FIȘĂ DE FRAGMENTE

(pentru cursul 5)

[Fragment 1]​: Nu există devenire-majoritar; majoritatea nu este niciodată în devenire. Orice

devenire este minoritară.

[Fragment 2]​: Ca individ sau grup, suntem traversați de linii, meridiane, tropice, zone care se
mișcă după ritmuri diferite și sunt diferite ca natură. Trebuie să ne inventăm liniile de fugă și
singurul mod de a le inventa este de a le desena efectiv în viețile noastre.

[Fragment 3]:​ Liniile unui rizom oscilează între linii tip-arbore care segmentează și chiar
stratifică și linii de fugă sau de ruptură care evadează.

[Fragment 4]:​ O carte nu are nici obiect, nici subiect; e făcută din materii diverse și din date și
viteze foarte diferite. A atribui cartea unui subiect înseamnă a nu vedea acest travaliu al
materiilor și exterioritatea relațiilor dintre ele; înseamnă a fabrica un Zeu benevol care să explice
mișcările geologice. Într-o carte, precum în orice lucru, există linii de articulare și segmentare,
straturi și teritorii; dar de asemenea linii de fugă, mișcări de deteritorializare și destratificare.
Ritmuri diferite de flux de-a lungul acestor linii produc fenomene de o lentoare și vîscozitate
relative sau, în mod contrar, de accelerare și ruptură. Toate acestea, linii și viteze măsurabile,
constituie un asamblaj. O carte e un asemenea asamblaj.

[Fragment 5]:​ Nu vom întreba niciodată ce înseamnă o carte, ca semnificat sau semnificant; nu
vom căuta în ea nimic de înțeles. Vom întreba cum funcționează, în conexiune cu care alte
lucruri transmite sau nu intensități, în care alte multiplicități sunt inserate propriile multiplicități
și astfel metamorfozate.

[Fragment 6]:​ Stilul reprezintă momentul în care limbajul nu mai e identificat prin ceea ce
spune, ci prin ceea ce îl face să se miște, să curgă. Pentru că literatura este asemeni schizofreniei:
un proces și nu o țintă, un proces pur care se împlinește singur și care nu încetează să se
împlinească - arta ca experimentare. A citi un text nu e niciodată un act de interpretare, nu e un
exercițiu academic în căutarea semnificației; e tot un act de experimentare, o utilizare productivă
a mașinii literare, un exercițiu schizoid care extrage din text forța sa revoluționară.

[Fragment 7]:​ Scriem cartea ca un rizom. E compusă din platouri. I-am dat o formă circulară,
dar doar pentru amuzament. În fiecare dimineață ne trezim și fiecare se întreabă cu ce platou se
va confrunta, scriind cinci rînduri aici, zece dincolo. Am avut experiențe halucinatorii, am
observat rînduri părăsind un platou și intrînd în altul, ca o colonie de furnici. Fiecare platou poate
fi citit începînd de oriunde și poate fi relaționat cu oricare alt platou.
[Fragment 8]:​ Un corp-fără-organe e făcut în așa fel încît nu poate fi ocupat, populat decît de
intensități. Doar intensitățile traversează și circulă. Cu toate acestea, corpul-fără-organe nu e o
scenă, un loc, sau un suport peste care ceva trece; e ceea ce produce și distribuie intensități
într-un ​spatium​ care e în sine intensiv, fără extensie. E o componentă a pasajului, un platou.

[Fragment 9]:​ O mișcare e absolută cînd, indiferent de cantitatea și viteza sa, conectează un corp
considerat ca multiplu cu un spatiu neted pe care îl ocupă sub forma unui vortex. O mișcare este
relativă, indiferent de cantitatea și viteza sa, cînd conectează un corp considerat ca Unu cu un
spațiu striat prin care se mișcă și pe care îl măsoară cu linii drepte. Deteritorializarea e negativă
sau relativă (dar deja eficientă) cînd se conformează celui de-al doilea caz. Deteritorializarea este
absolută cînd se conformează primului caz și produce crearea unui nou tărîm.