prof.dr.ing.

Lăcrămioara Diana Robescu

 Capitolul 9

Dezinfecția apelor uzate

Agenţii patogeni sunt factori poluanţi care se disting de cei chimici prin
următoarele:

a) nu apar sub forma unei soluţii, ci există ca particule discrete;

b) elementele patogene se găsesc depuse sau adsorbite pe substanţele în

suspensie şi deci riscul de apariţie a unei infecţii nu depinde de
concentraţia lor medie în apă;

c) unele elemente patogene se multiplică atunci când mediul este favorabil

– alimente, băuturi – şi deci creşte riscul contaminării;

d) relaţia doză/efect nu este cumulativă în cazul elementelor patogene

 ➢ în apele uzate urbane sunt:
• 107…109 bacterii coliforme totale/100 ml
• 106…108 bacterii coliforme fecale/100 ml

➢ procesele fizice pot elimina 60…70%

Dezinfecţia este operaţia prin care se urmăreşte neutralizarea

şi distrugerea germenilor patogeni, a virusurilor, a paraziţilor
pentru a împiedica orice contaminare la deversarea apelor
uzate sau epurate în mediul înconjurător
Metode fizice
• termice
• electrice
• lumina solară
• expunere la radiaţii ultraviolet
• microunde
• ultrasunete
• iradiere cu raze gamma

Metode chimice – cu oxidanţi chimici:

• halogenii şi compuşii lor activi
• ozon
• permanganat de potasiu
• apă oxigenată
• tratare cu ioni metalici (argint)
Factorii care influenţează dezinfecţia sunt:

a) tipul şi natura microorganismelor;

b) natura şi cantitatea de dezinfectant sub forma sa activă;
c) starea psihologică a microorganismelor şi a biofilmului;
d) rezistenţa microorganismelor la dezinfectant;
e) doza de tratare cu dezinfectant precizată prin concentraţia reactivului şi
timpul de contact;
f) factorii inhibitori ai procesului: pH-ul amestecului polifazic, temperatură,
mediul ionic etc.;
g) interferenţa fizică şi chimică a compuşilor din apă cu dezinfectantul (de
exemplu - compuşii organici dizolvaţi, turbiditatea, materiile anorganice);
h) diferenţa dintre speciile microbiene.
Doza de tratare cu dezifectant (clor, ozon, tratare cu
ultraviolete etc.) se exprimă prin produsul dintre intensitatea
x timpul de expunere.

N = N 0 exp ( − K t )
N, N0 reprezintă numărul de germeni dintr-un volum de 100 ml

Constanta vitezei de inactivare - legea lui Watson:

K=C t n

C[mg/l] este concentraţia dezinfectantului

t[s] – timpul de expunere necesar pentru inactivarea
unui anumit procent din populaţia bacteriană

n – coeficient de diluţie
Dezinfectia cu UV

Mecanismul primar de acţiune a radiaţiei ultraviolete, cu lungimea de undă de

265…310…500 nm, în uciderea microorganismelor, este distrugerea acizilor
nucleici celulari în special acidul dezoxiribonucleic

Doza se referă la intensitate şi timp şi se recomandă mai multe lămpi

distanţate la 12,5…50 mm.
 Avantaje:
a) în urma tratării nu apar produşi chimici toxici reziduali;
b) radiaţia ultravioletă are proprietăţi antivirucide;
c) procedeul are o fiabilitate ridicată; d) este simplu la operare;
d) costurile sunt apropiate de cele ale clorinării

Dezavantajul metodei este că tratamentul nu este remanent

(remanenţă – persistenţa în timp a anumitor caracteristici – de
exemplu în acest caz puterea biocidă).
Dezinfectia cu clor si produsii lui

Clorul este furnizat sub formă:

a) lichidă – cu greutatea de 1,5 ori mai mare decât cea a apei; el se

păstrează în butelii de oţel la presiunea de 6…8 bari, în cantitate de
25…45 kg; sub această formă este de preferat pentru tratarea apei;
b) gazoasă – lichefiat prin comprimare la 5…10…30 bari şi răcire.

➢ dezinfectant şi oxidant puternic care asigură un

standard ridicat de igienă la un preţ de cost
relativ scăzut
Dezavantajele folosirii clorului sunt:
a) clorul se combină cu fenolii existenţi în apele de suprafaţă – se formează
clorfenolul cu gust şi miros neplăcut;
b) efectul oxidant nu este întotdeauna satisfăcător în special atunci când sunt
concentraţii mari de substanţe organice sau acizi humici;
c) clorul remanent în apă scade în timp şi deci trebuie reinjectat în diverse
puncte ale reţelei;
d) efectul lui oxidant nu se simte asupra fierului sau manganului conţinut în apă;
e) oxidarea substanţelor organice şi a acizilor humici conduc la formarea
produşilor trihalometani care sunt cancerigeni; reducerea acestor produşi
organocloraţi în apă se poate face prin schimbarea pH-ului;
f) în apă poate să apară o culoare galbenă datorită clorului; g) creşte consumul
de clor când în apă sunt compuşi de amoniu;
h) o problemă deosebită este interzicerea transportului de clor în cisterne sau
containere pe şosele
Dioxidul de clor este un gaz instabil care se prepară la locul de utilizare
prin oxidarea unei soluţii de clorit de sodiu (NaClO2) cu ajutorul clorului
sau a acidului clorhidric, conform reacţiei:

2 NaClO2 + Cl2  2 ClO2 + 2 NaCl

Hipocloritul de sodiu este o soluţie lichidă galbenă, corozivă, cu un conţinut de

clor de maximum 15%. Soluţia nu este stabilă în timp ea pierzând 2…4% pe
lună, procent care poate creşte dacă se majorează temperatura. Apa de Javel se
vinde în stare lichidă cu o concentraţie de 152 gr/l care permite obţinerea a circa
7,5 litri de soluţie cu 20 gr/l.

Hipocloritul de calciu este un praf solid alb, coroziv, alcalin (conţine

sodă) cu o concentraţie de clor de 60…70%. Substanţa pulverulentă
poate pierde 2,0…2,5% pe an. Pulberea este iritantă şi poate genera
incendii spontane. Ea trebuie stocată departe de orice sursă de
căldură, acizi sau materii organice oxidabile.
Pentru distrugere este necesar clor rezidual în apă de
2,0…5,1 mg/l la 230C în 20 minute. Pentru a distruge 60…100
germeni/ml în 15 minute la pH = 7, la temperatura de 100C,
este necesară o concentraţie de clor rezidual de 5 mg/l, la 200C
doar 2 mgCl/l, iar la 300C un singur mgCl/l.

Această concentraţie descreşte cu creşterea timpului de

contact şi se majorează cu pH-ul şi numărul de bacili din apă.

Astfel, clorul rezidual poate fi:

2,0 mgCl/l pentru pH = 5
2,5 mgCl/l în cazul pH = 7
7 mgCl/l dacă pH = 9
 Dezinfectia cu ozon

Ozonul este un gaz albastru cu masa moleculară 48 gr/mol, densitatea relativă

la aer 1,66, sau valoare absolută la zero grade 2,143 kg/m3

Ozonul, cu formula chimică O3, este

obţinut prin trecerea aerului uscat sau a
oxigenului printre electrozi racordaţi la o
sursă de curent

Echipamentul pentru ozonizare are următoarele unităţi:

a) unitatea pentru prepararea aerului;
b) generatorul de ozon;
c) sursa de energie pentru alimentare;
d) reactorul de oxidare/dezinfecţie
Avantajele tratării cu ozon sunt:
a) dezinfectarea rapidă şi inactivarea viruşilor;
b) microflocularea – formarea de substanţe organice precipitabile; c) nu necesită
substanţe chimice auxiliare procesului în scopul realizării precipitării, floculării,
coagulării etc.
c) eliminarea anumitor substanţe chimice rezistente la tratarea biologică şi persistente,
precum şi a fierului, manganului, cianurilor, sulfaţilor, fenolului etc.;
d) nu conduce la compuşi chimici secundari cancerigeni;
e) prezenţa oxigenului rezidual.

Dezavantajele sunt:
1. consumul ridicat de ozon pentru tratare;
2. necesită etape şi instalaţii de tratare ulterioară;
3. costuri ridicate de investiţie şi exploatare;
4. control dificil – transportul ozonului determină eficienţa utilizării.