Rezumat

Lucrarea de faţă are ca obiectiv studierea unui ansamblu de 84 de obiecte care se

află în colecţia Muzeului Municipal Curtea de Argeş. Acestea au fost executate din
lemn şi au funcţionalitate practică. Obiectele se încadrează domeniului Etnografie, cu
toate că prezintă numeroase decoraţiuni artistice. Materialul principal este plopul (40 de
obiecte), arbore prin excelenţă htonic, urmat de fag, ulm şi alte esenţe.
Autorul acestor obiecte este Aurelian Mihăilescu Drajna. Despre acesta ştim
numai ca s-a nascut în satul Drajna Nouă (comuna Dragalina, judeţul Călăraşi), că a
locuit şi a lucrat aceste obiecte în Bucureşti. Nu se cunosc alte obiecte realizate de acest
autor. Ansamblul studiat ar putea fi, aşadar, tot ceea ce Aurelian Mihăilescu Drajna a
creat mai bun de-a lungul vieţii sale. Obiectele au fost realizate între anii 1951-1972 şi
vândute muzeului la data de 15 septembrie 1972.
Din 1972 şi până astăzi, obiectele au fost conservate în 2 sedii, de către 3
conservatori. Până în 1987, ele au fost conservate de către Ştefania Foidaş/ Dănăilă în
depozitele fostului sediu al muzeului (Casa Dumitrescu). De la această dată şi până astăzi
ele au fost expuse în colecţia etnografică a Casei memoriale Dumitru Norocea. Pe lângă
Ştefania Foidaş/ Dănăilă, conservator expert, de conservarea obiectelor s-au mai ocupat,
de-a lungul timpului Mihaela Ghirculescu şi Gabriel Moisescu. Singurele intervenţii
privind restaurarea unor obiecte din cadrul ansamblului au fost executate în anul 2014, de
către expertul restaurator Luigi Flaviu Şuta.
Din punct de vedere etnografic, ansamblul aparţine Câmpiei Române, regiunea de
origine a autorului. Influenţele sunt multiple: de la motive specifice zonei, la motive
demult dispărute în etnografia noastră şi chiar elemente ale unor culturi ale mării. Chiar
dacă putem avea de-a face cu un artist desăvârşit, tehnica şi stilul execuţiei nu se
îndepărtează cu nimic de cele ale artizanilor rurali. Aurelian Mihăilescu Drajna ciopleşte
şi scobeşte manual (foarte rar netezind cu rindea), traforează cu ferăstrău de mână,
gravează cu briceag şi sulă, asamblează şi finisează grosier, afumă şi, de cele mai multe
ori, vopseşte cu sevă de nuc.
În decorarea obiectelor, autorul a recurs la o multitudine de simboluri. Fie ele
plante, animale, obiecte, motive antropomorfe, astrale sau geometrice, ele au fost
selectate şi utilizate sub două aspecte. Majoritatea simbolurilor sunt htonice (legate de
Pământ şi centrul acestuia), dar avem şi numeroase simboluri uranice (legate de soare şi
Univers) sau transcedente. În ciuda disparităţii lor, motivele şi simbolurile care decorează
aceste obiecte par a compune o temă unitară, aceea a unei cosmogonii htonice, urmată de
evoluţia duală, apocalipsa htonică şi, bineînţeles, un destin nicidecum final.