Gastronomia fascinantă a Tunisiei

Bucătăria tunisiană…  un rai culinar cu arome picante unde Şi soarele se aşează la masă….

Bucătăria tunisiană este un mix de tradiții culinare împrumutate de la locuitorii deșertului și din
gastronomia europeană și orientală. Modul specific în care este condimentată a fost influențat de țările
mediteraneene vecine și de multele civilizații care și-au pus amprenta asupra culturii tunisiene: feniciană,
romană, arabă, turcă, evreiască, franceză, italiană și berberă. Multe dintre stilurile și ustensilele de gătit s-au
născut în vremurile în care vechile triburi indigene erau nomade. Spre deosebire de celelalte bucătării nord-
africane, cea tunisiană este picantă și condimentată.

Feluri de mâncare specific tunisiene

1. Cușcuș-ul este mâncarea națională a tunisienilor și poate fi preparat în nenumărate feluri. Este gătit într-un
vas special, dublu, numit cușcușieră. Carnea și legumele sunt fierte în jumătatea inferioară. Cea superioară are
fundul găurit, aidoma unei site metalice, prin acesta ridicându-se aburul care gătește grăunțele conținute de
jumătatea superioară a vasului. Gătite în acest fel, grăunțele preiau aroma a ceea ce este gătit dedesubtul lor.

 Când se servește, boabele sunt așternute în mijlocul farfuriei, iar carnea și legumele se pun deasupra.
Termenul „cușcuș” provine din limba berbera („seksou”), care înseamnă, pur și simplu, hrană.

 Înainte de interzicerea poligamiei în 1956, se povestește că femeile din Siliana se foloseau de diferite
strategii pentru a atrage favoruruile unicului barbat. Coușcouș-ul devenea astfel miza acestor rivalități
feminine. Prezentată întreagă, pe un platou, carnea era apoi decupată sub privirea soțului. Rând pe rând,
femeile din casă perpetuau acest ritual, intensificând seducția.

2. Bouza este o prajitură preparată din alune și sorg și este pregătit de obicei în timpul lunii sfinte a lui
Ramadan.
3. Chakchouka este o tocană preparată din mazăre, roșii, ardei, usturoi și ceapă, servite cu ouă ochiuri fierte în
apă.
4. Harissa este un sos, sau pastă, iute, de culoare roșie, ce este servită la aproape toate mâncărurile. Această
pastă este preparată din ardei iuți roșii uscati, usturoi și alte condimente.
Numele Harissa provine de la verbul arab " harasa", adică "a lovi " sau "a sparge în bucăți". O veche
legendă spune că un soț tunisian poate măsura afecțiunea soției sale după cantitatea de ardei folosită la
prepararea mâncării. Dacă mâncarea devine fadă, bărbatul poate fi sigur că soția nu-l mai iubește.

5. Samsa este compusă din straturi subțiri de patiserie, alternate cu straturi de alune prăjite, tocate și
semințe de susan, însiropate cu sirop de lămâie și de apă de trandafiri.
6. Taginele, vestite deja în întreaga lume, sunt tocane gătite în vase de lut, închise cu capac. Locul de
origine Maroc , Algeria , Tunisia , Egipt , Libia. Mâncarea ar fi fost deja renumită printre oamenii
beduini nomazi din Peninsula Arabică , care au adăugat fructe uscate ca date, caise și prune pentru a le
oferi un gust unic.
Cele mai vechi scrieri despre conceptul de gătit într-o tajină apar în faimoasele One Thousand and One Nights ,
o colecție de povesti în limba arabă din secolul al IX-lea.
 7. Pâinea este atotprezentă pe masa tunisienilor. De la baghetă până la pâinea țărănească, coaptă în
cuptoare de lut numite ”tabouna”, fiecare regiune a țării are specialitățile sale.
Mari amatori de dulciuri, tunisienii au adoptat baclavaua turcească – straturi de aluat foarte subțire intercalate
cu semințe de pin măcinate, migdale, alune, nuci și fistic, îmbibate cu unt, coapte în cuptor și însiropate cu
miere. „Makroudh”, o specialitate din Kairuan, preparată din aluat de semolină umplut cu curmale, pastă de
migdale, este extrem de populară. Ceaiul de mentă este, alături de cafea, băutura cea mai populară.
Deși Tunisia este o ţară musulmană nu se interzice consumul băuturilor alcoolice. Trebuie neapărat gustat
„Celtia”. O bere locală „Boukhat” – ul (ţuică de smochine) sau „Thibarin”, un lichior de curmale extrem de
dulce. Cei care preferă vinurile, pot alege dintr-o gamă largă de vinuri albe, roşii sau rosé.

Ritualul mesei
Localnicii orașului Sfax spun că a folosi tacâmuri la masă e ca și cum ai face dragoste
printr-un intermediar.
 masă de vară poate fi formată din ulei de măsline presat în casă, câteva măsline verzi, pâine țărănească și
o salată de ridichi, sau roșii, servită alături de pește la grătar.
 ca ingredient de bază al bucătăriei sale, peștele și fructele de mare, fiecare regiune, și în special Jerba,
mândrindu-se cu rețetele sale specifice.
 Masa la tunisieni este un eveniment social și este cu atât mai bună cu cât durează mai mult.
 Ca toate bucătăriile mediteraneene, tunisienilor le place să „necăjească” palatul gurii cu o serie de mici
antreuri, care în Grecia, Turcia sau Liban se numesc mezze (de unde și termenul mezelicuri) iar aici se
numesc „kemia”: ton, scoici, mici caracatițe, măsline, harissa, merguez.
O masă tipica ar începe cu „chorba frik” – o supă de miel cu pastă de roșii, coriandru, pătrunjel și diferite
condimente, în care verdețurile proaspete sunt fierte la foc mic, totul fiind apoi servit cu feliuțe de lămâie.

 Urmează apoi delicioasele bucăți de „brik” (carne de miel, vită sau legume și ouă învelite într-o
foaie subțire de aluat și apoi prăjite în ulei)
 urmat de salata „mechouia” – ardei verzi fripți la grătar, roșii și usturoi tocat mărunt, la care se
adaugă condimente, pește, ouă tari, măsline și capere.
 „tajină”, de miel sau vițel, sau o omletă bogată cu carne tocată, legume și brânză.
 Salatele proaspete, patiseria, cafeaua și ceaiul întregesc masa.

Cele 4 sarbatori importante ale tunisienilor

1. Cu ocazia Mouledului (când se comemorează nașterea profetului Allah), în întreaga Tunisie se servește
„zgougou” assida, un desert unic ce-l poți decora cu tot felul de bomboane și preparat din seminte de pin
cu cremă de vanilie și decorată cu alune sau fistic.
Se spune că o femeie care nu știe să facă acest desert nu e pregatită pentru măritiș
2. Eid El Fitr, ziua ce marchează sfârșitul Ramadanului (postul musulman), este sărbătorită de fiecare
familie prin vizitarea familiilor prietene și prin schimb de produse de patiserie și prajituri preparate în
casă, cele mai populare sunt „makroudh” și „bakloua”.
3. Eid El Kebir (sărbatoare care marchează în fiecare an sfârșitul pelerinajului musulmanilor la Mecca)
aduce pe masa tunisienilor zeci de feluri de preparate din carne de miel: „cuminia”, „osbane”.
 4. Ras El Am (sărbătoarea Anului Nou la musulmani) nu se sărbătorește cu șampanie, ci cu „mloukhia”
care înseamnă iută. Frunzele plantei se usucă și se transformă în praf, fiind apoi folosite la îngroșarea și
aromatizarea tocanelor, orezului, supelor etc.
Iuta- In bucătăria arabă din Egipt, Tunisia și Libia planta este folosită la prepararea unor mâncăruri. In celelalte
țări din plantă se obțin fibrele care sunt utilizate în industria textilă.

Tunisia: 5 locuri pe care nu trebuie să le ratezi

1. Orașul Sfânt

Datând de mai bine de 700 de ani, orașul sfânt Sidi Bou Said îți oferă nenumărate prilejuri de încântare.
Străzile pietruite, casele cu fațade vopsite în alb și ferestre albastre, precum și florile cu un colorit aparte, par
desprinse dintr-o poveste din vremuri de mult apuse.

2. Curmali și izvoare

Irigată de mai bine de 200 de izvoare, Oaza Tozeur este una dintre cele mai frumoase atracții din Africa de
Nord-Est. Vegetația sa luxuriantă, stâncile și cărările sale înguste, acoperă o suprafață de mai bine de peste 400
de hectare, oferind vizitatorilor o evadare din peisajul plajelor supraaglomerate.

3. Sare și miraje

După o vizită în Tozeur, o oprire în Chott-el-Jerid este obligatorie. Nu multe priveliști se compară cu cele
oferite de reflecțiile magice de argint și purpură, emise de pătura groasă de sare. Culorile se schimbă aici în
diferite momente ale zilei, făcând ca totul să fie cu adevarat spectaculos în aceste locuri.

4. Târgul de capre și cămile

Aflat la marginea deșertului, Douz este locul în care poți admira o cursă de cămile în deșertul Sahara.
Până și asfințitul soarelui dincolo de linia orizontului aflată în spatele dunelor, de nisip este un spectacol în sine.
Altă atracție este reprezentată de “Festivalul Internațional al Saharei”, un eveniment la care se cântă muzică din
folclorul tradițional, se organizează nunți, iar ogarii sunt trimiși la vânătoare, dincolo de dunele de nisip.

5. Pădurile și lacurile

Există o parte a Tunisiei care câștigă tot mai mult în popularitate și care este complet diferită de
Tunisia turistică. Este vorba despre o zonă aflată în nordul țării, loc cunoscut sub numele de “Tunisia verde”,
unde se află orașul Tabarka. Binecuvântat de un climat mediteranean, peisajul de aici abundă în păduri și lacuri
magnifice.