Dicționar de termeni psihopedagogici și metodici

1. Sistem de educație
“Sistemul de educaţie reprezintă ansamblul instituţiilor /organizaţiilor (economice, politice, culturale)
şi al comunităţilor umane (familie, popor, naţiune; grupuri profesionale, grupuri etnice; sat, oraş,
cartier, colectivitate etc) dintr-o anumită societate, care în mod direct sau indirect, explicit sau implicit,
realizează anumite funcţii şi roluri pedagogice, care asigură activarea şi influenţarea procesului de
formare-dezvoltare a personalităţii umane.” (Cristea, S., 1998, pag. 415)
2. Sistem de învățământ
“Sistemul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de educaţie, care include
ansamblul instituţiilor specializate în proiectarea şi realizarea funcţiilor educaţiei prin conţinuturi şi
metodologii specifice, organizate formal şi nonformal.” (Cristea, S., 1998, pag. 416)
3. Curriculum școlar
Curriculum provine din cuvântul latin currere = a alerga, a parcurge; cu timpul, termenul a alerga (în
sens motric), capătă noi semnificaţii: cursă de studiu, itinerar şcolar, parcurs de învăţare al elevului; în
abordare structurală, curriculum-ul se înfăţişează ca un sistem de acţiuni didactice planificate (de către
profesor); prin curriculum se defineşte programul disciplinelor sau materiilor şcolare (sistem).
4. Plan de învăţământ
Planurile - cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII sunt documente ce stabilesc ariile curriculare,
obiectele de studiu şi resursele de timp care sunt necesare abordării acestora; planul-cadru de
învăţământ este structurat pe cicluri şi arii curriculare.
5. Proces de învățământ
Procesul de învăţământ reprezintă „un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară
etapizat în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop în
vederea îndeplinirii anumitor obiective-instructiv-educative.” (Jinga, I., Istrate, E., coord., 1998,
Manual de pedagogie, All Educational, Bucureşti, pag. 55)
6. Componentele procesului de învățământ:
a) finalităţile, obiectivele procesului de învăţământ
b) agenţii acţiunii
c) conţinutul
d) mijloacele de învăţământ şi materialul didactic
e) formele de organizare
 f) relaţii psihosociale (pe orizontală E-E și verticală P-E)
g) timpul şcolar (al profesorului P și al elevului E)
7. Curriculum nucleu
Curriculum-ul nucleu (trunchi comun) este general obligatoriu pentru toate şcolile şi toţi elevii, fiind
segmentul prin care învăţământul public va asigura egalitatea şanselor pentru toţi elevii; curriculum-ul
nucleu constituie unicul sistem de referinţă pentru toate tipurile de evaluare şi de examinare naţională.
8. Curriculum la decizia şcolii
Curriculum-ul la decizia şcolii (CDŞ) este ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de
învăţare pe care fiecare şcoală le propune elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii; la nivelul
planurilor de învăţământ, CDŞ reprezintă numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului
proiect curricular (aici se încadrează opționalul de muzică).
9. Planificare anuală și a unității de învățare
Planificările sunt documente pe care le elaborează profesorul pe baza programei școlare a fiecărui
nivel de studiu și disciplină școlară. Planificarea anuală presupune o viziune de ansamblu asupra
unităților tematice principale care se vor aborda în cursul anului, care asociază elemente din programă
(competențe specifice ş i conţ inuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe
parcursul unui an ş colar. Planificarea unității de învățare este etapa următoare a organizării
demersului didactic, reprezentând elementul generator al planificării calendaristice; presupune
detalierea fiecărei structuri tematice din planificare, consemnându-se competențele specifice,
activitățile de învățare, resursele și modalitățile de evaluare pentru fiecare lecție.
10. Competențe generale
Competențele generale ale disciplinei Educație muzicală trasează liniile directoare ale achizițiilor
elevilor pentru un întreg ciclu școlar (ex. gimnaziu).
11. Competențe specifice
Competențele specifice sunt derivate din competențele generale. Ele reprezintă etape în dobândirea
competențelor generale și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competențelor
specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare, care valorifică experiența
concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.
12. Obiective operaționale
Obiectivele operaţionale exprimă achiziţii concrete observabile şi măsurabile, ele desemnând ceea ce
va şti elevul şi ce va şti să facă la sfârşitul unei etape de instruire.
 OBIECTIVELE OPERAŢIONALE EXPRIMĂ FINALITĂŢILE CA ȘI COMPORTAMENTE
OBSERVABILE ŞI MĂSURABILE! A operaţionaliza un obiectiv înseamnă „a identifica o sarcină
educativă şi a o explicita verbal în mod corespunzător” (Cucoş, C., 1996, pg.50).
13. Programa școlară
Programa şcolară este un document oficial, elaborat după model curricular și care precizează
competențele şi conţinuturile propriu-zise ale învăţării la nivelul disciplinelor de învăţământ,
constituind un reper atât pentru actul de predare-învăţare-evaluare, cât şi pentru realizarea manualelor
şi a materialelor suport utilizate la clasă.
14. Cicluri curriculare
Ciclul curricular reprezintă un construct pedagogic care ţine seama în mod mai adecvat de
caracteristicile diverselor stadii de dezvoltare psiho-pedagogică a elevilor, care nu întotdeauna se
suprapun graniţelor delimitate de treptele sistemului formal de învăţământ.
15. Arii curriculare
Ariile curriculare sunt grupaje de discipline şi de domenii/obiecte înrudite:
 Limbă şi comunicare;
 Matematică şi ştiinţe;
 Om şi societate;
 Arte;
 Sport;
 Tehnologii;
 Consiliere şi orientare
16. Învățarea școlară
- „Învăţarea şcolară este înţeleasă ca activitate intelectuală şi fizică desfăşurată în mod sistematic în
vederea însuşirii unor informaţii şi formării de abilităţi necesare dezvoltării continue a personalităţii.”
(Miron Ionescu, Instrucţie şi Educaţie, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2007, p. 91)
- „Activitate sistematică, dirijată, orientată în direcţia asimilării de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini,
precum şi a formării structurilor psihice şi de personalitate.” (Sălăvăstru, Dorina, Psihologia învățării,
Editura Polirom, Iași, 2009, p. 13)
- „Trecerea unui sistem instruibil dintr-o stare iniţială Ao de neinstruire (slabă organizare, absenţa
experienţei necesare pentru abordarea eficientă a situaţiilor problematice, absenţa unor informaţii, a
unor operaţii) într-o stare finală An, de instruire (pregătire), care permite realizarea unor obiective
specific de reglare.” (Mihai Golu, Bazele Psihologiei Generale, Editura Universitară, București, 2005,
p. 626)