„Ochiul renaşterii”

-cele 5 exercitii Tibetane-

Prima Mişcare Rituală

Se efectuează cu scopul de a oferi rotirii vârtejurilor un moment adiţional de

inerţie. Ca şi cum am accelera vârtejurile, conferindu-le viteză şi stabilitate.
Poziţia iniţială pentru prima mişcare rituală: staţi în picioare drepţi cu mâinile
întinse lateral orizontal la nivel umerilor. Având deja această poziţie, începeţi
rotirea în jurul propriei osiei până veţi simţi o uşoară ameţeală. Este foarte
importantă şi direcţia în care vă rotiţi – de la stânga la dreapta. Cu alte cuvinte,
dacă aţi fi in centrul unui cadran de ceas aflat pe podea şi cu faţa în sus, v-aţi roti
în direcţia acelor de ceasornic. (Des. РД - 1). Femeile se rotesc în aceeaşi
direcţie.
Înainte de a începe rotaţia, fixaţi privirea pe un punct imobil direct în faţa
voastră. Începând rotirea, nu luaţi privirea de la punctul ales pe cât e posibil.
Când însă, din cauza rotirii capului, punctul fixării privirii va pleca din câmpul
vostru de vizualizare, întoarceţi rapid capul anticipând rotirea corpului, şi, pe cât
e posibil de repede, iarăşi „prindeţi” cu privirea acel punct imobil.
Cifra maximală de rotaţii nu trece de douăzeci şi una de ori.
(MAXIM 21 de rotatii)

1
A doua mişcare rituală

Poziţia iniţială a celei de a doua mişcări rituale este culcat pe spate. Ar fi

optim să staţi culcat pe un covor gros sau pe ceva destul de moale şi cald.
A doua mişcare rituală se efectuează astfel: întindeţi mâinile de-a lungul
corpului cu degetele unite strâns lipite de podea şi ridicaţi capul lipind cu putere
bărbia de piept. Apoi ridicaţi picioarele drepte vertical în sus, fiind atenţi de a nu
rupe bazinul de la podea. Dacă puteţi, ridicaţi picioarele nu doar vertical în sus
ci şi spre voi până în momentul când simţiţi că bazinul se ridică de la podea.
Scopul principal – să nu îndoiţi picioarele în genunchi. Apoi, încet, întoarceţi la
podea capul şi picioarele. Relaxaţi toţi muşchii şi repetaţi miscarea încă o dată.
(Des. РД - 2)
În această mişcare rituală o mare importanţă o are coordonarea
mişcărilor cu respiraţia. La început expiraţi pentru a scoate tot aerul din
plămâni. Pe parcursul ridicării capului şi a picioarelor urmează să faceţi o lină
inspiraţie foarte profundă şi completă, în timpul coborârii lor – tot o astfel de
expiraţie. Cu cât mai profundă este respiraţia, cu atât mai înaltă este eficacitatea
practicii.

2
A treia mişcare rituală

A treia mişcare rituală trebuie efectuată imediat după primele două.

Poziţia iniţială este de a sta pe genunchi, îi depărtaţi unul de altul la nivelul
bazinului, astfel ca coapsele să fie situate strict vertical. Palmele le amplasaţi pe
partea posterioară a muşchilor coapsei exact sub fese. Apoi aplecaţi capul
înainte, lipind bărbia de piept. Aruncând capul înapoi în sus, bombaţi cutia
toracică şi încovoiaţi coloana vertebrală înapoi, sprijinindu-vă un pic cu mâinile
de coapse, după ce vă întoarceţi în poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept. Un
pic vă odihniţi, şi dacă e necesar repetaţi de la început. Aceasta este a treia
mişcare rituală a „Ochiului renaşterii” (Des. РД - 3).
Ca şi a doua mişcare rituală, a treia cere o sincronicitate a mişcărilor cu ritmul
respiraţiei.
La început faceţi o expiraţie la fel de profundă şi completă ca la exerciţiul doi.
Îndoindu-vă înapoi urmează să inspiraţi, iar întorcându-vă în poziţia iniţială – să
expiraţi.

A patra mişcare rituală

3
 Pentru executarea celei de a patra mişcări rituale, aşezaţi-vă pe podea,
întindeţi picioarele în faţă cu tălpile poziţionate în părţi la nivelul umerilor.
Îndreptând coloana vertebrală, puneţi palmele cu degetele unite între ele pe
podea, în părţi, lângă fese. Degetele mâinilor trebuie să fie îndreptate înainte.
Aplecaţi capul în jos, lipind bărbia de piept.
Apoi daţi capul pe spate, pe cât e posibil în sus şi în urmă, şi ridicaţi trunchiul
în faţă până la poziţionarea lui pe orizontală. În faza finală, coapsele şi trunchiul
trebuie să se afle pe acelaşi plan orizontal, iar gambele şi mâinile – să fie
poziţionate vertical, precum picioruşele unei mese. Atingând această poziţie,
pentru câteva secunde încordaţi toţi muşchii corpului, apoi relaxaţii şi reveniţi la
poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept (Des. РД - 4). Apoi repetaţi totul de la
început.
În această mişcare punctul cheie este respiraţia. Iniţial, expiraţi. Ridicându-vă
şi, dând capul pe spate, efectuaţi o inspiraţie lină şi adâncă. În timpul încordării
muşchilor - reţineţi respiraţia, iar când coborâţi la poziţia iniţială – expiraţi
complet. În timpul odihnei dintre repetări – menţineţi acelaşi ritm al respiraţiei.

4
5
 A cincea mişcare rituală

Poziţia iniţială reprezintă sprijinirea corpului culcat şi încovoiat. Corpul se

sprijină pe palme şi pe buricele degetelor de la picioare. Genunchii şi bazinul nu
ating podeaua. Vârfurile degetelor, lipite, ale mâinilor sunt orientate strict
înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă de nivelul umerilor. Distanţa
dintre tălpi, de asemenea.
Începem mişcarea prin ridicarea capului, insistând de a-l da pe spate. Apoi
trecem într-o poziţie a corpului, care are aspectul unui unghi ascuţit, cu vârful
orientat în sus. Simultan, mişcând gâtul, lipim bărbia de piept. Fiţi atenţi ca
picioarele să rămână drepte, iar mâinile drepte şi trunchiul să fie în acelaşi plan.
În această poziţie corpul pare a fi îndoit în jumătate din zona bazinului. Şi atât.
După aceasta, ne întoarcem în poziţia iniţială – sprijin culcat şi încovoiat – şi
executăm totul de la început (Des. РД - 5).
După o săptămână de practicare, această mişcare devine cea mai simplă dintre
toate cele cinci. După ce vă obişnuiţi cu ea, atunci când reveniţi la poziţia
iniţială, să încovoiaţi spatele înapoi cât mai mult posibil, dar nu din contul
regiunii lombare, ci îndreptând umerii şi bombând la maxim pieptul. Să nu uitaţi
însă ca genunchii şi bazinul nu trebuie să atingă podeaua. Suplimentar, introdu-
ceţi în exerciţiu şi o pauză în timpul căreia încordaţi maximal toţi muşchii în
ambele poziţii – cea iniţială şi cea de vârf.
Schema respiraţiei la cea de-a cincea mişcare rituală este un pic
neobişnuită. Începeţi cu o expiraţie profundă când staţi sprijinit culcat şi
încovoiat, faceţi o inspiraţie adâncă, pe cât e posibil, atunci când vă „puneţi”
corpul în jumătate. Reuşiţi să faceţi o respiraţie, aşa numită, paradoxală. Când vă
întoarceţi în poziţia iniţială, faceţi o expiraţie completă. Atunci când vă opriţi în
punctul iniţial şi cel de vârf, pentru a face pauza cu încordarea muşchilor,
reţineţi respiraţia pentru câteva secunde, corespunzător după inspiraţie şi după
expiraţie.

6
 A şasea mişcare rituală reprezintă cel mai important factor pentru cei
care au intenţia de a-şi schimba aspectul şi de a arăta mai tineri decât sunt în
realitate. Acest exerciţiu este cunoscut în yoga indiană sub denumirea
„Uddiana-bandha”.
Practicarea celei de-a şasea mişcări rituale nu dă rezultate fără anumite
restricţii, destul de semnificative, legate de modul de viaţă şi, în particular, de
viaţa sexuală. Odată ce a început practicarea celei de-a şasea mişcări rituale şi a
introdus schimbările necesare în comportamentul cotidian, persoana trebuie să
respecte pentru totdeauna acest stil de viaţă. La fel ca şi în cazul primelor cinci
mişcări rituale, pauza nu trebuie să depăşească o zi. Încetarea practicării în acest
caz are urmări foarte rapide şi chiar distructive.
Mişcarea rituală suplimentară rearanjează şi schimbă starea energiei
sexuale a persoanei. Şi, ca rezultat, nu doar mintea, ci şi tot corpul se schimbă
calitativ. Adevărul este că pentru aceasta trebuie să limitezi raţional ceea ce
majoritatea oamenilor doresc să limiteze cât mai puţin posibil – viaţa sexuală.
A ridica forţa vitală în sus e simplu. Dar pentru a o face, trebuie să o aveţi.
Aceasta explică cauza principală a eşecurilor, care pe parcursul a sute de ani îi
urmăreau în Orient pe mulţii căutători ai „elixirului nemuririi”. Căci, în tradiţiile
occidentale ale ordinelor religioase, exista practica abstinenţei forţate –inhibarea
agresivă în sine a dorinţei sexuale. Încercând în acest mod de a supune energia
sexuală, adepţii pur şi simplu distrugeau bazele vitalităţii corpului. Există doar o
singură cale de a poseda cel mai puternic şi nărăvaş aspect al puterii din om –
energia lui sexuală, care se manifestă prin pasiunea iubirii, cea mai de netrecut
din dorinţele umane – maximal de a o dezvolta şi apoi de a o transmuta. Nici
inhibarea, nici favorizarea ei nu duc la nimic. Prima nu permite puterii de a se
dezvolta, a doua – o împrăştie fără rost. Şi în primul, şi în al doilea caz, omul
rămâne în pierdere, deoarece îşi iroseşte posibilitatea de a acumula energia
liberă şi a o aplica conştient.
Transmutarea forţei sexuale, lama o efectuează prin intermediul celei de
a şasea mişcări rituale. Se practică doar atunci când în corp se simte prezenţa
dorinţei sexuale, care semnalizează despre prezenţa unei cantităţi suficiente de
energie liberă.
Ridicând forţele, caracteristicile ei se schimbă, ea devine mai fină
datorită schimbării caracte- risticilor frecvenţelor. Frecvenţele caracteristice
forţei libere pompate din ea şi prezente în vârtejul al doilea, se măresc. Datorită
acesteia „porţia” de energie ce se ridică ca şi cum se comprimă şi „pomparea”
energiei în sus deschide în faţa fiinţei omeneşti perspective de perfecţionare într-
ade- văr de neimaginat.

7
 Pentru ca izvorul tinereţii să devină un aspect veridic al fiinţei noastre, este
absolut necesar de a obţine în corp apariţia unei dorinţe sexuale active şi
puternice. Încercarea de a transmuta energia liberă, care e puţină sau nu e deloc,
duce la inevitabila autodistrugere. De aceea unei persoane care nu sesizează o
necesitatea acută în satisfacerea sexuală, practicarea celei de-a şasea mişcări
rituale îi este strict interzisă. Mai întâi de toate, trebuie să obţineţi o restabilire a
unui înalt potenţial sexual prin intermediul celor cinci mişcări rituale şi doar
după aceasta să treceţi la transformarea în fiinţe supraomeneşti.
Dar mai există încă un moment, care explică de ce nu sunt aşa de mulţi
supraoameni. De ar fi fost totul atât de simplu, atunci ei ar fi trebuit să mişune în
jur pe această planetă, neştiind unde să aplice forţele lor dezlănţuite. Nu
observăm însă aşa ceva. Care e cauza? Explicaţia constă în faptul că a atinge un
stadiu nou prin intermediul transmutării energiei sexuale e posibil doar în cazul
când interesul pentru sex este complet epuizat. Aici, nici într-un caz, nu trebuie
să greşiţi, amăgindu-vă sau supraestimând starea proprie. Doar acel, care într-
adevăr a epuizat pentru sine sexul ca aspect al cunoaşterii existenţei umane,
poate să efectueze cu succes trecerea într-un nou stadiu al conştientizării.
Însă acela, pentru care relaţiile sexuale încă mai prezintă un anumit interes ca
sursă a plăcerii sau ca un aspect ne-explorat până la sfârşit al părţii animalice a
vieţii omeneşti, nici într-un caz nu are voie să utilizeze careva practici de
transmutare. Autoamăgirea aici este mortală, deoarece inevitabil va duce la
aceea că energia liberă redirecţionată nu va fi asimilată de vârtejurile de mai sus
şi, în loc de a dezvolta armonios fiinţa omenească, doar va acutiza lupta sa
internă şi conflictele interne, care mai devreme sau mai târziu vor distruge
inevitabil psihicul individului din interior, impunându-l să piară din cauza
bolilor fizice incurabile sau distrugând trăsăturile umane ale conştiinţei lui cu
ajutorul tulburărilor psihice şi aruncându-l în vâltoarea infernală ale propriilor
pasiuni animalice. Aici e foarte importantă maxima puritate cristalină internă şi
maxima sinceritate cu sine însuşi. Acel care doreşte să treacă limita, trebuie să
cunoască spre ce se îndreaptă. Şi trebuie să ştie că niciodată nu va putea să se
întoarcă de acolo înapoi.
De acea vreau, încă o dată, să vă avertizez: de însuşirea celei de-a şasea
mişcări rituale se poate apuca acel care simte că a epuizat complet pentru sine
tot ceea ce poate oferi sexul şi, prin urmarre, nu mai are nevoie de el. Nici într-o
formă: aparentă, tăinuită sau mediată de alte manifestări psihologice.
Pentru marea majoritate a oamenilor normali, refuzarea, în mod natural, a
activitatăţii sexuale, este pur şi simplu inadmisibilă. Din această cauză, foarte,
foarte puţini pot practica cea de-a şasea mişcare rituală. Uneori, în unele situaţii,
practicarea primelor cinci mişcări schimbă, cu timpul, ordinea priorităţilor, şi,
posibil, unii vor putea trece acel hotar în dezvoltarea propriei conştiinţe, după
care se află libera alegere. Dacă aceasta se întâmplă, următorul pas va fi luarea
deciziei de a schimba propria viaţă. Hotărârea se ia o singură dată. Pentru
totdeauna. Nici o ezitare, nici o privire înapoi. AMIN

8
 (Al doilea moment, care poate fi de mare ajutor: procedurile cu apă de după
practicarea „Ochiului renaşterii”. Cel mai bine e să faceţi un duş cald sau doar
un pic răcoros. S-ar putea, la fel, să vă frecaţi întregul corp cu un prosop înmuiat
în apă caldă şi apoi să vă ştergeţi complet pentru a vă usca. După practicare
este strict interzis duşul răcoritor sau cu atât mai mult cel cu apă rece.)

( Lama acordă rolul principal în special meditaţiilor, folosind „Ochiul renaşterii”

doar ca mijloc pentru a menţine corpul în formă şi asigurându-i acea imensă
energie, care e necesară pentru o meditaţie efectivă.)

(Profunditatea respiraţiei are o importanţă majoră, deoarece anume respiraţia

este veriga de legătură între mişcările corpului fizic şi dirijarea forţei eterice.
Din această cauză în timpul efectuării exerciţiilor „Ochiul renaşterii” se cere o
respiraţie cât mai profundă şi completă. Cheia unei respiraţii profunde şi
complete este în expiraţie. Dacă expiraţia este făcută complet, la fel de completă
va fi şi inspiraţia ce urmează natural. )

(Ca atenţia să nu fie distrasă de la procesele interne ce se petrec în corpul

eteric, ei îndeplineau toate mişcările rituale, în afară de primul, cu ochii închişi.)

DESRE PLATA PRIMIRII INVATATURII

(Dascălii tăi ţi-au dat instrucţiuni de a nu transforma această învăţătură în sursa
unei îmbogăţiri, dar oare ei ţi-au interzis de a primi plata pentru învăţarea celora
care simt necesitatea interioară de a achita costul lecţiilor? „Guru-varta” şi
„guru-dakshina” – astfel numesc cei înţelepţi mulţumirea, pe care ucenicii
recunoscători o aduc învăţătorului, răsplatind în acest mod, cel puţin simbolic,
pentru tot ceea ce el le dă. Şi dacă învăţătorul nu primeşte mulţumirea, atunci el
ori procedează incorect, ori dă de înţeles ucenicului că, în careva fapt, nu i-a
justificat încredere şi urmează să plece. Lasă fiecare să aducă ceea ce doreşte, în
acea cantitate pe care o consideră justă. Astfel, ei vor înceta să sufere din cauza
senzaţiei de a fi dator, satisfăcându-şi necesitatea de a te mulţumi corespunzător
posibilităţilor lor şi acelei importanţe pe care o are pentru ei învăţătura ce le voi
oferi. Dacă consideri că ai dreptul de a da oamenilor ceea ce posezi, trebuie să le
acorzi acelaşi drept şi lor. În caz contrar, va apărea o nedreptate şi fiecare
nedreptate are, în aceeaşi măsură, un efect malefic asupra karmei profesorului şi
a karmei ucenicului. Or, puţini sunt predestinaţi de a fi binefăcători, iar karma de
a fi binefăcător în mod merituos este apanajul celor aleşi.)