Sunteți pe pagina 1din 2

CE ESTE ARHEOLOGIA

Cuvântul ”Arheologie” vine din limba greacă: archaios = vechi şi logos = poveste,
studio, cuvânt, știință.
Aşadar, arheologia este povestea şi studiul lucrurilor vechi, a celor ce s-au întâmplat în
trecut și presupune atât descoperirea de valoroase informații concrete despre istoria omenirii, cât
și un exerciţiu al imaginaţiei noastre creative. Arheologii nu numai că descoperă urme ale
trecutului, ci mai ales interpretează semnificația acestora, astfel încât să înțelegem ce înseamnă
aceste lucruri pentru istoria umanității și să păstrăm patrimoiul cultural universal.
Wikipedia definește Arheologia ca pe o știință ce studiază civilizațiile și culturile
umane vechi și relațiile acestora cu mediul înconjurător, prin documentare și prin căutarea,
culegerea, analizarea și interpretarea urmelor materiale rămase.
Despre arheologie se vorbește încă din antichitate, fiind menționată în scrierile lui Platon
drept preocupare pentru lucrurile vechi și antice. De-a lungul timpului această preocupare a
evoluat și a devenit o disciplină practicată în întreaga lume.
Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea invenției scrisului, arheologia
este cea mai importantă metodă de studiu a preistoriei. În plus, deoarece în numeroase cazuri
informațiile istorice sunt incomplete, arheologia oferă o contribuție esențială la studiul istoriei
umane. În unele societăți, scrisul a fost utilizat doar de aristocrație sau s-a folosit doar în cadrul
bisericii, astfel că informațiile scrise oferă date istorice doar despre anumite categorii sociale.
Arheologia a devenit o activitate profesională în prima jumătate a secolului XX și apoi în
a devenit disciplină de studiu universități și chiar școli. În domeniul de aplicare larg, arheologia
se bazează pe cercetare trans-disciplinară. Se bazează pe istoria dezvoltării omului, istoria artei,
geografie, studiul limbilor, fizică, chimie, paleontologie etc.
De la dezvoltarea sa timpurie, s-au dezvoltat diverse sub- discipline specifice arheologiei,
inclusiv arheologia maritimă, arheologia feministă și arheoastronomie precum și numeroase
tehnici științifice diferite au fost dezvoltate pentru a ajuta la investigațiile arheologice.
Cu toate acestea, în prezent, arheologii se confruntă cu multe probleme, cum ar fi
pseudoarhologia, jefuirea de artefacte, lipsa interesului public, precum și opoziția față de
excavarea rămășițelor umane.
Studiile arheologice realizate în Mesopotamia, în Grecia (celebră fiind Troia), în Egipt la
piramidele faraonilor, în Anglia la Stonehenge, Italia la Pompei și Herculaneum, în America la
Machu Pichu etc. sunt de referintă pentru istoria evoluției umane și culturale.
Arheologia este o disciplină legată prin esența ei de cronologie, de spațiul temporal la
care se raporteayă cercetarea. Din acest punct de vedere cercetarea arheologică propriu-zisă,
desfășurată prin săpături arheologice, se subîmparte în patru ramuri distinct: Arheologia
preistorică, Arheologia clasică, Arheologia medieval, Arheologia experimentală.
Cercetarea arheologică propriu-zisă o reprezintă șantierul arheologic. În arheologia
modernă săpătura arheologică se face prin colectarea tuturor materialelor descoperite în raport cu
poziția lor pe verticală (poziția stratigrafică) și orizontală, dar și asocierea lor cu complexele
arheologice descoperite. Șantierul arheologic reprezintă o fază scumpă a cercetării arheologice și
implică un mare volum de muncă. Pe lângă dificultățile create de costuri se adaugă faptul că
șantierul arheologic reprezintă o cercetare distructivă a unui sit arheologic. După terminarea unui
șantier arheologic într-un sit sau într-o porțiune dintr-un sit arheologic, acest tip de cercetare nu
se mai poate relua niciodată. Datorită acestui tip de cercetare este necesară crearea unui plan a
sitului arheologic în care se cuprind toate complexele arheologice, prin desene și fotografii la
care se adaugă o detaliere amănunțită a fiecărui complex arheologic în parte.
În România, primul care a scris despre arheologie a fost spătarul Nicolae Milescu, care a
trăit între anii 1636 și 1708. Acesta a elaborate ”Cartea hieroglifelor”, vorbind despre cultura
vechilor egipteni. O atracție deosebită pentru cultura egipteană a avut și Dimitrie Cantemir, care
a fost Domnitor al Moldovei și mare om de știință la vremea sa (1673-1723). Cărturari precum
Miron Costin, Constantin Cantacuzino, banul Mihalcea Ghica, domnitorul A. I. Cuza, Nicolae
Bălcescu, Mihail Kogălniceanu și alții sunt personalități ale istoriei și culturii românești care au
fondat primele muzee și instituții de cultură din țară.

Surse de informare:

 http://www.academia.edu/4215531/ARHEOLOGIA_INTRE_STIINTA_SI_PASIUNE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Arheologie