MOLDCOOP

Colegiu Cooperatist din Republica Moldova

Catedra ,,Disciplini de Specialitatea

Introducere
Una din caracteristicile societatii moderne este vehicularea unei
cantitati mari de informatii de natura diferita. Expertii tind sa acrediteze ideea
ca, în prezent, ne aflam în stadiul unei societati informationale în plina
dezvoltare. Nivelul de organizare sociala si gradul de agregare al informatiei,
conditioneaza exactitatea si viteza de reactie a subsistemelor sociale, precum
si a componentelor lor organizationale la schimbarile rapide de stare ale
societatii. Ca urmare, preocuparile pentru optimizarea continua a comunicarii
constituie un obiectiv principal al proceselor de conducere macro si
microeconomica.
O organizatie, privita ca un sistem dinamic si complex, se caracterizeaza
prin trei componente:
• un sistem conducator, care este orientat catre luarea
deciziilor si repartitia resurselor necesare pentru îndeplinirea, la un nivel
de performanta asteptat, a obiectivelor organizatiei;
• un sistem informational, care are ca principala atributie
dirijarea fluxului de informatie, în conformitate cu nevoile procesului
 de conducere; el se mai numeste si sistem informational pentru
conducere ;
• un sistem de executie sau sistem condus, care este
subordonat primului sistem si îsi subsumeaza eforturile sale cerintelor
sistemului conducator.

Conceptul de sistem informational

Componenta a unei organizatii, abordata ca un sistem cibernetic,

conducerea poate fi definita ca un proces de ordonare a componentelor acesteia
potrivit criteriului concordantei scop – actiune. În cadrul procesului, informatia
joaca un rol de legatura între elementele umane si materiale ale sistemului, fara
de care nu ar fi posibil nici un fel de actiune ordonata, subordonata scopului
propus.

Corespunzator etapelor unui ciclu al conducerii1, se disting

urmatoarele faze (în succesiune): culegerea informatiei de stare - analiza -
elaborarea informatiei de comanda -actiunea. Aceasta pune în evidenta
faptul ca esenta conducerii o constituie însusi procesul de transformare a
informatiei de stare în informatie de comanda si transmiterea acesteia intre
nivelul conducator si cel condus.
Sub aspect conceptual, atributul informational se refera la tot ce
înseamna informatie si, mai ales, la valorificarea si transportul ei la
utilizatori. Existenta si calitatea informatiilor este indispensabila realizarii
atributelor conducerii, iar unitatea sistemului informational determina nivelul
de performanta al acesteia.
Sistemele informationale au existat, într-o forma sau alta, pe toate
treptele dezvoltarii societatii omenesti, informarea constituind o conditie
fundamentala a realizarii oricarui proces managerial, în calitatea sa de
proces de însusire si transmitere a informatiilor. Considerat ca o componenta
manageriala, aspectul informational al conducerii se exprima prin acest
sistem.
Aparitia si evolutia sistemelor informationale se reflecta prin
intermediul urmatoarelor momente semnificative atinse de procesele de
conducere, productive si informationale:
• aparitia nevoii de a conduce, care a constituit o premisa
esentiala a existentei sistemelor informationale; pe masura dezvoltarii
productiei materiale acestea au cunoscut noi dimensiuni iar succesele
numeroaselor personalitati conducatoare, din istoria societatii, s-au datorat
unor sisteme informationale bine concepute si organizate;
• aparitia primelor sisteme informationale, special organizate, în
primele decenii ale secolului XX;
• consolidarea sistemelor informationale, în a doua jumatate a
secolului nostru, ca urmare a dezvoltarii mijloacelor automatizate de
prelucrare a datelor.
În acest context, un sistem informational vizeaza atât aspectul
organizatoric al acestuia, cât si cel tehnic.
 Realizarea unei informari complete si de calitate, precum si
valorificarea integrala a informatiei poate fi posibila doar în cadrul unui

sistem conceput ca un ansamblu integrat2, care cuprinde: proceduri, metode

si mijloace folosite atât pentru generarea si pastrarea datelor, cât si pentru
transformarea lor în informatii, inclusiv echipamente, asigurarea cu

programe, operatiile executate de om sau cu mijloace tehnice, datele structurate

pe criterii de eficienta, ca si metodele de folosire rationala a lor.
Prin urmare, un sistem informational reprezinta un ansamblu complex,
organizat de oameni, masini, programe, procedee si activitati practice,
concretizate în compartimente cu legaturi informationale, alcatuind cadrul
organizatoric prin intermediul caruia se elaboreaza si se folosesc informatiile.
Altfel spus, sistemul informational constituie un angrenaj care procura
informatiile, le transforma într-o forma susceptibila de a fi utilizate de fiecare
treapta de conducere, transmite si prelucreaza deciziile, urmareste efectele
aplicarii acestora, atât în timpul executiei, cât si dupa terminarea actiunii lor.
În România, cercetarea si proiectarea sistemelor informationale a
înregistrat în ultimii ani progrese semnificative. Se poate vorbi, în prezent, de
încercarea conturarii unei conceptii proprii în acest domeniu. Cu toate acestea,
experienta practica în întreprinderile comerciale a aratat ca, de multe ori,
analizele s-au limitat la abordarea partiala a unui sistem informational,
precum descrierea suportilor de informatie, a documentelor folosite sau
procedeelor de prelucrare, facându-se abstractie de ideea de sistem. Tinând
seama de efectele negative ale unei asemenea maniere de abordare, este
obligatoriu de semnalat faptul ca numai abordarea integrata a sistemului
informational conduce la ceea ce se defineste drept management complex si
complex în firmele comerciale românesti.
Sistemul informational al întreprinderii comerciale poate fi definit ca
acea componenta a managementului firmei comerciale care încorporeaza
totalitatea resurselor informationale create, prelucrate si transmise pe fluxuri
si circuite informationale, precum si a tehnicilor si mijloacelor de procesare

a acestora în vederea cresterii rapiditatii si fiabilitatii actului decizional3.

Componentele sistemului informational

Asa cum am mentionat, sistemul informational poate fi considerat ca

una din principalele componente a conducerii în timp real a întreprinderii
comerciale. Realizarea actului conducerii depinde de fiabilitatea lui, iar buna
lui functionare depinde de calitatea elementelor sale componente. In

sensul cel mai general componentele sistemului informational sunt: resursele

informationale, circuitele si fluxurile informationale si procedurile si
mijloacele de tratare a informatiilor.

Resursele informationale

Resursele informationale sunt componenta a carei calitate tinde sa

conditioneze într-o masura crescânda continutul si eficienta de ansamblu a
întreprinderii comerciale. Ele pot fi definite ca reprezentând ansamblul
sistemic al informatiilor generate, obtinute, disponibile si refolosibile din
întreprinderea comerciala. Tot mai mult se acrediteaza ideea ca resursele
informationale sunt o componenta a oricarui tip de activitate. Fiecare
activitate la rândul ei genereaza noi informatii, care, ulterior, sunt utile ducerii
la bun sfârsit a respectivei activitati sau ale altor activitati.
Procesele de natura manageriala, orientate catre adaptarea întreprinderii
comerciale la un mediu tot mai dinamic si complex, impun obtinerea de
informatii vitale cu privire la piata (dinamica, dimensiuni, structura etc.), la
competitie (cota de piata, segmente ocupate de cumparatori, preturi
practicate,structura ofertei, servicii oferite etc.), la sursele de aprovizionare
(localizare, conditii de livrare, preturi ), cu privire la consumatori (segmente
vizate, comportamente specifice, putere de cumparare etc.). Ca urmare, apare
necesitatea organizarii la nivelul întreprinderii comerciale a unui sistem
eficient de procurare, prelucrare si stocare a acestor informatii, care sa fie în
masura sa le transforme în resurse disponibile si refolosibile, subsumate
fundamentarii corespunzatoare a deciziilor privind activitatea curenta si de
perspectiva a firmei.
Resursele informationale conditioneaza într-o masura
semnificativa, atât manifestarea functiilor întreprinderii comerciale, cât si
proiectarea structurilor organizatorice pe care aceste functii se bazeaza.
Astfel, domeniile de resurse informationale majore privind functiile
întreprinderii pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:
• functia comerciala – gasirea celor mai bune segmente de
furnizori, valorificarea spatiilor de stocare si comercializare,

administrarea vânzarilor;
• functia de cercetare -dezvoltare - planificarea strategica,
investitiile pentru dezvoltare, temele de cercetare;
• functia de marketing - cercetarea pietei, strategia de
reclama, planificarea vânzarilor, analiza acestora;
• functia financiar-contabila - planificarea profitului, stabilirea
capitalului, contabilitatea cheltuielilor, contabilitatea veniturilor;
• functia de personal - recrutare, selectie, angajare, formare
si perfectionare, salarizare, promovare, probleme sociale;
• functia de productie - prestari servicii, ambalare, portionare
etc.
Modul de organizare a resurselor informationale permite, pe de o
parte, cunoasterea situatiei trecute, precum si a celei existente într-o
întreprindere comerciala, iar pe de alta parte, anticipari ale evolutiei viitoare,
contribuind astfel la elaborarea si îndeplinirea obiectivelor firmei, oferind
chiar posibilitatea adoptarii de strategii active care sa vizeze influentarea
mediului în sensul dorit. În literatura de specialitate, se mentioneaza ca pentru
întreprinderea comerciala, perioada actuala se caracterizeaza prin mutarea
accentului de la sistemele de distributie a marfurilor la cele informationale,
subliniindu-se astfel rolul strategic pe care îl joaca resursele informationale.
Abandonarea conceptiei traditionale, în favoarea uneia noi, moderne, se explica
prin constientizarea faptului ca o utilizare corespunzatoare a resurselor
informationale permite rationalizarea distributiei marfurilor, în conditiile în
care este evident mai avantajos, mai ieftin sa misti informatia decât marfa.
Componenta elementara a resurselor informationale, informatia
constituie rezultatul prelucrarii datelor dupa anumite proceduri logice.
Plecând de la conceptul de informatie si continutul acesteia, literatura de
specialitate aferenta domeniului managementului acorda un loc aparte
informatiei economice , termen a carui abordare cunoaste doua
acceptiuni:
• informatie în sens larg, care se refera la orice informatie care poate
fi folosita în mod direct sau indirect de catre societatile comerciale si regiile
autonome în vederea atingerii obiectivelor propuse;
• informatie în sens restrâns, care se refera numai la informatiile care
sunt utilizate în mod nemijlocit în procesele economice ale firmei (contabile,
financiare sau comerciale).

În cadrul firmelor comerciale este recomandabila adoptarea primei

acceptiuni mentionate, datorita avantajelor pe care le ofera prin luarea în
considerare a ratiunii existentei si finalitatii informatiei economice, indiferent
de natura sa tehnica, stiintifica sau comerciala. În acelasi timp, o asemenea
abordare corespunde si obiectivelor firmelor cu privire la adaptarea
permanenta la mutatiile intervenite în cadrul mediului economico -social,
adaptare ce presupune cunoasterea si valorificarea oricarui tip de informatii.

Complexitatea proceselor manageriale implica crearea si utilizarea

unui volum mare de informatii. Diversitatea si complexitatea deosebita a

acestora impune o multitudine de clasificari4 ce faciliteaza identificarea

caracteristicilor specifice fiecarui tip.
Din punctul de vedere al gradului de prelucrare, informatiile pot fi:
primare – cele care nu au suferit un proces de prelucrare anterior;
intermediare – cele care au fost si mai pot fi supuse prelucrarii;
finale – cele care au un caracter sintetic si un grad de agregare
ridicat.

În functie de originea si destinatia lor, distingem:

informatii externe - generate în mediu sau destinate acestuia;
informatii interne - care se nasc si circula în interiorul întreprinderii.
Dupa modul de definire , informatiile se clasifica în:
formale - având un regim prestabilit de captare, circulatie,
prelucrare si stocare;
informale - care circula spontan între compartimente si/sau indivizi
în functie de necesitati.
Având drept criteriu natura lor, informatiile pot fi:
cantitative ;
calitative ;
de comparatie.
Din punct de vedere al modului de organizare a înregistrarii si prelucrarii,
informatiile pot fi:
informatii tehnico -operative – care au frecventa mare de difuzare,
caracter analitic si sunt orientate catre localizarea în timp si
spatiu a proceselor din cadrul firmei;
informatii de evidenta contabila – ce sunt utilizate pentru
fundamentarea si evaluarea deciziilor pe termen scurt si se refera, în
special, la aspecte de gestiune economica ale activitatilor întreprinderii;
informatiile statistice - care sunt informatii postoperative ce reflecta
în mod sintetic, sub forma preponderent numerica, principalele activitati
ale firmei; sunt folosite pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii
comerciale si pentru diagnosticarea si previzionarea de noi obiective.
De remarcat ca, în întreprinderea comerciala, pot deveni resurse
informationale numai informatiile depozitate pe diferiti suporti materiali
(hârtie, benzi magnetice, dischete etc.) si susceptibile de a fi valorificate într-o
împrejurare data.
 Bibliografie:

http://www.seap.usv.ro/~valeriul/lupu/cap1.pdf