SURSELE MELIFERE

Consideraţii generale. Flora meliferă este foarte bogată şi variată, avind

in toate regiunile ţării noastre condiţii geografice şi pedoclimatice
favorabile dezvoltării ei, Incepînd de obicei din luna martie şl plnă la
sfirşitul lunii octombrie, înflorirea plantelor melifere din flora spontană şi
cultivată se succede treptat, furnizlnd astfel familiilor de albine polen şi
nectar pe Întreg sezonul apicol.
Pe lingă polenul şi nectarul florilor, care la noi In tară constituie
sursele melifere principale, albinele culeg in anumite perioade ale
sezonului apicol şi mană sau rouă de miere, furnizată din abundenţă de
insectele producătoare de mană. De asemenea, in unele cazuri, primăvara
sau la începutul veri5, albinele culeg sporadic nectar extrafloral produs de
glandele nectarifere extrafiorale, ce se găsesc localizate de obicei la baza
limbului frunzei (cireş, prun), a petioluiui etc.

FLOAREA, STRUCTURA El si FECUNDAREA

Florile reprezintă organele de înmulţire ale plantelor. In general o floare
prezintă un Înveliş extern, caliciul, format din fmnzişoare de obicei
verzi, nu-mite sepale şi un Înveliş intern denumit corolă, al. cătuit din
frunzişoare intens colorate care se numesc petale. Corola constituie de
fapt partea cea mai vizibilă şi atractivă pentru insectele poleirzatoare. In
mijlocul florii se găsesc organele de reproducţie ale plantei, reprezentate
în general prin stamine» care In partea lor superioară prezintă anterele
sau săculeţii cu polen (organele bărbăteşti) şi pistilul, format din ovar,
stil şi stiqmat (organele femeieşti) (fig. 1).
Pentru ca plantele să rodească, trebuie să aibă loc procesul de
polenizare-fecundare. Prin polenizare se înţelege transportul
grăunciorilor de polen de la anteră pe stigmat, iar prin fecundare se
înţelege contopirea conţinutului grăunciorului de polen cu al ovulului
(fig. 2).
După provenienţa polenului poate avea loc polenizarea, atunci cînd
polenul este de la aceeaşi plantă şi polenizarea încrucişată, atunci cînd
polenul provine de la alte plante. Polenizarea încrucişată poate avea loc
de obicei cu ajutorul vîntului-polenizare anemofilă sau prin intervenţia
insectelor —polenizare entomofilă. In unele cazuri însă, polenizarea
încrucişată poate avea loc cu ajutorul, moluştelor (maleofilă), al
păsărilor minuscule (orni- tofilă) sau prin intermediul apei (hidroiilă).
Majoritatea plantelor, peste 80%, sînt polenizate prin intervenţia
insectelor, numindu-se plante ento- mofile. Dintre acestea, circa 77% sînt
polenizate numai de către albine, iar restul şi de către alte insecte
polenizatoare ca: bondari, albine sălbatice, muşte, viespi, fluturi, furnici
etc- Deoarece nu se poate pune nici o bază pe polenizarea efectuată de
celelalte,insecte, care este ne-