„Israelul contemporan între istorie şi geopolitică"

a consemnat Dr. Irina Airinei

Luni, 29 aprilie, ambasadorul Israelului în România, David Saranga, oaspete al SNSPA şi al

Centrului de Studii Israeliene „Theodor Herzl”, a menţionat ameninţările cu care ţara sa se confruntă în
zonă: Siria, ISIS, Liban şi ameninţarea palestiniană din Cisiordania şi Gaza. „Când se vorbeşte despre
Israel se vorbeşte despre conflict. Dar Israelul înseamnă mult mai mult decât conflictul pe care îl avem cu
palestinienii. Suntem o insulă de evrei într-o mare musulmană. Problema cu Iranul nu este numai
problema noastră, a Israelului, ci este o problemă a Orientului Mijlociu. Iranul încearcă să destabilizeze
zona noastră şi urmăreşte deţinerea unei capacităţi nucleare. Este ţara ai cărei reprezentanţi declară în
mod public că vor să şteargă Israelul de pe hartă. Iranul încearcă să îşi exercite influenţa în Irak prin
intermediul comunităţii sale shiite. Este foarte îngrijorător faptul că Iranul are o influenţă foarte mare,
astăzi, în Siria unde sunt 5 sau 6 forţe, una împotriva celeilalte, cu scopul de a lupta cu ISIS: vorbim
despre ruşi, vorbim despre SUA care au fost, dar astăzi nu mai sunt acolo, vorbim despre Iran şi,
bineînţeles, vorbim despre regimul sirian. Faptul că regimul Iranului l-a sprijinit pe Assad, face ca astăzi
guvernul Siriei şi Iranul să fie împreună. În Liban avem Hezbollahul terorist la graniţa cu Israelul, grup
sprijinit de Iran. Hezbollahul face parte din guvernul libanez. Astăzi Hezbollahul are circa 100 000 de
rachete cu care în orice moment poate ataca Tel Avivul. Lucru care s-a mai întâmplat. Dacă vorbim
despre Irak, Siria şi Liban, faptul că Iranul poate avea acest coridor prin care poate să transmită
armament ne îngrijorează foarte mult. Este îngrijorător şi pentru lumea arabă din zonă. În acelaşi timp,
Iranul, care are un regim shiit, este implicat în toată zona unde poate să aibă o influenţă, inclusiv asupra
Hamasului. Noi toţi cunoaştem tratatul semnat cu câţiva ani în urmă, prin care occidentul, împreună cu
Rusia, dorea să oprească planul nuclear al Iranului. Noi nu suntem mulţumiţi cu acest document
deoarece lasă posibilitatea Iranului de a dezvolta capacitatea nucleară prin care şi Europa de est poate să
fie ameninţată. În acelaşi timp, avem conflictul cu vecinii noştri, palestinienii. E o tragedie că astăzi
autoritatea palestiniană e împărţită între Fatah în Cisiordania şi Hamas în Gaza. Liderul din Gaza şi liderul
din Cisiordania nu vorbesc între ei. Pentru noi este foarte dificil să negociem cu vecinii noştri. Din anul
2000, când Israelul s-a retras din sudul Libanului, Hezbollahul a lansat un atac cu rachete. Din 2005,
Israelul s-a retras din Gaza. După un an, Hamas a preluat controlul asupra Gazei si a început să lanseze
rachete asupra Israelului. S-au tras peste 2000 de rachete. Şi înainte am avut acordul de la Oslo.
Palestinienii sunt împărţiţi în două şi Hamasul nu vrea să negocieze cu Israelul. Când negociatorii
administraţiei SUA au venit la noi, au văzut că nu au cu cine să negocieze. Nu cred că e vina noastră şi nu
cred că putem să soluţionăm conflictul.

Noi toţi aşteptăm să vedem cu ce plan pentru Orientul Mijlociu va veni preşedintele Statelor
Unite. Eu nu cred că partea palestiniană va sta la masa negocierilor. Şi o să vă spun de ce. Anul trecut,
preşedintele Trump a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, iar vicepreşedintele SUA Mike
Pence a venit în zonă dar nu a fost primit de autoritatea palestiniană. Având în vedere acest lucru, eu
sunt foarte îngrijorat pentru viitor. Dacă vorbim despre statele arabe, e adevărat că avem un acord de
pace numai cu Iordania şi Egiptul dar avem relaţii cu multe alte state. Până nu o să rezolvăm conflictul cu
palestinienii, şi ăsta este interesul nostru, nu o să o să avem pace cu ţările arabe. Cine vrea să trăiască
într-o stare de conflict? Trebuie să găsim o soluţie.”
La întrebarea privind această soluţie, dacă va fi un stat sau două, ambasadorul David Saranga a ţinut să
sublinieze: „E greu de spus.”

Prof. Adrian Niculescu (Ştiinţe Politice, SNSPA): „Ierusalimul este capitala Israelului de facto din 1948.
Nimeni nu poate să impună unei ţări unde să îşi stabilească capitala.”

Amb. Doru Costea: „Premierul Netanyahu are o viziune antisoluţionistă, nu prea mai vorbeşte de două
state.”

„Vorbind despre Ierusalim: câte persoane cred că ambasada României trebuie mutată la Ierusalim, câte
nu?”, a întrebat ambasadorul Saranga.

Eva Galamboş (Realitatea evreiască) : „Există nişte tratate internaţionale care spun că după terminarea
negocierilor se va lua o decizie. Să aşteptăm aceste negocieri.”

Cristian Pârvulescu, decan la Facultatea de Ştiinţe Politice, a vorbit despre necesitatea unei soluţii pe
termen mediu şi lung. Partenerul de discuţie trebuie format în timp. Faptul că cetăţenii arabi ai Israelului
sunt cetăţeni de mâna a doua nu ajută la găsirea acestei soluţii. Israelul mizează pe sprijinul SUA dar dacă
vor apărea alte mari puteri precum Rusia, China, iar dacă America nu va mai fi o mare putere, Israelul va
rămâne singur. De asemenea, relaţiile cu Arabia Saudită sunt importante în găsirea soluţiilor geopolitice
privind Iranul.

Ambasadorul Saranga: „SUA sunt şi vor fi prima mare putere a lumii. Dar nu e vina noastră că vecinii
noştri utilizează terorismul ca un mod pentru a lupta după ce am stat de vorbă şi după ce am încheiat un
acord de pace. Dacă vrem să ajungem undeva trebuie să avem parteneri. Înainte de Netanyahu, oferta
făcută lui Abas de către Ehud Olmert a fost o ofertă generoasă la care nu s-a primit nici un răspuns. Ariel
Sharon a decis retragerea noastră din Gaza. În altă ordine de idei, dacă mâine ceva se întâmplă cu Abas,
are 85 de ani, cine va fi moştenitorul? Dacă ar fi fost vorba de un alt stat, funcţional, cu un guvern al lui,
atunci altfel ar fi stat lucrurile.”

Prof. Dan Kohn: „De şaptezeci de ani am făcut greşeli în ceea ce îi priveşte pe palestinieni. Nu există
acum partener. E foarte dificil pentru că partenerul ar trebui să fie fostul tău duşman.”

Ambasadorul Saranga: „Ştim că economia Israelului este foarte puternică, relaţiile externe ale Israelului
sunt foarte bune, nivelul de trai e foarte înalt, numărul de turişti creşte, israelienii călătoresc oriunde vor,
situaţia în zonă e bună. Eu cred că spiritul nostru, al israelienilor este dorinţa de a trăi o viaţă normală în
zonă. În pace. Săptămâna viitoare sunt alegeri în Israel. Eu aştept ca minoritatea care vrea să aibă un
cuvânt, să meargă la vot. Guvernul actual a investit 15 miliarde de shekeli în comunitatea arabă din
Israel. Arabii care locuiesc împreună cu noi trebuie să aibă condiţii bune pentru că ei sunt parte din
societatea israeliană. Majoritatea dintre ei sunt cetăţeni israelieni ca orice alt cetăţean. Dacă ei vor un
viitor mai bun, să meargă la vot.”

Lăsând o multitudine de întrebări care se nasc parcă una din alta, am părăsit sala reuniunii,
aşteptând să continuăm aceste dezbateri la o dată viitoare. Poate după alegerile din Israel. Cu cerul
înstelat deasupra noastră şi cu legea morală în noi. Shalom!