Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.

UI 2: Protecţia mediului marin

Unitatea de învăţare nr. 2

PROTECŢIA MEDIULUI MARIN
Unitatea de studiu 2.7
Factorul uman element determinant pentru siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului
Ritm de studiu recomandat: 100 min.
Cuprins

 Identificarea situaţiilor de urgenţă, planuri de intervenţie în situaţii de urgenţă.

 Siguranţa activităţilor de la bordul navei.
 Situaţiile critice/de urgenţă.
 Factorul uman element determinant pentru siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.7

- să identifice situaţiile de urgenţă specifice activităţilor de la bordul navei:
- să caracterizeze elementele unui plan pentru situaţii de urgenţă specifice activităţilor de la
bordul navei:
- sa identifice rolul factorului uman pentru siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.

2.7.1 Identificarea situaţiilor de urgenţă, planuri de intervenţie în situaţii de urgenţă

Pentru identificarea situaţiilor potenţiale de urgenţă care pot surveni la bordul navei,
comitetul de siguranţă al companiilor şi cel al navei vor analiza:
 operaţiunile, manevrele şi evenimentele la bordul navei care, printr-o desfăşurare
necorespunzătoare, ar putea afecta siguranţa navei, a echipajului şi a mărfurilor sau ar putea
conduce la poluarea mediului marin;
 riscurile asociate introducerii unor noi tehnologii şi echipamente la bordul navei;
 pericolele potenţiale generate de operarea defectuoasă a unor echipamente, de
manipularea unor mărfuri periculoase sau de erorile umane în exploatarea navei;
 concluziile rapoartelor despre accidentele, incidentele şi situaţiile periculoase în
care a fost implicată nava;
 concluziile rapoartelor despre accidentele, incidentele şi situaţiile periculoase în
care au fost implicate nave similare, din flota românească sau din cea mondială;
 rezultatul unor studii şi cercetări efectuate la nivel naţional sau internaţional privind
situaţiile de urgenţă la bordul navelor;
 recomandările auditurilor interne sau externe;
 concluziile desprinse în urma desfăşurării exerciţiilor de urgenţă la bordul navei.
După ce au identificat situaţiile potenţiale de urgentă, comitetele de siguranţă trebuie
să le detalieze pe scenarii (secvenţe, faze) şi să facă propuneri adecvate de intervenţie.
Analiza de risc va include căi adecvate de reducere atât a gradului de pericol (prin măsuri de
protecţie), cât şi a probabilităţii lor de apariţie (prin măsuri de evitare şi/sau de prevenire).
Este cazul, mai ales, pentru acele situaţii care nu au fost cuprinse în planificarea de
urgenţă actuală, dar şi pentru îmbunătăţirea planurilor actuale. Pentru navă sunt stabilite roluri

191
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

sau planuri de urgentă care iau în consideraţie diferitele tipuri de situaţii de urgenţă care pot
surveni la bord. Unele dintre aceste planuri pot fi în plus faţă de cele cerute de către
reglementările naţionale şi/sau internaţionale în vigoare.
Comandantul trebuie să asigure efectuarea regulată a exerciţiilor de antrenament
pentru toate cazurile de urgenţă identificate.
Aceste exerciţii obligatorii se fac pentru: îmbunătăţirea cunoştinţelor referitoare la
pericolele potenţiale cărora personalul ambarcat trebuie sa le facă faţă; creşterea nivelului de
pregătire şi a vitezei de reacţie a intervenţiilor în cazurile de urgenţă identificate.
Nava trebuie sa aibă afişat graficul de efectuare a exerciţiilor de antrenament pe anul
în curs. Pe nava companiei, trebuie să se efectueze următoarele exerciţii periodice de
antrenament: incendiu în amenajările sociale şi de locuit; incendiu în compartimentul maşini;
incendiu în magaziile de marfă; abandon; eşuare; coliziune; inundare sau gaură de apă; avarie
structurală sau produsă de furtună; om la apă; răniri corporale; poluare cu hidrocarburi;
intrarea/ieşirea din spaţii închise; atacul piraţilor sau teroriştilor; scurgeri sau emisii de
substanţe periculoase; deplasarea mărfurilor; avarierea diferitelor instalaţii, maşini si
echipamente; remorcarea în mare deschisă; pasageri clandestini; indisponibilitate
comandant/ofiţer; operaţiuni cu elicopterul; furt din marfă; căutare şi salvare.
Planificarea pentru toate situaţiile de urgenţă identificate este cuprinsă fie în rolurile
navei, fie în Manualul exerciţiilor de urgenţă.
Planificarea de urgenţă trebuie să includă cel puţin următoarele: atribuirea sarcinilor şi
responsabilităţilor concrete pentru fiecare membru al echipei de intervenţie; acţiunile care
trebuie întreprinse pentru restabilirea controlului asupra situaţiei; metodele şi mijloacele de
comunicare folosite la bord şi între navă şi uscat; procedurile de solicitare a ajutorului extern,
în caz de necesitate; procedurile de notificare şi de raportare către companie şi autorităţile
relevante, în conformitate cu cerinţele regulamentare; listele de verificări aferente fiecărei
situaţii de urgenţă.
De fiecare dată când se efectuează un exerciţiu de urgenţă, el trebuie consemnat în
jurnalul de bord şi pe formularele specifice. Fiecare consemnare va menţiona personalul
participant, echipamentele folosite, detalii despre problemele apărute în timpul exerciţiului,
calificativul şi va fi semnată de către comandant. Compania va fi informată lunar despre
exerciţiile efectuate cu ajutorul formularului specific.
Eficacitatea acestor exerciţii va fi analizată lunar, cu ocazia şedinţelor comitetului de
siguranţă al navei. Orice sugestii şi propuneri de îmbunătăţire, reieşite în urma acestor
întruniri, vor fi transmise companiei pentru aprobare, cât mai curând posibil sau din primul
port de escală.

Temă pentru studiu 2.7.1: Care este modul prin care pot fi identificate situaţiile
potenţiale de urgenţă la bordul navei. Folosiţi experienţa dobândită şi particularizaţi această
analiză pentru următoarele situaţiei: efectuarea voiajului, operarea cu marfa, desfăşurarea
activităţii într-un context multicultural divers.

192
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

2.7.2 Siguranţa activităţilor de la bordul navei

REDUCEREA RISCULUI, PLANURI DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII

DE URGENŢĂ

Competenţa

A. Organizarea procedurilor de urgenţă la bord;

B. Optimizarea utilizării resurselor;

C. Controlul reacţiei la situaţii de urgenţă;

D. Controlul pasagerilor şi al altor categorii de personal pe timpul situaţiilor de urgenţă;

E. Stabilirea şi menţinerea unei comunicări efective.

Figura 2.7.1 Reducerea riscului, planuri de intervenţie în situaţii de urgenţă.

193
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Competenţa
A. Organizarea procedurilor de urgenţă la bord

Metode de demonstrare a
Cunoaştere, înţelegere şi pricepere
competenţei

Criterii de evaluare a competenţei

Evaluarea documentelor obţinute în

forma legal aprobată de instruire, demonstrarea
practică, instruirea şi exerciţiile de proceduri de
urgenţă la bordul navei.

 Planurile de intervenţie asigură optimizarea utilizării resurselor

disponibile.
 Repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor reflectă competenţa de
cunoaştere a indivizilor.
 Rolurile şi responsabilităţile echipelor de intervenţie şi a membrilor
acestora sunt clar definite.

Cunoştinţe privind:
 planul general şi compartimentarea navei;
 regulile de siguranţă;
 planurile şi procedurile de urgenţă.
Importanţa principiilor pentru realizarea procedurilor de urgenţă specifice de la bordul navei
inclusiv:
 necesitatea pre-planificării şi a exerciţiilor procedurilor de urgenţă de la bordul navei;
 necesitatea ca întreg personalul să cunoască şi să respecte cu cea mai mare grijă posibilă
procedurile pre-planificate de urgenţă la bordul navei la survenirea unei situaţii de urgenţă.
Figura 2.7.2 Organizarea procedurilor de urgenţă la bordul navei.

194
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Competenţa
B. Optimizarea utilizării resurselor

Metode de demonstrare a
Cunoaştere, înţelegere şi pricepere
competenţei

Criterii de evaluare a competenţei

Evaluarea documentelor obţinute în

forma legal aprobată de instruire, demonstrarea
practică, instruirea şi exerciţiile de proceduri de
urgenţă la bordul navei.

 Planurile de intervenţie asigură optimizarea utilizării resurselor

disponibile.
 Repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor reflectă competenţa de
cunoaştere a indivizilor.
 Rolurile şi responsabilităţile echipelor de intervenţie şi a membrilor
acestora sunt clar definite.

Capacitatea de a optimiza utilizarea resurselor, luând în considerare:

 posibilitatea ca resursele disponibile într-o situaţie de urgenţă să fie limitate;
 necesitatea de a folosi la maximum personalul şi echipamentele disponibile şi, dacă este
necesar, să se improvizeze;
Capacitatea de a organiza exerciţii realiste pentru a menţine o stare de pregătire, ţinând cont
de învăţămintele desprinse din accidentele anterioare în care au fost implicate nave de pasageri;
analiza exerciţiilor.

Figura 2.7.3. Optimizarea utilizării resurselor.

195
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Competenţa
C. Controlul reacţiei la situaţii de urgenţă

Metode de demonstrare a
Cunoaştere, înţelegere şi pricepere
competenţei

Criterii de evaluare a competenţei

Evaluarea documentelor obţinute în

forma legal aprobată de instruire, demonstrarea
practică, instruirea şi exerciţiile de proceduri de
urgenţă la bordul navei.

 Procedurile şi acţiunile sunt conforme principiilor şi planurilor

stabilite pentru managementul situaţiilor de criză de la bord.
 Obiectivele şi strategia sunt adecvate naturii situaţiei de urgenţă, ţin
cont de situaţiile neprevăzute şi resursele sunt optim folosite.
 Acţiunile membrilor de echipaj contribuie la menţinerea ordinii şi a
controlului.

Capacitatea de a face o evaluare iniţială şi de asigura o reacţie adecvată la situaţii de urgenţă

în conformitate cu procedurile de urgenţî stabilite.
Capacitate de conducere
Capacitatea de a conduce şi direcţiona pe alţii în situaţii de urgenţă, inclusiv necesitatea:
 de a da exemplu pe timpul situaţiilor de urgenţă
 de concentrare pe luarea deciziilor, dată fiind nevoia de a acţiona rapid într-o situaţie de urgenţă
 de a motiva, încuraja şi da încredere pasagerilor şi personalului.
Controlul stresului
 Capacitatea de a identifica apariţia simptomelor de stres excesiv la nivel individual, precum si la
nivelul altor membrii ai echipei de intervenţie de la bord.
 Înţelegerea faptului că stresul generat de situaţiile de urgenţă poate afecta performanţa
indivizilor şi capacitatea lor de a acţiona conform instrucţiunilor şi de a respecta procedurile.

Figura 2.7.4 Controlul reacţiei la situaţii de urgenţă.

196
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Competenţa
D. Controlul pasagerilor şi al altor categorii de personal
pe timpul situaţiilor de urgenţă.

Metode de demonstrare a
Cunoaştere, înţelegere şi pricepere
competenţei

Criterii de evaluare a competenţei

Evaluarea documentelor obţinute în

forma legal aprobată de instruire, demonstrarea
practică, instruirea şi exerciţiile de proceduri de
urgenţă la bordul navei.

Acţiunile membrilor de echipaj contribuie la menţinerea ordinii şi

a controlului.

 Comportamentul uman şi capacitatea de reacţie.

 Capacitatea de a controla pasagerii şi alte categorii de personal în situaţii de urgenţă, inclusiv:
a. cunoaşterea manifestărilor general tipice de reacţie a pasagerilor şi altor categorii de personal în
situaţii de urgenţă, inclusiv posibilitatea că:
a.1. în general, trece un oarecare timp până când oamenii acceptă faptul că există o situaţie de urgenţă;
a.2. unii oameni intră în panică şi nu se comportă la un nivel normal de raţionalitate, capacitatea lor de
înţelegere putând fi afectată şi ca este posibil sa nu reacţioneze la instrucţiuni aşa cum ar face-o in
situaţii normale.
b. cunoaşterea faptului că pasagerii şi alte categorii de personal pot, inter alia:
b.1. să înceapă a-şi căuta mai întâi rudele, prietenii şi/sau bagajele atunci când se întâmplă ceva rău;
b.2. să şi caute siguranţa în cabine sau în alte locuri la bord unde ei cred că pot evita pericolul;
b.3. să aibă tendinţa de a se deplasa în bordul care se ridică atunci când nava se înclină lateral;
c. aprecierea apariţiei unei posibile probleme.

Figura 2.7.5 Controlul pasagerilor şi a altor categorii de personal în situaţii de urgenţă.

197
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Competenţa
E. Stabilirea şi menţinerea unei comunicări efective

Metode de demonstrare a
Cunoaştere, înţelegere şi pricepere
competenţei

Criterii de evaluare a competenţei

Evaluarea documentelor obţinute in urma

unei forme de instruire legal aprobata, a
exerciţiilor si demonstraţiilor practice.

Informaţiile din toate sursele disponibile sunt obţinute, evaluate si

confirmate cat mai curând posibil si revizuite permanent in timpul
situaţiei de urgenta.
Informaţiile transmise persoanelor, echipelor de intervenţie in
situaţii de urgenta precum si pasagerilor sunt exacte, relevante si date in
timp util.
Informaţiile ţin pasagerii la curent cu natura situaţiei de urgenta
precum si cu acţiunile pe care aceştia trebuie sa le întreprindă.

Capacitatea de a stabili şi menţine o comunicare efectiva, inclusiv:

a. importanţa instrucţiunilor şi rapoartelor clare şi concise
b. necesitatea de a încuraja schimbul de informaţii către şi dinspre pasageri şi alte categorii de personal
(feed-back)
Capacitatea de a asigura informaţii relevante pasagerilor şi altor categorii de personal pe timpul
situaţiilor de urgenţă, de a-i menţine la curent cu situaţia globală şi de a le comunica orice acţiune pe care
aceştia trebuie s-o execute, ţinând cont de:
a. limba sau limbile corespunzătoare principalelor naţionalităţi ale pasagerilor şi altor categorii de
personal transportaţi pe o anumită rută
b. posibila necesitate de a comunica pe timpul unei situaţii de urgenţă prin alte mijloace, cum ar fi
demonstrarea, semnalizarea cu mâinile sau atragerea atenţiei spre locurile unde sunt afişate instrucţiuni,
spre locurile de adunare, spre mijloacele de salvare sau indicarea cailor de evacuare, atunci când
comunicarea verbală nu se poate realiza.
c. anunţurile difuzate pe timpul unei situaţii de urgenţă sau exerciţiu să fie astfel formulate încât să
constituie o îndrumare esenţiala pentru pasageri şi să faciliteze acordarea de asistenţă pasagerilor de către
membrii echipajului.

Figura 2.7.6 Controlul reacţiei în situaţii de urgenţă.

Temă pentru studiu 2.7.2: Care este legătura între jocul de rol şi situaţia de urgenţă
la bordul navei.

198
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

2.7.3 Situaţiile critice/de urgenţă

Situaţiile critice sunt: Roluri

Coliziuni, eşuări; - Denumirea rolului;
Incendii; - Semnalul/semnalele de alarmă;
Avarii grave; - Numele şi prenumele;
Om la apă; - Posturile de adunare/acţiune;
Deplasări necontrolate de mase mari; - Funcţia în care acţionează fiecare participant;
Lipsa de guvernare a navei; - atribuţiuni specifice (mijloace, subordonare,
Piraterie, terorism. comunicare);

Figura 2.7.7 Generarea rolurilor în funcţie de situaţia de urgenţă.

- în primele 24 ore de la plecarea navei din

Exerciţii de roluri: port;
Cunoaşterea rolului; - în cel mult 24 ore de la ambarcarea
Însuşirea modului de acţiune; Se realizează pasagerilor;
Automatizarea comportamentelor. - periodic;
- cu pasagerii: săptămânal, un rol de abandon
şi un rol de incendiu.
Repetări
Sunt necesare

Erori posibile în exerciţiile de roluri:

- toleranţa nejustificată;
- corelaţia iluzorie;
- inerţia conflictuală;
- eroarea de hipervigilenţă;
- optimismul impropriu;
- iluzia defensivă.
Antrenamente de luare a deciziilor în
condiţii de stres;
În scopul
reducerii Antrenamente pentru prevenirea erorilor
psihologice în luarea deciziilor.

Figura 2.7.8 Exerciţiile de roluri

Atribuţiuni privind pasagerii:

Pasagerii trebuie informaţi despre: - alertarea pasagerilor;
-locul lor de adunare; - verificarea echipamentului;
-acţiuni în caz de urgenţă; - verificarea punerii corecte a vestelor de
-metoda de îmbrăcare a vestelor de salvare;
salvare. - verificarea (apelul);
- menţinerea ordinii.

Figura 2.7.9 Pasagerii în cadrul exerciţiilor de rol

199
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Importanţa exerciţiilor pentru formarea şi consolidarea deprinderilor de acţiune în

situaţii de urgenţă se realizează prin:
- automatizarea modului de acţiune;
- reducerea timpilor de acţiune;
- creşterea calităţii execuţiei;
- creştere încrederii în forţele proprii;
- factor de creştere a randamentului în activitate;
- creşterea coeziunii echipajului;
- creşterea convingerii fiecărui participant că va face faţă situaţiilor critice (se evită apariţia
panicii)
Coeziunea

- factor de creştere a randamentului în activitate;

- factor de preîntâmpinare a panicii la bord;
- eliminarea tensiunilor interpersonale;
- suport psihologic în contracararea efectelor stresante ale activităţii pe mare îndelungată.

Panica

- reacţie de excepţie, de frică anormală;

- apare într-o situaţie limită (reală sau considerată ca atare);
- se consideră că în situaţia dată calea de salvare este inaccesibilă „ bottle neck”;
- foarte contagioasă.

Figura 2.7.10. Formarea şi consolidarea deprinderilor de acţiune în situaţii de urgenţă

Temă pentru studiu 2.7.3: Prezentaţi o situaţie de urgenţă la bordul navei.

2.7.4 Factorul uman şi eroarea umană element determinant pentru siguranţa vieţii pe
mare şi protecţia mediului

Etapele procesului de protecţie individuală şi de prevenire a accidentelor:

 identificarea problemei;
 asigurarea instruirii la nivel de bază şi a folosirii echipamentului de protecţie;
 dezvoltarea „culturii siguranţei”, unde protecţia individuală devine o prioritate;
 dezvoltarea unor sisteme de raportare a accidentelor, care ajută la identificarea
riscurilor.
Peste 85% din accidentele din ambientul maritim se datorează factorului uman, având
drept cauze: erorile profesionale; erorile psihologice (ale oamenilor competenţi).

200
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Erorile psihologice:
- lipsa adaptării la condiţiile de marş – peste 40% din accidentele maritime se produc în
primele 10 ore de la plecarea din porturile maritime. Adaptarea la condiţiile de
navigaţie durează 3 – 4 zile.
- prejudecata lipsei de pericol în zonele cunoscute – 10% din accidente se petrec în
zonele de navigaţie bine cunoscute;
- lipsa de atenţie;
- navigaţia singuratică – formalism în executarea serviciului de cart;
- factorii de personalitate şi stresul.

Clasificarea erorilor umane, cauza a accidentelor navale

Sistemul cognitiv Sistemul social Sistemul situaţional

Iluzii vizuale, Ipoteze false, Motivaţie, Instruire, Personalitate, Teama, Erori datorate prelucrării
informaţiei:erori provocate cu ajutorul simţului, memorie, monitorizare (percepţie).

Presiunea sociala, stresul cotidian, rolul pe care il are fiecare navigator.

 Stresul fizic poate fi dat de: starea fizica, alimentaţie, medicamente, fumat, alcool, oboseala
excesiva;
 Stresul ambiental dat de: vizibilitate, lumina orbitoare, temperatura, zgomot, vibraţie;
 Aspecte ergonomice: construcţia comenzilor, construcţia afişajelor, politica de abordare a
situaţiilor de urgenta.

Figura 2.7.11. Formarea şi consolidarea deprinderilor de acţiune în situaţii de urgenţă

Cultura profesională la care se adaugă experienţa în conducere precum şi trăsăturile de
personalitate reprezintă tot atâţia factori de prevenire a accidentelor. Accidentele de navigaţie
nu sunt o fatalitate, ele pot fi prevenite. Configuraţia pierderilor de vieţi umane în ambientul
naval se prezintă astfel: 50,7 % se datorează dezastrelor maritime; 14,2 % accidentelor
navale; 18,8 % bolilor profesionale; 2 % sinucideri; 8,7 % alte cauze.
Registrul Lloyd estimează următoarea ierarhie a factorilor ce duc la producerea de
accidente de muncă la bordul navei:
Pe primul loc se situează instruirea necorespunzătoare. Apoi neatenţia în activitate,
proiectarea nesatisfăcătoare a instalaţiilor, utilajelor sau calitatea lor necorespunzătoare,
oboseala în activitate.

201
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Oboseala reprezintă starea prin care organismul nu mai răspunde adecvat solicitărilor.
Simptomele oboselii excesive sunt: stresul, variaţii bruşte de stare sufletească, dureri de cap,
probleme gastrointestinale. Simptomele se manifestă prin următoarele reacţii: scăderea
capacităţii cognitive, evaluarea redusă a riscurilor, pierderea percepţiilor senzoriale, perioadă
mai îndelungată de reacţie la stimuli.
Principalele tipuri de oboseală întâlnite în industria navală sunt:
oboseala dinamică care este produsă de mişcări ce presupun un efort muscular
deosebit. Apare la timonieri, marinari. Se manifestă prin slăbiciune, încetinirea
ritmului de activitate, folosirea unor mase musculare suplimentare;
oboseala statică – se datorează poziţiilor fixe timp îndelungat la locul de activitate.
Se manifestă prin tremurături, dureri;
oboseala senzorială care poate fi produsă de suprasolicitarea auditivă sau vizuală.
Poate apărea la ofiţerii de cart. Are ca reacţii imprecizii, nervozitate;
oboseala cerebrală care poate apărea în urma unor eforturi intelectuale intense şi
de durată. Are drept reacţii neatenţia, apariţia unor erori şi în general slăbirea
tuturor funcţiilor psihice.
Consecinţe generale ale tuturor formelor de oboseală conform studiilor sunt:
 dez-automatizarea acţiunilor;
 utilizarea cu dificultate a cunoştinţelor teoretice;
 creşterea irascibilităţii;
 creşterea numărului de erori în sarcinile profesionale cu risc de accidente.
Prevenirea epuizării psiho – fizice cuprinde următoarele idei: condiţii corespunzătoare
ale capacităţii de muncă; organizarea adecvată a activităţilor; antrenamentul general şi
specific; solicitarea raţională a echipajelor.
Prezentarea principalelor măsuri generale şi specifice pentru prevenirea
accidentelor de muncă la bordul navelor:
 respectarea permanentă a practicilor de protecţie a muncii;
 instruirea generală şi specifică;
 dotarea cu echipament de protecţie şi utilizarea adecvată a acestuia;
 cunoaşterea mijloacelor de protecţie şi siguranţă împotriva riscurilor de la bordul
navei;
 respectarea precauţiunilor ce trebuiesc luate înainte de pătrunderea în spaţiile
închise şi pe timpul lucrului acestuia:
 testarea atmosferei;
Măsuri ce ţin de personalul de la bord:
o dotarea cu echipament de protecţie: mănuşi, cască, sursă de iluminare şi
instalarea unui aparat de resuscitare la intrarea în spaţiul închis;
o ţinerea legăturii cu cei care lucrează în spaţiul închis;
o afişarea la intrarea în spaţiul închis a listei nominale cu cei care lucrează;
o aprobarea lucrului se face de către comandantul de navă (sau cel care este la
comanda navei).
o evitarea consumului excesiv de medicamente şi alcool.
202
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

Pericolele consumului excesiv de medicamente şi alcool:

 dependenţa;
 creşterea irascibilităţii;,
 scăderea capacităţii de efort;
 creşterea riscului de accidente;
 coma alcoolică.

Combaterea consumului excesiv de medicamente şi alcool:

 controlul distribuirii de medicamente;
 controlul sau interzicerea consumului de alcool;
 observarea sistematica a personalului;
 testări inopinate;
 conştientizarea pericolelor;
 alte măsuri:
 respectarea regulilor impuse de situaţia navei, de tipul de marfă şi a celor impuse de
companie;
 familiarizarea cu măsurile internaţionale privitoare la prevenirea accidentelor şi protecţia
muncii.
Figura 2.7.12. Pericolele asociate consumului excesiv de medicamente şi alcool.
Tabelul 2.7.1 Factori organizaţionali în prevenirea situaţiilor critice la bord

Factori organizaţionali-disfuncţionali Prescripţiile codului ISM

Insuficienţa unor instrucţiuni tehnice.
Deficienţe în elaborarea documentelor de lucru.
Deficienţe în activitatea de întreţinere.
Deficienţe de comunicare.
Deficienţe privind condiţiile neergonomice şi
periculoase de muncă.
Climat profesional caracterizat printr-o
subcultură a securităţii, violare de norme.
Compania trebuie să stabilească proceduri în scopul
beneficierii de către noii angajaţi de instructajul necesar.
Compania trebuie să se asigure că întreg personalul care
este implicat în sistemul de management al siguranţei are
un nivel adecvat de înţelegere a reglementărilor.
Compania trebuie să stabilească proceduri prin care să
asigure nava într-o stare conformă cu reglementările
pertinente.
Compania trebuie să se asigure că personalul navei este
capabil să comunice pentru realizarea sarcinilor legate de
sistemul de management al siguranţei.
Compania trebuie să stabilească proceduri de identificarea
echipamentelor, a instalaţiilor tehnice a căror defectare
bruscă în exploatare pot cauza situaţii periculoase.
Compania trebuie să stabilească în scris responsabilităţile
comandantului referitoare la întocmirea ordinelor şi
instrucţiunilor în mod clar şi sigur.

În scopul limitării accidentelor la bordul navei şi limitării efectelor oboselii, compania

recurge la o serie de măsuri şi exerciţii în scopul: realizării automatismelor echipajului de la
203
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

bord, organizarea eficientă a procedurilor la bord, optimizarea resurselor de care dispun

comandanţii, realizării unui control eficient a pasagerilor precum şi o comunicare eficientă.
Aceste măsuri sunt menite să îmbunăţească reacţia personalului în situaţii de urgenţă şi
accidente.

Temă pentru studiu 2.7.4: Prezentaţi o situaţie de urgenţă de la bordul unei nave.

2.7.5. RECAPITULARE
1. În cadrul subpunctului 2.7.1 este arătat modul în care pot fi identificate situaţiile potenţiale
de urgenţă care pot surveni la bordul navei.
2. Siguranţa activităţilor de la bordul navei este abordată din următoarele persepctive:
reducerea riscului, planuri de intervenţie în situaţii de urgenţă; organizarea procedurilor de
urgenţă la bordul navei; optimizarea utilizării resurselor; controlul reacţiei la situaţii de
urgenţă; controlul pasagerilor şi a altor categorii de personal în situaţii de urgenţă; controlul
reacţiei în situaţii de urgenţă.
3. Pentru situaţiile critice/de urgenţă sunt abordate aspectele referitoare la: generarea rolurilor
în funcţie de situaţia de urgenţă; exerciţiile de roluri; pasagerii în cadrul exerciţiilor de rol;
formarea şi consolidarea deprinderilor de acţiune în situaţii de urgenţă
4. Factorul uman şi eroarea umană sunt elemente determinante pentru siguranţa vieţii pe mare şi
protecţia mediului Pentru navigator este importantă formarea şi consolidarea deprinderilor de
acţiune în situaţii de urgenţă, evidenţierea pericolelor asociate consumului excesiv de
medicamente şi alcool şi nu în ultimul rând factorii organizaţionali în prevenirea situaţiilor
critice la bord

2.7.6. TESTE DE AUTOEVALUARE

1. În cazul organizării procedurilor de urgenţă la bordul navei afirmaţia incorectă este:

a) planurile de intervenţie asigură optimizarea utilizării resurselor disponibile;
b) repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor reflectă competenţa de cunoaştere a indivizilor.
c) rolurile şi responsabilităţile echipelor de intervenţie şi a membrilor acestora sunt clar
definite.
d) capacitatea de a face o evaluare iniţială şi de asigura o reacţie adecvată la situaţii de urgenţă

2. Caracterisitica formării şi consolidării deprinderilor de acţiune în situaţii de urgenţă

este:
a) fără automatisme; b) creşterea timpilor de acţiune; c) creşterea calităţii execuţiei;
d) scăderea coeziunii echipajului, întrucât membrii acestuia sunt de naţionalităţi diferite.

204
 Nicolae Florin/Atodiresei Dinu. Siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediului.
UI 2: Protecţia mediului marin

2.7.7. LUCRARE DE VERIFICARE

1. Comentaţi schema referitoare la organizarea procedurilor de urgenţă la bordul navei,

prezentată în figura 2.7.2.
2. Argumentaţi modul în care formarea şi consolidarea deprinderilor de acţiune în situaţii de
urgenţă, prezentată în figura 2.7.10, sprijină creşterea siguranţei vieţii pe mare şi protecţia
mediului.

2.7.8. RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. D; 2. C.

2.7.9. BIBLIOGRAFIE

1. Alvarez, G.G., Ayas, N.T., 2004. The Impact of Daily Duration on Health: Review of the
Literature, Available at: http://www.medscap.com/viewarticle/475299/.
2. Calhoun, R., 1999. Human Factors in Ship Design: Preventing and Reducing Shipboard
Operator Fatigue, University oh Michigan, Available at:
www.ardujenski.com/files/documents/fatiguedesign.pdf/.
3. Dobie, T.G., 2003. The Importance of Human Element in Ship Design, College of
Engineering, University of NewOrleans, Available at: www.mersante.com/dobie.pdf/.
4. Nicolae, F., 2013. Risk Management in the Shipping Industry. UNESCO-UNITWIN Grant
Program, 2013. www.uuooi.org. Handong Global University, Handong, Pohang, Republic of
Korea, http://www.uuooi.org.
5. Nicolae, F., 2014. Environmental Protectia mediului in activitatea navala si portuara. E-
learning Platform of Naval Academy Mircea cel Batran Pres, 2014, www.adlanmb.ro.
6. Rădulescu N., 2008. Studiul stresului profesional audiogen la personalul navigant maritim
– teză de doctorat, Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Medicină, 2008.
7. Safhani, M., 2010. The human fatigue in maritime domanin, IRIS1 Maritime Training,
Tehran, Iran.
8. Smith, A., Allen. P., Wadsworth, E., 2006. Seafarer Fatigue: The Cardiff Research
Programme. Centre for Occupational and Health Psychology, Cardiff University.
9. www.dnv.com
10. http://www.imo.org/ourwork/humanelement/safetymanagement/pages/ismcode.aspx
11. www.maib.gov.uk

205