Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moldova in cifre
La structurile de primire turistică colective în anul 2016 au fost înregistrate 1480,4 mii de înnoptări, cu 1,7%
mai puţin comparativ cu anul 2015. Micşorarea numărului de înnoptări ale turiştilor este condiţionată de
diminuarea acestora la tabere de vacanţă pentru elevi (-11,9%), structuri de întremare (-2,6%), hoteluri şi
moteluri (-1,5%), cămine pentru vizitatori (-1,3%). Din numărul total de înnoptări, 83,3% le revine
înnoptărilor turiştilor moldoveni şi 16,7% - înnoptărilor turiştilor nerezidenţi.
Principalii indicatori privind structurile de cazare turistică colective Основные показатели по
коллективным
Numărul structurilor de cazarePensiuni turistice și agroturistice 19-2013, 24-2014, 26-2015, 26-2016
Numărul de camere1 – totalPensiuni turistice și agroturistice 397-2013, 457-2014, 428-2014, 452-2016
Numărul de locuri1 – total Pensiuni turistice și agroturistice 867-2013, 990-2014, 909-2015, 955-2016
Alexandru M. Tănase este Consultant Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi
fost Advisor la FMI.
Potenţialul turismului moldovenesc este unul promiţător, însă, deocamdată, nu este pe deplin valorificat.
Republica Moldova are câteva locuri care favorizează dezvoltarea turismului rural, cum ar fi Oraşul Vechi
din Orhei, Cetatea Soroca, vestitele crame Cricova, Hânceşti etc., celebrele mânăstiri Căpriana şi Hâncu
(ambele, nu foarte departe de Chişinău), malurile blânde ale Nistrului şi multe alte asemenea locuri
pitoreşti care ar putea fi puse în valoare.
Datele recente ale Biroului Naţional de Statistică (BNS) arată că Moldova a fost vizitată de 337 mii de turişti
în 2017, comparativ cu 306 mii de turişti în 2016 (+10,1%) şi cu 227 mii de turişti în 2009. Creşterile sunt
relativ bune, dar numărul absolut este redus comparativ cu alte ţări similare Moldovei. Mai mult, este de
remarcat că din cele 3,9 mil. persoane care au intrat în Moldova în 2017, circa 55,2% sunt din România,
27,0% din Ucraina, 8,1% din Federaţia Rusă şi 1,1% din Bulgaria. La 30 martie 2018, numărul total al
persoanelor care au intrat în Moldova a fost de 788 mii, dintre care din România - 64,5%, Ucraina - 22,7%,
Federaţia Rusă - 5,2% şi Bulgaria - 1,6%. Bineînţeles, numărul persoanelor care au intrat în ţară nu este
acelaşi cu numărul turiştilor (care este mult mai mic), deoarece multe dintre persoanele care vizitează
Moldova o fac pentru afaceri, vizite la rude, participări la conferinţe internaţionale etc. Distribuţiile pe ţări
sunt până la urmă reflectate de numărul de turişti şi de structura acestora. Ţări majore cum ar fi SUA,
Turcia, Germania, Franţa, Marea Britanie au ponderi foarte mici în ceea ce priveşte numărul de vizitatori şi
de turişti.
În esenţă, nu este nimic greşit în această paletă de persoane intrate în ţară/turişti care vizitează Moldova, dar
strategia autorităţilor moldoveneşti trebuie îndreptată mai mult spre atragerea turiştilor din ţări dezvoltate, cu
potenţial mare de consum pe teritoriul ţării. Bineînţeles, acest potenţial este mult mai mare decât al turiştilor
din ţările vecine. Credem că Moldova poate dezvolta mai mult turismul din ţările europene dezvoltate, SUA,
Canada, Orientul Mijlociu, Turcia (în special, în contextul legăturilor cu Găgăuzia – UTAG), Japonia şi din
alte zone. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune a fost redus şi în anumiţi ani
chiar în scădere.
Articolul de faţă nu se canalizează însă pe dezvoltarea turismului în general, care trebuie să rămână în
sarcina autorităţilor moldoveneşti. Obiectivul acestui demers este îndreptat spre o mică parte a turismului şi
anume turismul rural (diferit în cele mai multe cazuri de turismul montan, unde potenţialul nu este prea mare
în cazul Moldovei datorită reliefului specific). Şi în această privinţă, perspectivele turistice rurale sunt mari.
Datele publicate de BNS sunt elocvente în acest sens. Din totalul turiştilor sosiţi în 2017 de 337 mii, doar 21
mii turişti au fost cazaţi în agro-pensiuni, iar dintre aceştia doar 3,3 mii erau turişti străini. În primele trei
luni ale anului 2018, numărul turiştilor sosiţi a fost de 50 mii, dintre care doar 2,4 mii au fost cazaţi în
pensiuni agro-turistice. Problema este că pe parcursul mai multor decenii se discută cum Moldova poate
atrage mai mulţi turişti, însă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Se poate oare rezolva această
problema? Răspunsul simplu şi imediat este: Da. Urmează însă un „dar”. Deci se poate dezvolta turismul,
inclusiv turismul rural, în Moldova, dar este necesar ca un set de condiţii minime să fie îndeplinite. În
prezent, aceste condiţii nu sunt implementate în totalitate, cu diferite grade de satisfacere ale acestora în
realitate.
Aspectul zonelor/satelor vizitate contează predominant atunci când se pune problema atragerii turiştilor în
mediul rural. Serviciile de salubritate locale, din subordinea primăriilor, trebuie să-şi îndeplinească atribuţia
principală referitoare la conservarea mediului înconjurător. În afară de aceste servicii, mai importantă însă
este cultura/atitudinea oamenilor care trăiesc în mediul rural de a-şi menţine fiecare
casă/curte/stradă/localitatea în condiţii excelente de curăţenie. Marea majoritate a satelor englezeşti, de
exemplu, au facilităţi de cazare (aşa numitele bread and breakfast, care pot fi rezervate şi online). Acest
lucru necesită obţinerea unor autorizaţii corespunzătoare de la organele abilitate. Totul este făcut astfel încât
turistul să se simtă confortabil şi în siguranţă.
Centre de Informaţii Turistice
Centrele de informaţii turistice sunt prezente în marile oraşe din Moldova şi din alte ţări, în special, în zonele
turistice intens vizitate de turişti. Întrebarea este câte asemenea centre sunt prezente în mediul rural? Într-
adevăr, pentru organizarea şi dezvoltarea turismului rural, aceste centre sunt necesare. În Marea Britanie,
centrele respective sunt asistate în unele cazuri de voluntari, un lucru care, credem, nu este suficient de bine
dezvoltat în Moldova. Pe lângă cunoştinţele locale, parcări adecvate şi alte echipamente necesare/utilităţi,
centrele sunt dotate cu hărţi locale care adesea sunt folosite de turiştii veniţi din marile aglomerări urbane.
De asemenea, sunt necesare autorizaţii şi bineînţeles fonduri. Acest sistem de organizare poate şi trebuie
replicat şi în Moldova pentru mediul rural. Un mare potenţial în acest sens sunt suburbiile Chişinăului şi
excelentele păduri din apropiere.
Cineva ar putea să spună că acest lucru nu este foarte important. Dimpotrivă, chiar şi în marile oraşe
englezeşti, unde semnalizarea/marcarea este bine pusă la punct, turistul are şansa să se „piardă”. Lucrurile
însă pot fi uşor redresate. Populaţia locală este amabilă şi îndrumă cu bunăvoinţă turiştii pe drumul corect. În
cazul turismului rural, acest mare avantaj nu există. Marcarea corespunzătoare a
potecilor/cărărilor/drumurilor de acces etc. este crucială pentru siguranţa turistului. Totul este orientat ca
turistul să se simtă confortabil şi în siguranţă. În Anglia şi Ţara Galilor sunt circa 225,000 de kilometri de
cărări publice oficial marcate. Acest lucru poate fi replicat în Moldova cu investiţii modeste. În general,
marcarea cere forţă de muncă. Liceele din mediul rural şi alte şcoli pot fi folosite pentru a atinge acest
obiectiv. Persoanele aflate în şomaj, de asemenea, reprezintă un mare rezervor de resurse umane care şi-ar
putea aduce contribuţia în acest sens.
Agricultura - sursă de turism
Utilizarea tradiţiilor locale pentru stimularea turismului local nu este un lucru nou, dar importanţa acestora a
devenit din ce în ce mai mare într-o lume dominată de modernism, Facebook şi sute de canale TV.
Participarea la o nuntă autentică, în nordul Moldovei, de exemplu, poate constitui un motiv de călătorie
pentru un număr mare de turişti, mai ales pentru cei din statele dezvoltate unde tradiţiile locale fie au
dispărut complet, fie au fost „modernizate”. Marea majoritate a satelor englezeşti au ridicate monumente în
cinstea eroilor lor locali (vezi Fig. 4 sus). Această pistă de dezvoltare a turismului rural a început să fie
folosită şi în Moldova. Au apărut comunităţi în care pentru eroii naţionali şi/sau locali s-au ridicat
monumente. Iniţiativa a schimbat faţa satului şi în zilele de sărbătoare atât localnicii cât şi turiştii îşi
amintesc de străbunii lor care s-au sacrificat pentru Moldova. Mai nou, îmbinarea turismului rural cu cel
religios este o nouă tendinţă. Acest lucru nu se întâmplă doar în ţările avansate din punct de vedere
economic. Dezvoltarea acestui trend în Moldova ar avea un potenţial semnificativ, dacă ţinem cont de
puternicile tradiţii religioase ale moldovenilor (aproape suprimate până la 27 August 1991).
Viticultura şi cramele
Spre deosebire de alte ţări, inclusiv Marea Britanie, Moldova are un potenţial viticol extraordinar. Solul,
configuraţia geografică a reliefului (în principal dealuri), tradiţiile, temperatura şi clima în general sunt
deosebit de prielnice pentru aceasta ramură agricolă. Moldova a fost principalul furnizor de vinuri al fostei
Uniuni Sovietice, dar Federaţia Rusă a introdus măsuri de restricţionare a importurilor de vinuri şi alte
băuturi alcoolice din Moldova în ultimii 10 ani. Motivele invocate au fost de ordin fito-sanitar, dar toţi
analiştii evoluţiilor moldoveneşti recente sunt de acord cu faptul că la baza restricţiilor au fost motive geo-
politice. În aceasta situaţie, exporturile de vinuri, coniac etc. au fost reorientate, iar dezvoltarea turismului în
general ar putea avea efecte benefice. Vizitarea podgoriilor ar avea un impact pozitiv asupra turismului
rural, mai ales în perioada culesului. Vizitarea vestitelor crame moldoveneşti Cricova (Fig. 5), Hânceşti şi
altele poate fi organizată pe tot parcursul anului. Guvernul Moldovei ar trebui să dezvolte o strategie pe
termen lung în acest sens şi să susţină cu fonduri investiţiile necesare dezvoltării turismului rural.
În loc de concluzii
Cele câteva sugestii prezentate pentru dezvoltarea turismului rural necesită într-adevăr eforturi umane şi
fonduri investiţionale pentru transpunerea lor în practică. Nu este însă nevoie de o copiere mecanică.
Adaptarea la condiţiile locale este cea mai bună cale. Turismul în general şi turismul rural, ca parte
integrantă a întregului sector, au un potenţial sporit în cazul Moldovei. Este nevoie doar ca acest potenţial să
fie transformat în realitate prin eforturi susţinute, atât la nivel naţional, cât şi local. Atât populaţia, micii
întreprinzători privaţi, cât şi autorităţile publice centrale şi locale pot schimba lucrurile în bine în folosul
comunităţilor. Dacă există voinţă trebuie să existe şi o cale de urmat. Această cale trebuie însă gândită la
nivel naţional.■