără restricţii.
Tratarea preliminară presupune: reţinerea particulelor mari prin filtrare, centrifugare
sau decantare; mărunţirea suspensiilor solide mari prin procedee mecanice, electrice sau prin
ultrasunete; aglomerare prin coagulare.
Tratarea fină, urmează tratării preliminare şi se poate realiza prin: separarea bazată pe
diferenţa de densitate a suspensiilor solide şi apei, realizabilă prin decantare, hidrociclonare
sau prin centrifugare; prelucrare prin modificarea fazei; flotare; filtrare.

Fig. 2.6.2 Procesarea apelor uzate (var. 1) Fig. 2.6.3 Procesarea apelor uzate (var. 2)
Tratarea biochimică reprezintă ultima fază a operaţiunilor de tratare a apei uzate.
Tratarea biochimică se poate realiza prin: proceduri chimice, ca ozonarea sau clorarea;
proceduri fizice, cu folosirea ultrasunetelor, a curenţilor de înaltă frecvenţă sau a câmpurilor
electrice; proceduri biologice bazate pe aerarea sau oxigenarea apelor reziduale care
favorizează înmulţirea bacteriilor aerobice, care consumă materialele organice, rezultând mâl
şi ape purificate. Mai rar sunt folosite metodele de tratare cu bacterii anaerobe, datorită

179
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

obţinerii hidrogenului sulfurat şi a compuşilor amoniacali. La bordul navelor comerciale

tratarea apelor uzate se poate face int-una din variantele prezentate in fig. 2.6.2 si 2.6.3.
Condiţii de deversare a apelor uzate de la nave
Descarcarea apelor uzate in mare este interzisa cu exceptia urmatoarelor cazuri:
 ape uzate malaxate si dezinfectate descarcate printr-un dispozitiv pentru controlul
descarcarilor:
- distanta fata de uscatul cel mai apropiat este mai mare de 4 mile;
- nava este in mars cu o viteza de cel putin 4 noduri;
- debit moderat la descarcare;
- efluentul descarcat nu lasa materii solide plutitoare vizibile pe suprafata apei si nu
produce decolorarea acesteia.
 ape uzate nemalaxate sau dezinfectate:
- distanta fata de tarm mai mare de 12 Mm;
- nava in mars cu o viteza mai mare de 4 noduri;
- debit moderat la descarcare;
- efluentul descarcat nu lasa materii solide plutitoare vizibile la suprafata apei;
- dacă apele uzate sunt amestecate cu deseuri cu cerinte diferite de descarcare se vor
aplica cerintele cele mai riguroase. Descarcarea apelor uzate este posibila in urmatoarele
situatii: pentru salvarea de vieti omenesti; pentru siguranta navei in cazuri extreme;
- în cazul unei avarii la nava daca s-au luat masurile necesare pentru limitarea sau
prevenirea poluarii.

Temă pentru studiu 2.6.1: Determinați volumul total al tancurilor de ape uzate
corespunzător NS Albatros pentru un voiaj pe ruta Constanța-Instanbul. Efectuați calculul si
pentru nava pe care ați a fost în voiaj.
2.6.2 Reguli de prevenirea poluării cu gunoi de la nave
În anul 1995, IMO a adoptat prin Rezolutia MEPC 65(37) amendamentele la Anexa
V la Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluarii de către nave.
Anexa face referire la categoria de poluant numită gunoi (garbage) reprezentată de
orice fel de deşeuri (alimente, domestice din exploatarea navei, cu excepţia peştelui proaspăt
întreg) produse în timpul exploatării navei în regim normal şi care pot fi eliminate continuu
sau periodic, cu excepţia substanţelor precizate în anexele anterioare. Gunoiul de la bordul
navelor se constituie din mai multe tipuri de deseuri dintre care unele sunt menţionate în mod
expres de Convenţia MARPOL 73/78 , în timp ce altele pot face obiectul unor reglementări
locale, naţionale sau regionale. În principiu tipurile de deşeuri produse la bordul navei sunt
reprezentate de: deşeurile domestice; deşeurile rezultate din exploatarea navei.

180
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

Fig. 2.6.4 Gestionarea apelor uzate şi a gunoiului la bordul unei nave de tip Cruise Ship (Sursa: http://www.unep.org/dewa/giwa/news/01.asp )

181
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

În acest sens fiecare navă cu un TRB ≥ 400 şi fiecare navă autorizată să transporte 15
sau mai multe persoane trebuie să aibă la bord un Plan privind gestionarea gunoiului
(Garbage Management Plan) si un Jurnal de inregistrare a operatiunilor de descarcare a
gunoiului (Garbage Record Book). In plus, la bordul fiecarei nave cu o lungime maxima de
12 m sau mai mult trebuie sa fie puse afişe care să informeze echipajul şi pasagerii cu privire
la cerinţele de evacuare a gunoiului (Afişe şi planuri de gestiune şi înregistrarea operaţiunilor
de descărcare a gunoiului, conform Regulii din Anexa V MARPOL 73/78).
Planul privind gestionarea gunoiului la bord conţine: diagrama de gospodărire a
gunoiului la bord şi evacuarea acestuia la instalaţiile de colectare de la ţărm; lista
caracteristicilor principale a echipamentelor/ dispozitivelor; dupa caz, existente la bordul
navei pentru pregatirea gunoiului; extras din instrucţiunile armatorului/ operatorului navei
privind gospodarirea gunoiului.
Pentru obţinerea unor rezultate raţionale de protecţie corespunzătoare şi eficientă a
mediului marin la bordul navelor, în raport cu costurile, se va recurge la o combinaţie a mai
multor tehnici complementare de gestiune a gunoiului: prevenirea, reducerea, reciclarea,
colectarea, separarea, procesarea, depozitarea, evacuarea.
Prevenirea şi reducerea
Prevenirea şi reducerea, ca tehnică de gestionare a deşeurilor, constă în: eliminarea
produselor inutile care genereaza deseuri; substituirea produselor pentru reducerea toxicitatii
si/sau cantitatii de deseuri generate; aplicarea măsurilor de întreţinere a echipamentelor navei
sau a metodelor de exploatare care elimină sau reduc generarea deşeurilor; cumularea
resturilor de materiale acelaşi tip într-un singur recipient în vederea utilizarii complete.
Reducerea la sursă presupune: încetarea achiziţionării de produse inutile; modificarea
uzanţelor de aprovizionare; modificarea metodelor de exploatare la bord.
Tehnicile de achiziţionare a proviziilor si materialelor de întreţinere: livrarea fără
ambalaj excedentar; îndepărtarea ambalajelor excedentare şi predarea în port prin agenţi;
returnarea ambalajelor reutilizabile catre fuzrnizor. Metodele de achiziţionare trebuie să
încurajeze reducerea deşeurilor. În acest sens se acţionează pentru cumpărarea de produse
care: generează cantităţi mici de deşeuri, sunt durabile, pot fi reutilizabile, pot fi reciclate, fac
parte din categoria materialelor reciclabile. Continuând această analiză se recomandă
revizuirea specificaţiilor de materiale şi negocieri cu reprezentanţii furnizorului. Totodată este
vizată şi varianta reutilizării, analizată din punctul de vedere al practicii de achizitie, spatiilor
de depozitare, necesarul formării forţei de muncă.
Reciclarea
Reciclarea ca tehnică de gestiunare a deşeurilor este caracterizată prin:
 dinamica procesului în care materialele uzate (care altfel ar fi destinate evacuării)
sunt extrase din fluxul deşeurilor, în condiţiile în care aceste materiale înca mai au proprietati
fizice si chimice utile;
 parcurgerea a trei etape: strângerea (materialele reciclate sunt extrase din fluxul de
deseuri); procesare (materialele reciclate sunt reconstituite in produse noi); vinderea
produsului de consumatorul materialului original.

182
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

 programe care nu cuprind strângerea, transferul şi valorificarea materialelor

reciclabile neprelucrate.
 programe care ţin seama de: locul de colectare a materialului; echipamentul de
procesare/depozitare; spaţiile de depozitare; necesarul de forţă de muncă; întreţinerea
echipamentului.
Condiţii de deversare a gunoiului de la nave
În cazul zonelor cu statut ordinar (aflate în afara zonelor cu statut special):
a) se interzice evacuarea în mare a obiectelor de material plastic ( parâme sintetice,
plase de pescuit din fibră sintetică, saci din material plastic);
b) pentru materialele menţionate mai jos evacuarea se va face cât mai departe de
uscatul cel mai apropiat, dar oricum este interzisă dacă distanţa faţă de uscatul cel mai
apropiat este mai puţin de 25 Mm pentru materialele de foraj, căptuşire, ambalaj (care plutesc)
sau mai puţin de 12 Mm pentru deşeuri de alimente, hârtie, textile, sticlă, obiecte metalice,
ustensile de bucătărie, resturi menajere.
c) gunoiul rezultat din deşeurile de la punctul b poate fi evacuat după prelucrarea într-
un malaxor (concasor) dar cât mai departe posibil de uscatul cel mai apropiat (cel puţin 3
Mm) iar particulele de concasare să poată străbate o sită cu ochiuri de 25 Mm).
În cazul când gunoiul este amestecat cu substanţe având regim de evacuare diferite se
aplică cerinţele cele mai severe. Regulile sunt completate cu cerinţe speciale pentru evacuarea
gunoiului.
În sensul Anexei V Marpol 73/78 sunt declarate ca zone cu statut special: Marea
Mediterană, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Roşie, inclusiv golfurile Suez şi Akaba,
Zona Mării Nordului care cuprinde şi Skagerrak, Canalul Mânecii, Zona Antarctica, Regiunea
Caraibelor. În aceste zone se interzice evacuarea în mare pentru: obiecte de plastic şi toate
celelalte gunoaie precizate de Anexa V cu excepţia deşeurile de alimente care se vor evacua
dincolo de limi ta a 12 Mm. În regiunea Caraibelor a deşeurilor de alimente prelucrate prin
concasare se va face dincolo de limita a 3 Mm.Dacă gunoiul este amestecat cu substanţe
având alt regim (precizat de Convenţie) se aplică cerinţele cele mai severe.
Referitor la volumul total al instalaţiilor pentru colectarea gunoiului, acesta se
determină cu relaţia :
V  n  q  t  10 3 _* (m 3 )
unde : n - numărul persoanelor de la bord, conform rolului de echipaj ;q- cantitatea medie
zilnică de gunoi neprelucrat, care în medie este q  5  10 3 _ m 3 / om.zi ; t - timpul cât nava se
consideră că se găseşte într-o zonă în care evacuarea gunoiului este interzisă.

Temă pentru studiu 2.6.2: Determinați volumul total al instalaţiilor pentru colectarea
gunoiului corespunzător NS Albatros pentru un voiaj pe ruta Constanța-Instanbul. Efectuați
calculul si pentru nava pe care ați efectuat ultimul voiaj.

183
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

2.6.3 Reguli de prevenirea poluarii cu apa de balast de la nave

Elemente generale
Având în vedere expansiunea volumului şi densităţii transportului maritim
internaţional, transferul speciilor acvatice dăunătoare în tancurile de balast ale navelor a
devenit cea mai semnificativă cale de introducere de specii străine, invazive în ecosistemele
marine. Pe lângă faptul că afectează ecosistemele şi contribuie la dispariţia speciilor native,
reprezentând o ameninţare pentru biodiversitate, speciile marine invazive pot cauza, de
asemenea, pagube majore socio-economice. S-au raportat, de asemenea, efecte asupra
sănătăţii oamenilor datorită speciilor stăine invazive, care includ modificări asupra lanţului
trofic, asupra siguranţei alimentare şi oportunităţilor de hrană oferite de mediul marin.

Fig. 2.6.5 Introducerea în mediul marin a speciilor invazive prin intermediul apei de balast.
http://www.beamreach.org/2011/09/06/ballast-water-invasion
Scurtarea timpului de voiaj al navelor (din cauza creşterii vitezei acestora) a favorizat,
în multe situaţii, supravieţuirea speciilor străine în tancurile de balast. Corpul (coca) navei, se
constituie astfel ca un “suport” de transport pentru speciile străine. Cu toate acestea, se
presupune că numărul de specii transportate pe exteriorul navei a scăzut masiv, din cauza
utilizării sistemelor antivegetative.

Fig. 2.6.6 Operaţiunile cu balastul.

184
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

Apa de balast este necesară pentru asigurarea stabilităţii şi manevrabilităţii în timpul

voiajului, când nava nu este complet încărcată sau necesită o stabilitate mai mare datorită
condiíilor hidro-meteorologice nefavorabile. Prin intermediul figurii 2.6.6 se sugerează modul
în care, anual, peste 3 - 4 miliarde de tone apă de balast netratată este deversată din nave în
porturi, în timp ce marfa este încărcată sau descărcată, şi în zonele costiere, când navele
debalastează reducându-şi pescajul şi pentru a intra în port.
În fiecare an peste 10 de miliarde de tone de apă de balast este transferată în întreaga
lume. Mai mult decât atât, este estimat faptul că pe oceane, pot fi transportate în fiecare zi mai
mult de 10.000 de specii marine în apele de balast ale navelor comerciale şi introduse în medii
străine. Anumite categorii de nave, cum ar fi portcontainerele, pot avea nevoie de a deversa
sau de a ambarca apă de balast în mai multe porturi, în timpul voiajului, în timp ce nava este
încărcată sau descărcată. Cum apa de balast poate fi dulce sau sărată, mediul costier, estuarele
şi apele interioare navigabile sunt într-un risc continuu.
Numeroase specii străine au fost introduse în Marea Nordului, în Marea Baltică, în
Marea Mediterană şi în Marea Neagră. Pierderile/costurile economice, sociale, ecologice şi
recreative asociate introducerii speciilor stăine sunt foarte greu de evaluat.
Astfel se pot evidenţia următoarele efecte dăunătoare:

 introducerea de specii care compromit profilul biologic al

ecosistemelor acvatice discrete.
 introducerea de specii care înlocuiesc sau care elimină speciile
native rezultând deteriorarea ecosistemului şi a biodiversităţii.

 introducerea de paraziţi, protozoare toxice şi patogene, care invadează

şi distrug bancurile de peşti şi activităţile de acvacultură.
 introducerea de paraziţi, protozoare toxice şi patogene, care distrug
şi ameninţă folosirea mării pentru turism şi recreere.
 introducerea de specii “tampon” care blochează tubulaturile de
deversare şi de aspiraţie a apei de ballast.

 introducerea de specii de plante, care fără prezenţa unui prădător

natural, încurcă navigaţia şi canalele de transfer a apei.

Figura 2.6.7 Sinteza efectelor dăunătoare

Lista de mai sus este o listă exhaustivă, efectele unei specii introduse putând fi
evaluate de la neglijabile până la complet distructive în raport cu ecosistemele marine. Un bun
exemplu, în acest sens este, în cazul Mării Negre, meduza fagure.
Canada şi Australia au fost printre primele ţări care au atras atenţia asupra problemelor
specifice speciilor acvatice invazive. Acestea şi-au exprimat îngrijorările către Comitetul de
Protecţie a Mediului Marin (MEPC), din cadrul Organizaţiei Internaţionale Maritime (IMO)
încă din anii ’80. După mulţi ani de negocieri IMO a adoptat în februarie 2004, Convenţia
Internaţională pentru Controlul şi Managementul Apelor de Balast şi a Sedimentelor de la

185
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

Nave (The International Convention for the Control and Management of Ships Ballast
Water& Sediments ).
Această Convenţie precizează standardele de tratare a apelor de balast, aplicabile
navelor, fig. 2.6.8.

Fig. 2.6.8 Tratamentul apelor de balast.

Cele mai cunoscute metode de tratare sunt:
- tratare preliminară: filtrare, hidrociclonare;
- tratare secundară: chimică (substanţe biocide, clorinare/H2O2, ozonificare, agenţi
organic, etc.); fizică (raze ultraviolet, dezoxigenare, ultrasunete, câmp magnetic/electric,
figura 2.6.9.

Fig. 2.6.9 Tratamentul magnetic al apelor de balast: a - introducerea în apa de balast a

coagulantului şi a pulberii magnetice; b - amestecarea apei de balast pentru aglomerarea
bacteriilor şi planctonului; c - eliminarea magnetică a aglomeratului.
Înainte ca sistemele de tratare aprobate să fie disponibile, schimbul apei de balast
rămâne cea mai accesibilă metodă, din punct de vedere a costului, pentru a reduce răspândirea
speciilor străine dăunătoare prin intermediul apelor de balast. O navă ar trebui, de câte ori este
posibil, să folosească schimbul apei de balast la cel puţin 200 mM de cel mai apropiat ţărm şi
în apă la cel puţin 200 m adâncime. În cazuri în care nava nu are posibilitatea de a conduce
acest schimb în conformitate cu reglementările Convenţiei Apelor de Balast, schimbul se va
face la cel puţin 50 Mm de cel mai apropiat ţărm şi în apă la cel puţin 200 m adâncime. Cu
toate acestea, nava nu trebuie să fie obligată de a devia de la ruta iniţială, sau de a întârzia
voiajul, pentru a se supune acestor necesităţi particulare.
Managementul apei de balast
Descărcarea apelor de balast este reglementată prin Planul de managementului al
apelor de balast (Ballast Water Management Plan) care este specific fiecarei nave fiind inclus
in documentatia de operare a navei. În cadrul acestui plan procedeele de operare sunt
186
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

înregistrate de ofiterul de punte (cantitate ambarcată - debarcată, date, locaţii geografice,

tancuri sau magazii, salinitate, etc) şi sunt evidenţiate punctele de acces pentru preluarea de
probe.
Planul cuprinde: proceduri de siguranţă pentru navă şi echipaj în legătură cu procedura
de balastare; descrierea operatiunilor de balastare; proceduri pentru predarea sedimentelor (in
mare deschisa sau in port); proceduri de coordonare si colaborare intre activitatea de balastare
de la bord si autoritatea portuara; responsabilităţi.

Fig.2.6.10 Diagrama Sistemului de Management al Apelor de Balast

Procedurile operaţionale cuprind atât măsurile de prevenire cât şi opiunile pentru
managementul balastului, fig. 2.6.10. Măsurile de prevenire fac referire la: minimizarea
pătrunderii organismelor acvatice dăunătoare, patogeni si reziduuri; curăţarea reziduurilor de
balast la intervale regulate de timp; evitarea descarcarilor inutile de apa de ballast
Opţiunile în managementul balastului se referă la: schimbul apei de ballast (în ape
adânci, în mare deschisă cât mai departe de ţărrm (dincolo de d > 200 mm); evacuarea minimă
a apei de balast conform strategiilor de contingenţă ale căpităniilor; descărcarea balastului la
instalaţiile de recepţie şi colectare de la mal; utililizarea de tehnologii si de tratamente fizice,

187
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

mecanice, chimice sau biologice pentru distrugerea, indepartarea sau fertilizarea apei de
balast.
Formularul de balastare cuprinde: informaţii despre navă: numele navei, tipul navei si
numatul IMO; informaţii despre apa de balast (numărul de tancuri de la bord, numărul de
tancuri de balast, etc.). Ghidul de balastare/debalastare arată că cum se execută aceste
operaţiuni în condiţii de siguranţă. Cerificatul internaţional de management al apei de balast
se eliberează navelor mai mari de 400 TRB. Eliberarea, valabilitatea si inspecţiile se fac
simultan cu celelalte certificate. Jurnalul de înregistrare a apei de balast (Ballast Water
Record Book) care se completează după aceleaşi principia ca şi Oil Record Book.
Standardele în managementul balastării cuprind:
 standardele pentru schimbul de balast: planul de balastare asigură schimbul a ≥
95% din volumul de apa din fiecare tanc; se respectă cerinţa de debit ≥ 3 ori volumul tancului;
 standarde de transport la bord al apei de balast: standardul procentual îndepărtează,
omoară, neutralizează 95% din cele mai reprezentative specii din apa de balast; standardul de
mărime: îndepărtează, omoară, neutralizează microorganismele cu dimensiuni mai mari de de
50 µm (2007/2010);
 standarde de bază, care se referă la anumite tipuri de microorganism;
 opţiuni combinate
 criteriu adiţional al sistemelor de tratare a apelor de balast: sigure din punctul de
vedere al navei si echipajului; sigure pentru mediul inconjurator; compatibile cu designul
navei; economice; operaţionale din punct de vedere biologic.

Temă pentru studiu 2.6.3: Explicaţi metodele de tratare a apelor de balast.

2.6.4 RECAPITULARE
1. În cazul navelor apele uzate pot fi: ape uzate neinfectate respective infectate. Aprecierea
calităţii apelor uzate se utilizează prin intermediul indicilor specifici. Indiferent de tipul
instalaţiei de ape uzate, aceasta se compune din: colectoare; tubulatură; echipamente asociate.
Schema de tratare a apelor uzate cuprinde: tratarea preliminară, tratarea fină şi tratarea
biochimică. Respectarea condiţiilor de deversare asigură protecţia mediului.
2. În cadrul punctului 2.6.2 se face referire la poluarea cu gunoi de la nave reprezentată de
orice fel de deşeuri produse în timpul exploatării navei în regim normal şi care pot fi eliminate
continuu sau periodic, cu excepţia substanţelor precizate în anexele anterioare. Sunt incluse
aspectele referitoare la gestionarea gunoiului la bord şi condiţiilor de deversare.
3. Apa de balast afectează ecosistemele şi contribuie la dispariţia speciilor native,
reprezentând o ameninţare pentru biodiversitate, speciile marine invazive pot cauza, de
asemenea, pagube majore socio-economice. În cadrul punctului 2.6.3 sunt sintezate efectele
dăunătoare şi procedurile de tratament a apelor de balast, aplicabile navelor. Respectarea
condiţiilor de deversare a apelor de balast asigură protecţia mediului.

188
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

2.6.5 TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Tratarea preliminară a apelor uzate presupune:

a) reţinerea particulelor mari prin filtrare, centrifugare sau decantare;
b) separarea bazată pe diferenţa de densitate a suspensiilor solide şi apei, realizabilă prin
decantare, hidrociclonare sau prin centrifugare;
c) prelucrare prin modificarea fazei; flotare; filtrare;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
2. Planul privind gestionarea gunoiului la bord nu conţine:
a) diagrama de gospodărire a gunoiului la bord şi evacuarea acestuia la instalaţiile de
colectare de la ţărm;
b) lista caracteristicilor principale a echipamentelor/ dispozitivelor, existente la bordul navei
pentru pregatirea gunoiului;
c) extras din instrucţiunile armatorului/ operatorului navei privind gospodarirea gunoiului.
d) procedurile referitoare la operarea gunoiului provenit din curăţarea tancurilor de marfă de
la navele tanc petrolier.

2.6.6 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Explicaţi modul de gestionare a apelor uzate şi a gunoiului la bordul unei nave de tip
Cruise Ship reprezentată în figura 2.6.4.
2. Explicaţi Diagrama Sistemului de Management al Apelor de Balast din figura 2.6.10.

2.6.7 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. A; 2. D.

2.6.8 BIBLIOGRAFIE

1. Buck, E.H., 2012. Ballast Water Management to Combat Invasive Species. Congressional
Research Service, 7-5700, www.crs.gov, RL32344. http://fas.org/sgp/crs/misc/RL32344.pdf .
2. IMO, 2014. International Convention for the Prevention of Pollution from Ships
(MARPOL). http://www.imo.org/About/Conventions/ListOfConventions/Pages/International-
Convention-for-the-Prevention-of-Pollution-from-Ships-(MARPOL).aspx

189
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin.

3. Nicolae, F., 2013. Risk Management in the Shipping Industry. UNESCO-UNITWIN Grant
Program, 2013. www.uuooi.org. Handong Global University, Handong, Pohang, Republic of
Korea, http://www.uuooi.org.
4. Nicolae, F. Environmental Protectia mediului in activitatea navala si portuara. E-learning
Platform of Naval Academy Mircea cel Batran Pres, 2014, www.adlanmb.ro.
5. http://www.imo.org/OurWork/Environment/PollutionPrevention/Garbage/Documents/2014
%20revision/RESOLUTION%20MEPC.201%2862%29%20Revised%20MARPOL%20Anne
x%20V.pdf
6. http://www.unep.org/dewa/giwa/news/01.asp

190