„Ochiul renaşterii”

- Cele 5 Ritualuri Tibetane -

Prima Mişcare Rituală

Se efectuează cu scopul de a oferi rotirii vârtejurilor un moment adiţional de

inerţie. Ca şi cum am accelera vârtejurile, conferindu-le viteză şi stabilitate.
Poziţia iniţială pentru prima mişcare rituală: staţi în picioare drepţi cu mâinile
întinse lateral orizontal la nivel umerilor. Având deja această poziţie, începeţi
rotirea în jurul propriei osiei până veţi simţi o uşoară ameţeală. Este foarte
importantă şi direcţia în care vă rotiţi – de la stânga la dreapta. Cu alte cuvinte,
dacă aţi fi in centrul unui cadran de ceas aflat pe podea şi cu faţa în sus, v-aţi roti
în direcţia acelor de ceasornic. (Des. РД - 1). Femeile se rotesc în aceeaşi
direcţie.
Înainte de a începe rotaţia, fixaţi privirea pe un punct imobil direct în faţa
voastră. Începând rotirea, nu luaţi privirea de la punctul ales pe cât e posibil.
Când însă, din cauza rotirii capului, punctul fixării privirii va pleca din câmpul
vostru de vizualizare, întoarceţi rapid capul anticipând rotirea corpului, şi, pe cât
e posibil de repede, iarăşi „prindeţi” cu privirea acel punct imobil.
Cifra maximală de rotaţii nu trece de douăzeci şi una de ori.
(MAXIM 21 de rotatii)

1
A doua mişcare rituală

Poziţia iniţială a celei de a doua mişcări rituale este culcat pe spate. Ar fi

optim să staţi culcat pe un covor gros sau pe ceva destul de moale şi cald.
A doua mişcare rituală se efectuează astfel: întindeţi mâinile de-a lungul
corpului cu degetele unite strâns lipite de podea şi ridicaţi capul lipind cu putere
bărbia de piept. Apoi ridicaţi picioarele drepte vertical în sus, fiind atenţi de a nu
rupe bazinul de la podea. Dacă puteţi, ridicaţi picioarele nu doar vertical în sus
ci şi spre voi până în momentul când simţiţi că bazinul se ridică de la podea.
Scopul principal – să nu îndoiţi picioarele în genunchi. Apoi, încet, întoarceţi la
podea capul şi picioarele. Relaxaţi toţi muşchii şi repetaţi miscarea încă o dată.
(Des. РД - 2)
În această mişcare rituală o mare importanţă o are coordonarea
mişcărilor cu respiraţia. La început expiraţi pentru a scoate tot aerul din
plămâni. Pe parcursul ridicării capului şi a picioarelor urmează să faceţi o lină
inspiraţie foarte profundă şi completă, în timpul coborârii lor – tot o astfel de
expiraţie. Cu cât mai profundă este respiraţia, cu atât mai înaltă este eficacitatea
practicii.

2
A treia mişcare rituală

A treia mişcare rituală trebuie efectuată imediat după primele două.

Poziţia iniţială este de a sta pe genunchi, îi depărtaţi unul de altul la nivelul
bazinului, astfel ca coapsele să fie situate strict vertical. Palmele le amplasaţi pe
partea posterioară a muşchilor coapsei exact sub fese. Apoi aplecaţi capul
înainte, lipind bărbia de piept. Aruncând capul înapoi în sus, bombaţi cutia
toracică şi încovoiaţi coloana vertebrală înapoi, sprijinindu-vă un pic cu mâinile
de coapse, după ce vă întoarceţi în poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept. Un
pic vă odihniţi, şi dacă e necesar repetaţi de la început. Aceasta este a treia
mişcare rituală a „Ochiului renaşterii” (Des. РД - 3).
Ca şi a doua mişcare rituală, a treia cere o sincronicitate a mişcărilor cu ritmul
respiraţiei.
La început faceţi o expiraţie la fel de profundă şi completă ca la exerciţiul doi.
Îndoindu-vă înapoi urmează să inspiraţi, iar întorcându-vă în poziţia iniţială – să
expiraţi.

A patra mişcare rituală

Pentru executarea celei de a patra mişcări rituale, aşezaţi-vă pe podea,

întindeţi picioarele în faţă cu tălpile poziţionate în părţi la nivelul umerilor.
Îndreptând coloana vertebrală, puneţi palmele cu degetele unite între ele pe
podea, în părţi, lângă fese. Degetele mâinilor trebuie să fie îndreptate înainte.
Aplecaţi capul în jos, lipind bărbia de piept.
Apoi daţi capul pe spate, pe cât e posibil în sus şi în urmă, şi ridicaţi trunchiul
în faţă până la poziţionarea lui pe orizontală. În faza finală, coapsele şi trunchiul
trebuie să se afle pe acelaşi plan orizontal, iar gambele şi mâinile – să fie
poziţionate vertical, precum picioruşele unei mese. Atingând această poziţie,
pentru câteva secunde încordaţi toţi muşchii corpului, apoi relaxaţii şi reveniţi la
poziţia iniţială cu bărbia lipită de piept (Des. РД - 4). Apoi repetaţi totul de la
început.
În această mişcare punctul cheie este respiraţia. Iniţial, expiraţi. Ridicându-vă
şi, dând capul pe spate, efectuaţi o inspiraţie lină şi adâncă. În timpul încordării
muşchilor - reţineţi respiraţia, iar când coborâţi la poziţia iniţială – expiraţi
complet. În timpul odihnei dintre repetări – menţineţi acelaşi ritm al respiraţiei.

3
4
 A cincea mişcare rituală

Poziţia iniţială reprezintă sprijinirea corpului culcat şi încovoiat. Corpul se

sprijină pe palme şi pe buricele degetelor de la picioare. Genunchii şi bazinul nu
ating podeaua. Vârfurile degetelor, lipite, ale mâinilor sunt orientate strict
înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă de nivelul umerilor. Distanţa
dintre tălpi, de asemenea.
Începem mişcarea prin ridicarea capului, insistând de a-l da pe spate. Apoi
trecem într-o poziţie a corpului, care are aspectul unui unghi ascuţit, cu vârful
orientat în sus. Simultan, mişcând gâtul, lipim bărbia de piept. Fiţi atenţi ca
picioarele să rămână drepte, iar mâinile drepte şi trunchiul să fie în acelaşi plan.
În această poziţie corpul pare a fi îndoit în jumătate din zona bazinului. Şi atât.
După aceasta, ne întoarcem în poziţia iniţială – sprijin culcat şi încovoiat – şi
executăm totul de la început (Des. РД - 5).
După o săptămână de practicare, această mişcare devine cea mai simplă dintre
toate cele cinci. După ce vă obişnuiţi cu ea, atunci când reveniţi la poziţia
iniţială, să încovoiaţi spatele înapoi cât mai mult posibil, dar nu din contul
regiunii lombare, ci îndreptând umerii şi bombând la maxim pieptul. Să nu uitaţi
însă ca genunchii şi bazinul nu trebuie să atingă podeaua. Suplimentar, introdu-
ceţi în exerciţiu şi o pauză în timpul căreia încordaţi maximal toţi muşchii în
ambele poziţii – cea iniţială şi cea de vârf.
Schema respiraţiei la cea de-a cincea mişcare rituală este un pic
neobişnuită. Începeţi cu o expiraţie profundă când staţi sprijinit culcat şi
încovoiat, faceţi o inspiraţie adâncă, pe cât e posibil, atunci când vă „puneţi”
corpul în jumătate. Reuşiţi să faceţi o respiraţie, aşa numită, paradoxală. Când vă
întoarceţi în poziţia iniţială, faceţi o expiraţie completă. Atunci când vă opriţi în
punctul iniţial şi cel de vârf, pentru a face pauza cu încordarea muşchilor,
reţineţi respiraţia pentru câteva secunde, corespunzător după inspiraţie şi după
expiraţie.