1.Obligaţie înţelegem îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumită conduită față de subiectul activ.

Conduită care constă în a da, a face sau a nu face ceva şi care poate fi impusă la nevoie prin forţa
coercitivă a statului.
2. Contract aleatoriu- in care intinderea prestatiilor nu este cunoscuta de parti la incheierea lui, deoarece
depinde de un eveniment viitor si incert. In functie de acest eveniment, partile accepta, o data cu speranta
castigului, posibilitatea pierderii.Exemple: -contractul de asigurare -contractul de renta-viagera -
contractul de intretinere -jocul si prinsoarea
4. Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor persoane, care conţine toate
clauzele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin acceptarea
ofertei.
Conditiile ofertei

 Oferta trebuie să fie reală, serioasă, conştientă şi cu întenţia de a angaja din punct de vedere
juridic.
 Oferta trebuie să fie fermă
 Oferta trebuie să fie neechivocă.
 Oferta trebuie să fie precisă şi complete
5.Articolul 683. Revocarea ofertei
(1) O ofertă poate fi revocată cu excepţia cazului în care ea include un termen pentru acceptare sau a
cazului în care este irevocabilă în alte temeiuri.
(2) Oferta, chiar şi irevocabilă, poate fi revocată dacă revocarea ajunge la destinatarul ofertei cel tîrziu
concomitent cu oferta.
(3) Oferta primită de destinatar nu poate fi revocată în termenul de acceptare stabilit în ofertă sau, dacă
acest termen nu este stabilit sau este nejustificat de mic, în termenul necesar pentru ca destinatarul să
poată exprima acceptarea şi ca răspunsul să ajungă la ofertant conform circumstanţelor cazului, practicii
stabilite între părţi şi uzanţelor.
(4) Dacă conform legii consumatorul are dreptul de revocare a unui anumit tip de contract, oferta făcută
de consumator pentru încheierea unui asemenea contract este întotdeauna revocabilă. Orice clauză
contrară dispozițiilor prezentului alineat în detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută.
6. Principiul libertăţii contractuale. Potrivit acestui principiu fiecare subiect de drept civil poate să-şi
aleagă singur persoana cu care să încheie actul juridic civil şi să stabilească singur condiţiile contractuale.
De la acest principiu există şi unele exepţii. Este cazul cînd părţilor le este impusă încheierea unor
categorii de contracte, împotriva voinţei lor. Astfel art.. 667 alin. 2 din Constituţie stabileşte că:
„obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu exepţia cazului cînd obligaţia de a contracta este
prevăzută de lege sau dacă decurge dintr-o obligaţie asumată benevol”. Deci, o primă limită a acestui
principiu este atunci cînd există o prevedere legală în acest sens. De ex., Legea cu privire la asigurarea
obligatorie a transportatorilor faţă de călători. O a doua limită este cea de natură contractuală. De ex.,
cînd părţile au prevăzut printr-un antecontract obligaţia de a încheia un anumit contract.

7. Subiectele dreptului de creanţă sînt determinate sau determînabile din momentul stabilirii raportului
juridic; --- dreptul de creanţă implică din partea debitorului fie îndeplinirea unui fapt pozitiv – de a da
sau de a face -, fie o abstenţiune adică o obligaţie negativă - de a nu face; --- titularul dreptului de
creanţă poate să obţînă realizarea dreptului sau numai ca urmare a activităţii sau abţînerii autorului
respectiv; --- este un drept relativ şi respectiv este opozabil numai debitorului; --- drepturile de creanţă
sînt nelimitate. Temeiul unor astfel de drepturi poate fi acordul părţilor sau fapte cauzatoare de
prejudicii; --- drepturile de creanţă conferă creditorului un drept de gaj general asupra patrimoniul
debitorului, nu însă şi dreptul de urmărire sau preferînţă specific dreptului de proprietate.
8. Contractul sinalagmatic-un contract este sinalagmatic dacă fiecare dintre părţi se obligă reciproc,
astfel încât obligaţia fiecăreia din ele să fie corelativă obligaţiei celeilalte. Caracte- rul sinalagmatic
(bilateral) al contractului presupune că obligaţiile părţilor poartă caracter reciproc. Astfel, obligaţia
vânzătorului de a transmite cumpărătorului bunul vândut se raportează la obligaţia cumpărătorului de a
transmite preţul bunului cumpărat. Totodată, în contractul de vânzare-cumpărare apare un specific al
corelării obligaţiilor când, spre exemplu, obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului bunul
vândut se raportează nu doar la dreptul cumpără- torului de a primi bunul, ci şi la obligaţia acestuia de
a-l primi. Stabilirea acestei obligaţii se datorează anumitor efecte de ordin material care ar rezulta din
neacceptarea bunului de către cumpărător sau din neîntreprinderea acţiunilor care ar fi dus la
recepţionarea bunuluiFiind un contract sinalagmatic, se aplică regulile specifice acestei categorii de
contracte (art.704-711 CC), cum ar fi rezoluţiunea pentru neexecutarea sau executarea în mod
necorespunzător a obligaţiilor con- tractuale sau excepţia de neexecutare a contractului.