1.

Circumstanţialul de loc are drept poziţie sintactică compatibilitatea cu exprimarea prin

adverbul unde şi deţine ca substituţi:
a. Adverbul de loc: Am fost aici ȋn vacanţă.
b. Substantiv:
c. pronume: A venit la el.
d. numeral cu valoare substantivală: Se aşezase lângă primul.
e. propoziţional: Am plecat la cine a avut nevoie.
2. Circumstanţialul de timp are ca poziţie sintactică adverbul când, având ca substituţi
următoarele părţi de vorbire:
a. Adverb cu sau fără prepoziţie: Ieri am muncit la serviciu.
De azi vreau să văd un serial la TV.
b. Substantiv: Soseşte din primăvară.
c. Pronume: După toate acestea vreau să renunţ.
d. Numeral cu valoare substantivală: A ajuns ȋnainte de al doilea.
e. Verbe la gerunziu: Trecând râul din piatră ȋn piatră a ajuns la celălalt mal.
f. Verbe la infinitiv: Până a nu pierde cartea, citise cu plăcere.
g. Propoziţional: El vine la noi ori de câte ori are nevoie.
3. Circumstanţialul de mod se defineşte prin poziţia sintactică adverbul cum şi are ca
substituţi:
a. Adverb de mod: Am mers repede pentru a ajunge la timp.
b. Substantiv: Călătorim cu avionul.
c. Pronume cu prepoziţie: Plecăm cu toţii. / Aleargă ca voi.
d. Numeral cu valoare substantivală: Ei merg doi câte doi.
e. Verbe la gerunziu: Muncea asudând ȋn fiecare zi.
f. Verbe la infinitiv cu prepoziţie: A plecat fără a spune un cuvânt.
g. Interjecţie: Bate cioc-cioc ȋn uşă.
h. Propoziţional: A rezolvat problema cum a putut.
4. Circumstanţialul cantitativ se evidenţiază prin raportul de substituţie cu adverbul
cât. Această poziţie poate fi realizată prin:
a. Adverb: Vorbeşte mult. /Cât donează?
b. Substantiv: A aşteptat un minut. / Contractul a costat bani mulţi.
 c. Propoziţional: Adună atât cât ȋi trebuie.
5. Circumstanţialul de cauza are următoarele poziţii sintactice:
a. Substantiv: Din neatenţie a pierdut autobuzul.
b. Pronume: Am fost certat din cauza lui.
c. Numeral: A luat nota patru din cauza celor trei.
d. Adjectiv: Aş vrea să plâng de fericit.
e. Verbe la gerunziu: Fiindu-i teamă, a fugit.
f. Verbe la infinitiv: A fost pedepsit pentru a nu-şi fi scris tema.
g. Locuţiune adverbială de cauză: De aceea nu a luat, pentru că te-ai fi supărat.
h. Propoziţional: Şi-a luat umbrelă, pentru că ploua.
6. Circumstanţialul de scop prezintă următoarea clasă de substituţi:
a. Substantiv: S-a pregătit pentru examen.
b. Pronume relativ-interogativ: De ce ai venit? / La ce ai mai stat?
c. Verbe la infinitiv: Am fost ales pentru a câştiga.
d. Verbe la supin: El merge la cules de struguri.
e. Adverbe şi locuţiuni adverbiale de scop: Dinadins face aşa. / De aceea a sosit
pentru a se plânge.
f. Propoziţional: Ȋn curând vom da teza şi pentru asta trebuie să ne pregătim serios.
7. Circumstanţialul condiţional are drept poziţii sintactice:
a. Substantiv: Ȋn caz de incendiu formaţi numărul 112.
b. Pronume: Fără tine, nu aş fi putut să ȋnving.
c. Adjectiv pronominal posesiv: Ȋn locul tău, nu aş fi venit azi.
d. Numeral cu valoare substantivală: Fără amândoi, nu câştigam.
e. Verbe la gerunziu: Citind, vei descoperi adevărul.
f. Verbe la infinitiv: Fără a fi ȋnvăţat, copilul trecut strada pe zebră.
g. Adverbe şi locuţiuni adverbiale: Ȋnvăţaţi, altfel veţi regreta.
h. Propoziţional: Mănâncă, nu mănâncă, tot se ȋngraşă. / Aş pleca numai dacă aş fi
lăsat.
8. Circumstanţialul concesiv este exprimat prin:
a. Adverb: Totuşi a fost destul de interesant.
b. Substantiv: Cu toată zăpada depusă, grâul se va face anul acesta.
 c. Pronume: Cu toate cele văzute, a stabilit sentinţa.
d. Verb la gerunziu: Chiar având bani, tot nu vei putea intra.
e. Verb la infinitiv: Fără a se lăuda, a câştigat premiul.
f. Propoziţional: Deşi nu are dreptate, ȋşi menţină părerea.
9. Circumstanţialul consecutiv poate avea următoarele poziţii sintactice:
a. Substantiv: El s-a speriat de moarte.
b. Verbe la infinitiv: Era prea naiv pentru a-şi da seama de cele ȋntâmplate.
c. Verbe la supin: A muncit atât de mult, de nerecunoscut.
d. Verbe la gerunziu: Lovitura a atins geamul atât de tare, spărgându-se.
e. Propoziţional: S-a pregătit atât de mult, ȋncât era prea obosit dimineaţă să răzbată.
10. Circumstanţialul instrumental se exprimă prin nominale incluse ȋn grupuri
prepoziţionale:
a. Substantiv: „Acum femeia loveşte surd cu vârful unghiilor pe o uşă” (I.L.
Caragiale, Păcat…)
„Ş-acel rege-al poeziei,veşnic tânăr şi ferice, / Ce din frunză ȋţi doineşte, ce
cu fluierul ȋţi zice,ce cu basmul povesteşte –veselul Alecsandri” (M. Eminescu –
Epigonii)
Mulţumită tehnologiei am evaluat.
b. Adjectiv: A devenit ceea ce este datorită ajutorului tău.
c. Verbe la infinitiv: Ȋncepem prin a vă ura bun venit.
d. Verbe la supin: L-am recunoscut după mers.
e. Verbe la gerunziu: A intrat ȋn clădire spărgând uşa.
f. Propoziţional: M-a lovit cu ce i-a venit la mână.
11. Circumstanţialul de relaţie cuprinde clasa de substituţi:
a. Substantiv: Cât priveşte olimpiadele, rezultatele sunt satisfăcătoare.
b. Pronume: Nu e bun la nimic.
c. Numeral: Pentru unii, noaptea e un sfetnic bun.
d. Adjectiv: De frumoasă, era frumoasă Cosânzeana.
e. Verbe la infinitiv: E nedrept ȋn a-i pedepsi pe cei nevinovaţi.
f. Verbe la supin: De ȋnvăţat, ce aţi mai ȋnvăţat?
g. Adverb: De bine, era bine să-l ascultăm pe acest om.
 De departe, e departe dar peisajul merită.
De târziu, este târziu, dar nu pot să adorm.
h. Propoziţional: „Puiculiţă, pui păun,
Treci la badea peste drum
Să cercăm vinul de-i bun!
12. Circumstanţialul sociativ are ca substituţi:
a. Substantiv: Să nu veniţi fără Andrei.
b. Pronume: A ieşit la plimbare cu el.
c. Numeral: Va munci laolaltă cu cei doi.
d. Propoziţional: A plecat ȋmpreună cu cine venise.
13. Circumstanţialul opoziţional poate fi exprimat prin:
a. Substantiv: Ȋn loc de cadou, am primit bani.
b. Pronume: Ȋn loc de aceia, i-am primit pe aceştia.
c. Numeral: Ȋn loc de amândoi, au venit toţi trei.
d. Adjectiv: Ȋn loc de frumoasă, bluza era urâtă, urâtă.
e. Propoziţional: Ȋn timp ce muzica ȋmi face bine, zgomotul mă ȋnebuneşte.
14. Circumstanţialul cumulativ poate fi definit prin substituţi ca:
a. Substantiv: Pe lângă o bluză, şi-a cumpărat şi o rochie.
b. Adjectiv: Pe lângă galbeni, a pus la mâncare şi roz.
c. Adverb: Ȋn afară de azi, veţi veni şi mâine la repetiţii.
d. Locuţiune adverbială: A plouat trei zile la rând, plus de asta, se anunţă şi
ninsori.
e. Propoziţional: Ȋn afară că ascultăm muzică, ne şi relaxăm
15. Circumstanţialul de excepţie prezintă următoarea clasă de substituţi:

a. Substantiv: Ȋi plac toate materiile, mai puţin fizica.

b. Pronume: Cu excepţia ta, nimeni nu s-a pregătit.
c. Numeral: Nu mi-e frică de nimic, ȋn afară de cei doi.
d. Verbe la infinitiv: Ȋi plăcea să facă orice, mai puţin a citi.
e. Adverb: Mă poţi vedea oricând, mai puţin acum.
f. Propoziţional: Ȋn afară că râzi tot timpul, altceva nu mai ştii să faci.
Sus / jos

Problema cu care ne confruntăm în ceea ce priveşte adverbele opuse sus / jos, ţine de
caracteristica locului indicat, ce poate fi mai înalt (în sus) sau mai puţin ridicat (în jos).

Ȋn lucrarea „Tipologie şi istorie” a Mariei Manoliu – Manea, este precizat faptul că, „verbele de
mişcare cer ca Ablativul cauzativului asociat să fie coreferent cu Nominativul de sub P1
(obiectul care se deplasează)1”. Autoarea menţionează că, în momentul în care verbele de
deplasare sunt construite cu un pronume reflexiv, devin identice cu verbele de mişcare (ex: a se
da jos din copac – a se duce).

O caracteristică interesantă, a acestei clase de verb2, are în vedere disticţia dintre intranzitivele
active, tranzitivele active şi reflexive (ex: am urcat în autobuz – l-am urcat în autobuz – m-am
urcat în autobuz). Excepţie fac verbele „transgresive”, care se păstrează ca tranzitive, atunci când
Ablativul punctului de pornire şi Locutivul punctului final prezintă acelaşi Caz (ex: trec râul, urc
panta).

Romanul lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”este o operă
literară în care arta analizei cunoaşte unul dintre cele mai mari succese. Tudor Vianu vorbeşte
despre povestea lui Stefan Gheorghidiu, student la filozofie, se înrolează în război, este cuprins
de permanent de gelozie, acest sentiment având ca rezultat declanşarea stării de agonie şi
pierderea iubirii sale. Atmosfera creată pe parcursul operei ne dezvăluie „scene patetice, cu
disecţii psihologice de mare fineţe3”

Al. Rosetti ne dezvăluie că, autorul operei, a descoperit întâmplător, printr-o excursie la
Câmpulung, peisajul de munte. Tabloul munţilor albaştri a rămas păstrat în mintea eului creator,
până când, după douăzeci de ani, l-a revăzut, privindu-l cu alţi ochi. Această imagine este
amintită în capodopera noastră, în momentul în care protagonistul romanului parcurge acelaşi
drum, însă în împrejurări diferite, pe câmpul de luptă, având funcţia de sublocotenent într-o
unitate de infanterie, în perioada Primului Război Mondial4.

1
Maria Manoliu – Manea, Tipologie şi istorie. Elemente de sintaxă comparată romanică, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti, 1977, p. 130.
2
Ibidem, p. 131 – 134.
3
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p.
355.
4
Ibidem, 365-366.
Mai mult, Ov. S. Crohmălniceanu observă o oarecare asemănare între personajele lui Petrescu şi
cele ale lui Stendhal. Astfel, la Camil Petrescu găsim personaje ce fac parte din sfera intelectuală,
cu oameni care îşi cunosc menirea şi sunt motivaţi de faptul că viaţa trebuie trăită conştient. Prin
acest fapt, este construită deviza scriitorului, şi anume „câtă luciditate, atâta dramă”.