De ce dai voie vântului

(de Radu Stanca)

De ce dai voie vântului să umble

Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare

Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îți dau jos buchetul de pe umăr?

De ce lași vântul ca să-și pună palma

Oriunde vrea și,-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?

De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă

Și vrea să-ți sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl lași ... iar mie, nu-mi dai voie ...