Sociologie

Acesta desemneaza o reuniune de persoane indiferent de natura, organizatia sau institutia

sociala. Din punct de vedere specific, grupul social reprezinta o uniune de persoane unita in
functie de anumiti parametri(vîrstă, grupuri de interese) . Din punct de vedere sociologic gupul
social semnifică unitatea dintre 2 sau mai multe persoane care împărtășesc un sentiment
comun de identitate, au așteptări comune referitor la comportamentul fiecărui membru al
acestui grup ( cuplu).
Exista mai multe criterii de clasificare a grupurilor sociale. Potrivit numarului de persoane
delimitam grupuri mici, medii si mari. Grupul mic include de la 2 pina la 30-40 persoane. Grupul
mediu de la 40- sute . Grupul mare 100- mii persoane. Multimea constituie un numar de
persoane care sunt reunite mai mult sau mai putin intimplător pentru o perioadă de timp
pentru ași satisface unele nevoi individuale(concert,protest). La rindul sau ceata reprezintă o
reuniune de persoane voluntară care îi unește anumite preocupari, idealuri, preferințe, interese
sau prin simpla plăcere de a fi impreuna . La fel ca si multimea ceata are o organizare interna
slabă. Dar spre deosebire de prima include mai putine persoane.
Astfel vom menționa grupul social are o organizare si o structura interna mai puternica sau mai
integrată decît multimea si ceata. Perioada de reuniune a acestor persoane poate varia.
Grupul social se deosebeste de conceptele mentionate prin prezenta și manifestarea unor
elemente specifice:
1. Existenta unui principiu de organizare a grupului fie formală sau informală. Care
presupue stabilirea unor obiective, sarcini comune, modele de acțiune, relatii ierarhice
și funcționare, precum si mijloace de control și sancțiune.
2. Prezența sau existenta unui sistem de valori si atitudini comune .
3. Sentimentul de apartenență la grup, conștiința de grup. Care este expresia coexistenței
sociale a grupului și care conduce dezvoltarea solidarității de grup .
Intrarea intr-un grup social poate fi absolut intimplătoare. Totusi apartenenta la un grup uneori
poate fi realizată la alegere. Această alegere deseori se face in baza a doi factori :

 Proxemitatea
 Similitudinea
Procesele sociale care duc la interactiunea unui grup sunt comunicarea, conflictul și coliziunea.
Adica vom mentiona prin comunicare pot fi evitate obstacolele care pot aparea in cadrul
grupului.
Tipurile de comunicare depind de:

 Nivelul vorbitorului sau emitatorului

 Nivelul receptorului –
 Personalitatea vorbitorului
 Normele de comunicare in cadrul grupului.
 Gradul de inteligenta, competentele, nivelul de cultura, posibilitatile de percepere,
interesele acestuia, statutul si rolul lui.
Obstacolele posibile:

 Obstacole materiale.
Comunicarea și interactiunea dintre membrii grupului poate fi uneori afectata de conflictele
care apar intre acestia. Astfel in functie de conflictele care apar in interiorul grupului delimitam
conflictele bazata pe personalitate. Care sunt determinate de diferentierile dintre persoane.
Conflicte situaționale care sunt provocate de diferite contexte sociale .
Conflicte fundamentale – care se refera la normele fundamentale ale grupului și conflicte
nefundamentale care se refera sau vizeaza aplicarea normelor acceptabile la o situatie
specifica.
Coeziunea grupului este cu atit mai mare cu cit creste posibilitatea de stabilitate a grupului și
conformarea acestora la normele sociale .
Grupurile sociale pot fi clasificate in :

 Primare – sunt cele mai mici în care membrii grupului au relații foarte strînse, durabile,
directe, aceste relatii se desfasoara spontan, sunt bazate pe norme informale, elaborate
si insusite implicit sub formă de sfaturi, restrictii etc. Care sunt elaborate si promovate
de membrii grupului. Sunt esentiale pentru dezvoltarea personalitatii si integrarea
ulterioara a acestuia in alte grupuri sociale .
 Secundare – sunt mai mari au o durată determinată de timp sunt constituite pentru
realizarea unui scop, al unor sarcini, obiective. Relatiile dintre membrii grupului sunt
impersonale.
1. Interne – membrii acestuia împărtășesc sentimente de loialitate, identitate.
2. Extern – Este grupul care are putine contacte intre ele, exista putine lucruri care le
unesc intre ele iar ostilitatea reciproca intre ele se bazeaza pe stereotipuri.
In functie de normalitate și organizare distingem grupuri formale și informale.

 Formale sau institutionale functioneaza in baza unor norme, principii fundamentale,

juridice care sanctioneaza comportamentele dezirabile ale acestui grup. Sunt create
intentionat, intentiile fiind foarte diferite
 Informale – casubgrupuri in cadrul grupurilor primare fie inafara acestora. Pot fi de
diferite tipuri si anume:
1. De interese
2. De prieteni
3. De petrecere al timpului liber
4. De realizare a unor activitati etc.
Grupurile informale satisfac 4 functii fundamentale:
1. Formeaza și consolidează normele și valorile grupului.
2. Ofera sentimente de satisfacție, statut și securitate.
3. Ajuta ca membrii grupului să comunice și să relationeze între ei.
4. Contribuie la rezolvarea eficientă a problemelor care apar in interiorul grupului.
In functie de gradul de aderare la norme grupurile se impart :
 1. Grupuri apartenență – este grupul din care membrii grupului fac parte efectiv și în care
membrii grupului sunt prezenți în cea mai mare parte relatiile din cadrul grupului sunt
directe ;
2. Grupuri de referință – in cadrul acestui grup membrii nu fac parte in mod direct și doar
aderă la opiniile, normele, credințele, comportamentele acestuia .
3. Grupul de presiune sunt grupurile din exteriorul grupurilor dar care fac parte din același
spațiu socio-istoric sau socio-cultural. Și care exercită o presiune în intenția de a le
domina.
Relatiile intre aceste grupuri sunt complexe și determinate de trecerea permanentă dintrun
grup în altul. Asfel putem spune ca dificultatile pot creste sau scade în intensitate în funcție de
gradul de compatibilitate sau incompatibilitate a normelor valorilor promovate de acele
grupuri. Există 3 tipuri de compatibilitati :
1. Compatibilitate integrală cind ambele grupuri apartin aceluiasi sistem.Adica normele
valorile acestor grupuri sunt asemanatoare între ele astfel ca trecerea este ușoară.
2. Compatibilitate relativă – cînd prin întilnirea acestor 2 grupuri rezulta un amestec de
norme și valori. Unele asemănătoare altele total diferite ceea ce duce la indecizia
individului.
3. Compatibilitate acuta – in care individul nu poate alege nici normele sau valorile
grupului de apartenenta nici acelui de referință. Persoana rămîne neintegrată.
(ne pregatim de testare 1,2 tema )
Grupul este format din urmatoarele substructuri și se influențează reciproc :
1. Funcțională – reprezintă substructura care include sau care vizează obiectivul de
constituire a grupului. Are loc funcționarea grupului realizarea obiectivelor, cerințelor
grupului, se asigură performanța grupului are loc dobîndirea unui prestigiu social ,
formulează drepturile și obligațiile fiecarui membru, autoritatea și responsabilitatea
acestora.
2. Statusurilor/ rolurilor sociale membrilor grupului – in funcție de care au și sarcini diferite
și desfășoară activități diferite. Aceste sarcini si activitati sunt determinate de status.
3. Preferințelor/ preferențială/ sociometrică – substructura dată include totalitatea de
relații interpesonale de ordin afectiv, preferențial anifestată de membrii grupului .
Membrii grupului au la baza anumite motive. Relatiile dintre membrii grupului sunt de
diferit ordin:
 Afectiv/ atractiv
 Afectiv – de respingere
 Relatii afective de indiferenta
4. Ierarhică – fiecare membru al grupului are o capacitate diferită de decizie și de putere
care sunt determinate de relațiile dintre membrii grupului care conduce la stabilirea
substructurii ierarhice.
5. De conducere – reprezintă mecanismul prin care este organizată întreaga activitate a
grupului și în functie de personalitatea conducatorului conducerea poate fi :
 Instrumentală – conducerea pune in mișcare grupul prin obiectivul acestuia.
 Expresivă – pune accent pe crearea armoniei grupului , a solidarității de grup
astfel putem spune ca conducatorul pune accent pe morala grupului.
 6. Comunicațională –
7. Cognitivă – aceasta vine sa ajute grupul sa se cunoasca intre ei. Procesul de interactiune
si intercunoastere are doua laturi :
 Transparența prin care înțelegem cît de bine este cunoscut un membru de
ceilalți membri .
 Transpătrunderea – care arată gradul de cunoaștere al fiecărui membru al
grupului al caracteristicilor și relațiilor interpersonale ale tuturor celorlalți
membri .
8. Spațială și de mărime a grupului – mărimea grupului influențează structura și
interacțiunea dintre membri. Astfel că cel mai mic grup – Diada între care este posibil
relații strînse a acelor 2 , aderarea a altui membru formează Triada . Cu cît grupul este
mai mic cu atît mai mare poate fi armonia din cadrul grupului și cu cît mai larg este
grupul cu atît mai multe posibile relații se stabilesc în cadrul grupului .
Toate aceste substructuri interacționează între ele și formează structura globală a grupului.
Delimităm următoarele stiluri de conducere :
1. Democratic ;
2. Autoritar;
3. Laisser faire – este conducatorul care nu face nimic pentru a dirija sau a conduce
dirijarea grupului.
O4- Sociometria este o metoda de masurare sociala prin intermediul testelor. Această metodă a
fost descoperită de sociologul american Moreno. Universul social este constituit din 3
dimensiuni.
1. Societatea externă- reprezintă totalitatea grupurilor reale mari, mici.
2. Matricea socială- este numită realitate microscopică care reprezintă structura socială-
afectivă preferențială care poate fi cunoscută și studiată prin intermediul sociologiei.
3. Realitatea socială – care rezultă din interacțiunea dintre societatea externă și matricea
socială.
Relațiile preferențiale pot fi :
1. De atracție
2. De respingere
3. De indiferența

Relațiile dintre membrii grupului pot aea diverse sensuri de atragere de respingere și de indiferența .

Preferințele lui A pentru B

atracie Respingere Idiferență
Atracție Atractie reciproca A >->B A|->B
Preferințele lui B Respingere A >-> B Respingere A|->B
pentru A reciproca
Idiferență A|->B A|-<B Indiferenta
reciproca
Potrivit lui Moreno testul sociometric reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia putem afla preferințele
dintre membrii grupului.
Succesul testului sociometric depinde de veridicitatea raspunsului și încrederea celor care răspunde la
acest test în anonimatul răspunsurilor .

Rezultatele testului sociometric sunt trecute într-un tabel acest tabel este numit matrice sociometrică în
care pe orizontală și verticală sunt trecuți toți membrii grupului.

Socializarea

Ca fenomen social – fundamental

O1: Conceptul de socializare, caracteristicile ei.

O2: Tipuri și forme de socializare. Etapele socializării.

O3: Rolul socializării în formarea și dezvoltarea personalității umane.(pentru acasă)

O1: Socializarea este un proces activ de transmitere și asimilare a normelor, valorilor, cunoștințelor,
comportamentelor dezirabile social. Societatea nu poate exista inafara procesului de socializare .

Dezvoltarea personalitatii umane reprezintă un proces complex de socializare în cadrul cărei

interacționează factori de ordin : personal, de mediu . Finalitatea procesului de socializarea este
integrarea individului. Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic se transformă în
organism social. Socializarea desfășurînduse pe parcursul întregii vieți ajută individul să însușească
treptat rolurile sociale în funcție de statusurile atribuite și dobîndite. Socializarea are tripla semnificație :

1. Maturizarea
2. Culturologică
3. Sociologică.

Socializarea include 2 laturi:

1. Latura adaptativă – care are ca scop dezvoltarea capacităților în vederea facilitării integrării
sociale a individului.
2. Latura creativă care il ajută pe individ rolurile sociale.

Socializarea include in sine mai multe componente dintre cele mai importante fiind :

1. Profesional- include 2 momente importante: pregătirea pentru viitoarea profesie , integrarea

profesională. Începutul socializarii profesionale incepe cu opțiunea pentru o anumită profesie.
2. Moral – studiul a fost inițiat de psihologul I.Piaget , L. Kohleberg evidențiază 3 stadii majore de
dezvoltare morală a personalității:
 Stadiul preconvențional – (mecanismului pedepsei și răsplății)
 Stadiul convențional care are la bază conformarea la normele, comportamentele
sociale.
 Stadiul postconvențional care se realizeaza in baza alegerei personale.
3. Politică – unii sociologi ajung la concluzia sau au constatat că convingerile atitudinile,
comportamentele așteptările inclusiv politice se dezvoltă în prima perioadă a tinereții. Astfel că
socializarea politică include un șir de etape succesive care se fixează în jurul de 5 ani și se
finisează cu prima etapă a tinereții .

Putem menționa ca adolescența și tinerețea reprezintă perioadele cruciale pentru formarea și

dezvoltarea conștiinței de sine și a comportamentului politic.

Cercetătorii fac o serie de afirmații referitor la socializare și impactul acestuia ca proces asupra
formarii personalitatii astfel renumitul psiholog Em. Durkheim ca socializarea se exercită sub formă
de constrîngere . Gabriel Tarde sociolog francez interpretează socializarea ca voință individuală de a
 imita, iar H. Mead pretinde asupra faptului că sinele nu apare de la naștere ci se formează prin
experiența socială și face referire la procesul de socializare. Prin urmare putem spune ca socializarea
este un proces complex.

Teoriile fundamentale cu referire la socializare sunt psihanaliza – Z. Freud

Teoria învățării

Teoria dezvoltării cognitive

Zigmund Freud apreciază factorul biologic sau genele și experiențele sociale ca fiind cele mai
importante în dezvoltarea personalității umane. Zigmund Freud accentuează 2 instincte importante
care își aduc contribuția la dezvoltarea comportamentului uman :

1. Eros – instinctul vieții , se manifestă prin nevoia oamenilor de a interacționa între ei și de ași
manifesta afecțiunea
2. Tanatos – instinctul mortii , se bazează pe înclinația manifestării agresivității.

In opinia lui Z personalitatea umana este compusa din 3 elemente :

 Sinele – inconștientul (eu vreau)

 Eul -
 Supraeul – conștiința

Personalitatea umană se dezvoltă trecînd printr-o serie de stadii succesive, care se numesc 5 stadii
dezvoltării sexuale. Conform teoriei invățării individul trăiește din experiențele in care constată anumite
legaturi . Potrivit acestei teorii asupra individului se repeta un anumit numar de stiluri la acesta se
dezvoltă un anumit număr de reflexe sau reacții sociale învățarea se realizează în mod asociativ, prin
conditionare operata și prin simplă învățare .

3) Dezvoltarea cognitivă – spre deosebire de Z Jean perjot iși concentrează atentia spre dezvoltarea
cognitivă. În opiniea lui Jean perjot copilul sau individul nu colectează informația în mod pasiv dar o
selectează, o analizează, o reactualizează cu alte cuvinte are loc un proces mintal denumit cogniție .

Dezvoltarea cognitivă la fel ca și dezvoltarea psihosexuala parcurge mai multe stadii :

1. Senzorial motor – pina la 2 ani.

2. Stadiul preconvențional care se desfasoara de la 2-7 ani.
3. Stadiul operațional concret – de la 7-10 ani.

Fiecare individ este plasat prin naștere în interiorul unor structuri sociale deosebite iar contactul cu
aceste structuri prin intermediul.

Deși socializarea este un proces global ea se realizează în cadrul diferitor grupuri sociale, medii sociale
diferite : pozitiva –in conformitate cu normele valorile dezirabile social

Negativa – contrara acestora.

concordanta Discordantă
Pozitiva
negativa

Pozitiv concordanta este socializarea care se realizeaza conform normelor si valorilor fundamentale și în
concordanță cu normele, valorile promovate de societatea globala .
Pozitiv discordanta – in conformitate cu normele fundamentale dar in discordanta cu unele norme,
valori promovate de unii agentți socializatori

Negativ concordanta – Socializarea se realizează în conforitate cu normele valorile promovate la nivel

local dar în discornață cu valorile promovate de socializare globală .

Negativ discordantă – contrar normelor valorilor fundamentale și acelor promovate la nivel global astfel
ca avem o socializare deviantă în raport cu societatea globală dar conformă unui grup

Familia ca instituție socială. (curs 26.03)

O1.Conceptul de familie. Funcțiile si tipurile ei .

O2. Casatoria ca fenomen social. Aspecte sociale și psihologice în alegerea partenerului de viață .

Familia ca fenomen social este profund afectată de schimbările sociale astfel că majoritatea
cercetatorilor consideră ca este supusa unei crize ireversibile. În mod obișnuit familia este definita ca
uniunea dintre soț soție sau bărbat femeie si copiii acestora sau ca grup social constituit prin căsatorie,
rudenie sau adopție, membrii căruia trăiesc împreună și cooperează sub aspect economic, juridic ,
religios cultural și social. Din perspectiva sociologică familia este definită ca grup social constituit în baza
relațiilor de căsatorie, consangvinitate sau rudenie , membrii căreia împărtășesc sentimente, aspirații,
valori comune. Ca grup social familia reprezintă un grup primar în care persistă relații directe, informale,
care au cea mai mare responsabilitate normativă. Relații dintre soți care sunt reglementate de acte
normative, relații între părinți și copii Relații între descendenți, relații de rudenie între membrii cuplului
familiar și alte persoane . Sub aspect juridic familia la fel este definită ca grup. Familia reprezinta grup de
persoane intre care se stabilesc un set de drepturi și obligații. Ca instituție socială familia are legitimitate
morală și juridică cele 2 laturi se completează reciproc dar și se suprapun. Astfel vom menționa că
familia reprezintă o comunitate umană alcătuită cel puțin din 2 indivizi uniți prin căsătorie și sau
descendență legați între ei prin relații biologice, economice , afective spirituale, juridice care au anumite
drepturi și obligații reciproce. Care desfășoară o serie de activități, îndeplinesc o serie de funcții atît în
folosul familiei cît și în folosul comunității .

1. 1)Familia este definită ca realitate biologică prin uniunea care se constituie între bărbat și o
femeie precum și prin procreație.
2. Familia este definită ca realitate socială prin comunitate de viață dintre membrii acesteia,
3. Ca realitate juridică prin reglementarea juridică a relației dintre membrii acesteia .
4. CA Formă specifica de comunitate umană care este alcătuită dintr-un grup de persoane uniți
prin căsatorie, filiație sau rudenie.
5. Familia este definită ca grup social constituit sau realizat prin căsătorie alcătuit din persoane
care trăiesc împreună.

Din perspectiva structurii și a dimensiunii grupului familial delimităm următoarele tipuri de familii.:

1. Familia nucleară(nucleu) – ea este formată din cel puțin 2 generații adică părinți și copii
acestora. Acest tip sa constituit in epoca industrială și post-industrială fiind reglementată prin
norme sociale. A suferit schimbări in toate dimensiunile sale și anume, modalitatea de
constituire, modificari in comportamentul sexual(fara descendenti), la nivel de structură și
dimensiune al familiei. Schimbări la nivelul de diviziune a rolurilor. Modificări la nivel de opinii
cu privire la familii.
 Familia mono-parentală- cu un singur părinte: Monoparentalitate impusă(deces sau divorț),
Monoparentalitate asumată. Monoparentalitate dorită în urma divorțului separării, sau să
naștem un copil înafara căsătoriei.
2. Familii extinse din 2-3 sau mai multe generații ( o raritate) poate fi extinsa pe linie matriliniară ,
patriliniară poate fi in 3 modalitati: orizontală, verticală , orizontală și verticală.
 3. Familia tulpina care uneste 3 generatii a unuia dintre copii de regula baiat si sotia copii
acestora.

În funție de poziția din cadrul familiei copil sau adult delimităm următoarele forme:

Familia de origine sau consangvină în care neam născut și avem statutul de copil . Familia de procreare
sau conjugală pe care ne-o formăm noi in calitate de adult in care vavem statutul de soț si soție.

Din perspectiva diviziunii rolurilor și relațiilor de putere:

1. Matriarhală – etapele timpurii

2. Patriarhală – în prezent sunt in extensie failiile matrifocale familiile în care mama își crește
singură copilul.
3. Egalitară – care tinde spre egalitate.

În funcție de criteriul normalității :

1. Familii normale – alcatuite din sot si copii care îndeplinesc adecvat toate funcțiile este
constituită prin căsătorie și sunt întemeiate pedragoste și stimă reciprocă.
2. Familia anormală – în care lipsesc fie copiii fie unul din parteneri, familia care nu își îndeplinește
toate funcțiile, și nu sunt constituite prin căsătorie . Dar și cele la baza cărora stau interese
materiale sau alte cauze. Anormală este familia în care se manifestă diferite carențe asociate
sau corelate cu lipsa de structură, normalitate și constituire.Anormalitatea are un caracter
relativ iar relativitatea este determinată de semnificația și delimitările dintre normal și anormal .
Caracterul anormal este caracterizată prin existența unei stări de tensiune, apatie, anxietate,
insecuritate, lipsa resurselor materiale . Diminuarea randamentului și a eficienței individului.
Principalele motive care conduc la familiei anormale, alternative. Divorțul decesul, separarea,
abandonul .
Forme alternative menaj de o singură persoană (celibatul).
Concubinajul sau uniunile consensuale homosexuale și heterosexuale.
Familii monoparentale .

Din perspectiva rolurilor conjugale :

1. Familii în care rolurile conjugale sunt asumate corespunzător cerințelor si exigențelor de

funcționare normală a familiei.
2. Familie în care rolurile conjugale sunt realizate parțial și nesatisfăcător.

În functie de nivelul de integrare socială :

1. Integrate social – sigure de sine care manifesta un grad ridicat de responsabilitate, implicate in
societate.
2. Familii aflate la limita integrării – inchise , nesigure care reacționează foarte rau la schimbari.

În functie de gradul de activism :

1. Active;
2. Pasive.

În funcție de caracteristicile și trăsăturile climatului social:

1. Stabile – care se bazează pe o constantă a vieții de familie. Se respecta anumite principii, norme
clare.
2. Familii instabile – care se manifestează prin schimbari permanente ale modului si stilului de
viață.
Indiferente de perspectiva familiei ea trebuie sa indeplinească un rol complex exprimat printr-o serie de
funcții :

1. Funcții interne – sunt funcțiile care contribuie la crearea unui regim intim de viață a familiei și
care au menirea de a crea un climat de solidaritate și sprijin familiar. Din cadrul functiilor interne
fac parte:
 Functia biologica sau sexuală dar și nevoia de reproducere.
 Funcția psihologică – care asigură sprijinul și suportul emoțional, nevoia de securitate, de
protecție, de menținere a respectului a fiecărui membru dintre toti membrii familiei .
 Funcția economică este functia care asigura veniturile necesare pentru satisfacerea nevoilor.
 Funcția identitară – este cea care asigura sentimentul de apartenență la grup . Formarea
identității personale și intime.
 Funcția de socializare – care are menirea de a contribui la creșterea.
2. Funcții externe – sunt funcțiile care asigură posibilitatea de dezvoltare a fiecărui membru astfel
in care fiecare sa se poata incadra in ansamblul vietii sociale.
 Incadrarea in ansamblul vieții sociale
 Incadrarea in activități profesionale.

(curs 2.04)

Metodologia sociologică

O1. Specifiicul metodologiei de cercetare sociologică. Delimitări conceptuale.

O2. Etapele investigației sociologice.

O3. Metode cantitative de cercetare sociologică. ANCHETA sociologica

O4. Metode calitative de cercetare. Interviul, studiul de caz, analiza documentară, focus- grupul.Regulile
de realizare a unui interviu sociologic.

O5. Proiectarea unei cercetări sociologice.

S.Chelcea – cercetarea sociologică Iași 1999 . Același autor dar o altă sursă Chestionarul în investigația
sociologică. 1993

Metoda științifică de studiu de subiectivizarea cunoașterii oferindui o imagine clară despre lumea
înconjurătoare. Reprezintă principala cale de cunoaștere a comportamentelor sociale, individuale de
grup, colective dar și a fenomenelor si proceselor .

Metoda provine de la grecescul methodos care inseamna semnificatia de cale drum mijloc, mod de
expunere și prin care înțelegem mijlocul de cercetare sau sistemul de reguli și principii de cunoaștere și
de transformare a realității sociale. În științele socioumane termenul de metodă este utiiilizat in mai
multe accepțiuni fie atribuinduse un sens mai larg fie unul mai ingust in functie, fie se utilizează cînd la
singular ca metodă fie la plural ca metode de culegere a datelor. In funcție de stiinte sociale clasificăm
metodele de cercetare:

1. Criteriul temporal potrivit lui delimităm metode

 Transversale axate pe cercetarea aspectelor care sunt axate pe studierea evolutiei
fenomenelor în timp.
 În funcție de gradul de intervenție a cercetătorului : Metode experimentale :
eperimentul sociologic, psihologic. Metode cvasiexperimentale : ancheta, sondajul de
opinie, metoda biografică .
 Metode de observație : studierea documentelor scrise, observația directă .
2. După număralui unitatilor sociale :
  Metode statistice care desemnează investigarea unui nr mare de unități Ancheta
sociologica, sondajul
 Metode cazuistice care sunt axate pe cazuri concrete studierea unui numar redus de
unitati sociale : biografia, studiu de caz , monografia.
3. După locul ocupat în procesul de investigație empirice delimităm metode:
 De culegere a informației
4. Metode de interpretare a datelor cercetării:
 Comparative,
 Interpretative
 Explicative.

Conceptul de tehnică – procedeu cleșug – ansamblul de principii metodologice cu ajutorul carora se

intreprinde o acțiune de cercetare.

Unele și aceleeași metode îi pot fi subordonate mai multe tehnici ancheta(pe bază de chestionar sau pe
bază de interviu,cu formulări de înregistrare statistică. La rîndul său chestionarele pot fi aplicate prin
autoadministrare ,fie aplicata individual sau colectiv expediate prin posta/online sau tiparite .

Procedeul - care reprezinta modul de actiune sau utilizare instrumentelor de cercetare .

Instrumentul – mijlocul material utilizat pentru utilizarea cercetării . Ex (Fișa de obserație , testul,aparate
de inregistrare).

Daca metoda de cercetare este Ancheta atunci chestionarul va fi modul de cercetare , prin
autoadministrare iar instrumentul de investigare va fi lista de intrebari .

In cazul stiintelor socio-umane ansamblul metodelor de investigare sociale au un caracter preponderent

normativ ,metodologia de cercetare permite elaborarea strategiilor de cercetare ,indicand elemnetele
pozitive cât și obstacolele dar și căile de obținere a unor rezultate valide din punct de vedere științific .

O2

Potrivit majorității , sciologia se include in următoarele etape :

 Determinarea obiectului de cercetare .

 Preanchetarea
 Stabilirea obiectivelor
 Determinarea universului anchetei
 Eșantionare – care presupune stabilirea categoriilor de persoane si a numarului de persoane
care urmeaza sa fie supuse investigatiei .
 Alegerii tehnicilor
 Etapa pretestării
 Definitivarea instrumentului de cercetare
 Aplicarea in teren
 Prelucrarea
 Analiza
 Redactarea raportului de cercetare

Problema socială - este procesult ,situația / sistem concret (economic ,cultural,juridic )

Preanchetarea – analiza detaliată a ipotezilor probabiliste pentru a identifica ipotezele ce pot fi testate .

Stabilirea obiectivelor – are menirea de-a formula explicit ipotezile cecetării.

Pricipalele caracteristici ale metodologiei sunt caracterizate :

 1. Metodologia oferă nu atît metoda cît principiile care ghidează cercetarea .
2. Oferă cadrele prin care se poate valida fidelitatea demersului sociologic .
3. Determinarea normelor de folosire a metodelor tehnicilor procedeelor de cercetare.
4. Stabilirea valorii și a limitelor fiecărui tip de metodă .
5. Recomandarea cercetătorului de a se supune judecății epistemologice a tuturor faptelor culese
pentru a stabili valoarea științifică al acestora .

(curs 9,04)

Aspecte agendei de chestionare :

1.Caracter standartizat

2.Subiecții standartizării sunt intervievați , intr-un domeniu ...... cu care deseori nu este in contact direct