Scenarii de cedare a barajului Lacul Morii de pe râul Dâmbovița

și delimitarea zonelor afectate de unda de rupere

Prof. univ. dr. ing. Radu Drobot,
Ing. ms. Aurelian Florentin Draghia
Universitatea Tehnică de Construcții București

REZUMAT:
În cadrul articolului este prezentată, pentru început, schema de amenajare a râului Dâmbovița în municipiul
București, precum și caracteristicile acumulării și barajului Lacul Morii, elemente care vor interveni decisiv în
stabilirea ipotezelor de cedare a barajului. În continuare, au fost luate în considerare următoarele scenarii majore
de cedare: (S1a) - deplasarea prin alunecare a barajului deversor, (S1b) și (S1c) - rotirea barajului deversor în
jurul umărului mal drept și (S2) - cedarea digului de contur al acumulării, în cea mai defavorabilă secțiune.
Pentru fiecare scenariu propus s-a stabilit hidrograful de rupere caracteristic. Simulările hidraulice s-au efectuat
cu programul MIKE 11 (DHI), în ipoteza stavilelor clapetă de la nodurile hidrotehnice din București în poziția
coborât în scenariile (S1a) și (S1c), respectiv în poziția ridicat în scenariul (S1b).
În ambele scenarii de cedare a barajului de beton – prin alunecare sau rotire -, unda de rupere produce efecte în
aval până la localitatea Budești (județul Călărași), la confluența Dâmboviței cu râul Argeș. Mărimea zonei
inundabile este aproximativ apropiată la aceste scenarii (diferențe de 5-10%), în ciuda diferenței mari în ceea ce
privește valoarea debitului maxim al undei de rupere. Acest aspect pune în evidență importanța coborârii rapide
a stavilelor clapetă, de la primul semn de cedare a barajului de beton, în vederea asigurării unui tranzit mai
rapid.
Cedarea digului de pământ de contur are o influență mai redusă în privința suprafeței inundabile cu circa 40%
față de cedarea barajului de beton, provocând totuși o masivă inundare locală în zona Crângași, dar și o inundare
limitată a albiei majore până la comuna Glina.
Simularile numerice au permis determinarea zonelor inundabile la culminație în toate variantele analizate, a
adâncimii apei, precum și a timpilor de parcurs de la cedare până la inundarea albiei majore în diverse secțiuni
de calcul până la confluența râului Dâmbovița cu râul Argeș.

ABSTRACT:
Firstly, the hydraulic development scheme of Dambovita River in Bucharest, followed by the reservoir and the
Lacul Morii dam characteristics are presented in this paper. These features will intervene decisively in setting up
the main assumptions of the dam failure. Further, the following major failure scenarios were considered: (S1a) -
the sliding movement of the concrete dam, (S1b) and (S1c) - the concrete dam rotation around its right bank
shoulder, and finally (S2) - the contour dyke failure in what was considered to be the most vulnerable section.
For each proposed scenario the breach characteristic hydrograph was established. Hydraulic simulations were
performed with MIKE 11 (DHI) soft, assuming the flap gates lowered down at all hydraulic nodes in Bucharest
for (S1a) and (S1c) scenarios, and maintained upward for (S1b) scenario.
In both scenarios of the concrete dam failure - sliding or rotating – the flood wave has effects downstream up to
the Budesti town (Calarasi county), near Dambovita confluence with Arges River.
The flooded area extension is almost the same for these scenarios (5-10% difference), despite the large
difference of the peak discharges. This highlights the importance of the rapid flap gates descent at the first sign
of concrete dam failure, ensuring a faster transit.
The contour earth dyke failure has a lesser influence on the flooded area by about 40% compared to the concrete
dam failure, still causing a massive local flooding of Crangasi area, and a limited flooding of the river banks
untill Glina.
The numerical simulations have allowed the computation of the flooded areas at the culmination in all analyzed
scenarios, the water depth, and the time lag from the dam failure up to various cross sections in the city, as well
along Dambovita River untill its confluence with Arges River.

Cuvinte cheie: scenarii de cedare, unda de rupere, zone inundabile, adâncimi, timp de parcurs.

1. Introducere
Până în anul 1985, când au demarat lucrările de amenajare a râului Dâmbovița în
București, acesta se prezenta sub forma unei albii canalizate, cu secțiunea trapezoidală, ale
cărei taluzuri erau acoperite de o vegetație alcătuită din copaci și arbuști, ceea ce conducea la

3
o capacitate de curgere destul de redusă la ape mari. De asemenea, podurile care traversau
Dâmbovița aveau o capacitate de curgere insuficientă pentru tranzitarea viiturilor.
Pentru eliminarea acestor neajunsuri și asigurarea tranzitării debitelor de viitură, albia
Dâmboviței în zona Capitalei a fost reprofilată pe o lungime de 10 km, între Șoseaua Ciurel și
Șoseaua Vitan, fiind adoptată o secțiune trapezoidală cu lățimi variabile ale fundului albiei de
la 16 m la 20 m și deschiderea maximă la nivelul splaiurilor de 50 m. [1]
Albia râului Dâmbovița a fost amenajată în cadrul orașului prin intermediul a 11 noduri
hidrotehnice pentru a menține redusă distanța dintre cota splaiului și luciul apei de la capătul
amonte al fiecărui bief. Pentru alimentarea cu apă și primenirea apei din biefuri, în albie este
asigurat un debit permanent de circa 3 m3/s.
Fiecare nod reprezintă o construcție hidrotehnică realizată din beton armat, echipată cu
stavile clapetă. Acestea asigură niveluri constante în fiecare bief, foarte aproape de cota
trotuarelor de-a lungul splaiurilor, iar prin coborârea clapeților la ape mari se asigură
tranzitarea viiturilor. Distanța de la cota superioară a stavilei până la splai, în poziția complet
ridicat (100%), poate varia în limite destul de largi (de la circa 0,85-1,00 m la Nodul
Hidrotehnic Grozăvești, până la circa 0,35-0,40 m în cazul Nodului Hidrotehnic Ștefan
Furtună).
Stavilele clapetă pot fi operate în poziția ridicat 100%, 75%, 50%, 25% sau coborât. În
exploatarea curentă, stavilele sunt menținute la poziția 50%-75% ridicat, în timp ce în
perioadă de ape mari ele sunt coborâte pentru a asigura tranzitarea mai rapidă a viiturilor prin
București și pentru a nu se depăși cota splaiurilor.

2. Acumularea și barajul Lacul Morii

În cadrul schemei de amenajare a râului Dâmbovița, în vederea protejării de inundații a
municipiului București, a fost proiectată acumularea permanentă Lacul Morii. Acesta are un
volum de retenție permanentă de 14,18 mil. m3 la NNR (cota 85,00 mdMN), fiind delimitat
pe partea dreaptă de terasa Militari, situată cu circa 10-13 m peste cota luncii. Spre aval și pe
partea stângă, s-a executat un dig de contur, având lungimea de circa 4,3 km și înălțimi care
variază între 10-12 m în partea din aval și până la 6-7 m înspre coada lacului. Digul este de
tip omogen, executat din materiale locale extrase din cuveta lacului, are secțiunea
trapezoidală, cu panta taluzurilor 1:4. Taluzul amonte al digului este protejat cu dale
prefabricate din beton armat de 0,10-0,15 m grosime, în timp ce taluzul aval, înierbat, este
prevăzut cu o bermă.
Pentru asigurarea curgerii apelor râului Dâmbovița, pentru tranzitarea viiturilor și
evacuarea apei din lac, s-a realizat un baraj-stăvilar, amplasat la circa 50 m amonte de podul
Ciurel. Barajul-stăvilar, executat din beton armat, este de tip fluvial, fiind prevăzut cu trei
stavile clapetă de câte 6 m deschidere fiecare și înălțimea în poziție ridicată de 3,45 m.
Capacitatea de descărcare la NNR, când clapetele sunt deschise, este de circa 165 m3/s, ceea
ce revine la 55 m3/s pentru fiecare câmp deversant. [1, 2]
Se menționează totuși că acest debit nu poate fi evacuat integral prin albia regularizată a
Dâmboviței, conducând la inundații în intravilan.
Lateral de barajul-stăvilar, în fiecare culee există câte o galerie cu secțiunea de 1,50 x
2,00 m pentru golirea de fund, cu o capacitate de 2 x 22 m3/s la cota maximă de retenție. De
asemenea, s-au prevăzut conducte de priză în culeea mal drept pentru turbinarea unui debit de
3 m3/s într-o microhidrocentrală amplasată imediat în aval, precum și o conductă în culeea
mal stâng pentru asigurarea tranzitării unui debit de 1,5-3 m3/s, necesar pentru alte folosințe.
[1, 2]
Deversorul este alcătuit dintr-un singur element constructiv din beton monolit, având o
înălțime de 19,00 m măsurată de la talpa fundației. Între pile, respectiv între pile și culee, s-a
înscris profilul deversorului, care este de tip prag lat. Deversorul se dezvoltă spre aval între

4
cotele 81,75 mdMN și 72,50 mdMN, realizându-se o cădere de circa 9 m. Deversorul este
racordat cu primul disipator, împreună cu care asigură stabilitatea la sarcini extraordinare
(cutremur).

3. Hidrologia actualizată în regim amenajat

Conform studiului hidrologic cel mai recent [3], solicitat pentru «Realizarea hărților de
hazard la inundații și a planului pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor
inundațiilor în bazinul hidrografic Argeș-Vedea», debitele maxime cu diverse probabilități de
depășire amonte de Lacul Morii au valorile indicate în tabelul 2.

Tabelul 1: Valorile debitelor maxime la intrarea în Lacul Morii

Probabilitatea de depășire Debitul maxim (m3/s)
0,1% 90
1% 55
10% 35

Aceste debite au fost calculate în regim amenajat, ținând cont de influența acumulărilor
și a derivațiilor din amonte. Un rol special îl joacă derivația Brezoaiele. Debitele descărcate
în perioade de ape mari din râul Dâmbovița prin derivația Brezoaiele către râul Ciorogârla pot
să ajungă până la 300 m3/s, alți 420 m3/s fiind transferați prin derivația Brezoaiele direct în
râul Argeș. Ca urmare, pe albia Dâmboviței, aval de nodul de la Brezoaiele, este tranzitat un
debit de maxim 15 m3/s, pentru a evita producerea de inundații în zona municipiului
București.
Valorile debitelor maxime în regim actual calculate pentru intrarea în Lacul Morii
includ, pe lângă debitul de 15 m3/s evacuat din nodul hidrotehnic Brezoaiele, și debitele
datorate aportului râurilor Ilfov și Bâldana. Ca urmare, viiturile care ajung în București sunt
produse strict pe restul de bazin dintre derivația Brezoaiele și municipiul București. O
influență favorabilă o are polderul Dragomirești, care contribuie la diminuarea magnitudinii
viiturilor care ajung în Lacul Morii.
Undele de viitură pe sectorul aval de derivația Brezoaiele nu pot fi considerate ca unde
singulare (cu un singur vârf), iar studiul INHGA nu a furnizat și ceilalți parametri ai acestor
unde (timp de creștere, durată totală și coeficient de formă).

3. Scenarii de cedare și hidrografe caracteristice

Dacă se consideră că din cele trei stavile clapetă una nu este funcțională, debitul maxim
descărcat spre aval prin cele două câmpuri complet deschise este de 2 x 55 = 110 m3/s, adică
mai mare decât debitul maxim cu probabilitatea de depășire de 0,1 (90 m3/s, v. tab. 1).
Dacă două stavile clapetă sunt blocate în momentul sosirii viiturii, prin câmpul
disponibil, care descărcă 55 m3/s, precum și prin golirile de fund, care pot evacua împreună
44 m3/s, se poate tranzita integral debitul de vârf al viiturii de 0,1%.
În aceste condiții, în scenariile de cedare, fie a barajului de beton, fie a digului de
pământ, nu s-a luat în calcul situația de viitură, admițându-se aportul din amonte neglijabil,
iar nivelul apei în lac la NNR (cota 85,00 mdMN).

3.1. Scenariul (S1a)

Scenariul de cedare (S1a) constă în deplasarea prin alunecare a blocului de beton
monolit al stăvilarului, concomitent cu dezvoltarea unei breșe pe malul stâng, în digul de
pământ, breșă cu o deschidere maximă de 16,00 m la NNR. Ipotezele caracteristice acestui

5
scenariu, în concordanță cu precizările din Normativul NP 132/2011 privind analiza și
evaluarea riscului asociat barajelor [4], sunt:
• Nivelul în acumularea Lacul Morii este la NNR (85,00 mdMN);
• Cedarea barajului de beton se produce prin alunecare pe o durată de 3 ore; durata
mare de cedare este justificată de existența celor două disipatoare din aval și a zonei de
racordare cu albia regularizată, radierul acestora având grosimi de peste 2 m și o lungime
totală de 50 m;
• Dezvoltarea breșei în digul de pământ are loc tot în 3 ore (panta taluzului 1:2);
• Stavilele clapetă de la toate nodurile hidrotehnice din aval sunt menținute coborâte;
• Debitul tranzitat prin cuvă este de 3 m3/s, iar biefurile conțin apă la nivelul clapetelor
coborâte;
• Aportul de debit din râurile Colentina (7 m3/s) și Pasărea (3 m3/s) este nesemnificativ.
Trebuie menționat că la calculul secțiunii de curgere prin breșă s-a ținut cont de
descreșterea în timp a nivelului din acumulare. În calculele hidraulice, breșa a fost
considerată de tip deversor cu prag lat.
Debitul maxim calculat pentru scenariul (S1a) are valoarea de 876 m3/s și se atinge la
110 minute de la declanșarea formării breșei (fig. 1).

Fig. 1. Undele de rupere generate de cedarea barajului Lacul Morii

3.2. Scenariul (S1b)

Scenariul (S1b) constă în rotirea barajului deversor în jurul umărului mal drept, până la
crearea unei fante cu deschiderea maximă de 12,50 m, concomitent cu dezvoltarea unei breșe
pe malul stâng în digul de pământ, cu o deschidere maximă de 16,00 m la NNR. Ipotezele
caracteristice acestui scenariu sunt:
• Nivelul în acumularea Lacul Morii este la NNR (85,00 mdMN);
• Cedarea barajului de beton prin rotire în jurul umărului mal drept se produce în 10
minute;
• Dezvoltarea breșei în digul de pământ are loc în 3 ore (panta taluzului este de 1:2);
• Stavilele clapetă de la toate nodurile hidrotehnice din aval sunt în poziție ridicat
100%, în condițiile unei cedări bruște și a lipsei timpului necesar pentru coborârea clapetelor;
• Debitul tranzitat prin cuvă este de 10 m3/s, iar biefurile conțin apa la nivelul clapetelor
ridicate 100%;
• Aportul de debit din râurile Colentina (7 m3/s) și Pasărea (3 m3/s) este nesemnificativ;

6
 La calculul secțiunii de curgere s-a ținut cont de descreșterea nivelului din acumulare în
raport cu timpul. În calculele hidraulice, breșa a fost considerată de tip deversor cu prag lat.
Debitul maxim calculat pentru scenariul (S1b) are valoarea de 411 m3/s și se atinge la
10 de minute de la declanșarea formării breșei (v. fig. 1).

3.3. Scenariul (S1c)

Acest scenariu este similar cu scenariul (S1b), cu diferența că stavilele clapetă de la
toate nodurile hidrotehnice din aval sunt în poziția coborât. Ipotezele care stau la baza acestui
scenariu sunt:
• Nivelul în acumularea Lacul Morii este la NNR (85,00 mdMN);
• Cedarea barajului de beton se produce prin rotire în jurul umărului mal drept pe o
durată de 10 minute;
• Dezvoltarea breșei în digul de pământ are loc în 3 ore (panta taluzului este de 1:2);
• Stavilele clapetă sunt în poziția coborât la toate nodurile hidrotehnice din aval;
• Debitul de tranzit prin cuvă este de 10 m3/s;
• Aportul de debit din râurile Colentina (7 m3/s) și Pasărea (3 m3/s) este nesemnificativ.
Toate elementele care caracterizează dezvoltarea breșei, precum și hidrograful de rupere
(v. fig. 1) sunt aceleași ca în scenariul (S1b). Diferențele dintre cele două scenarii - (S1a) și
(S1b) - vor apărea în cursul propagării undei de rupere prin albia râului Dâmbovița, în aval de
barajul Lacul Morii.

3.4. Scenariul (S2)

Scenariul (S2) constă în formarea unei breșe în digul de pământ, fără afectarea
barajului-stăvilar. Întrucât s-a arătat că viitura cu probabilitatea de depășire de 0,1% poate fi
evacuată chiar și în condițiile în care o parte din descărcătorii de ape mari nu funcționează,
scenariul de cedare va corespunde unor procese de eroziune internă, nu prin deversare.
Pentru început s-a identificat secțiunea cea mai defavorabilă din punctul de vedere al
diferenței de cotă dintre nivelul din lac și nivelul terenului aval de digul de contur. Imediat în
aval se află Șoseaua Virtuții, al cărui rambleu și carosabil s-a considerat că rezistă la forța de
eroziune a jetului de apă descărcat prin breșă. În aceste condiții, pentru identificarea secțiunii
celei mai defavorabile, s-a considerat cota terenului de la piciorul taluzului aval al barajului
de pământ.
Poziția tuturor secțiunilor transversale prin digul de pământ considerate pentru analiză
este prezentată în figura 2.

7
 Fig. 2. Poziția secțiunilor transversale prin barajul de pământ

Terenul natural prezintă cote mai înalte în zona de schimbare a direcției digului de
pământ, reprezentând un obstacol natural pentru curgerea apei revărsate prin breșele produse
amonte de secțiunea 8. Ca urmare, din punctul de vedere al inundabilității municipiului
București, în caz de accident, prezintă interes secțiunile 5-7, situate pe latura sud-estică a
barajului. Cea mai defavorabilă secțiune este secțiunea 7 (fig. 3), pentru care s-au efectuat
calculele de cedare, în două ipoteze.

Cotă coronament:
86,80 mdMN

Cotă teren aval:

82,30 mdMN

Diferență de cotă
(NNR-cotă teren
aval): 2,70 m

Fig. 3. Secțiunea transversală 7 prin digul de pământ

Ipoteza 1 de cedare:
• Lățimea breșei la bază este de 5,40 m (considerată de două ori înălțimea jetului de apă
de 2,70 m);
• Panta taluzului breșei este 1:1
• Lățimea breșei la cota 85,00 mdMN este egală cu: 5,40 + 2,70 + 2,70 = 10,80 m.
Cedarea digului de pământ debutează prin eroziune internă, în primele 60 de minute
curgerea având loc sub presiune printr-o galerie a cărei rază crește gradual până spre 1 m,
moment în care se produce prăbușirea bolții, iar curgerea devine cu nivel liber. Debitul
maxim, în valoare de 49 m3/s este atins la 210 minute de la declanșarea procesului de formare
a breșei. Evident, acest debit poate fi evacut fără nici un fel de probleme de albia biefată a
râului Dâmbovița. Inundații se vor înregistra doar în cartierul Crângași, pe traseul de la

8
secțiunea de cedare până la zona de descărcare a apelor în râul Dâmbovița. Ca atare, s-a
propus o a două ipoteză de cedare, cu o breșă având lățimea la bază mai mare.
Ipoteza 2 de cedare:
• Lățimea breșei la bază este de 30,00 m;
• Panta taluzului breșei este 1:1;
• Lățimea breșei la cota 85,00 mdMN este egală cu 30,00 + 2,7 + 2,7 = 35,40 m;
• Nivelul apei în acumularea Lacul Morii este la NNR (85,00 mdMN);
• Clapetele sunt coborâte la toate nodurile hidrotehnice din aval;
• Debitul de tranzit în cuva de apă curată este de 3 m3/s;
• Aportul datorat râurilor Colentina (7 m3/s) și Pasărea (3 m3/s) este nesemnificativ.
Cedarea digului de pământ debutează, de asemenea, prin eroziune internă, în primele 60
de minute curgerea având loc sub presiune printr-o galerie a cărei rază crește gradual până la
1 m, când se produce prăbușirea bolții, iar curgerea devine cu nivel liber. Hidrograful rezultat
este prezentat tot în figura 3, cu debitul maxim de 189 m3/s atins la 200 minute de la
declanșarea procesului de formare a breșei. Propagarea undei de rupere s-a efectuat pentru
această ipoteză mai defavorabilă decât prima.

4. Modelul numeric
Configurarea modelului hidraulic pentru râul Dâmbovița a fost preluată din «Planul de
Prevenire, Protecție și Diminuare a Efectului Inundațiilor în spațiul hidrografic Argeș-
Vedea» (PPPDEI Argeș-Vedea), acoperind sectorul care începe la aproximativ 6 km amonte
de stația hidrometrică Dragomirești și se termină la vărsarea Dâmboviței în Argeș. Pentru
modelare s-a utilizat softul MIKE 11 (DHI).
Abordarea hidraulică este de tip quasi-2D, albia minoră reprezentând canalul principal,
care este legat prin deversoare laterale cu două canale aproximativ paralele, care modelează
albia majoră dreapta, respectiv stânga (fig. 4). Modelul MIKE 11, comod de aplicat, oferă
rezultate suficient de corecte, dar cu un anumit grad de aproximație. Rezultatele pot fi
îmbunătățite ulterior prin cuplarea cu softul 2D MIKE 21.

Fig. 4. Abordare conceptuală de tip quasi-2D

S-a dispus de un număr de 215 secțiuni transversale, de tipul celei prezentate în figura 5,
ceea ce revine în medie câte o secțiune transversală la circa 230 m pe sectorul aval de barajul
Lacul Morii, pâna la confluența Dâmboviței cu râul Argeș.

9
 Fig. 5. Secțiune transversală tip

Pentru o corectă descriere și pentru a se evita oscilații numerice pe parcursul calculelor,

la nodurilor hidrotehnice s-au utilizat în general trei secțiuni transversale: prima la circa 10 m
amonte de nod, a doua în axa nodului și a treia la circa 10 m aval de nod.
Modelul Numeric al Terenului (MNT) a fost furnizat de Administrația Bazinală de Apă
Argeș-Vedea, fiind obținut în timpul activităților prevăzute în planul menționat anterior.
Rugozitatea utilizată în simulările numerice ale curgerii apei corespunde celei utilizate
în cadrul aceluiași proiect. Astfel, valorile adoptate pentru coeficientul de rugozitate Manning
sunt: 0,020 pentru cuva Dâmboviței și 0,090 pentru curgerea pe canalele paralele (v. fig. 4)
care simulează inundarea străzilor, a zonelor locuite și de birouri, a parcurilor etc. Deci, acest
ultim coeficient modelează rezistența la curgere a apei pe malurile stâng și drept ale
Dâmboviței, în zona municipiului București.
Condițiile de margine utilizate în modelare sunt:
• În amonte, hidrografele undelor de rupere (v. fig.1), pentru trei scenarii analizate
(S1a, S1b, S1c și S2);
• Valori constante ale debitului pentru râurile Colentina și Pasărea;
• În aval, cheia limnimetrică la Stația Hidrometrică Budești de pe râul Dâmbovița,
situată amonte de vărsarea în râul Argeș.

5. Rezultate obținute
Simulările efectuate în cadrul scenariilor (S1a), (S1b), (S1c) și (S2) au condus la
obținerea următoarelor rezultate.

5.1. Hidrografe de debit în secțiuni relevante

În figurile 6 și 7 sunt prezentate hidrografele de debit obținute prin modelare în
scenariul S1 în câteva secțiuni relevante din municipiul București, respectiv pe sectorul aval
până la confluența cu râul Argeș.
Trebuie menționat că în zona Piața Unirii la depășirea debitului de 51 m3/s curgerea are
loc sub presiune.

5.2. Extindere maximală a zonelor inundate și adâncimi maxime în cazul scenariului (S1a)
Extinderea maximală a zonelor inundate și adâncimea maximă a apei pentru scenariul
(S1a), în cadrul municipiului București este prezentată în figurile 8 - 12.

10
Fig. 6. Hidrografe de debit în secțiuni relevante din București, în scenariul (S1a)

Fig. 7. Hidrografe de debit în secțiuni relevante aval București, în scenariul (S1a)

11
Fig. 8. Sectorul Lacul Morii – Grozăvești, în scenariul (S1a)

12
Fig. 9. Sectorul Grozăvești – Piața Unirii în scenariul (S1a)

13
Fig. 10. Sectorul Parcul Izvor – Timpuri Noi, în scenariul (S1a)

14
Fig. 11. Sectorul Pasaj Mărășești - Calea Văcărești, în scenariul (S1a)

15
Fig. 12. Sectorul Calea Văcărești - Nicolae Grigorescu, în scenariul (S1a)

16
5.3. Suprafața inundată și adâncimea medie a apei în scenariul (S1a)
În cadrul municipiului București, din suprafața totală a luciului de apă la culminația
inundației s-a scăzut suprafața aferentă cuvei de apă curată a Dâmboviței la nivelul maxim,
rezultând suprafața inundată din zona urbană.
În tabelul 2 se prezintă sintetic, pentru fiecare scenariu analizat, ariile zonelor
inundabile în municipiul București, adâncimile medii ale apei în aceste zone și diferențele de
arie inundabilă ale scenariilor de inundare (S1b), (S1c) și (S2) față de scenariul (S1a),
considerat cel mai defavorabil.

Tabelul 2: Rezultate sintetice ale simulării numerice pentru municipiul București

Diferența ariei inundabile față

Aria zonei inundabile Adâncimea medie a apei
Scenariul de scenariul (S1a)
(km2) (m)
(%)
S1a 13,23 1,19 -
S1b 12,61 1,06 -4,7%
S1c 11,90 0,90 -10,1%
S2 8,06 0,54 -39,1%

5.4. Timpul minim de inundare a albiei majore în scenariul (S1a)

Timpul minim de inundare a albiei majore, prezentat în tabelul 3 alături de alte elemente
caracteristice, este calculat ca durata dintre momentul producerii breșei la acumularea Lacul
Morii și momentul în care apa a inundat albia majoră în zona respectivă. Inundarea se poate
produce prin trei mecanisme diferite: 1) - prin deversare din cuvă/albia minoră în dreptul
zonei inundate; 2) - prin aport de debit provenit din zona inundată din amonte; 3) - prin aport
de debit provenit din zona inundată din aval (în acest caz debitele au valori negative).
Timpii de inundare au fost determinați separat pentru albia majoră dreapta, respectiv
albia majoră stânga. Trebuie remarcat faptul că uneori timpii de inundare din aval sunt mai
mici decât cei din amonte, ca urmare a configurației terenului. În aceste cazuri inundarea în
albia majoră se produce dinspre aval spre amonte.
5.5. Localități inundate aval de București în scenariul (S1a)
În aval de municipiul București sunt doar două localități inundate: Cățelu și Budești (v.
tab. 4). Se remarcă numărul relativ mic de case inundate, în ciuda debitelor mari, ca urmare a
amplasării locuințelor la cote înalte în albia majoră.

17
Tabelul 3: Rezultate sintetice ale simulării numerice pentru zonele aval de municipiul București

Timp
Timp Nr.
minim
Kilo- minim aprox.
de inun- Localitate Adâncime
Nr. me- Situare de de
Localitate Județ dare inundată maximă
crt. traj mal propa- locuințe
albie (DA/NU) (m)
(km) gare inun-
majoră
(h:m) date
(h:m)
Popești- Mal
1 Ilfov 36,3 1h:2m 7h:30m NU - 0
Leordeni drept
2 Cățelu Ilfov 33,0 Mal 1h:25m 9h:10m DA 0,50 5-10
stâng
3 Glina Ilfov 31,8 Mal 1h:36m 12h:50m NU - 0
drept
Mal
4 Manolache Ilfov 30,2 2h:0m - NU - 0
stâng
5 Căldăraru Ilfov 29,1 Mal 2h:10m 10h:20m NU - 0
stâng
6 Bălăceanca Ilfov 27,5 Mal 2h:19m - NU - 0
drept
7 Cernica Ilfov 27,0 Mal 2h:22m - NU - 0
stâng
8 Tânganu Ilfov 25,8 Mal 2h:30m - NU - 0
stâng
9 Poșta Ilfov 23,8 Mal 3h:5m - NU - 0
drept
10 Fundeni Călărași 22,9 Mal 3h:17m 10h:30m NU - 0
stâng
Mal
11 Pițigaia Călărași 20,3 3h:47m - NU - 0
drept
Mal
12 Plătărești Călărași 19,8 3h:53m - NU - 0
stâng
13 Podu Călărași 17,2 Mal 4h:22m - NU - 0
Pitarului stâng
Mal
14 Cucuieți Călărași 14,7 4h:50m - NU - 0
stâng
15 Gălbinași Călărași 12,3 Mal 5h:14m - NU - 0
stâng
16 Popești Călărași 11,9 Mal 5h:19m 11h:40m NU - 0
drept
17 Vasilați Călărași 9,0 Mal 5h:57m 11h:0m NU - 0
stâng
Mal
18 Nuci Călărași 7,9 6h:4m 13h:0m NU - 0
drept
19 Buciumeni Călărași 5,2 Mal 6h:37m 12h:30m NU - 0
drept
20 Gruiu Călărași 2,9 Mal 7h:1m 16h:50m NU - 0
drept
Mal 7h:13m 18h:10m DA 2,5* 5-10
drept
21 Budești Călărași 1,5 Mal
7h:13m 16h:10m DA 1,2* 5-10
stâng
*Valori locale

18
5.6. Zonă inundată aval în scenariul (S2)
În cazul scenariului (S2), formarea unei breșe în digul de pământ (stavilele clapetă ale
nodurilor hidrotehnice din aval sunt în poziția coborât), debitul maxim al undei de rupere este
de 189 m3/s. Pe sectorul baraj Lacul Morii - Nodul Hidrotehnic Grozăvești, datorită
capacității ridicate de transport al albiei, precum și a capacității ridicate de tranzitare la podul
Grozăvești, albia majoră a râului Dâmbovița nu este inundată în scenariul (S2), cu excepția
zonei de racordare dintre secțiunea breșei și râul Dâmbovița (fig. 13). În aval însă de podul
Grozăvești, capacitatea de tranzitare a albiei este mai redusă, ceea ce conduce la inundarea
splaiului Dâmboviței până la Glina.

Fig. 17. Zona inundată pe sectorul amonte de nodul Grozăvești, în scenariul (S2)

6. Concluzii
1. În orice scenariu de cedare, stavilele clapetă ale nodurilor hidrotehnice din aval de
acumularea Lacul Morii trebuie coborâte total imediat ce formarea unei breșe devine
iminentă, indiferent de locația în care se produce breșa.
2. Scenariul cel mai defavorabil de cedare este (S1a), respectiv deplasarea prin
alunecare a barajului-stăvilar de beton, concomitent cu formarea unei breșe adiacente în digul
de pământ, cu stavilele clapetă ale nodurilor hidrotehnice din aval în poziția coborât, scenariu
căruia îi corespunde un debit maxim de 876 m3/s. Timpii de inundare a albiei majore sunt:
• 10 min - 15 min pe sectorul Baraj Ciurel - Grozăvești;
• 20 min - 30 min, până la podul Izvor (Schitu Măgureanu);
• 40 min - 1h 20 min, până în Piața Constituției;
• 2h 40 min, până la Bulevardul Șincai;
• 2h 20 min -2h 40 min, până la Calea Văcărești;
• 2h 10 min - 2h 40 min, până la Calea Vitan;
• În aval de Lacul Văcărești, timpii de inundare cresc relativ brusc până la 6-7 ore;
• Amonte de Stația de epurare Glina, inundarea se produce după circa 9 ore.

19
 3. Scenariul de cedare (S1b), respectiv rotirea barajului-stăvilar de beton, concomitent
cu formarea unei breșe adiacente în digul de pământ, cu stavilele clapetă ale nodurilor
hidrotehnice din aval în poziția ridicat, deși conduce la un debit maxim de doar 411 m3/s,
prezintă consecințe comparabile cu scenariul (S1a) pe cea mai mare parte a traseului
Dâmboviței în municipiul București. Totuși, deoarece ramura ascendentă a hidrografului de
rupere are panta mai mare decât în cazul scenariului (S1a), inundarea zonei dintre acumularea
Lacul Morii și Nodul Grozăvești se produce mai rapid, iar adâncimile sunt mai mari cu până
în 0,25 m. De asemenea, deoarece stavilele clapetă sunt ridicate, extinderea zonei inundate
este foarte apropiată de cea obținută în scenariul (S1a) pe restul traseului râului Dâmbovița în
municipiul București. Totuși, nivelurile maxime înregistrate sunt cu până la 0,25 - 0,50 m mai
scăzute decât în cazul scenariului (S1a).
4. Scenariul de cedare (S1c), asemănător scenariului (S1b), cu singura deosebire că
stavilele clapetă ale nodurilor hidrotehnice din aval sunt coborâte, conduce la o extindere mai
mică a zonei inundate comparativ cu scenariile (S1a) și (S1b). Adâncimile maxime sunt mai
mici decât în scenariul (S1b) pe sectorul amonte de Grozăvești cu până la 1,00 m, iar în aval
cu circa 0,30 - 0,50 m, ceea ce pune în evidență influența pozitivă a poziției coborât a
stavilelor clapetă.
5. Scenariul de cedare cu cele mai mici consecințe este (S2), respectiv formarea unei
breșe în digul de pământ, cu stavilele clapetă ale nodurilor hidrotehnice din aval în poziția
coborât. Influența maximă este în cartierul Crângași, între secțiunea breșei și zona de
descărcare a apelor în râul Dâmbovița. Totuși, și în acest scenariu albia majoră a râului
Dâmbovița este inundată până la Glina, dar zona afectată este cu circa 39% mai redusă decât
în cazul scenariului (S1a), respectiv 8,06 km2 față de 13,23 km2. De asemenea, adâncimea
medie este de 0,54 m, față de 1,19 m în cazul scenariului (S1a).

Bibliografie
1. Popescu, C., Lăzărescu, Fl. - Concepția generală de amenajare complexă a râului Dâmbovița în municipiul
București, Hidrotehnica, vol. 33, nr. 1, 1988
2. Popescu, I., Georgescu, A., Dumitrescu, C. - Evacuatorul de ape mari al acumulării „Lacul Dâmboviță”,
Hidrotehnica, vol. 33, nr. 1, 1988
3. INHGA - Studiu Hidrologic, București, 2012
4. NP 132/2011 - Normativ privind analiza și evaluarea riscului asociat barajelor

20