PREDAREA ISTORIEI IN CONTEXTUL ACTUAL

În acest binom educational, profesorul are o dublă calitate: şi antrenor, şi arbitru.

Profesorul este cel care detine adevărul, care ştie ce este adevărat sau fals, corect sau incorect,
ceea ce trebuie să învete şi să repete elevul (I. Al. Dumitru, p. 52).
Adevărata sa menire este să inlesnească elevilor dezvoltarea deprinderilor
degândire independentă , să nu formuleze adevăruri livreşti, ci să-i determine pe ei să emită
adevăruri noi, să asculte, să pună întrebări, să ofere comentarii, să călăuzească discutiile.
Profesorul trebuie să dezvolte spiritul critic, să elimine inhibitiile pentru opinii
chiar contrare celor formulate de el însuşi. Stabilirea unor atitudini acceptabile, crearea unu
iclimat de respect între elevi şi oferirea unui model de conduită personală sunt standardele
comportamentale specifice unei activităti de acest tip. Într-un eventual decalog de ordinul
competentei ştiintifice următoarele calităti ar face din profesorul de istorie posesorul a
numeroase însuşiri în specialitate metodică ,psihopedagogică şi managerială gândire holistică
a surprinde esenta, principiul, legea, cauza; talentul de a pera cu entităti abstracte;
comprehensiune intensivă şi extensivă ; abilitati hermeneutice; noutatea ideilor; originalitate;
claritate, suplete şi elegantă în gândire şi limbaj; capacitatea de a avea conditiile optime şi
eficiente de comunicare şi învătare activă ; autoperfectionarea continuă (vezi şi A. M. Cazacu,
op. cit., p. 99 şi 180;Şt. Păun, Gh. Dumitrescu, 1996, p. 43).
Apoi, un alt decalog didactico-metodic care ar trebui avut azi în vedere de
profesor i-ar pretinde:
1. să cunoască elementele definitorii ale metodelor;
2. să folosească metodele cele mai adecvate;
3. să evite excesul de povestire, explicatie, prelegere;
4. să eficientizeze învătarea prin descoperire, modelare, instruirea programată ;
5. să accentueze latura formativă a metodei;
6. să înarmeze elevul / studentul cu tehnici de învătare rapidă şi eficientă ;
7. să adapteze metodele în functie de continutul temei şi de obiectivele operationale;
8. să elaboreze strategii didactice eficiente;
9. să identifice din metodele de predare /cercetare a istoriei metode şi procedee de
predare / învătare;
10. să folosească nu doar o singură metodă , ci o varietate de metode. Modelul didactic
dominant rămâne acela în care profesorul este plasat în prim-plan, care în viitor va
deveni un facilator şi bun organizator al procesului de învătare.
Îl întâlnim în primul rând în sistemul educational institutional, formal,
în învătământ. Aici îşi realizează menirea sa fundamentală , de a forma, prin diferite mijloace
şi metode, personalităti distincte, responsabile, integrate în societate. Îl regăsim în activitătile
extracurriculare şi extraşcolare care întregesc educatia strict curriculară . Prin intermediul
unor actiuni diferentiate care tin cont de dorintele şi de interesele elevilor (excursii tematice,
vizite la muzee şi expozitii, concursuri interdsciplinare etc.) el poate întregi profilul
educational al acestora. Competenta sa profesională presupune o cultură specifică şi o
componentă interumană , capacitatea de a organiza munca în echipă , diversitatea sarcinilor,
precum şi componenta etică (modul de prezentare)Profesorul de istorie poate şi trebuie să se
implice mai mult în viata comunitătii în care trăieşte. Capacitatea de a cultiva şi întretine
raporturi specifice cu eşaloanele ierarhice superioare (director, inspectori, etc.), de a controla
calitatea şi cantitatea muncii didactice,eficacitatea, prezenta, imaginea proprie, autoritatea în
fata elevilor (şi a părintilor lor!) şi calitatea dialogului didactic.

6
 Misiunea de dascăl implică o pregătire complexă , exemplară pentru a fi un
creator de modele, de proiecte educationale, de metode şi procedee. Toate acestea cer o
perfectionare continuă în domeniul specialitătii, studierea unei biografii selective,complexă şi
actuală , a unor instrumente moderne de informare, precum şi lecturarea ultimelor titluri din
domeniul pedagogiei şi didacticii.
Proiectarea activitătii anuale şi semestriale va fi elaborată numai după studierea
aprofundată a Programei şcolare .Profesorul trebuie să fie exigent, drept, să lucreze
sistematic, să colaboreze cu diferite reviste, să fie punctual, consecvent, optimist, adaptabil,
dacă vrea să fie model în clasă , în unitatea de învătământ, în societate. Să caute să pună
stavilă extravagantelor,care constituie un mare pericol pentru învătământ, să se opună oricăror
interventii care duc la diminuarea prestigiului şcolii.
Tendintele actuale în realizarea unei educatii şi a unei culturi prin intermediul
istoriei presupun:
 cultivarea la elevi a sentimentului de încadrare în dimensiunea europeană ,deschisă
către restul lumii;
 dezvoltarea capacitătilor critice ale acestora, a abilitătilor de a gândi pentru ei înşişi, de
a manifesta obiectivitate şi rezistentă la manipulare;
 analiza evenimentelor şi momentelor care au marcat istoria Europei prin anumite
perioade şi fapte, studiate la nivel local, national, uropean,global;
 studierea fiecărei dimensiuni a istoriei europene, nu doar a celei politice, ci şi a celei
economice, sociale, culturale, religioase; dezvoltarea curiozitătii şi a spiritului de
cercetare, în special prin utilizarea metodelor de investigatie în ceea ce priveşte
moştenirea istorică , o zonă care poate stimula influentele interculturale; studierea
evenimentelor controversate şi sensibile prin luarea în discutie a diferitelor fapte şi
opinii;
 democratizarea relatiei profesor-elev.
În acest caz suntem puşi în situatia de a înlocui modelul traditional al elevului
cuminte, aşezat în bancă , de cele mai multe ori cu mâinile la spate, care ascultă ceea ce i se
spune şi răspunde numai atunci când este întrebat. Elevului secolului al XXI-lea trebuie să-i
creeze un nou mediu de învătare în care să aibă initiativă , să participe direct la procesul de
învătare prin valorificarea cunoştintelor, să cunoasca:
- Care este statutul să uşi al profesorului de ştiinte socio-umane în sistemul de învătământ?
- Cum ar trebui să se comporte profesorul de istorie şi cel de ştiinte soio-umane în câmpul
sistemului educativ?
- Care sunt relatiile dintre profesorul de istorie / de ştiinte socio-umane şi ceilalti profesori sau
dintre cei dintâi şi elevi şi cum functionează ele?
- În ce măsură a devenit profesorul de istorie / ştiinte socio-umane un catalizator şi
coordonator al eforturilor educationale?
- Care sunt scopurile predării istoriei şi ştiintelor socio-umane în şcoală?
- Cum putem mentine echilibrul între cunoaştere, întelegere, aptitudinile/abilitătile specifice
elevilor?
- Cum putem include în predarea istoriei o societate în dimensiunile sale perfect
multiculturală ?
- Ce şi cum ar trebui să-i întrebăm pe elevi la orele de istorie şi ştiinte socio-umane?
- Ce şi cum putem face ca predarea istoriei să devină ceva atractiv pentruelevi?
- Ce înseamnă azi a face educatia patriotică elevilor prin predarea istoriei.