TEMA:V

KINETOTERAPIA ÎN SINDROAME DUREROASE REUMATICE

ALE ŢESUTULUI MOALE
PLANU
1.Generalităţi;
2 . KINETOTERAPIA ÎN SINDROAME GENERALIZATE;
3 . KINETOTERAPIA ÎN SINDROAME REGIONALE.

Bibliografie:
1 . T. Sbenghe, Kinesiologie ştiinţa mişcării. Bucureşti 2002
2. A. Creţu, F. Boboc, Ghid de kinetoterapie în bolile reumatice, Buc. 2003
3. A. Zavalişca, Gimnastica medicală, Chişinău 2014.

Aceste sindroame dureroase ale ţesutului moale afectează: ţesutul subcutanat prin procese
celulitice dureroase, tendoane, teci sinoviale, burse, fascii, âponevroze şi se clasifică în:
I. Sindroame generalizate, (difuze):
- sindrom de hipermobilitate (hiperlaxitate);
- sindrom fibrozitic, sau fibromialgia;
- calcificâri (sau osificări) tendinoase multiple.
II. Sindroame regionale:
- bursite;
- sindrom tenomuscular regional (tenopatii, miopatll);
- fasciite regionale (cuprind şi ligamentele);
- neuropatii de încarcerare (entrapement); spre exemplu sindromul de canal
carpian.
1. KINETOTERAPIA ÎN SINDROAME GENERALIZATE

1. Sindromul de hipermobilitate (hiperlaxitate) Hipermobilitatea articulară poate genera în

timp uzuri articulare, care pot determina în evoluţia lor, reumatisme articulare degenerative.
Obiective:
- combaterea durerii;
- creşterea forţei musculare şi stabilităţii articularo;
Combaterea durerii;
Combaterea durerii constituie primul obiectiv în recuperare, deoarece o articulaţie dureroasă
este practic nefuncţională.
Dintre mijloacele kinetice utilizate pentru combaterea durerii,
enumerăm:
- posturi;
- imobilizări;
în cazul acestui sindrom generalizat, sunt mult mai indicate folosirea de mijloace fizicale
(crioterapie, căldura, electroterapia) sau tratamentului medicamentos în combaterea durerii deoarece
utilizarea de mijloace kinetice (posturi, imobilizări) poate accentua deficitele musculare şi aşa
existente.
Creşterea forţei musculare şi a stabilităţii articulare:
Ne interesează în special musculatura posturaiă: muşchii erectori ai coloanei vertebrale
(paravertebrali), musculatura abdominală, musculatura fesieră, musculatura anterioară a coapsei şi
musculatura posterioară a gambei. •
Asta nu înseamnă că acţionăm numai asupra acestor grupe musculare ci trebuie realizat un
echilibru între agonişti şi antagonişti, echilibru care va asigura, pe lângă forţa musculară, şi
stabilitatea articulară.

1
 Exerciţii pentru musculatura paravertebrală:
• din poziţia stând uşor depărtat cu un baston de capete apucat ţinut deasupra capului,
se execută răsuciri de trunchi spre stânga şi apoi spre dreapta; se menţine poziţi finală câteva
secunde apoi revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat cu un baston înainte de capete apucat, se execută
fandare anterior pe membrul inferior stâng concomitent cu ridicarea bastonului prin înainte sus; se
execută 4-6 arcuiri (extensii) de trunchi; revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul inferior
opus;
t
• din poziţia aşezat pe un scaun cu mâinile la ceafă, se execută înclinarea laterală a
trunchiului spre stânga menţinându-se poziţia finală câteva secunde apoi revenire; acelaşi exerciţiu
se execută cu înclinarea laterală a trunchiului spre dreapta; •
• din patrupedie, se execută extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale
concomitent cu extensia capului şi gâtului, se menţine poziţia finală câteva secunde, revenire;
în efectuarea exerciţiilor putem acţiona asupra musculaturii paravertebraie utilizând diverse
tipuri de rezistenţă cum ar fi: montaje cu cripeţi, benzi elastice, rezistenţa opusă de apă
(hidrokinetoterapia) etc.
Exerciţii pentru musculatura abdominală:
• din poziţia decubit dorsal, se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept;
apoi se execută simultan;
• din poziţia decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, se execută flexia
trunchiului pe bazin; mişcarea se îngreunează prin ducerea mânilior pe piept sau la ceafă;
• din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă, se execută ridicarea alternativă a
membrelor inferioare cu genunchii extinşi, se menţine poziţia finală 5-6 secunde;
revenire; spatele se menţine în poziţie corectă evitându- se cifozarea;
• din poziţia decubit dorsal, se execută forfecări ale membrelor inferioare; se pot
executa forfecări în toate planurile: sagital, frontal, transversal;
• în apă într-un bazin, la marginea acestuia, se execută forfecări ale membrelor
inferioare;
® orice tip de înot; .
Exerciţii mrtiru musculatura fesieră:
• din poziţia stând cu faţa la o scară fixă cu mâinile apucat de şipca din dreptul
umerilor, se execută extensia alternativă din articulaţiile coxo-femurale, se menţine poziţia finală 5-
6 secunde; revenire;
• din poziţia decubit lateral stânga, se execută abducţia din articulaţia coxo-femurală
dreaptă, revenire; acelaşi exerciţiu se execută cu membrul inferior opus;
• din patrupedie, în 1/3 inferioară a gambei fixaţi săculeţi cu nisip, se execută extensia
alternativă a articulaţiilor coxo-femurale, se menţine poziţia finală 5-6 secunde; revenire;
• din poziţia stând cu faţa la o scară fixă cu mâinile apucat de şipca din dreptul
umerilor, se execută balansarea laterală a membrului inferior stâng apoi a membrului inferior drept;
• din poziţia stând uşor depărtat, lateral dreapta de o scară fixă, mâna dreaptă fixată pe
şipca de la nivelul umărului drept; se execută balansarea membrului

inferior stâng; acelaşi exerciţiu se execută din stând lateral stânga balansând membrul
inferior opus;
• aceleaşi exerciţii se pot executa şi în apă;
Exerciţii pentru musculatura anterioară a coapsei:
• din poziţia aşezat pe un scaun; 2 săculeţi cu nisip fixaţi în 1/3 a gambei; se execută
extensia alternativă a genunchilor; se menţine poziţia finală aproximativ 6 secunde, revenire; acelaşi
exerciţiu se execută cu extensia simultană a genunchilor; acelaşi exerciţiu se poate executa folosind
montaj cu scripeţi;
• din poziţia stând uşor depărtat cu mâinile la ceafă, se execută flexii uşoare din
articulaţiile genunchilor; revenire;

2
 • în apă (bazin sau piscină) se execută mişcările picioarelor din procedeul craul:
forfecarea în plan sagital;
• din poziţia atârnat cu faţa la o scară fixă, mâinile fixate pe şipca din dreptul
abdomenului; se execută flexia din articulaţiile genunchiului; revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat, se execută fandare anterioară pe membrul inferior
stâng menţinându-se această poziţie 6 secunde; revenire; acelaşi exerciţiu se execută pe membrul
inferior drept;
• lucru la stepper; ,
• lucru la bicicleta ergometrică;
Exerciţii pentru musculatura posterioară a gambei:
• din poziţia decubit dorsal, se execută flexia plantară din articulaţiile talo-crurale; se
menţine poziţia finală 6-7 secunde; revenire;
-din poziţia stând, se execută joc de glezne;
• din poziţia stând, se execută ridicări pe vârfuri menţinându-se poziţia 6 secunde;
revenire;
• din poziţia atârnat, cu faţa la scara fixă, mâinile apucă şipca din dreptul umerilor;
se execută ridicări pe vârfuri; revenire;
• din poziţia stând uşor depărtat, se execută uşoare sărituri pe vârfuri;
2. Fibromialgia (sindromul fibrozitic)
Este considerată cea mai frecventă suferinţă întâlnită de medicul reumatolog. Elementele
clinice majore sunt: durera cronică, redoare şi fatigabilitate.
Examenul fizic al bolnavului cu fibromialgie se axează pe descoperirea de tender points. în
fibromialgie pot fi prezente următoarele tender points:

- Inserţia muşchilor cervicali pe occiput;

- porţiunea medie a trapezului;
- pectoralul lângă a doua articulaţie costocondrală;
- 2 cm sub epicondilul cotului;
- zona superioară a fesierului mare;
- 2 cm posterior de marele trohanter;
- la nivelul bursei anserine, pe faţa inferioară a genunchiului;
- la nivelul joncţiunii dintre tendonul ahilian şi tricepsul sural.
Pentru a deosebi bolnavii reali de cei simulanţi se testează alte patru puncte care nu sunt
niciodată prinse de fibromialgie:
- mijlocul frunţii;
- mijlocul antebraţului pe faţa voiâră;
- mijlocul coapsei, faţa anterioară, pe cvadriceps;
- unghia policelui.
Din kinetoterapie se foloseşte exerciţiul de întindere musculară (stretching-ul muscular) şi
diferite tehnici complementare de masaj (Cyriax, Vogler, etc).

3
 Stretchingul este folosit în scopul întinderii masei musculare respective, realizând alungirea
sarcomerelor, ameliorarea circulaţiei locale şi implicit ameliorarea aportului de ATP, reactivarea
pompei de calciu şi eliminarea de cataboliţi care acţionează ca substanţe nociceptive pentru
receptorii musculari respectivi. în cadrul stretchingului utilizăm întinderea musculară cu o durată de
până la 20 secunde, în funcţie de zona musculară incriminată şi de particularităţile subiectului.
' ' ir
Pregătirea organismului pentru acest tip de exerciţii este importantă pentru orice persoană,
indiferent de vârstă sau de pregătire fizică. De aceea, înainte de începerea exerciţiilor de stretching
se face o încălzire pentru prevenirea oricăror traumatisme.
Principii de aplicare a exerciţiilor de strtchmg:
- să nu fie însoţite de o durere insuportabilă;
- relaxare generală;
- respiraţie regulată pe durata efectuării exerciţiilor.
Program de exerciţii de întindere musculară (American
Academy of Orthopaedic Surgeons):
Zona lombară:
- din poziţia decubit dorsal, genunchii flectaţi, tălpile pe sol; se contractă musculatura din
jurul şoldurilor şi în aceiaşi timp musculatura abdominală pentru a lipi zona lombară de sol; se
menţine 5-8 secunde; se repetă de 2-3 ori;
- din poziţia decubit dorsal cu un genunchi flectat la piept susţinut cu ambele mâini; se trage
genunchiul spre piept; dacă este posibil, se menţine capul şi zona lombară în contact cu solul; se
menţine 30 secunde; se execută şi cu celălalt membru inferior;
Şolduri şi coapse:
• din poziţia aşezat cu genunchii flectaţi, talpă în palmă, mâinile prind picioarele şi cu
ajutorul coatelor se imprimă o uşoară presiune spre genunchi; se menţine 5-8 secunde;
* din stând fandat anterior pe membrul inferior stâng; se flectează genunchiul în timp ce
membrul inferior opus se aşează pe sol; din această poziţie se încearcă să se plaseze coapsa cât mai
aproape pe sol; se menţine 30 secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu membrul inferior opus;
Genunchi şi gambă:
• din poziţia stând cu sprijin anterior la un perete; se flectează un genunchi şi se apucă
cu mâna opusă piciorul şi se trage uşor spre fesă. Se menţine 30 secunde; se execută acelaşi
exerciţiu cu membrul inferior opus;
• din poziţia stând cu sprijin anterior la un perete, antebraţele se sprijină pe perete iar
fruntea se află în contact direct cu antebraţele; se plasează un picior anterior şi se flectează
genunchiul, astfel încât să, se întinde posterioarâ a gambei membrului inferior opus; zona lombară se
menţine dreaptă; se menţine poziţia 15-30 secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu membrul inferior
opus;
Umăr:
• din poziţia stând sau şezând cu degetele întrepătrunse; ridicarea braţelor prin înainte
sus; mişcarea se execută lent; şe menţine aproximativ 15 secunde;
• din poziţia stând sau şezând; se flectează şi se susţine cu mâna opusă; lent, se trage
cotul înapoi (posterior); se menţine 1Ş secunde; se execută acelaşi exerciţiu cu' membrijl superior
opus;
• din poziţia stând sau şezând; faţa anterioară antebraţului drept fixează 1/3 inferioară a
braţului stâng trăgându-i prin partea anterioară spre trunchi; se menţine poziţia 10 secunde; se execută
acelaşi exerciţiu cu membrul superior opus;
Ischiogambieri:
din poziţia aşezat cu un genunchi flectat astfel încât talpa să atingă coapsa opusă pe interior;
se execută flexia trunchiului pentru a atinge degetele de la picioare cu mâinile; genunchiul şe
menţine extins; se menţine această poziţie 30 secunde;
3, Calcificări (sau osificări) tendinoase multiple
Klnetoterapia se aplică în scopul păstrării mobilităţii coloanei vertebrale cu păstrarea
curburilor fiziologice în limite normale şi tonifierea musculaturii paravertebrale:

4
 • din poziţia stând cu mâinile pe şolduri; se execută răsuciri de cap şi gât, spre stânga şi
spre dreapta;
• din poziţia stând cu mâinile pe şolduri; se execută înclinări laterale spre stânga şi spre
dreapta a capului şi gâtului;
------ din poziţia stând cu mâinile pe şolduri; se execută extensia şi flexia capului şi gâtului;
• din poziţia stând cu mâinile pe şolduri; se execută ratări da cap şi gât spre stânga şi spre
dreapta;
• din poziţia decubit ventral cu mâinile întinse sus în prelungirea trunchiului; se execută
extensia trunchiului;
• din poziţia decubit ventral cu mâinile întinse sus în prelungirea trunchiului; se execută
trecerea în decubit dorsal prin rularea trunchiului spre stânga; revenire prin răsucirea trunchiului pe
partea dreaptă;
• din poziţia decubit dorsal; se execută înclinarea trunchiului spre stânga şi spre dreapta;
• din poziţia decubit dorsal; se execută ducerea genunchilor la piept; revenire;
• din poziţia decubit dorsal; se execută forfecarea membrelor inferioare în plan transversal
şi sagital;
• din poziţia atârnat cu spatele la scara fixă; se execută ridicarea genunchilor la piept; apoi
răsucirea trunchiului spre stânga şi apoi spre dreapta; revenire;
aceleaşi exerciţii se pot executa în bazin cu apă caldă;

2. KINETOTERAPIA ÎN SINDROAME REGIONALE

1. Sindroame dureroase musculare.

Principalele cauze declanşatoare de durere în astfel de sindroame sunt:
a) contractura musculară;
b) deficitul muscular;
Kinetoterapia este de maximă eficienţă urmârfndu-se:
- relaxarea;
- încălzirea musculaturii afectate;
tonifierea muşchilor slabi (prin izometrie şi izotonie); .
în cazul contracturii musculare, foarte utile sunt exerciţiile de stretching, prezentate anterior.
2. Fasciite (aponevrozite) şi tendinite.
în cazul acestor afecţiuni, din punct de vedere al recuperării reumatice, kinetoterapia are
imlicaţii limitate fiind vorba de inflamaţii ale fasciilor şi tendoanelor.
Putem utiliza ca mijloace kinetice: posturarea şi imobilizarea.
3. Bursite
Bursele sunt pungi pline cu lichid plasate între tendoane, muşchi, ligamente şi oase. Ele
reduc frecarea între structurile anatomice în timpul mişcărilor. Inflamaţia lor determină bursita.
Kinetoterapia vizează o terapie de cruţare a zonelor afectate evitându - se solicitarea
acestora.