Medii de Transmisiune Retele de Telecomunicatii

Sorin Popescu -TD 4.
REŢELE DE TELECOMUNICAŢII 86
4
REŢELE DE TELECOMUNICAŢII
4.1 Medii de transmisiune

Transmisiunile de date se realizează de obicei pe circuite vocale sau de
bandă largă furnizate de către Administraţiile Naţionale de Telecomunicaţii la
cererea fiecărui beneficiar. Cel mai adesea se utilizează circuite telefonice din
reţeaua comutată. care permite stabilirea legăturii între oricare doi abonaţi
telefonici aflaţi oriunde în lume. Suportul fizic, adică mediul de transmisiune,
poate fi constituit din:
- circuite metalice (fizice): linii aeriene şi linii în cablu simetric sau
coaxial;
- linii de radioreleu;
- legături radio;
- fibre optice.
4.1.1 - Linii metalice simetrice
Aceste linii sunt alcătuite dintr-o pereche de conductoare metalice (de

obicei din cupru) paralele situate la o anumită distanţă.
Se folosesc până la frecvenţe de:
- 150 KHz pentru linii aeriene;
- 500 KHz pentru linii în cablu simetric;
- 10 MHz pentru linii în cablu coaxial (nesimetric).
Linia metalică este un circuit electric cu constante distribuite.
Cele două fire prezintă o capacitate şi o inductanţă repartizate uniform şi
continuu pe unitatea de lungime. Există de asemenea şi o rezistenţă a firelor -
distribuită longitudinal - precum şi o rezistenţă de pierderi sau de izolament
(transversală) între conductoare (fig.4.1).
Pentru a găsi capacitatea c = lC între cele două conductoare paralele se aplică
legea fluxului electric unui cilindru de lungime l şi de rază x:
Ψ =D(x)S(x)=E(x)2 x l =q = cU = lCU (4.1.1-a)
87 Sorin Popescu -TD 4. REŢELE DE TELECOMUNICAŢII
E(x) = CU/(2x) = q/(2 x l) (4.1.1-b)
Fig. 4.1 - Un element de linie metalică simetrică
Aplicăm apoi formula de definiţie a tensiunii electrice ca o integrală de linie între

două puncte (aici ele sunt pe suprafeţele celor două conductoare):
D-d / 2 D-d / 2
CU dx CU 2D
U =  E ( x ) d x    ln
x=d / 2
2 x = d / 2 x 2 d
(4.1)
Această tensiune se dublează considerând şi efectul sarcinii de pe al doilea fir.
Pentru formula inductanţei distribuite trebuie aplicată legea circuitului magnetic
pe un contur circular în jurul conductorului parcurs de curentul I:
umm = I = 2π x H,
unde umm este tensiunea magnetomotoare iar H este intensitatea câmpului
magnetic. Fluxul magnetic Φ este utilizat pentru definirea inductanţei L astfel:
D-d / 2 D-d / 2
 dx
d = BdS = l H(x)dx;    l  l LI = l  H(x)dx  lI 
x=d / 2
2 x =d / 2 x
(4.2)
Rezultă formulele capacităţii C şi inductanţei L specifice ale liniei:
πε  Farad  μ 2D  Henry 
C=   ; L= ln
2D  metru  π d  metru  (4.3)
ln
d
Ele depind de permitivitatea electrică ε a mediului dintre conductoare şi de
permeabilitatea magnetică μ a acestuia.
Pentru circuitele în cablu ε = ε0εr iar μ = μ0.1, deoarece izolamentul între fire este
din hârtie sau stiroflex, care au o permitivitate electrică importantă, iar
permeabilitatea magnetică relativă μr este egală practic cu unitatea.
În cazul circuitelor aeriene εr = 1 şi μr = 1, cu excepţia circuitelor de fier aeriene
unde există flux magnetic semnificativ şi în conductor (calculaţi-l !) astfel că
apare şi o inductanţă intrinsecă (internă):
Li = μ 0μr /π
destul de importantă. Pentru μr = 1 (circuit de cupru spre exemplu - material
diamagnetic, sau de aluminiu, paramagnetic) Li este neglijabilă.
Valorile numerice pentru linii aeriene de cupru sunt de câţiva (5-6) nanofarazi per
kilometru şi respectiv (2-3) milihenry/km. Pentru cabluri urbane inductanţa este
neglijabilă pentru frecvenţe joase iar capacitatea este de 40-50 nF/km, aproape
4.1 Medii de transmisie 88
independent de grosimea firului.
Linia aeriană este caracterizată şi printr-o rezistenţă longitudinală R, care la
frecvenţe joase se poate calcula cu formula R = ρl/s.
Valorile sunt de la câţiva ohmi/km pentru linii aeriene de cupru (d= 3 mm) până la
câteva sute de ohmi/km pentru o pereche în cablu urban de 0,4 mm.
La frecvenţe înalte rezistenţa creşte mult prin efect pelicular şi prin efectul de
proximitate între conductoare.
Între conductoare există o perditanţă G = I/U [mho/m=Siemens] (o conductanţă
transversală) dependentă de tipul izolamentului utilizat (aer, hârtie, stiroflex) şi
care creşte rapid cu frecvenţa prin fenomene de polarizare.
Mărimile R, L, C, şi G se numesc parametrii primari ai liniei lungi. În funcţie de
ei se calculează parametrii secundari ai liniei, care sunt:
a) - impedanţa caracteristică Z0; b) - exponentul de propagare 
Vom vedea în cele ce urmează semnificaţia fizică a acestor mărimi.
În figura 4.2 se prezintă o porţiune infinit mică de lungime dx izolată din linie şi
reprezentată prin circuitul R L C G echivalent.
Fig.4.2 - Element infinitezimal de linie metalică
Din examinarea directă a schemei rezultă relaţiile:

 u  x ,t   i  x, t 
- = R i  x, t  + L (4.4)
x t
 i  x,t  u  x,t 
- = u  x,t  G + C (4.5)
x t
din care se obţin prin derivări succesive două ecuaţii diferenţiale de ordin II în
raport cu tensiunea u(t) şi curentul i(t). Ecuaţia tensiunii este:
 u  LC  u =  LG + RC  u + RGu
2 2
(4.6)
x 2 t 2 t
Pentru uşurinţa găsirii soluţiilor acestei ecuaţii vom trece la reprezentarea
mărimilor în complex, considerând mărimile de formă sinusoidală. Tensiunea
într-un punct la distanţa x va depinde de timp, de frecvenţă şi de coordonata
spaţială x prin relaţia:
u1  t, x  = A  , x  cos t +    , x    U  , x  = A  , x  e j    , x  (4.7)
Relaţiile (4.4) şi (4.5) devin deci:
U I
 =  R + j  L  I;  =  G + j C  U (4.8)
x x
Derivând încă odată în raport cu x şi substituind, rezultă:
2
d U =  R + j  L  ( G + j C ) U = 2 U ;

dx 2 (4.9)
   R + j  L  G + j  C 
Soluţiile ecuaţiei diferenţiale se găsesc folosind rădăcinile ± ale ecuaţiei
algebrice : y 2 –  2 = 0
numită "ecuaţie caracteristică". Soluţia va fi de forma:
U = C1e x  C 2e x (4.10)
unde constantele C1 şi C2 se găsesc din condiţiile la limită (pe frontieră).
Putem verifica imediat că (4.10) este soluţie a ecuaţiei (4.9).
La capătul îndepărtat, pe rezistenţa de sarcină Rs, avem relaţia simplă:
U(l,ω)=-ZsI(l,ω)
de unde, folosind relaţia următoare, găsim:
(R+jωL)I=-dU/dx,
C1 e 1
+ C2 e  1
= Zs

R + j L
 
C 2 e  1  C 1 e  1 ;
(4.11)
R + j L R + j L
= _ Z0
 G+ j C
Aici apare clar pusă în evidenţă mărimea Z0 numită de mai înainte impedanţă
caracteristică pentru motive care se vor vedea imediat.
Grupând în (4.11) constantele rezultă:
C1 = Zs - Z0 - 2 1
e (4.12)
C2 Zs + Z0
Se fac apoi următoarele notaţii:
-
  Z s Z0 ;  C1 = C 2 e x (4.13)
Z s + Z0
Mărimea ρ se numeşte coeficient de reflexie. Într-adevăr, se observă că
dacă ρ =0 deci respectiv dacă Rs = Z0, atunci C1 = 0 şi se obţine:
U x,   = C 2 e x (4.14)
adică soluţia conţine un singur termen, care reprezintă unda directă scăzătoare
cu distanţa x. În general însă:

U x ,   = C 2 e x +  e   2l  x    (4.15)
unde numai constanta C2 rămâne să fie determinată în funcţie de excitaţia
aplicată şi deci de rezistenţa internă Ri a sursei.
Fig.4.3 - Linie adaptată; sursa de semnal are rezistenţa internă R1;

pentru adaptare, R1 trebuie să fie egală cu Z0 impedanţa caracteristică a liniei
Primul termen este unda directă cum am mai spus; al doilea este o tensiune
provenită din C2, ajunsă la destinaţie atenuată pe distanţa l, reflectată cu
coeficientul ρ şi întoarsă în punctul x prin parcurgerea distanţei l-x, de unde
rezultă exponentul 2l-x ca lungime de atenuare. Este "unda reflectată".
Notând cu U0=U(0) tensiunea la intrare pentru x=0 avem, din (4.10) şi (4.14):
U0
U0 = C1+ C2  C2 = (4.16)
1 + ρ  e 2l
Tensiunea la capul îndepărtat se află din (4.14) cu x=l, înlocuind C2 din (4.15):
 1 + ρ  e  l
U1 = U0 (4.17)
1 + ρ  e  2l
Pentru ρ = 0 dispare unda reflectată şi avem:
Z s = Z0  U1  U0 e l (4.18)
Se spune că linia lucrează în regim adaptat.
Atenuarea complexă se defineşte ca fiind măsura logaritmică a raportului
puterilor la intrare şi la ieşire:
1 P0 1
A  ln = ln U0 I0 = ln U0 ; A =   j   l  l (4.19)
2 P1 2 U1I1 U1
Mărimea γ=α+jβ, adică ceea ce am numit deja exponentul de transfer sau
constanta de propagare a liniei, este măsura atenuării liniei pe unitatea de
lungime, de obicei un kilometru. Scriind din nou (4.18) sub forma:
l j l
U0 / U1 = e e , (4.20)
găsim acum, prin logaritmare raportului, interpretarea lui α:
ln P0 = ln U0 I0 =  l  Re l  (4.21)
P1 U1I1
care reprezintă atenuarea puterii active, măsurată logaritmic. Ea se numeşte
atenuare lineică şi se măsoară în Neperi/metru sau, mai adesea, în Np/km.
Din (4.19) şi din relaţia iniţială de definiţie (4.7) a tensiunilor complexe rezultă şi
interpretarea parametrului β = Im{γ}. El reprezintă defazajul între tensiuni pe
unitatea de lungime (m sau km) şi se măsoară în radiani/metru (km).
 l = ln A0 ;  l  0  1 (4.22)
A1
Pentru a separa părţile reală şi imaginară ale lui γ rescriem relaţia (4.9):
γ  RG   2LC + j ω  LG + RC  = α  j β (4.23)
Prin ridicare la pătrat şi identificarea părţilor reală şi imaginară se ajunge la un
sistem algebric de două ecuaţii, care se poate rezolva.
Este de interes un caz particular în care este îndeplinită condiţia lui Heaviside:
RC =LG:

2
=  RG  2

+ j LC  2
+ 2 j  LGRC ; 
(4.24)
 =  + j = RG + j LC
de unde rezultă concluziile:
α  ω = RG Np/m  constanta ;
(4.25)
     ω LC Rad / m = liniara
d   
t g    = LC  sec /m  constant (4.25.a)
dω
Condiţia lui Heaviside este o condiţie de nedistorsionare, deoarece atenuarea
α şi timpul de propagare de grup tg sunt constante cu frecvenţa.
Condiţia lui Heaviside este bine aproximată de liniile aeriene de cupru cu
distanţa între fire D = 20 [cm] şi grosimea d = 3 [mm]. Rezultă atunci
Z0 = 600 [Ω], valoare care constituie un standard general în telecomunicaţii.
Viteza de propagare de grup se defineşte ca fiind:
1 1  metri  1
v g  ω  =   = ; (4.26)
t g  ω LC  secunda  εμ
1 1 c m 
v g  ω = = 0   (4.26.a)
ε0 μ0 ε r μr nr  s 
unde c0 este viteza luminii în vid, egală cu 3.108 [m/s], iar nr corespunde
indicelui de refracţie al mediului din optica geometrică.
Semnalul se propagă pe liniile metalice cu o viteză egală cu aceea a luminii în
mediul liber, dacă au aceleaşi constante electromagnetice ε şi μ.
Pentru circuitele în cablu, din cauza distanţei foarte mici între conductoare,
inductanţa L este mică (uneori poate fi neglijată). Capacitatea creşte la valori de
circa 50 [nF/km]. Cu L=0 şi G=0 exponentul de propagare γ devine de forma:

j
γ  R j ωC= 2π f RC e 2 =
N p   rad 
(4.27)
  1 + j π RC f  α     =k f
m  m 
Se observă că atenuarea (exprimată în Neperi/metru) creşte cu radicalul
frecvenţei, fiind numeric egală cu defazarea, exprimată în radiani pe metru.
Impedanţa caracteristică Z0 depinde puternic de frecvenţă. după cum se vede
în fig. 4.4. Adaptarea sursei şi a receptorului cu linia în cablu este dificilă.
Fig. 4.4 - Parametrii secundari ai liniilor: a - atenuarea pe circuite în cablu; b - timpul de

propagare de grup; c - impedanţa caracteristică
Pentru cablurile interurbane, care au o construcţie mult mai îngrijită (în

cuarte, vezi mai departe), impedanţa caracteristică este aproximativ constantă
(mai ales la frecvenţe înalte, la care ele chiar sunt efectiv utilizate) şi are
valoarea tipică de 150 [Ω].
Pentru a se realiza o apropiere de condiţia de nedistorsionare inginerul sârb
Danilo Pupin a inventat procedeul numit pupinizare. Acest procedeu constă în
adăugarea unor inductanţe concentrate, numite "bobine Pupin", în serie pe
ambele fire la anumite distanţe numite "paşi de pupinizare" (există mai multe
norme de pupinizare).
Se obţine o atenuare foarte mică şi constantă cu frecvenţa în banda vocală. după
care însă are loc o creştere rapidă a atenuării, ca şi la un filtru trece-jos.
În plus timpul de propagare de grup devine foarte mare, ceea ce face cablurile
pupinizate total inapte pentru transmisiuni de date.
Diafonia între circuitele fizice metalice
Termenul se traduce prin "sunete vecine". Semnalul care se propagă pe

un circuit electric lung trece în circuitele învecinate - prin fenomene de
dezechilibru electrostatic şi de inducţie electromagnetică - devenind astfel un
semnal perturbator pentru comunicaţia căreia i s-a suprapus.
Dacă semnalul perturbator este ascultat la capătul apropiat de sursă fenomenul
se numeşte paradiafonie (para = alături) iar la capătul îndepărtat
se numeşte telediafonie (tele = departe).
Fig.4.5 - Mecanismul diafoniei:

a - două linii paralele; b - două perechi "în cuartă"
Cablurile interurbane se construiesc sub formă de "cuarte" (fig. 4.5.b) adică

astfel încât să formeze din două perechi o punte echilibrată. anulând (reducînd)
astfel diafonia. În funcţie de procedeul de modulaţie utilizat diafonia poate să
rezulte inteligibilă sau ne-inteligibilă. Aceasta din urmă este mai puţin
supărătoare pentru ascultător.
Diafonia creşte cu frecvenţa, ceea ce limitează frecvenţa maximă utilizabilă. Pe
liniile aeriene se poate produce şi fenomenul de radiaţie, pe Unde Lungi (UL).
În cazul cablurilor coaxiale diafonia scade cu frecvenţa din cauza efectului de
proximitate care tinde să "închidă" semnalul în mantaua cablului. La frecvenţe
sub 60 kHz diafonia creşte mult, din cauza asimetriei constructive a acestor
circuite. Cablul coaxial nu se poate folosi între 0 şi 60 [kHz].
Pentru a se reduce diafonia, în cazul circuitelor aeriene se efectuează operaţia
de transpunere - adică de încrucişare între firele aceluiaşi circuit - pentru ca
semnalul diafonic pătruns dintr-un circuit vecin într-o secţiune de circuit utilizat să
se anuleze cu cel pătruns pe secţiunea următoare.
În cazul cablurilor urbane se practică torsadarea (răsucirea) tuturor firelor din
cablu, ceea ce este de fapt o transpunere continuă.
Cablurile interurbane pun probleme mult mai mari, fiind folosite în înaltă
frecvenţă. În acest caz se fac echilibrări, prin adăugarea unor mici capacităţi în
anumite puncte pe traseu. În acest fel se aduce la echilibru puntea constituită de
capacităţile firelor din perechile cuartei.
4.1.2 Transmisiuni pe fibre optice
Comunicaţiile optice prin fibre de sticlă reprezintă cea mai eficientă cale,
din toate punctele de vedere, de a transmite debite informaţionale foarte mari -
incomparabil de mari cu orice alte metode cunoscute.
Fibrele optice tind să devină singurul mediu de transmisie utilizat sau în orice caz
să preia toate legăturile magistrale, înlocuind cablurile intercontinentale şi
submarine, precum şi canalele prin sateliţi artificiali de telecomunicaţii.
În prezent fibra pătrunde până la telefonul de la domiciliul abonatului.
Avantajele fibrelor optice se pot rezuma astfel:
a) debit informaţional mare;
b) atenuare mică (până la 0,2 [dB/km]) şi distanţă mare între
amplificatoare;
c) greutate şi consum de material mici (2,5 kg/100 km);
d) prea de cost rezonabil;
e) substanţa de bază utilizată (Siliciul) nu este deficitară cum este cuprul;
f) imunitate totală la perturbaţii electromagnetice.
Elementele unui sistem de transmisie digitală prin fibre optice sunt:
1. sursa de radiaţie luminoasă;
2. cuplorul optic;
3. fibra optică de transmisie;
4. detectorul (traductorul) opto-electronic;
5. regeneratoarele de impulsuri luminoase.
În figura 4.6 este desenată schema-bloc a unei legături prin fibră optică.
Fig.4.6 - Sistem de transmisie prin fibră optică
Datele sub formă electrică trec spre un adaptor care furnizează impulsurile de
curent pentru sursa luminoasă. Aceasta este o Diodă cu Emisie Luminiscentă
(LED) sau, cel mai bine, o diodă laser.
Fluxul luminos este introdus în fibra optică (inclusă în emiţator) prin intermediul
unui sistem mecano-optic de aliniere şi de condensare a luminii.
La ieşire există un conector optic-optic prin care se leagă la emiţator prima
bucată de fibră optică pozată pe traseu. În continuare se fac îmbinări pe teren
între diferite tronsoane de fibră rezultate din procesul de fabricaţie.
La distanţe de (30 .. 100) km se plasează repetoare care pot fi: 1) simple
amplificatoare sau 2) regeneratoare. Acestea din urmă refac impulsul luminos
sub formă dreptunghiulară şi îi redau şi durata nominală de un interval elementar.
Aceste operaţii sunt necesare deoarece prin propagare impulsul luminos se
"rotunjeşte" şi se extinde în timp peste impulsurile următoare
(fenomen numit "dispersie").
4.1.2.1 Surse de lumină
a) Diode LED
Acestea sunt diode semiconductoare aflate în conducţie, care au
proprietatea de a emite un flux luminos în funcţie de intensitatea curentului - aşa
cum este prezentat în fig. 4.7. Aici se vede şi distribuţia spectrală a puterii
luminoase în funcţie de lungimea de undă.
Fig.4.7 - Parametrii diodelor LED:

a - puterea emisă de o DEL cu AlGaAs: 1) cu emisie de suprafaţă şi 2) cu emisie laterală;
b - distribuţia spectrală a puterii (fluxului luminos)
Puterea luminoasă depinde aproape liniar de curentul modulator pentru diodele

cu Aluminiu-Galiu-Arseniu care au emisie de suprafaţă. Aceste sunt mai eficiente
decât cele cu emisie laterală (laterală în raport cu joncţiunea). Randamentul de
utilizare poate fi de 2%, adică 0,1[mW] se introduc în fibră din 5[mW] generaţi.
Lărgimea de bandă este tipic de 36 [nm] - adică relativ mare - iar vârful de
putere este la 810 [nanometri] (deci 0,81 μm), adică în infraroşul apropiat.
Forma curbei este aproximativ gaussiană (vezi cap.5) deoarece şi fenomenul
fizic de emisie este unul aleatoriu cu distribuţie normală.
Lumina emisă este necoerentă şi nepolarizată.
Un alt parametru al LED-urilor este lăţimea de bandă (în Herţi) a răspunsului la
semnalul de date modulator. Este raportul între puterile luminoase emise la
frecvenţa zero şi respectiv la o frecvenţă oarecare a excitaţiei:
P opt (  ) 1
= (4.28)
P opt (0) 1 + (   sp )2
unde τsp este timpul de viaţă al purtătorilor din regiunea de recombinare a
joncţiunii p-n. O valoare de 5 [ns] a lui τsp conduce la o bandă de 55 [MHz]
pentru un raport de puteri egal cu 1/2 (bandă optică la 3 dB) sau de 32 [MHz]
pentru raport în puteri de 1/sqrt{2} (bandă electrică la 3 dB).
b) Diode Laser
Acestea sunt diode luminoase care includ o cavitate rezonantă optică

alcătuit din două oglinzi paralele pe care lumina emisă se reflectă de
nenumărate ori. Sistemul constituie un interferometru Fabry-Perot şi conduce la
apariţia unei emisii stimulate de radiaţii (vezi fig. 4.8).
Sursa de pompaj optic este constituită de curentul prin joncţiunea p-n a diodei.
Aceasta produce o lumină care este iniţial necoerentă.
Distribuţia spectrală a intensităţii luminoase generată este foarte concentrată. de
circa 4 [nm]. Există aici totuşi mai multe linii spectrale, cauzate de diferitele
moduri de oscilaţie posibile ale laserului. Acestea sunt frecvenţe la care se pot
forma unde staţio-nare în cavitatea optică de lungime d şi la care poate apărea
efectul de laser.
Procesul conduce la valori ale lungimilor de undă generate cu Δλ  0,3 [nm]:
2n
n λn = d =  n + 1 λn+1=  n+1( λn - Δ λ)    (4.29)
d
Luând în consideraţie numai (10 ... 15) linii spectrale mai intense, lărgimea de
bandă efectivă este de circa 4 [nm].
Timpul de viaţă al diodei laser este de 10 ori mai mic decât cel al LED-urilor.
Temperatura influenţează mult frecvenţa, este nevoie de termostatare. Idem,
variaţia bruscă a curentului.
Gradul înalt de coerenţă şi caracterul (parţial) polarizat al luminii permit
modulaţia fluxului luminos atât în intensitate, modulând curentul prin joncţiunea
diodei (modulaţie internă), cât şi în fază - prin efect Kerr electro-optic (modulaţie
externă, folosind o cavitate externă).
Fig.4.8 - Diodă laser cu interferometru Fabry-Perot
Lărgimea de bandă a semnalului modulator este de la zero până la 3 [GHz].

Aceasta însemnă că viteza datelor poate fi de până la 3 [Gb/sec].
În fig.4.9 se vede distribuţia spectrală a diodei laser, în valori relative.
Lărgimea de bandă fr a diodei laser relativă la comanda semnalului modulator
depinde de timpii de viaţă τsp, τst şi τph ai purtătorilor spontani (tipic 1 ns),
purtătorilor stimulaţi (tipic 10 ps ) şi respectiv fotonilor emişi (tipic 2 ns).
Fig.4.9 - Spectrul de emisie al diodei laser:

a) liniile discrete ale modurilor constituente; b) distribuţia văzută în ansamblu
Fig.4.10 – Modularea diodei laser:

a) banda de modulaţie; b) schema de control al temperaturii de lucru
Dacă dioda funcţionează polarizată pe curent zero, fără a apărea efectul laser,
banda este limitată de τsp; dacă dioda este polarizată la un curent peste Ith,
curentul de prag la care apare efectul laser, banda este limitată de apariţia
unor oscilaţii numite "de relaxare" pe frecvenţa fr dată de relaţia:
1 I
fr = -1 (4.30)
2π τ sp τ ph I th
O valoare pentru fr este de 3 [GHz]. În fig. 4.10 se trasează curba răspunsului în
frecvenţă (a) şi schema-bloc de control al funcţionării diodei laser din punct de
vedere termic.
4.1.2.2 Fibra optică
Este constituită dintr-un fir de sticlă optică specială. cu diametru cuprins

între (5..6) microni [μm] şi (100...200) [μm].
Esenţial pentru funcţionarea fibrei, adică pentru propagarea luminii, este faptul că
indicele de refracţie n este mare în centrul fibrei şi scade spre periferie.
Scăderea poate avea loc în mod gradat (continuu) sau în trepte (discontinuu) cu
două valori.
Această construcţie face ca raza de lumină să nu scape în afară, rămânând să
se propage prin fibră până la capăt.
Suprafaţa de separaţie se comportă ca o oglindă ideală.
Principiul fizic de bază este legea Snell(ius)-Descartes, adică legea refracţiei
luminii. Legea este prezentată în fig. 4.11 atât în cazul general, pentru două
medii separate printr-un plan, cât şi pentru situaţia particulară a fibrei optice.
De obicei legea se scrie sub forma:
sin iˆ 1
= n2 = iar rˆ > iˆ, daca n1  n 2 (4.31)
sin rˆ n1 n
Raza se depărtează de normală dacă se propagă dinspre fibră spre aer.
Indicele de refracţie n al sticlei este supraunitar.
Fig.4.11 - Refracţia luminii între două medii:

a) pe o suprafaţă plană. reflexie totală; b) introducerea şi propagarea prin fibră
Dacă i creşte până când r = 900 (sau mai mult) atunci raza se reflectă total şi
suprafaţa de separaţie se comportă ca o oglindă ideală. Lumina rămâne în fibră
şi se propagă prin reflexii succesive spre capăt.
Unghiul limită de incidenţă γ0 = 900 - i0 are valoarea:
n2
cos  0 = <1 (4.32)
n1
şi toate razele de lumină care vin sub unghiul γ < γ0 se propagă prin fibră.
Celelalte raze părăsesc fibra şi sunt pierdute pentru transmisie.
Razele trebuie să vină sub unghiuri θ < θ0, unde θ0 satisface relaţia:
sin  0 n1
=   0 = arcsin n12 - n22 (4.33)
sin  0 n0
S-a luat n0 = 1, fiind vorba de aer. θ0 se numeşte unghi de acceptare. El este
important în problema puterii optice care se poate introduce în fibră.
Conform figurii 4.12, la o anumită intensitate a fluxului luminos furnizat de sursa
de lumină (LED), puterea luminoasă acceptată de fibră fără a fi pierdută este
proporţională cu suprafaţa conului sferic în care se încadrează lumina incidentă
pe suprafaţa transversală de secţiune a fibrei.
Se vede că aria de colectare a luminii şi deci puterea utilă depind de pătratul
unghiului de acceptare:
s = 2π R h = 2π R (R-R cos θ 0 )=π R 2 sin2 θ 0 (4.34)
2
Mărimea AN = sinθ0 se numeşte apertură numerică. Valorile ei curente sunt
între (0,2 ... 0,3); unghiul θ0 corespunzător variază între 110 şi 200.
Fig. 4.12 - Introducerea luminii în fibra optică
Atenuarea luminii în fibra optică

În figura 4.13 este prezentată atenuarea, la diferite etape ale tehnicii de
fabricaţie, în funcţie de lungimea de undă. Există zone la care atenuarea prezintă
minime pronunţate. Benzile sunt numite "ferestre de transmisie".
Fig.4.13 - Evoluţia în timp a atenuării ghidurilor de undă optice bazate pe SiO2

În fig. 4.14 este prezentată o situaţie de perspectivă. cu atenuări extrem de
convenabile. Ferestrele de transmisie se mută spre lungimi de undă mult mai
mari, de 3,5-4,5 [μm]. Tabelul 4.1 prezintă în mod sinoptic şi intuitiv ce
însemnează practic diferitele valori ale atenuării luminii în natură şi în tehnică.
Fig.4.14 - Atenuarea diferitelor tipuri de sticlă

în funcţie de lungimea de undă λ[nm]
Tabelul 4.1 - Atenuarea şi adâncimea de pătrundere

a luminii în diferitemateriale de transmisie
Mediu de propagare Atenuare [dB/km] Adâncime de

pătrundere [m]
Sticlă uzuală 50.000 0,65
Sticlă optică 3.000 10
Ceaţă deasă 500 60
Atmosferă în regiune industrială 10 3.300
Fibre optice industriale 0,3 100.000
Disponibile
Fibre optice experimentale în 1.600[nm] 0,15 200.000
Dispersia impulsului luminos

Razele care formează un impuls pătrund sub unghiuri diferite şi se reflctă
sub unghiuri diferite astfel că ajung la destinaţie la momente diferite. În
consecinţă impulsul luminos, care la emisie este dreptunghiular, la recepţie
ajunge dilatat în timp şi se suprapune impulsului care urmează.
Fenomenul se numeşte Dispersie Modală şi creşte cu distanţa. Aceasta
constituie o limitare a distanţei de transmisie fără regeneratoare.
Pentru debite binare mari, când se folosesc impulsuri scurte, această limitare
este mai prohibitivă decât cea produsă de atenuare.
Un alt fenomen care limitează viteza este dispersia cromatică. Aceasta
se produce datorită faptului că indicele de refracţie este dependent de frecvenţă.
iar sursa luminoasă nu emite lumină monocromatică.
Razele de diferite culori au viteze diferite şi deci parcurg Drumuri Optice diferite.
Ele ajung la destinaţie la momente diferite de timp şi în consecinţă impulsul optic
de date se "dilată".
Fibrele în care există mai multe moduri de propagare se numesc fibre multimod.
De obicei fibrele multimod au diametre între (50 ... 200) [μm] pentru miezul
propriu-zis (core) de propagare iar învelişul (cladding) are
(125 ... 400) [μm].
Variaţia relativă a indicelui de refracţie este mică: Δ=(n1-n2)/n1=0,0001...0,02.
Pentru a se reduce dispersia modală s-au construit fibre multimod cu
indice de refracţie gradat, aşa cum se vede în figura 4.15. În aceste fibre lumina
urmează o traiectorie curbă (se refractă treptat).
Razele cu traiectorii lungi, pe trasee exterioare, parcurg mediul în zone cu indice
de refracţie mic şi au viteze mari de propagare astfel că ajung la destinaţie
simultan cu razele care vin direct prin zona centrală, pe drum geometric scurt dar
cu viteză mică.
Legea de gradare a indicelui de refracţie este parabolică. Numărul de moduri de
propagare este jumătate din cel prin fibra cu doi indici.
Se poate afirma că viteza de semnalizare vs=1/T şi durata στ sunt legate de
lungimea fibrei l şi de viteza c1 printr-o relaţie de forma:
l
T =k l  v s l = l / T = 1 / k = constant σ  Δ2 (4.35)
4c 1
Fig.4.15 - Fibră multimod cu indice de refracţie gradat;

toate razele se întâlnesc pe axa mediană a fibrei
Aceasta deoarece este de admis că durata unui impuls oarecare T este

proporţională cu lungimea traseului parcurs.
Fibre monomod
Se poate arăta prin examinarea fig.4.16 că diferenţa de drum între două raze
care parcurg o fibră multimod cu indice de refracţie unic (negradat) este
calculabilă cu formula:
 1 
 l  l optic - l geometric = l  1  (4.36)
 cos  0 
ceea ce conduce la o diferenţă de timp la sosire de:
2l sin2 θ 0
l 2  T  6,6 . - 11  secunde  = 66  ns  (4.37)
T =  10    
c0 c0 l  metru   km 
Singurele căi de a micşora dispersia modală sunt: scăderea diametrului fibrei şi
a unghiului de acceptare (care însă reduce puterea emisă).
Fibrele Monomod au diametrul cuprins între (8 ... 12) [μm], comparabil cu
lungimea de undă a luminii utilizate şi indicele de refracţie variabil în salt între n1
şi n2. Propagarea este practic numai longitudinală şi toate razele parcurg acelaşi
drum optic şi geometric.
Apertura numerică scade însă la AN = 0,1 ceea ce pune probleme de cuplare
precisă a sursei de lumină. Puterea fluxului optic ce se poate introduce în fibră
scade apreciabil. Rămâne dominantă dispersia cromatică.
Indicele de refracţie şi viteza depind de λ şi sunt legate prin relaţia:
v    = c0 / n    (4.38)
Unda ajunge la distanţa x după timpul t0. Expresia ei la destinaţie este:
x x
y   , t, x  = A sin   t - t 0   ; t 0 = = n  (4.39)
v  n c0
unde t0/x este timpul de propagare de fază.
Scriind acum ecuaţia de undă (4.39) sub o formă utilă în continuare, avem:
x
y   , t,   = A sin  t       ;     =  t 0 =  n   , (4.40)
c0
Atunci timpul de propagare de grup este dat de relaţia (4.41):
d x x dn d
t g    = n  + 
d c0 c 0 d  d
(4.41)
2 x  dn 
   = c T = c0 ; t g   =  n   
n  c0  d  
În figura 4.16 se arată variaţia indicelui de refracţie n(λ), timpului de propagare
de grup tg(λ) şi al dispersiei cromatice σm(λ), cu lungimea de undă .
Fig.4.16 - Parametrii de dispersie cromatică ai fibrei optice monomod:

a - indicele de refracţie n(λ); b - timpul de grup t g(λ): σm = Dispersia Cromatică. σλ = Banda
semnalului de date; c - Dispersia (cromatică) de material Dm(λ)
σm(λ) măsoară dilatarea în timp a impulsului luminos, definită astfel:

 m  dt g =   x d n  x 1 dt g
2
D m = x D m ;  D m  (4.42)
  d x d
2
c0 d 
şi care este o măsură privind abaterea temporală extremă a unor componente
spectrale ale impulsului de lumină. Aici σλ este "banda" semnalului luminos
transmis, măsurată în domeniul lungime de undă. Mărimea Dm se numeşte
dispersie (cromatică) de material. Este independentă de lungimea x a fibrei, dar
depinde de λ. Există şi o dispersie "ghid de undă", Dw, care se adună la Dm.
Dispersia normală şi dispersia anomală1
Fenomenul de dispersie al undei luminoase poate fi înţeles mai bine dacă

se face o paralelă cu fenomenul omolog care se produce la trecerea impulsurilor
prin filtrele electrice.
În fig.4.17.a este desenată funcţia de transfer Hj(ω) a unui FTJ. Caracteristica
tg(ω) e reprezentată cu linie întreruptă. Dispersia sa este D(ω)=dtg/dω.
Fig. 4.17 - Caracteristicile de atenuare H(ω) şi de timp de întârziere de grup t g

ale unui FTJ tipic (a) şi ale unui FTB atipic (b), împreună cu răspunsurile(c)
şi (d) la impuls; se remarcă faptul că lobii posteriori corespund ca
frecvenţă la poziţiile de maximum ale tg
Dispersia este pozitivă. deoarece timpul de grup creşte cu frecvenţa. (În fig. 4.16
se poate urmări pentru fibra optică o dependenţă de un tip asemănător).
Această dispersie se numeşte "normală". Ca o consecinţă a relaţiei D > 0, lobii
posteriori ai răspunsului FTJ - deci partea din răspuns care soseşte mai târziu la
destinaţie - sunt rapid variabili în timp, adică ei corespund frecvenţelor mai mari
din spectrul semnalului.
Acest fenomen se poate vedea în fig. 4.17-c. În fig. 4.17-b şi 4.17-d este figurată
funcţia modul de transfer a unui FTB atipic, în sensul că frecvenţa de tăiere
inferioară este mult mai coborâtă decât frecvenţa centrală. Este în fapt un FTS.
Timpul de grup creşte spre frecvenţele de tăiere (el este maxim acolo unde
atenuare este de 3-4 dB) şi în consecinţă dispersia este negativă la frecvenţe
joase şi pozitivă la frecvenţe înalte.
Dominantă este caracteristica de la frecvenţa de tăiere inferioară şi, într-adevăr,
în răspunsul hs(t) din fig. 4.17-d lobii posteriori (întârziaţi) sunt corespunzători
unor frecvenţe joase2. Această dispersie se numeşte "ano(r)mală" 3.
1
Teoria dispersiei se bazează pe teoria microscopică a polarizaţiei
2
Un fenomen mai puţin cunoscut, din acustică. are aceeaşi explicaţie: o piatră aruncată deasupra unui lac
îngheţat va produce un sune care se aude mai întâi ca o frecvenţă înaltă şi apoi îşi scade înălţimea devenind un
sunet "gros". Frecvenţele joase au deci un timp de întârziere mai mare, deci lacul este un "filtru trece-sus".
3
Se folosesc ambele forme: "anomalie" este creată pornind de la un etimon grecesc, iar "anormală" provine
Fibra optică prezintă şi ea o dispersie cu zone pozitive şi negative, adică
dispersie "normală" şi "anomală", după cum se poate urmări în fig.4.18.
Conform figurii, timpul de întârziere este crescător pentru lungimile de undă mai
mici (spunem "spre violet" deşi în fapt este spre zona luminii vizibile) şi scade
spre lungimi de undă mai mari (spunem "spre roşu" deşi de fapt este spre zona
infraroşie extremă). Dispersia este deci pozitivă spre culoarea violet şi negativă
spre roşu. În zona dinspre stânga, mai "violetă", cu λ<1,3 [μm], razele de culoare
mai "roşie" (dinspre dreapta zonei) merg mai repede şi deci dispersia cromatică
este "normală", adică pozitivă.
Fig.4.18 - Dispersia luminii într-o fibră optică: dispersie pozitivă

în zona spre violet şi dispersie negativă în banda de culoare dinspre roşu
În termeni relativi la indicele de refracţie, spunem că lumina roşie este mai

"rapidă" şi cea violetă mai "lentă"4. În spectrul infraroşu, cu λ>1,3 [μm], situaţia
se inversează. undele mai scurte merg mai repede şi cele lungi merg mai încet.
Dispersia este "anormală" sau negativă. Se presupune că transmisia ocupă o
bandă de frecvenţă destul de mică pentru ca afirmaţiile să fie semnificative.
Banda de frecvenţă disponibilă pentru transmisii de date este neaşteptat de
largă. Pentru un nanometru abatere în lungime de undă. adică pentru 0,001
microni, avem: δλ/λ=-δf/2, λ=c/f, δf=cδλ/λ2= (3/1,69).100 [GHz]. O abatere a
lungimii de undă cu 1/1000 oferă o bandă de peste 100 gigaherţi. Vitezele
curente sunt acum (1998) de câţiva gigabiţi pe secundă. deci încă transmisia
este de bandă foarte îngustă în raport cu banda disponibilă.
Efectul de soliton
În fig. 4.19 se schiţează procesul de constituire a unui soliton, adică a unui

impuls stabil, nedispersiv. Forma sa este de sech(x) şi poate rezulta şi dintr-un
impuls luminos generat şi emis sub formă dreptunghiulară.
din lat. "norma" şi prefixul gr. "a" = fără.
4
Experimentul clasic al lui Newton arată acest lucru, prin unghiurile de deviaţie (refracţie) diferite ale
componentelor de culoare ale luminii albe într-o prismă de sticlă. Roşul este într-adevăr cel mai puţin deviat.
Fig.4.19 - Un impuls luminos dreptunghiular îşi modifică forma în timpul călătoriei tinzând spre
forma care ii asigură cea mai sigură şi mai lungă traiectorie
Procesul este guvernat de mecanismele prezentate în fig. 4.20. Se analizează

efectele diferiţilor parametri ai undei.
Vectorul câmp electric E are o "anvelopă" a sinusoidei "purtătoare" care este
reprezentată în fig. 4.20.a.
Direcţia de propagare este reprezentată spre stânga figurii, în sens contrar
direcţiei de scurgere a timpului. Aceasta este reprezentată în mod convenţional
spre dreapta. Frontul anterior este cel care apare mai întâi şi deci este şi primul
care se propagă. Forma este aleasă de tipul cth x, deoarece implică proprietăţi
convenabile de propagare.
În fig. 4.20.b este desenată "întârzierea de fază" notată t); este vorba deci de
un defazaj; după convenţia fazelor este considerat negativ.
Fig.4.20 - Parametrii impulsului luminos de tip soliton: a) - intensitatea vectorului E;

b) - faza frecvenţei purtătoare luminoase; c) - deviaţia de frecvenţă instantanee
care rezultă (MF parazită); d) dependenţa câmpului E de indicele de modulaţie n
şi de viteza de fază c
Acest fenomen fizic calitativ nou este provocat de nelinearitatea indicelui de

refracţie la amplitudini mari ale vectorului câmp electric:
n  E   no + K | E |2 (4.43)
Deoarece viteza de propagare a undei este legată de n prin relaţia cunoscută:
1 c0 = c0
c= = (4.44)
  r r n
putem scrie ecuaţia de undă ca mai înainte:
t x
e  t  = E  t  cos 2    = E  t  cos  t +  E  t   (4.45)
T  
Defazajul  creşte cu amplitudinea E prin intermediul indicelui de refracţie n:
x x x
  E  = 2π = 2π = 2π f n E  (4.46)
λ cT c0
unde n(E) este dat de relaţia 4.43.
Deoarece E este variabil în timp, faza va fi şi ea variabilă în timp, ceea ce
provoacă o modulaţie "parazită" de frecvenţă. pe care am schiţat-o în fig. 4.20.c.
Un asemenea semnal se mai numeşte "ciripit" (chirped), după o terminologie
ornitologică, împrumutată din tehnica radar.
Banda de frecvenţă a MF este 2ΔF. Fenomenul e o "auto-modulare" de fază.
Unda călătoreşte spre stânga, cu frecvenţele mai joase înainte.
Ca o completare, avem în fig. 4.20.d şi dependenţele câmpului E de viteza
luminii c în mediul neliniar şi de indicele de refracţie n variabil, începând de la
valoarea n0. O astfel de dispersie este de tip "normal". Indicele n va modula faza
undei, el fiind mare pe vârful impulsuri şi mic pe flancuri. Dispersia pozitivă este
"rea", neconvenabilă. deoarece grăbeşte frecvenţele joase, conţinute în front şi
le încetineşte pe cele înalte, aflate spre partea terminală.
Repetoarele lanţurilor de transmisie cu solitoni
În cursul propagării impulsurilor se poate întâmpla ca mediul de transmisie

să sufere modificări ale parametrilor de transmisie, ceea ce se traduce în
deteriorarea semnalului ca şi cum ar fi existat o perturbaţie aditivă obişnuită.
Lungimea de propagare L pe care faza semnalului creşte cu 180 0 joacă un rol
special. Perturbaţiile care acţionează pe o asemenea lungime pot să
destabilizeze total sistemul de transmisie, în sensul că dispersează complet
solitonii utilizaţi ca simboluri de date. Este un fel de rezonanţă spaţială.
Amplificatoarele trebuie să fie dispuse la distanţe << L. În condiţii normale
solitonii emişi au o formă dreptunghiulară şi prin propagare îşi modifică forma,
tinzând spre forma stabilă de sech(x).
Chiar în caz de coliziune solitonii se despart şi se refac. Viteza de propagare
depinde de frecvenţa centrală. în sensul creşterii cu aceasta. Solitonii rapizi îi
ajung pe cei lenţi şi îi depăşesc.
Solitonii de aceeaşi frecvenţă se atrag. Acest fenomen se produce prin următorul
mecanism: solitonii îşi "sapă" nişte gropi de potenţial prin modificarea locală a
indicelui de refracţie; mai mult, ei îşi "sapă groapa" unul altuia, adică se ajută
între ei prin însumarea câmpurilor lor însoţitoare.
Există şi un şoc mecanic însoţitor care produce un efect piezoelectric de natura
unui stres mecanic. Prin acest mecanism se modifică indicele de refracţie n.
Amplificarea Raman
Aceasta este o amplificare de tip parametric. Fibra este pompată cu o

radiaţie intensă de frecvenţă mai mare decât frecvenţa f0 de lucru. În acest fel se
produc "fononi"5 optici asociaţi, prin dualismul binecunoscut, unor vibraţii de
frecvenţă aparţinătoare domeniului infraroşu.
În acest regim de lucru se emit fotoni suplimentari de lungimea de undă λ a
5
Fononii sunt nişte particule ipotetice, echivalente în cazul vibraţiilor sonore cu fotonii din cazul
oscilaţiilor electromagnetice (postulaţi de către inginerul român George Constantinescu).
semnalului. Rezultă astfel un efect de amplificare a acestuia, prin mecanismul
parametric al modificării proprietăţilor mediului de transmisie.
Amplificarea Raman este deci o conversie parametrică.
Ca soluţie tehnică pentru transmisii de date este o soluţie nepractică. deoarece
fibra ar trebui pompată pe întreaga lungime, ceea ce este irealizabil.
Soluţia viabilă din punt de vedere practic a fost găsită de S.B. Poole, D.N. Paine
şi M. Ferman de la Southampton-Anglia în 1985. Ei au dopat fibra pe o bucată
de lungime mică cu ioni de pământuri rare, în special Erbiu.
Ionii sunt pompaţi cu un laser extern şi se obţine amplificarea unui soliton care
călătoreşte prin acea regiune a fibrei. În anul 1987 firma AT&T a construit un
asemenea sistem, pe lungimea de undă λ=1,54μm, cu o diodă laser
semiconductoare.
De obicei, transmisiile optice standard folosesc regeneratoare la distanţe de
circa 100 km. Atenuarea nu este o limită serioasă pentru transmisie, valori de 0,2
[dB/km] fiind mai mult decât mulţumitoare şi uşor de atins în practică.
Dispersia este însă principalul inamic al creşterii vitezei datelor.
Într-o transmisie cu solitoni nu mai sunt necesare regeneratoare, deoarece
dispersia este practic absentă; în schimb, trebuie păstrată cât mai constantă
amplitudinea pulsurilor şi deci sunt necesare amplificatoare (analogice) dese,
practic la fiecare 30 km.
Vitezele atinse sunt de peste 10 [Gb/s]; de fapt limita de viteză este dată de
partea electronică.
Regenerarea se poate face şi numai la capetele legăturii. Aici se pot pune
circuite opto-electronice oricât de sofisticate.
În fig. 4.21 avem reprezentate pe de o parte curba de variaţie logaritmică a
amplificării în funcţie de puterea consumată de la pompa optică. iar pe de altă
parte este schiţată plasarea în frecvenţă (în λ) a celor două procese optice, adică
pompajul şi semnalul util care este amplificat prin pompaj.
De remarcat faptul că amplificarea luminii cu ajutorul unui laser în regim de
amplificare conduce la apariţia unui zgomot specific de emisie stimulată. zgomot
tradus în lărgirea liniei spectrale a semnalului amplificat şi emis.
În figura 4.22-a sunt prezentate nişte "margini" ale posibilităţilor de
transmisie exprimate în distanţa D tangibilă. ca o funcţie de puterea luminoasă.
Există două limite:
1) limita Raman
2) limita Gordon-Hauss.
a) Zgomotul Raman este zgomotul de emisie optică spontană care apare

în amplificatorul laser; acest zgomot creşte odată cu puterea emisă.
Fenomenul este aditiv. Zgomotul creşte odată cu distanţa, deoarece el se
adaugă de la fiecare amplificator.
b) Efectul Gordon-Hauss este de altă natură. Să observăm mai întâi faptul
că impulsul luminos cu o durată T= 50 [ps] la viteza 5[Gb/s] are totuşi un număr
de cca. 50.000 de cicli per bit.
O perturbaţie antisimetrică asupra fazei acestei sinusoide schimbă implicit şi
frecvenţa instantanee a undei şi apare un efect de dispersie de grup care se
păstrează şi apoi se cumulează pe parcurs, dar nu în mod aditiv.
Fig. 4.21 - Câştigul unui amplificator analogic realizat în interiorul unui tronson de fibră
dopată cu atomi de Erbiu, în funcţie de puterea sursei de pompaj optic; pompa lucrează pe
lungimea de undă λ=1,48[μm] iar semnalul de date are λ=1,53[μm]
Dispersia Δ este de ordinul a circa 2[ps/nm.km]. Impulsurile optice folosite pentru

transmisii cu solitoni nu acoperă tot intervalul alocat unui simbol, deoarece ele se
vor extinde (în mod voit şi controlat însă!) în procesul de propagare, căpătând
forma amintită. de 1/chx.
În exemplul de mai sus intervalul alocat unui simbol este de 1/5 [Gb/s]=200 [ps],
din care durata luminii este de numai 50[ps].
În acest fel pentru o putere medie de 1[mW] va fi emisă o putere de vârf de până
la 30 [mW] 6.
Cu o distanţă între amplificatoare de 25 [km] se obţine o atenuare permisă de
3[dB], care se numeşte şi "fereastră de putere". Ar rezulta o atenuare permisă a
fibrei de 3/25 = 0,12 [dB/km].
Această fereastră de putere, mult mai mică decât aceea de 30 [dB] admisă
pentru regeneratoare, este impusă de faptul că efectul de soliton există numai
dacă puterea semnalului este mare şi dacă această putere este conţinută în
formula anvelopei impulsului. La semnal mic impulsul se dispersează ca oricare
altul pe o fibră cu dispersie "normală".
Pentru a se asigura o probabilitate de eroare de 10 -9, distanţa D nu trebuie să
depăşească 4.800[km]. Conform curbelor din fig. 4.22-a, puterea utilizată trebuie
să fie de -10 [dB]. Acesta este punctul de optimum între cele două
margini, Raman şi Gordon-Hauss.
6
La mărirea raportului putere de vârf/putere medie contribuie şi codarea de linie 4B/5B sau altele din
aceeaşi clasă de metode.
Fig. 4.22 - a) Marginile de distanţă impuse la transmisia prin solitoni de către efectul Gordon-
Hauss şi de efectul Raman; b) spectrul unui impuls şi banda unui filtru pasiv de acord utilizat
pentru a reduce limita G-H
În practică se constată şi faptul supărător ca amplificarea dispozitivelor

scade odată cu vârsta lor şi deci şi a sistemului de transmisie. Aceasta reduce
practic durata de exploatare a lanţului de repetoare.
Soluţii pentru reducerea limitei G-H s-au propus mai multe. Ideea de lucru
este de a filtra într-un mod oarecare spectrul anvelopei solitonului astfel încât să
se compenseze deplasările de fază sau mai bine zis de frecvenţă căpătate pe
parcurs prin "atragerea" spectrului spre zona centrală a transmisiei.
O primă soluţie ar fi să se utilizeze impulsuri încă de la început de formă şi
spectru solitonice; un laser funcţionând în mod auto-blocat poate să genereze
pulsuri care se reflectă înainte şi înapoi prin cavitatea rezonantă a laserului din
zona activă şi pulsurile capătă caracterul de solitoni neliniari.
Cavitatea având o bandă de frecvenţă îngustă, efectul G-H se reduce.
A doua cale, neexcluzând-o pe prima, este să se introducă pe fibră, periodic,
asemenea amplificatoare (cu diode laser şi nu cu fibră dopată cu Erbiu).
O soluţie mai practică este aceea de a se introduce nişte circuite selective
pasive, gen circuite acordate dar cu o bandă de trecere destul de mare, de circa
zece ori banda semnalului. În mod paradoxal, circuitele nu se acordează pe
centrul spectrului semnalului ci sunt decalat-acordate, ca în fig. 4.22-b.
Ele sunt încorporate în amplificatoarele de pe traseu. Din nefericire soluţia nu
este în principiu imediat aplicabilă pentru transmisii "multi-λ", adică multiplexate
în lungime de undă (DWDM). Pentru acest fel de transmisii se vor folosi filtre
speciale, cu funcţia de transfer periodică în λ, cum ar fi cele derivate din
interferometrul Fabry-Perrot sau altele.
Dacă filtrele ar fi perfect acordate pe spectrul semnalului, atunci prin conectarea
în cascadă banda de frecvenţă ar scădea nepermis de mult şi în consecinţă şi
viteza atinsă s-ar reduce. Acordul decalat înlătură şi acest dezavantaj potenţial.
Filtrele, prin răspunsul lor la impuls, antrenează spectrul solitonului spre centrul
lor şi, prin proiectarea îngrijită a frecvenţelor centrale pe parcurs, progresiv-
decalate, se obţin următoarele efecte utile:
- solitonul este fazat de către filtre şi ghidat spre ele iar zgomotul nu este,
ceea ce face ca zgomotul să fie tăiat în mod progresiv pe traseu, pe măsură ce
se adaugă.
- se pot folosi filtre mai înguste decât de zece ori banda semnalului,
ceeace reduce jitter-ul semnalului şi deci şi limita Gordon-Hauss. Semnalul
devine mult mai stabil.
Ca o consecinţă se poate asigura un canal transoceanic la 20 [Gb/s]. O
multiplexare în lungime de undă ar putea creşte de zeci de ori această viteză.
Banda de trecere a fibrei optice
Lăţimea de bandă a fibrei este o noţiune improprie, ea apreciază de fapt debitul

de date permis de dilatarea impulsului luminos. Acest fenomen este dat de alura
ferestrei de atenuare şi de caracteristica timpului de grup.
Dispersia se traduce prin apariţia unei interferenţe de simboluri.
Efecte asemănătoare produce şi "jitter-ul" frecvenţei laserului emiţător apărut în
procesul de modulaţie "on-off".
In final impulsul luminos - iniţial dreptunghiular - se extinde (dilată) pe axa
timpului şi pătrunde peste impulsurile vecine (posterioare în primul rând).
Forma impulsului poate fi aproximată cu un clopot Gauss:
1 t2
gt  = e
-
22 (4.47)
2π
Timpul de creştere este: tc=2σsqrt(2ln2) şi nu trebuie să depăşească 70% din
intervalul de simbol. Deoarece transformata Fourier a unui impuls gaussian este
tot un clopot gaussian, se poate calcula frecvenţa la care spectrul scade cu
3[dB]: f3dB = 0,44/tc. Dispersia modală şi cea cromatică (de material) vor contribui
independent cu timpii proprii tmod şi tmat la formarea unui tc. Însumarea timpilor va
fi de aceea pătratică:
t c = t mat + t mod =  Dmat L    +  L  mod = T bit /2
2 2
2 2 2 2
(4.48)
În această formulă Dmat este dispersia de material, σλ este "banda" ocupată de
semnal, exprimată în unităţi de lungime de undă. L este lungimea fibrei în
discuţie iar σmod este dispersia modală.
4.1.2.3 Repetoare pentru semnale optice
Impulsurile optice parţial suprapuse în procesul de propagare prin fibră

sunt mai întâi convertite în semnale electrice, amplificate, egalizate şi apoi
transformate în impulsuri electrice rectangulare de durată standard T după care
sunt iarăşi transformate în impulsuri optice dreptunghiulare de putere maxim
posibilă şi reemise mai departe pe următorul tronson de fibră. după cum se arată
în figura 4.23. Aici avem schema-bloc simplificată a unui regenerator. Mărimile
optice au fost desemnate prin fluxul luminos Φl(t), iar mărimile electrice prin
intensitatea i(t) a unui curent.
Problemele cele mai dificile sunt cele legate de operaţia de regenerare propriu-
zisă. care se face prin sondare sincronă urmată de decizie cu prag.
Acestea necesită existenţa blocurilor de sincronizare de simbol şi de grup.
În figura 4.24 sunt desenate formele de undă în punctele esenţiale ale lanţului de
transmisie. Suprapunerea impulsurilor luminoase (şi electrice) poate fi micşorată
dacă înainte de intrarea în regenerator ele sunt trecute printr-un egalizor. Acesta
are timpul de întârziere de grup de formă duală celei a fibrei.
Fig.4.23 - Schema-bloc a unui regenerator optic: a - intrarea din fibră în fotodetector;

b - curentul la intrarea în amplificator; c - curent amplificat (şi egalizat)
la intrarea în blocul de sondare şi decizie;
d - curentul dreptunghiular spre fotodiodă; e - impulsuri de lumină aplicate fibrei
Fig. 4.24 - Diagramele de semnal ale mărimilor electrice şi optice ale

regeneratorului: a - fluxul luminos şi curentul electric afectate de dispersia
modală şi cromatică; b - curentul şi fluxul regenerate
Coduri de linie
Pentru a simplifica cât mai mult sincronizarea tactului de sondare al

regeneratoarelor este necesar ca semnalul binar de date să aibă cât mai multe
schimbări de stare din 1 în 0 şi invers. În acest scop se face în prealabil o
codare a datelor numită codare de linie. Spre exemplu, la fiecare trei biţi de
date se introduce un al patrulea bit, conform tabelului 4.2, ales după anumite
criterii. Această operaţie introduce însă noi probleme pe care de asemenea
trebuie să le rezolve. Codul trebuie să asigure:
1) existenţa tranziţiilor necesare sincronizării de bit;
2) posibilitatea sincronizării cuvintelor de cod de patru biţi rezultate,
problemă nou-creată chiar de el;
3) minimizarea puterii medii a emiţătorului pentru a mări durata de viaţă a
sursei de radiaţie luminoasă şi pentru a micşora zgomotul la recepţie:
fotodetectorul are o componentă de zgomot proporţională cu puterea optică
primită; există şi un zgomot de întuneric al fotodiodei de care ne distanţăm
mărind impulsul luminos fără a mări puterea medie.
Deci, impulsurile de 1 trebuie să fie rare pentru a putea fi înalte;
4) suprimarea componentelor spectrale de foarte joasă frecvenţă ale
datelor, deoarece amplificatoarele electronice au cuplaje capacitive (un cuplaj în
curent continuu ar avea derive termice şi de alimentare imposibil de eliminat,
deoarece nu se deosebesc de semnalul util);
5) limitarea superioară a benzii de frecvenţă. deoarece toate blocurile
funcţionale au o frecvenţă-limită de lucru; codul chiar măreşte numărul de biţi
efectiv transmişi, deci durata lor scade şi banda ocupată creşte;
6) asigurarea posibilităţii de verificare automată a regeneratorilor cu
ajutorul unor cuvinte de cod rezervate;
7) complexitate rezonabilă a regeneratorilor;
8) senzitivitate minimă la suprapunerea impulsurilor.
Un cod de linie mai des utilizat este cel numit 3B-4B, iar unul mai rar folosit este
codul CMI = Coded Mark Inversion (vezi tabelul 4.2) [8].
Tabelul 4.2 - Codurile de linie 3B - 4B şi CMI
Cuvânt 0 1 2 3 4 5 6 7
binar 000 001 010 011 100 101 110 111
3B Mod 1 0101 1001 1110 1101 0111 1011 0110 1010
4B Mod 2 0101 1001 0100 1000 0010 0001 0110 1010
CM Mod 1 01 11
I Mod 2 01 00
Bit\0:1 Mark Space
4.1.2.4 Tendinţe noi în domeniul fibrelor optice
Transmisiuni optice prin solitoni7
Am afirmat mai înainte că pentru intensităţi mari ale câmpului electric

asociat undei luminoase indicele de refracţie şi viteza de propagare depind de
această intensitate. Întârzierile diferitelor componente ale impulsului luminos sunt
diferite în funcţie de amplitudinea şi de forma acestuia. Apare un efect de
regrupare a impulsului care poate fi în mod fericit avantajos, fiind împotriva
tendinţei normale de dispersie.
În mod neaşteptat forma impulsului se păstrează până la distanţe foarte mari.
Aceste impulsuri cu "viaţă lungă" se numesc solitoni iar efectul de soliton este
un fenomen cuantic neliniar asociat.
Componentele spectrale de la marginile benzii au tendinţa de a rămâne în urmă
din cauza caracteristicii timpului de propagare de grup. Ele au amplitudini mai
mici şi, prin mecanismul scăderii indicelui de refracţie, îşi măresc viteza şi ajung
la destinaţie în acelaşi timp cu componentele centrale. În acest fel dispersia
cromatică se anulează.
Atunci, principala limitare a distanţei redevine - pentru viteze mari - atenuarea
fibrei. Ea poate fi însă uşor compensată prin introducerea unor amplificatoare (şi
nu regeneratoare).
De altfel s-au şi construit amplificatoare pur optice, evitându-se astfel conversia
dublă opto-electronică şi electrono-optică.
7
după: Alwin C. Scott, F.Y.F. Chu, David W. Mc Lauchlin în "Proceedings of the IEEE" vol. 61 no. 10, Oct.
1973. Istoricul descoperirii "efectului de soliton" este prezentat astfel: în anul 1844 în revista "Proceeding of the
Royal Society" din Edinburg, la pp. 319-320, după "Reports of the Meetings of the Brittish Association for the
Advancement of Science", un oarecare J. Scott-Russel relatează sub titlul: "Report on Waves" un fenomen ieşit
din comun. "O barcă trasă iute de cai de-a-lungul unui canal îngust s-a oprit brusc; apa s-a acumulat la prora şi
de-o-dată. părăsind-o, s-a rostogolit cu mare viteză sub formă de ridicătură solitară mare. Păstrându-şi forma
netedă şi bine definită şi-a continuat cursa fără schimbare de formă sau scădere de viteză. Am urmărit-o mergând
călare cu 8-9 mile pe oră; valul avea 30 de picioare lungime şi 1-1,5 picioare înălţime. A scăzut încet şi l'am
părăsit după 1-2 mile. Era în anul 1834".
Ele se bazează pe un fenomen fizic deosebit şi anume efect laser distribuit. În
acest scop se dopează o fibră cu substanţe din grupa pământurilor rare; de
obicei se foloseşte Erbiu.
Sursa de pompaj optic este o diodă laser cu lungimea de undă λ=1,48 [μm] iar
impulsurile luminoase de date au λ=1,53 [μm].
Se obţin câştiguri de (30 - 40) [dB] cu o putere a sursei de pompaj de (20 - 30)
[mW]. S-a reuşit astfel mărirea puterii optice introdusă în fibră, fapt necesar
obţinerii nelinearităţii, care produce efectul de soliton.
Concret, se montează un astfel de amplificator chiar la intrarea în fibră la emisie.
Prin aceasta se obţine şi o mărire a distanţei de lucru limitată de atenuarea fibrei.
Limitele teoretice sunt de zeci de mii de kilometri. Devine astfel posibilă pozarea
unor cabluri optice transoceanice fără regeneratoare.
Istoricul problemei
În anul 1895 doi savanţi olandezi - D. J. Korteweg şi G. de Vries - au

elaborat teoria fenomenului de soliton pentru cazul propagării în medii neliniare,
nedisipative şi dispersive. Rezultatele confirmă existenţa unei "unde călătoare"
neamortizată şi stabilă. O funcţie din această clasă (undă călătoare) este de
forma binecunoscută:
f  x,t  = f    , cu :  = x - u t (4.49)
unde se pune în evidenţă faptul că funcţia de spaţiu şi de timp este de o
asemenea manieră încât îşi păstrează valoarea din punctul x la momentul t şi în
punctul x+dx la momentul t+dt, cu condiţia ca: dx/dt=u, adică viteza de
propagare
să fie u. Variabila ξ se comportă ca o constantă:
 = const.  d = d x - u d t = 0 ;
 d x = u d t ; u = d x / d t = viteza
(4.50)
Derivatele parţiale ale funcţiei de undă au proprietăţile:
f df f df
 ; = u  f  x - ut  = f  x + dx - u  t + d t   (4.51)
x d  t d
Derivările parţiale în raport cu spaţiul şi cu timpul pot fi continuate şi se găsesc
două ecuaţii diferenţiale de ordinul II:
2 2 2 2
 f = d f ;  f =- 2 d f
 x2
u (4.52)
d ξ2 ξ2 d ξ2
de unde se găseşte forma standard a unei ecuaţii de undă plană (de fapt
unidimensională) fără amortizare:
2 2
 f + 1  f =0
(4.53)
 x2 u t
2 2
Ideile de bază s-ar putea rezuma astfel:

- dispersia şi nelinearitatea se compensează reciproc; - componentele Fourier au
viteze diferite (adică prezintă fenomenul de dispersie); - nelinearitatea, prin
introducerea unor armonice pe frecvenţe înalte, transferă energie în partea
superioară a spectrului.
Observaţii:
1) amplitudinea undei trebuie să crească cu viteza dorită;

2) lăţimea impulsului trebuie să fie invers proporţională cu rădăcina pătrată
a vitezei de propagare;
3) semnul soluţiei depinde de semnul parametrului α (similar constantei
Kerr), şi ar corespunde în cazul luminii la valoarea supraunitară sau subunitară a
indicelui de refracţie n>n0 sau n<n0 pentru medii de propagare diaelectrice şi
respectiv paraelectrice;
4) solitonul este unidirecţional
Concluzii generale8
a) Un model mult utilizat pentru a da o imagine sugestivă asupra efectului

de soliton este cel al valului numit "ţun(g)ami" care loveşte un ţărm (de preferinţă
al Japoniei) venind de la o foarte mare distanţă (provocat spre exemplu de un
cutremur submarin); valul nu se distribuie sub formă de undă circulară (conform
principiului lui Huygens), care s-ar atenua proporţional cu pătratul distanţei (cel
puţin), ci îşi păstrează intactă intensitatea şi se propagă rectiliniu, pe un front
îngust, contrazicând (aparent) orice logică fizică simplă.
b) În cazul optic, responsabil de apariţia solitonului este "efectul Kerr".
Devierea razei luminoase sub influenţa câmpului electric pentru experienţa
clasică (efect Kerr electro-optic) sugerează. cum s-a mai spus, o dependenţă a
indicelui de refracţie n al materialului de intensitatea E a câmpului electric, de
forma:
n = n0  ω  + n2 |E |2 (4.54)
Aici constanta n2 este constanta k a lui Kerr, folosită şi în ecuaţiile anterioare.
Valorile tipice gravitează în jurul valorii k=1,2.10-22[m2/V2]. Mărimea derivată:
1/k1/2 = 1011[V/m] = 105[V/μm].
are dimensiunile unui câmp electric şi este interpretată ca fiind câmpul electric
intern E0,int care provoacă deformarea moleculelor materialului fibrei.
Timpul de răspuns al materialului este de ordinul a 10-15[s].
În cazul transmisiilor prin fibre, câmpul electric va fi chiar componenta E a
câmpului electric asociat luminii.
Evaluarea intensităţii de câmp necesară se poate face din considerente
energetice.
Fie o fibră cu secţiunea s dată de pătratul diametrului d=8[μm]: s d2=60 [μm2];
o putere luminoasă electrică P=100[mW] introdusă în această fibră va conduce
la existenţa unui câmp de 106[V/m].
Într-adevăr, densitatea de energie electrică w este dată de teorema energiei:
B  H = ε E 2 ; W  wV = w  d 2 l  ;
1 1 1
w= D E + (4.55)
2 2 2
W este energia închisă în volumul V=s.l. Alegând lungimea l de valoare egală cu
spaţiul parcurs de lumină într-o secundă cu viteza c (l=c), atunci energia W
corespunzătoare este numeric egală cu puterea optică P introdusă în fibră de la
sursa luminoasă. deci: W=P=0,1[W].
Efectuând calculele cu valorile lui P şi d se găseşte lui E=106[V/m].
c) Zgomotele unui amplificator optic pot fi evaluate cu formula următoare:
P z = 2 G - 1 h νhB0 N sp (4.56)
8
Ap. Giménès Claude: "Electronique et Fisique des Télécomunications" Ed. INT, Evry, France, 1994
unde G (Gaine) este câştigul amplificatorului, B0 este banda de frecvenţă a lui, h
este constanta Plank iar v este frecvenţă undei luminoase (mult mai mare decât
B0). Nsp este un factor de înrăutăţire a zgomotului.
Puterea totală de zgomot pentru un lanţ de N amplificatoare este suma puterilor
adunate de pe fiecare secţiune: Ptotal=NPz.
Câştigul G trebuie să compenseze exact atennuarea introdusă de fibră pe
distanţa l. Rezultă: G=eαl. De aici rezultă distanţa admisă între amplificatoare:
l=(1/α)lnG. Pentru o distanţă totală L , numărul de amplificatoare este: N=L/l.
Puterea de zgomot este:
L
P total =  Pz (4.57)
ln G
d) Fenomene întâlnite la propagarea prin fibra neliniară:
1) Dispersia cromatică este un fenomen "normal", în sensul că indicele de
refracţie n0 depinde de frecvenţă: n0=n0(ω) şi de aici consecinţele privind apariţia
unei dependenţe de frecvenţă a timpului de propagare de grup. Este un fenomen
liniar, n0 nu depinde de amplitudinea câmpului electric E.
2) Autofazarea undei luminoase este un fenomen calitativ deosebit,
neliniar, provocat de efectul Kerr: n=n0+n2kE2.
Indicele de refracţie creşte la vârful impulsului şi scade pe fronturi; în consecinţă
fronturile merg mai repede şi creasta mai încet.
Dispersia cromatică se poate compensa dacă este pozitivă, D>0. Componentele
de frecvenţă înaltă se propagă mai rapid.
e) Interacţiunea solitonlor: nu sunt posibile trenuri (succesiuni) de solitoni
:lipiţi", din cauza unui efect de "atracţie" între impulsuri; un simbol de 1 logic nu
poate deci să dureze un interval elementar (de simbol) ci va fi sensibil mai scurt.
f) Interacţiunea cu zgomotul amplificatoarelor este evidentă mai ales prin
apariţia unei fluctuaţii ("jitter") numit după descoperitorii săi: "Gordon-Hauss".
Acest zgomot are o varianţă σ2 proporţională cu puterea din linie şi cu lungimea
secţiunii de amplificare la puterea a treia.
Pentru cazul cablurilor oceanice efectul este limitativ. Acest jitter este eliminat
parţial folosind filtre optice.
Debitele atinse utilizând transmisii optice prin solitoni este de 5 [Gbit/sec] la o
distanţă l de 9.000 [km]. Banda de frecvenţă a receptorului este în prezent de
circa 10 [Gb/s] şi se estimează că va fi de 40 [Gb/s] peste 10 ani (în 2005).
Exemplu practic:
Un sistem de transmisie pe fibră optică transoceanic are probleme
specifice, dar cheltuielile se justifică prin faptul că se dă o alternativă la legăturile
prin sateliţi artificiali, cu limitările lor privind secretizarea, perturbaţiile cosmice,
vulnerabilitatea şi mai ales timpul de întârziere al semnalului.
Sateliţii vor rămâne pentru aplicaţii ca de exemplu sisteme de comunicaţii
personale (PCS). Se preconizează astfel (în 1998) folosirea a 12-60 de sateliţi
nestaţionari, la 480 km înălţime, care să acoperă toată suprafaţa terestră.
indiferent de relief.
Un asemenea cablu submarin este telealimentat în înaltă tensiune (7000 V).
El are un miez de 2,5 [mm] cu 12 fibre optice dispuse pe un cilindru şi înfăşurate
pe un fir de oţel acoperit cu cupru.
Acest ansamblu este dispus într-un material elastic şi apoi învelit în nylon.
Acest grup este apoi armat în exterior cu mai multe fire de oţel şi introdus într-un
tub mai mare de cupru
Este iarăşi învelit, în plastic cum ar fi o polietilenă, bun izolant electric.
Rezultă un diametru total de cca. 20 [mm].
Fibrele sunt de tip monomod şi funcţionează pe lungimea de undă λ=1,312 [μm]
la un debit informaţional de 280 [Mb/s].
Aceasta corespunde la 35.000 canale vocale de 64 [kb/s] (vezi &4.2).
Repetoarele (de fapt regeneratoare) sunt poziţionate la 35 [km].
Ca surse de lumină se folosesc diode laser cu o putere de 1 [mW].
Având timp de funcţionare redus, se prevăd câte trei diode de rezervă.
La recepţie se folosesc diode P-I-N InGaAs şi amplificatoare electronice cu
tranzistoare bipolare.
4.2 MULTIPLEXAREA CANALELOR VOCALE

Mediile de transmisie - cabluri, fibre optice, cabluri hertziene (radiorelee,
sateliţi) - sunt foarte costisitoare, dar oferă o bandă de frecvenţă mult mai largă
decât este necesar pentru o legătură de audiofrecvenţă.
Măsurători îndelungate şi numeroase - atât obiective cât şi subiective - privind
inteligibilitatea şi fidelitatea semnalului vocal transmis, au arătat că este suficient
să se reproducă fidel banda de frecvenţă cuprinsă între 300 [Hz] şi 3.400 [Hz].
Aceste valori au fost standardizate de către CCITT şi astăzi acesta este canalul
vocal de care se dispune între practic oricare două puncte de pe glob.
Rămâne problema folosirii multiple (şi deci eficiente) a benzii de frecvenţă a
mediului de transmisie.
Această operaţie, numită Multiplexare, se face prin două procedee principale de
distribuire a căilor [51]:
a) Multiplexare prin Repartiţie în Frecvenţă (MRF), cu ajutorul unor
echipamente numite "Sisteme de Curenţi Purtători". Se foloseşte Modulaţia de
Amplitudine cu Bandă Laterală Unică şi Purtătoare Suprimată (MA - BLU - PS)
b) Multiplexare cu Repartiţie în Timp (MRT), cu ajutorul unor echipamente
numite "Sisteme cu Diviziune Temporală", care folosesc Modulaţia de Impulsuri
în Cod (MIC = PCM, de la Pulse Code Modulation).
4.2.1 Multiplexarea prin Repartiţie în Frecvenţă (MRF)
Conform celor arătate în capitolul 1, & 3.2, prin modulaţia în amplitudine

urmată de eliminarea uneia dintre benzile laterale este posibil să se translateze
spectrul unui semnal din banda originară - cum este furnizat de către microfon,
spre exemplu - în oricare altă zonă a domeniului de frecvenţă disponibil.
4.2.1.1 Multiplexarea propriu-zisă
În figura 4.25 se arată modul cum se construieşte un Grup Primar care

este format din 12 canale poziţionate în banda de frecvenţă (60 - 108) [kHz].
Schema cuprinde Modulatoarele de Produs I1...12 şi Filtrele Trece-Bandă FTB1...12,
precum şi un circuit de sumare Σ, cărora li se aplică semnalele vocale
independente s1...12, ca în fig.4.25.a.
Fig. 4.25 - Formarea Grupului Primar de 12 căi: a - schema-bloc a emiţătorului;

b - spectrul semnalului vocal de bază; c - spectrul semnalului de Grup Primar
Figura 4.25.b prezintă spectrul semnalului vocal (sau de altă natură) - limitat
dinainte sau ulterior, de către FTB - în care puterea spectrală este concentrată în
jurul frecvenţei de 800 [Hz]. Partea superioară a benzii conţine mai ales
armonicele semnalului vocal, necesare pentru a se asigura fidelitatea - utilă în
recunoaşterea timbrului vocal al persoanei care vorbeşte. Diagrama din figura
4.16.c arată dispunerea spectrelor fiecărui canal, distanţate la 4 [kHz] din care se
ocupă efectiv doar 3.100 [Hz]. Restul benzii este util pentru a se putea asigura
Panta de Creştere a atenuării filtrelor. Spre exemplu, FTB 2 trebuie să lase să
treacă frecvenţele de la 64,3 [kHz] până la 67,4 [kHz], dar trebuie să taie propria
bandă laterală inferioară dintre 63,7 şi 60,6 [kHz].
Aceasta s-ar suprapune benzii laterale superioare - cea utilizată - a canalului
anterior (canalul 1), care acoperă spectrul între 60,3 şi 63,4 [kHz].
Grupând un număr de 5 grupuri primare se obţine un grup secundar de 60 de
căi, în banda (312 - 552) [kHz].
Grupul terţiar cuprinde 5 grupuri primare şi va avea 300 de căi, situate în banda
(812 - 2.044) [kHz].
Grupul cuaternar conţine 3 grupuri terţiare (900 de căi) şi ocupă banda (8,516 -
12,388) [MHz].
Grupul de ordin 5 (quinquinal) are 2.700 de căi.
Dacă se construieşte practic un sistem de curenţi purtători cu 60 de căi pe cablu
interurban simetric, atunci se translatează un grup secundar în banda mai joasă
(12 - 252) [kHz], folosind un singur purtător, de 564 [kHz] şi păstrând banda
laterală inferioară. Banda laterală superioară. situată între (876 - 1116) [kHz], se
elimină cu uşurinţă.
Sistemele cu (300 - 2.700) căi se transmit pe cablu coaxial şi au repetoare din ce
în ce mai apropiate (circa 2 Km), deoarece atenuarea creşte rapid cu frecvenţa.
Repetoarele pentru sistemele de curenţi purtători cuprind un amplificator
ultraliniar (evită diafoniile prin intermodulaţie), un egalizor de atenuare pentru
cablu şi filtre direcţionale pentru separarea sensurilor în cazul sistemelor pe două
fire prin decalare în frecvenţă.
4.2.1.2 - Separarea sensurilor de transmisie
Linia de abonat şi aparatul telefonic se folosesc în ambele sensuri, pe dou

ă fire. Modulatoarele, amplificatoarele şi filtrele (cele active) sunt "diporţi
unidirecţionali".
Canalul de transmisie lucrează deci pe patru fire, câte două în sensurile de
emisie şi de recepţie, inclusiv pe cablul interurban.
Cuplarea celor două lanţuri de transmisie spre cele două fire ale abonatului se
face prin Sistemul Diferenţial (vezi figura 4.26).
Acesta este construit pe principiul unei punţi echilibrate la care în diagonale se
conectează amplificatoarele de emisie şi de recepţie [51].
Două dintre braţele punţii sunt formate de impedanţa de intrare în linia de abonat
ZL şi de impedanţa de echilibrare ZECH existentă în partea de cale a sistemului de
curenţi purtători. Această impedanţă este construită astfel încât să imite cât mai
bine impedanţa de intrare a liniei (fără mare succes dealtfel, deoarece liniile sunt
foarte diferite). Celelalte două braţe sunt constituite aici din cele două înfăşurări
ale transformatorului diferenţial simetric TrD.
În măsura în care puntea este realmente echilibrată. semnalul de recepţie srec nu
pătrunde din nou în calea de emisie odată cu semnalul util de emisie sem.
Reamintim că impedanţa caracteristică a unei linii lungi este (vezi & 4.1.1):
R + jω L
Z0 =
G + jω C
(4.58)
Fig.4.26 - Sistemul Diferenţial (SD) de trecere 2f-4f: a - cuplarea SD la linie şi la sistemul de

curenţi purtători; b - schema echivalentă în punte a SD
În condiţii ideale (Heaviside), RC = LG şi:

L R 1 μ 2D
Z0 = = = ln  Ω (4.59)
C G π ε d
Aşa cum am mai spus, o linie aeriană cu D = 20 [cm] şi d = 3 [mm] are

impedanţa caracteristică Z0 = 600 [Ω], care este pur rezistivă. Linia în cablu este
departe de a îndeplini această condiţie şi impedanţa este puternic variabilă în
toată banda de audiofrecvenţă. Echilibrorul se construieşte într-o soluţie de
compromis sub forma unui dipol RC cu R = 600 [Ω] şi C = (0,5 - 1) [μF].
În engleză se foloseşte termenul "hybride" pentru Sistemul Diferenţial 9.
4.2.1.3 Aparatul Telefonic
Cuprinde în esenţă un microfon cu cărbune şi o cască telefonică

magnetoelectrică (sau electromagnetică).
Microfonul se alimentează de la Centrala Telefonică Automată (CTA) cu
(20 - 50) [mA], în funcţie de rezistenţa liniei de abonat (vezi figura 4.18).
Sub presiunea oscilaţiilor acustice rezistenţa prafului de cărbune din microfon
devine variabilă şi modulează curentul de alimentare, creând astfel o tensiune
electrică alternativă de forma oscilaţiei sonore.
Valoarea acestei tensiuni este neaşteptat de mare, de circa 1 [Vef].
Această valoare mare constituie un avantaj important al microfonului cu cărbune,
celelalte tipuri furnizând valori insignifiante, de ordinul unui milivolt. Să facem
observaţia că inventarea de către Bell (în 1876) a acestui microfon a permis
dezvoltarea telecomunicaţiilor înaintea apariţiei triodei (1906).
Măsura logaritmică a semnalelor
În multe domenii tehnice se preferă o măsurare la scară logaritmică a

mărimilor electrice (şi neelectrice) utilizate. Motivele sunt următoarele:
a) mărimile întâlnite au o dinamică extrem de mare, raportul între cea mai
mare şi cea mai mică valoare (dinamica semnalului) fiind chiar de ordinul
milioanelor;
b) percepţia auditivă şi cea vizuală sunt logaritmice, atât ca amplitudine cât
şi ca frecvenţă) conform legii fiziologice a lui Weber şi Fechner;
c) atenuările măsurate logaritmic se adună pe diferite secţiuni de linie
legate în cascadă ceea ce este avantajos; măsurate prin raportarea tensiunilor,
ele se înmulţesc.
Nivelul de Putere e definit prin raportarea la puterea de referinţă P0 = 1 [mW],
care corespunde aproximativ puterii livrate de un microfon cu cărbune:
P
n p  10 lg  dBm (4.60)
P0
Acest fel de raportare conduce la un nivel numit nivel absolut de putere. Dacă
raportarea se face la o putere oarecare, nivelul se numeşte nivel relativ.
9
Cuvântul provine din termenul grecesc "hybris" prin care unii filosofi se refereau la starea de
(dez)echilibru interior.
Nivelul de tensiune se defineşte prin relaţia:
U
nU = 20 lg  dB ; U0 = P0 R 0 , unde : R 0 = 600 Ω
2
(4.61)
U0
Relaţia între cele două niveluri este imediată:
2
U R0 R
nP =10 lg 2
= nU  10 lg (4.62)
R U0 R0
În condiţii de adaptare, R = R0 şi nP = nU.
Prin tradiţie se folosesc şi logaritmii naturali:
1 P U
nP  ln Np ; nU = ln Np (4.63)
2 P0 U0
în care 1 [Np] = 8,69 [dB].
Schema electrică a unui aparat telefonic este prezentată în figura 4.27, în
forma încă cea mai răspândită în reţeaua telefonică de abonaţi.
Aparatele telefonice electronice posedă amplificatoare de microfon
(magnetoelectric) şi pentru cască. De asemenea, discul de apel şi memoriile
pentru numerele de abonat sunt realizate într-un circuit integrat MOS.
Microfonul M este montat diferenţial faţă de cască pentru ca vorbitorul să nu îşi
audă propria voce în cască (se numeşte efect local), dar păstrând controlul
sunetului emis, pentru a se asigura că microfonul primeşte alimentare.
Jumătate din puterea generată de microfon se pierde, fiind disipată în rezistenţa
de echilibrare R0 = ZE = 680 [Ω].
Casca C este protejată de două diode cu seleniu montate în "antiparalel"
împotriva impulsurilor parazite de valori mari, provocate de comutările diferitelor
contacte asupra tensiunii de alimentare de -48 [V].
Fig. 4.27 - Aparatul telefonic: M - microfonul cu cărbune; C - casca telefonică;

DA - contactele discului de apel; S - soneria de apel; D(Se) - diode de limitare cu Seleniu;
Tr - transformator; ZE - rezistenţă de echilibrare; CF = contacte de furcă;
RA - releu de apel; Cp - condensatoarele punţii de alimentare
La semnal mic diodele sunt blocate şi nu consumă puterea semnalului vocal util.
Grupul poate fi confundat cu un microfon suplimentar.
Soneria S primeşte apelul de la centrală sub forma unei tensiuni alternative de
75 [V] şi 17 [Hz] sau 50 [Hz].
Condensatorul CS = 1 [μF] împiedică închiderea unui circuit de curent continuu în
starea de repaus a aparatului telefonic.
La primirea unui apel de sonerie, se ridică microreceptorul (microfon + cască) şi
se închide contactul de furcă CF1 astfel că apare un curent continuu pentru
alimentarea microfonului de la bateria de - 48 [V] din centrală. care are borna de
Plus legată la pământ. Curentul este primit pe ambele fire prin cele două
înfăşurări ale Releului de Apel al abonatului RA.
Prin acest fel de cuplare în c.c. se păstrează echilibrarea liniei de abonat în c.a. şi
se evită captarea de zgomote induse pe traseu faţă de pământ.
Releul de apel se atrage la ridicarea microreceptorului din furcă şi centrala va
trimite Tonul de Disc adică "Invitaţia la Selecţie".
Discul de apel are două contacte de lucru:
- DA1 realizează întreruperea curentului în bucla de abonat conform cifrei
formate, realizând comanda selecţiei în CTA.
- DA2 scurtcircuitează microreceptorul pe durata armării şi revenirii
discului, realizând două funcţii:
1) creşterea curentului în buclă. mărind siguranţa acţionării releelor în
CTA;
2) protejarea căştii telefonice (şi a urechii) de impulsurile puternice de c.c.
cauzate de întreruperea de la zero la 48 V a tensiunii de alimentare.
Contactul de furcă CF2 se întrerupe pe durata selecţiei şi a convorbirii pentru a
evita acţionarea soneriei prin condensator de către impulsurile de disc.
În figura 4.28 se arată forma şi durata impulsurilor de selecţie de la disc în modul
de lucru standardizat la noi, prin impulsuri de curent continuu.
Discul generează aceste impulsuri în timpul revenirii sale în poziţia de repaus, cu
o viteză constantă asigurată de un Regulator Centrifugal de Turaţie.
Timpul de Selecţie este foarte mare: (10 ... 15) [s]. Centrala rămâne ocupată în
mod inutil ceea ce contribuie substanţial la mărirea artificială a traficului.
Fig.4.28 - Impulsurile de selecţie prin impulsuri de c.c. de la disc
Centralele Automate Electronice sunt capabile să primească semnale de selecţie

în Cod Multifrecvenţă. Conform acestei metode aparatul emite simultan două
frecvenţe alese din două grupe de câte patru frecvenţe disponibile şi astfel, în
circa 40 [ms] se transmite oricare cifră a numărului de apel, indiferent de
valoarea ei zecimală.
În cazul selecţiei prin impulsuri de c.c. timpul necesar unei cifre este variabil, de
la 100 [ms] (= 40 + 60) pentru cifra 1 până la 1.000 [ms] pentru cifra 0 (zece
impulsuri binare în serie).
Frecvenţele standardizate pentru apel în cod multifrecvenţă sunt:
fi = 697, 770, 852, 941 [Hz] pentru liniile orizontale de taste şi
Fi = 1.209, 1.336, 1.477, 1.633 [Hz] pentru coloanele verticale.
Aceste valori au fost alese cu grijă pentru a nu coincide cu sunetele existente în
semnalul vocal, care ar putea produce selecţii false.
4.2.2 Multiplexarea cu "repartiţie în timp" (MRT)
Principiul de realizare a fost prezentat în cap. 1, & 3.2 şi se bazează pe

Teorema Eşantionării. În figura 4.20 se prezintă se prezintă organizarea Grupului
Multiplex Primar de 30 + 2 căi, după norma europeană.
Schema cuprinde circuitele de eşantionare Ik şi de memorare Memk, urmate de
convertoarele analog-numerice de 8 biţi CAN, Multiplexoarele digitale de abonat
şi de grup MUX, bazele de timp asociate şi modemul de 2.048 [Mb/s]. Fiecare
abonat are în circuitul său de cale un FTJ pentru limitarea sub 4.000 [Hz] a
spectrului semnalului introdus în eşantionator, pentru a nu se produce
suprapunerea spectrelor rezultate prin eşantionare.
Chiar dacă vocea umană nu conţine componente aşa de înalte, microfonul poate
produce spontan diferite zgomote cum ar fi: zgomote interne "de granulaţie",
vibraţii accidentale culese din mediu etc. Frecvenţele lor pot depăşi chiar limitele
de audibilitate (de 16 [kHz]).
Convertorul analog-numeric este unul de factură modestă pentru a fi ieftin,
deoarece el apare în echipamentul de abonat care se repetă de milioane de ori.
Numărul de biţi este egal cu opt, ceea ce asigură un număr de 28 = ± 128 niveluri
ale semnalului vocal. Viteza de lucru este de asemenea redusă, adică 64 [kHz] =
8[biţi/eşantion]8000 [eşantioane/secundă].
Uneori CAN poate să livreze direct datele serie, dacă are baza de timp inclusă.
Echipamentul de abonat face parte de obicei din Sistemul MIC şi se află deci în
staţia de frecvenţă de la centrul de comunicaţie la mare distanţă.
Fig.4.29 - Grupul multiplex primar de 2,048 [Mb/s] cu MIC după norma europeană
Există însă tendinţa de a se digitaliza întreaga reţea şi de a se emite date

numerice, în loc de semnal analogic, încă de la domiciliul abonatului.
Organizarea cadrului temporal primar (fig.4.30).
cuprinde 32 canale MIC digitale, dintre care două sunt utilizate astfel: prima
pentru sincronizarea de cadru - adică pentru păstrarea ordini canalelor la
recepţie - iar a 17-a pentru comenzi şi semnalizări.
Debitul binar global rezultă de 32.64 = 2.048 [kb/s], conform fig.4.30.
Cadrele sunt grupate în "Multicadre" de câte 16 cadre. Durata unui cadru este
de 125 [μs] iar a unui cadru este de 2 [ms].
Cele 32 de căi pot fi privite ca nişte "Intervale de Timp (IT)" grupate în
două părţi, de la 0 la 15 şi de la 16 la 31, notate în figură IT-k şi IT-k+16. Pe căile
de voce se pot transmite şi date de 64 [kb/s].
Calea de sincronizare este realizată în IT-0 şi se mai numeşte şi "calea 0".
Utilizarea IT-0 este diferită pentru cadrele impare şi cele pare.
Octetul de biţi din IT-0 al cadrelor impare este efectiv utilizat pentru ajustarea
"sincronizării de cadru" şi cuprinde secvenţa de biţi (0011011) pe care receptorul
o cunoaşte dinainte şi trebuie să o recunoască în timpul funcţionţrii pentru a
ajusta faza receptorului şi a păstra ordinea corectă a cadrelor, fără "alunecări".
Octetul din IT-0 al cadrelor pare este dedicat unei "semnalizări de sistem" în
sensul că avertizează receptorul despre unele tipuri de avarie ale sistemului
MIC.
Fig.4.30 - Organizarea cadrului primar E1 al sistemului MIC: sus, multicadru compus din 16
cadre; mijloc, un cadru de 32 de "Intervale de Timp" IT; jos, detalii pentru căile 0 şi 16
Bitul A este 0 sau 1 şi se notează cu RJA (Remote Jonction Alarm). Biţii y4, 5, 6,
7, 8 se alocă de către administraţia naţională şi se lasă în 1 dacă nu sînt utilizaţi.
Bitul x este unul de control de paritate CRC (vezi cap.10) pentru cuvântul de cod
al sincronizării de cadru. În mod asemănător bitul y este un bit de control ciclic
pentru "sincronizarea de multicadru".
Octetul IT-16 este folosit pentru operaţii din grupul numit "de semnalizare" de
cale, care se referă la transmisia: semnalelor de selecţie (formarea numărului de
apel la disc) şi diferite tonuri cum ar fi: ton de disc, ton de revers-apel, de ocupat,
de linie neechipată ş.c.l.
Acest tip de semnalizare, pe canale separate de cele de convorbire, se numeşte
"semnalizare în afara benzii".
Cuvântul "bandă" este folosit în sens figurat, sugerând o situaţie anterioară când
impulsurile de disc se transmiteau prin tonuri supra-acustice, dar aflate încă în
intervalul de 4 [kHz].
Primii patru biţi se alocă semnalizărilor pentru primele 15 căi vocale, din
intervalele temporale IT-1, ... IT-15 iar ceilalţi patru sunt dedicaţi căilor 16-30 (IT-
17, ... IT-31).
Debitul de date este de (4[b])*(500[Hz]=2000 [b/s]. 500 [Hz] este frecvenţa de
succesiune a multicadrelor.
Aceste norme se aplică la cadrele 1-15 dintr-un Multi-Cadru.
Cadrul 0 din acelaşi multicadru are un rol specific. Primii săi patru biţi sunt biţi de
"sincronizare de multicadru" iar ceilalţi sunt biţi de alarmă. mai precis bitul y,
ceilalţi trei notaţi cu x fiind în rezervă pentru utilizare pe plan naţional.
O utilizare tipică a sistemului MIC a fost realizarea legăturii între centralele
telefonice urbane sau între acestea şi cele interurbane. În aceste cazuri intrările
şi ieşirile sistemului sunt de la Trunchiurile de intercomunicaţie ale centralelor.
Căile sistemului vor fi deci folosite în mod foarte eficient, având un trafic mare
(sunt permanent ocupate).
Spre deosebire de aceste aplicaţii, o cale utilizată de un singur abonat este
foarte puţin (şi deci în mod neeconomic) folosită.
Dacă centrala automată este digitală şi cu comutaţie temporală a
circuitelor, atunci sistemul MIC face parte integrantă din ea şi căile sunt comutate
între ele în procesul de selecţie (a rutelor de comunicaţie şi a numerelor de apel).
Uneori sistemele MIC sunt folosite pentru concentrarea abonaţilor dintr-un cartier
fără CTA, economisind astfel cablurile urbane, care sunt deficitare.
Grupurile multiplex cu MIC de ordin superior sunt următoarele:
- Grupul secundar (E2) de 4.30 = 120 căi, D = 8,448 [Mb/s];
- Grupul terţiar (E3) de 4.120 = 480 căi, D = 34,368 [Mb/s];
- Grupul cuaternar (E4) de 4.480 = 1920 căi, D = 139,264 [Mb/s];
- Grupul de ordin 5 (E5) de 4.1920 = 7680 căi, D = 565 [Mb/s].
Debitul maxim atins în prezent este de circa 5 [Gigabiţi/secundă] şi funcţionează,
evident, pe fibră optică. În fapt, de la grupul E4 se merge pe FO.
Sistemele analogice cu MRF vor coexista un timp (greu de spus cât timp) cu
sistemele cu MIC, având însă un rol tot mai redus.
Această organizare de mai sus a căpătat denumirea de "(H)Ierarhie Digitală
Plesiocronă" sau PDH, pentru a se diferenţia de SDH (Ierarhie Digitală
Sincronă), în curs de introducere.
Dacă în cadrul PDH fiecare terminal de 32 sau 120 de căi îşi are propriul ceas,
sincronizarea cu altele făcându-se prin introducerea unor biţi de "dopare"
(stuffing), ierarhia sincronă foloseşte un singur ceas în toată reţeaua.
Prezentarea acestei strategii de transmisie iese din cadrul acestei lucrări.
Sistemul MIC prezentat respectă Avizul CCITT G-732 şi este folosit în Europa.
Pentru America şi Japonia există Avizul G-733.

Acest aviz recomandă obţinerea unui Multiplex de numai 24 căi, debitul global
fiind de (24.8+1).8 [kHz]=1,544 [Mb/s].
Sincronizarea de cadru se face aici cu secvenţă distribuită tip 10101... în poziţia
nr.1 a cadrelor impare.
Prin opoziţie, norma europeană realizează sincronizarea căilor cu secvenţe
grupate de forma (0011011) plasate în intervalul nr.0 al cadrelor impare.
Calea de sincronizare aici are un singur bit în loc de 4 (sau 8).
O deosebire a Avizului american faţă de Avizul european este la comprimarea
dinamicii semnalului. În primul caz este "legea A" cu o curbă logaritmică formată
din 13 segmente. În norma americană se foloseşte "legea μ", cu 15 segmente.
Grupurile multiplex de ordin superior pentru norma americană sunt:
- DS2 de 424=96 căi, D = 6,312 [Mb/s];
- DS3 de 796=672, D=44,736Mb/s sau 5*96=480 căi, D=32064 Mb/s;
- DS4, 6672=4032 căi, 274,176Mb/s sau 3480=1440 căi, 97,728 Mb/s
4.2.3 Structura reţelei telefonice
Reţeaua de telecomunicaţii conţine în nodurile de comutaţie Centrale

Telefonice urbane CTU şi centrale telefonice interurbane CTIU, precum şi CTIU
de tranzit, aşa cum se vede în figura 4.31.
CTU are capacitatea nominală a unităţii de bază de 10.000 de abonaţi.
Abonaţii sunt conectaţi la CTU prin liniile de abonat LA care sunt circuite
metalice de cupru cu d=(0,3-0,4) mm, în cablu torsadat, cu perechi individuale.
LA contribuie substanţial la atenuarea totală între două posturi.
Dacă există ramificaţii laterale ale LA, chiar neutilizate, apar ecouri de reflexie cu
urmări neplăcute pentru transmisiile de date de la postul de abonat.
Legăturile între CTU şi între CTU şi CTIU se fac prin cabluri de interconectare Lx
de diametru mai mare, (0,6 ... 0,8) [mm], pentru a se reduce atenuarea.
Consumul de cupru sporit se justifică prin folosirea intensivă a perechilor, traficul
fiind ridicat.
Uneori între CTU se folosesc, aşa cum s-a mai spus, sisteme cu MIC, deoarece
cabluri noi de cupru nu se mai instalează în prezent.
Fig.4.31 - Structura reţelei telefonice publice de comutaţie
În linia de abonat apar în ultimul deceniu noile servicii: ISDN, ADSL şi HDSL.
În acest context zona servită este numită CSA (Carrier Serving Area=Aria
acoperită cu mesagerie) iar serviciul telefonic standard este numit POTS (Plain
Old Telephone Service=Serviciul telefonic vechi simplu).
ISDN (Integrated Services Digital Network) sau Reţea Numerică cu Servicii
Integrate (RNSI) furnizeaza două fluxuri vocale de 64 kb/s şi două fluxuri de date
cu 16 kb/s, toate în duplex integral pe două fire.
ADSL (Asymmetrical Digital Subscriber Line) este un serviciu cu debit asimetric,
spre Centrală (în amonte, uploud) mai mic iar de la Centrală (în aval, downloud)
mai mare, pâna la 2-6 Mb/s, în funcţie de distanţă. Sistemul de transmisie este
paralel, cu MAQ, numit şi DMT (Discrete MultiTonale) sau, în Radio, OFDM
(Orthogonal Frequency Divizion Multiplexing). Subcanalele au debite de 4 kb/s.
HDSL (Heigh bit rate Digital Subscriber Line) este o transmisie simetrică, de
2,048 Mb/s în b.b. cu 4 niveluri (2B-1Q=2 binari /1 cuaternar) la 1024 kBds. Se
foloseşte mai ales pentru a lega Centrala cu o PABX (Private Automate Branch
Exchange=Centrală-Ramificaţie Automată Particulară (de Instituţie). Faţă de un
sistem MIC (binar, cu RZ) are avantajul că nu cere repetoare subterane.
Centrala interurbană are ieşiri spre staţia de frecvenţă unde sunt instalate
sistemele de multiplexare cu MDF sau cu MIC.
Mediul de transmisie la mare distanţă este cablul simetric (pt. 60-120 căi) sau,
pentru sistemele de mare capacitate (300-2700 căi), cablul coaxial. Adesea
cablurile sunt dublate cu linii de radioreleu. În situaţii meteorologice nefavorabile
ca: ploi intense, ninsori abundente, furtuni solare legăturile pe radioreleu se
întrerup. Chiar în condiţii normale, căile pe radioreleu sunt mai zgomotoase
decât cele în cablu.
Există şi un sistem de difuzare si de acces la baze de date prin canale radio-
releu de distanţe mici în banda de 28 GHz, numit LMDS (Local Multipoint
Distribution System=Sistem de distribuţie multi-punct pe arie locală). Debitele la
abonat sînt de pâna la 2 Mb/s la cerere negociată. Între noduri se folosesc fibre
optice.
În actuala perioadă de evoluţie a tehnicii transmisiunilor se instalează practic
numai magistrale pe fibre optice, care asigură legături digitale fără zgomote şi cu
atenuare neglijabilă. de capacităţi practic oricât de mari.
O problemă suplimentară care apare pentru transmisiunilor de date pe circuite
foarte lungi o constituie ecoul (reflexiile) la capetele circuitelor, în punctele de
trecere de la două fire la patru fire şi invers.
Timpul de întoarcere al ecoului împiedică uneori lucrul în timp real între
calculatoare. Devine practic imposibil controlul erorilor prin detecţie şi repetare a
blocurilor de date eronate.
Se impune metoda corecţiei erorilor, ceea ce conduce la redundanţe mari şi la
scăderea în consecinţă a debitului efectiv al datelor.
Fenomenul de ecou produce şi efecte de natura unei interferenţe a simbolurilor
sporită. după cum se va vedea în capitolele 5 şi 6, ceea ce îngreunează
funcţionarea egalizoarelor automate şi adaptive.
Canalele realizate prin sateliţi artificiali de telecomunicaţii sunt cele mai

defavorizate de acest fenomen, deoarece calea de ecou depăşeşte 150.000
[km]. Timpul de întoarcere a ecoului este 0,5 [s]. Comunicaţia vocală este de
calitate slabă, deoarece ecourile se suprapun. Cablurile continentale şi
submarine cu fibre optice asigură un timp de întârziere şi deci şi o durată de
întoarcere a ecoului substanţial mai reduse, de ordinul a (10-20) [ms] (vezi.
&4.1).

Medii de Transmisiune Retele de Telecomunicatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medii de Transmisiune Retele de Telecomunicatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Popescu -TD 4.

4.1 Medii de transmisiune

4.1.1 - Linii metalice simetrice

Aceste linii sunt alcătuite dintr-o pereche de conductoare metalice (de

E(x) = CU/(2x) = q/(2 x l) (4.1.1-b)

Fig. 4.1 - Un element de linie metalică simetrică

Aplicăm apoi formula de definiţie a tensiunii electrice ca o integrală de linie între

Fig.4.2 - Element infinitezimal de linie metalică

Din examinarea directă a schemei rezultă relaţiile:

Fig.4.3 - Linie adaptată; sursa de semnal are rezistenţa internă R1;

Fig. 4.4 - Parametrii secundari ai liniilor: a - atenuarea pe circuite în cablu; b - timpul de

Pentru cablurile interurbane, care au o construcţie mult mai îngrijită (în

Diafonia între circuitele fizice metalice

Termenul se traduce prin "sunete vecine". Semnalul care se propagă pe

Fig.4.5 - Mecanismul diafoniei:

Cablurile interurbane se construiesc sub formă de "cuarte" (fig. 4.5.b) adică

4.1.2 Transmisiuni pe fibre optice

Fig.4.6 - Sistem de transmisie prin fibră optică

4.1.2.1 Surse de lumină

Fig.4.7 - Parametrii diodelor LED:

Puterea luminoasă depinde aproape liniar de curentul modulator pentru diodele

Acestea sunt diode luminoase care includ o cavitate rezonantă optică

Fig.4.8 - Diodă laser cu interferometru Fabry-Perot

Lărgimea de bandă a semnalului modulator este de la zero până la 3 [GHz].

Fig.4.9 - Spectrul de emisie al diodei laser:

Fig.4.10 – Modularea diodei laser:

4.1.2.2 Fibra optică

Este constituită dintr-un fir de sticlă optică specială. cu diametru cuprins

Fig.4.11 - Refracţia luminii între două medii:

Fig. 4.12 - Introducerea luminii în fibra optică

Atenuarea luminii în fibra optică

Fig.4.13 - Evoluţia în timp a atenuării ghidurilor de undă optice bazate pe SiO2

Fig.4.14 - Atenuarea diferitelor tipuri de sticlă

Tabelul 4.1 - Atenuarea şi adâncimea de pătrundere

Mediu de propagare Atenuare [dB/km] Adâncime de

Dispersia impulsului luminos

Fig.4.15 - Fibră multimod cu indice de refracţie gradat;

Aceasta deoarece este de admis că durata unui impuls oarecare T este

Fig.4.16 - Parametrii de dispersie cromatică ai fibrei optice monomod:

σm(λ) măsoară dilatarea în timp a impulsului luminos, definită astfel:

Fenomenul de dispersie al undei luminoase poate fi înţeles mai bine dacă

Fig. 4.17 - Caracteristicile de atenuare H(ω) şi de timp de întârziere de grup t g

Fig.4.18 - Dispersia luminii într-o fibră optică: dispersie pozitivă

În termeni relativi la indicele de refracţie, spunem că lumina roşie este mai

În fig. 4.19 se schiţează procesul de constituire a unui soliton, adică a unui

din lat. "norma" şi prefixul gr. "a" = fără.

Procesul este guvernat de mecanismele prezentate în fig. 4.20. Se analizează

Fig.4.20 - Parametrii impulsului luminos de tip soliton: a) - intensitatea vectorului E;

Acest fenomen fizic calitativ nou este provocat de nelinearitatea indicelui de

Repetoarele lanţurilor de transmisie cu solitoni

În cursul propagării impulsurilor se poate întâmpla ca mediul de transmisie

Aceasta este o amplificare de tip parametric. Fibra este pompată cu o

a) Zgomotul Raman este zgomotul de emisie optică spontană care apare

Dispersia Δ este de ordinul a circa 2[ps/nm.km]. Impulsurile optice folosite pentru

În practică se constată şi faptul supărător ca amplificarea dispozitivelor

Banda de trecere a fibrei optice

Lăţimea de bandă a fibrei este o noţiune improprie, ea apreciază de fapt debitul

4.1.2.3 Repetoare pentru semnale optice

Impulsurile optice parţial suprapuse în procesul de propagare prin fibră

Fig.4.23 - Schema-bloc a unui regenerator optic: a - intrarea din fibră în fotodetector;

Fig. 4.24 - Diagramele de semnal ale mărimilor electrice şi optice ale

Pentru a simplifica cât mai mult sincronizarea tactului de sondare al

Tabelul 4.2 - Codurile de linie 3B - 4B şi CMI