Nouăsprezece Trandafiri

de

Mircea Eliade
 1

De âte a i ute tă ea a se t, u pri irile pierdute pe fereastră. A î his

ar etul și l-a ăgat î uzu ar.
- Da ă oiți, î drăz ii târziu, i âi e u u eas ai de re e, sau hiar două
easuri. Și ă adu și te tul da tilografiat.
- Pentru mâine, spuse întorcându-și le eș apul, î i fă use alte pla uri...
Totuși, reluă după o pauză, totuși red ă e ea ai u ă soluție...
Atu i a auzit ătâ d î ușă. Surpri s, m-am ridicat brusc din fotoliu, dar în
lipa ur ătoare ușa se des hise și i tră u tâ ăr î alt, lo d și, i s-a părut,
eo iș uit de palid. Î ai ta ti id și totuși u pasul fer , hotărât.
- Vă rog să ă iertați, spuse î dreptâ du-se spre birou. Dumnea oastră su teți
domnul Anghel D. Pandele ? Maiestrul ? ...
- Dar e dorești du eata ? l-am întrerupt.
Ca și u u -ar fi auzit, tâ ărul se apropia de irou.
- Maiestrul Du itru A ghel Pa dele ? repetă. S riitorul ?
- Eu sunt, răspu se Pa dele zâ i d, după o i eiul lui, e ig ati și, î tr-un
anumit fel, ironic.
Tâ ărul se opri î dreptul s au ului de lâ gă ași a de s ris și își tre u de ai
ulte ori pal a stâ gă pe fru te.
- Vă rog să ă iertați, șopti, dar î a est caz...
Răsuflă adâ și o ti uă, ridi â d treptat glasul și rosti d u i tele rar, u
solemnitate.
- Vă rog să u ă supărați, dar î a est az... Î a est az, du ea oastră
su teți, ă rog să ă iertați ă ă spu asta... D-stră su teți pări tele eu, tatăl
meu...
Apoi se așeză pe s au și î toarse dez ăjduit apul spre i e, par ă -ar fi
i plorat să-i i î ajutor. Nu î țeleg de ce m-au iritat privirile acelea de
condamnat la moarte.
- Pe unde ai intrat ? l-a î tre at fă â d u pas spre el.
- Pe la u ătărie... A găsit ușa des hisă, și atu i...
- Și de e ai e it ? l-a î trerupt. E o î er are de șa taj ? Sau suferi u a
de schizofrenie?
 - Vă rog să u ă supărați, spuse ridi â du-se le t, u de itate. Știa ă are
să fie greu, ă a fi hiar pe i il. Dar tre uia să o fa . A făgăduit...
- Cui ai făgăduit ? î tre ă Pa dele.
Părea al , oare u i difere t, dar îl u oștea i e; știa ă, așa um îi
plă ea să spu ă, era stăpâ it de i iul o il, deși alo iat, al uriozității.
- Logodnicei mele, Niculina. I-a făgăduit ă oi e i să ă er
o si ță â tul. Co si ță â tul la ăsătoria oastră, pre iză roși d ușor.
Evident, este numai o formalitate. Nu ă ere i i . Și u o spu e la i e i.
Iar da ă u ă pla e de oi, u o ai e i a doua oară...
Ascultându-l, mi-a dat sea a ă ar putea să- i de i ă si pati . Î tr-un alt
ostu și fără ra ată, ar fi fost u tâ ăr i teresa t; a ea un profil de medalie
ale a dri ă.
- Cu te u ești d-ta ? îl î tre ă Pa dele.
- Serdaru. Lauria Serdaru. A de a i, și a a sol it a â doi, Ni uli a și u
i e, Co ser atorul di Bu urești. Dar eu su t i stru tor de î ot la Uzi ele
Urica i, iar Ni uli a dă le ții parti ulare de fra eză și lati ă.
Pa dele o ti ua să-l pri eas ă î o hi, adâ , o e trat. Nu ai zâ ea.
- Dar în fond, ce te face pe d-ta să rezi ă ai putea fi ăiatul eu ? Ți-a spus
asta mama dumitale ?
Tâ ărul își tre u di ou, de ai ulte ori, pal a stâ gă pe fru te.
- Nu. Mama nu mi-a spus i iodată i i . Bă uies totuși, ă i te țio a să-mi
spu ă ai târziu, după ter i area li eului. Dar a a a urit â d eu a ea
ouă a i.
- Atunci, l-a î trerupt, u de știi ă ți-ar fi spus asta ai târziu, ă ți-ar fi
spus-o după ter i area li eului ?
Serdaru î toarse apul spre i e; era tot atât de palid a și î lipa â d
intrase în birou.
- Nu red ă a dreptul să ă ărturises asta, spuse mai târziu.
- Î fo d, i ter e i di ou Pa dele, da ă -o știi de la a a d-tale, de unde o
știi ? Ci e ți-a spus-o ?
Tâ ărul e pri i pe râ d pe a â doi și figura i se lu i ă, a și u , hiar î
a ea lipă, și-ar fi amintit de o se retă u urie.
 - O știu de la Ni uli a. Ea a des operit asta, iar a tre ută, î ai te de a e
logodi. A descoperit-o la Predeal, î ti pul repetițiilor. Se repeta Steaua sus
ăsa e... și fă ea a â doi parte di figurație.
Pa dele ridi ă de ai ulte ori di u eri; ghi ea ă î tâ plarea î epe să-l
amuze.
- Nu î țeleg, spuse u i i ita ila lui falsă gra itate.
- A eți dreptate să u î țelegeți, pe tru ă lu rurile su t ai o pli ate de ât
par la pri a edere. Vreau să spu , u puteți î țelege î ai te de a ști ă oi
repetasem la început Orfeu în Infern, repetase reo trei săptă â i – și a olo, î
ulti ul a t, a ea și oi rolurile oastre; firește roluri odeste, dar ori u , u
fă ea u ai figurație... Dar, pe eașteptate – pri ise pro a il dispoziții de la
Centru – pe eașteptate, Dire ția a de is î treruperea repetițiilor. Și pe tru ă se
apropiau săr ătorile Cră iu ului, au î lo uit Orfeu în Infern cu Steaua sus ăsa e...
Știți, adăugă o orâ d glasul, Steaua sus ăsa e este o siderată, pe drept u â t,
ea ai reușită o edie a tireligioasă, a tio s ura tistă u se spu e de o i ei.
Tă u rus , și-l pri i pe Pa dele lu g, o e trat, par ă ar fi așteptat e a, u
răspu s, u gest.
- Tot u î țeleg.
- S hi area asta de progra u ă a i tește i i ?
- Nu.
- E drept, au trecut de-atu i aproape treize i de a i... Dar, iertați- ă ă ă
întreb : n-ați s ris d-stră a u treize i de a i O feu și Eu idi e, tragedie î două
a te și i i ta louri ?
Pa dele se reze ă pe speteaza fotoliului și, dâ du-și ușor apul pe spate,
î epu să râdă; părea foarte i e dispus, și u î țelegea de e.
- Dar cum ai aflat, domnule, de O feu și Eu idi e ?! Este si gura piesă pe are
am scris-o î iața ea; u s-a ju at i iodată și -am publicat-o i ăieri, -am
pu li at i i ă ar fragmente în revistele timpului.
- Era o piesă î ersuri al e, reluă Serdaru, o piesă ai ult religioasă de ât
filozofi ă, deși a ea a su titlu : „I trodu ere la ea ai e he etafizi ă”.
- Era, ai ales, o piesă proastă, prete țioasă și artifi ială...
- Dar o dată, o ti uă Serdaru, o si gură dată, î de e rie , a fost pusă
î repetiție. La Teatrul Națio al di Si iu.
 - Ai aflat și de asta ? e la ă Pa dele tot atât de i e dispus. E ade ărat,
î epuseră repetițiile, dar după reo trei săptă â i, dire torul Teatrului, Mihu, a
demisionat – de fapt, a fost silit să de isio eze – și oul dire tor i-a scos piesa
de pe afiș.
Serdaru îl as ultase fas i at, eiz uti d să-și despri dă pri irile de o hii lui.
- Î săptă â a a eea erați la Si iu. Asistați la repetiții. Și ați ră as și după e s-
au î trerupt repetițiile; sperați să-l o i geți pe oul dire tor...
- Eram naiv. Eram un mare naiv.
- Erați tâ ăr...
- Nu hiar așa de tâ ăr, îl î trerupse Pa dele zâmbind melancolic. Împlinisem
de curând 33 de ani...
Tă eau a â doi fără să se pri eas ă. Mi s-a părut ă tre uie să i ter i , și ât
mai repede.
- Dar eu tot u î țeleg. Nu î țeleg e legătură are u a u alta... Doar faptul ă,
și î tr-u az și î elălalt, au fost î trerupte repetițiile.
Serdaru se î toarse ătre i e și ă pri i re u os ător a și u l-aș fi s os
dintr-o mare încurcătură.
- Ni i eu u î țelegea pâ ă u i-a atras ate ția Ni uli a. Ea a re ar at ă,
î a ele azuri, repetițiile u ei piese repreze tâ d o orârea lui Orfeu î I fer
au fost î trerupte î preaj a Cră iu ului. Și î a ele azuri a ur at u spe tacol
e o â d Misterul Nati ității, așterea lui Isus î Bethlee ...
- Dar, îl î trerupse Pa dele, știi ă Steaua sus ăsa e a fost s risă ult ai
târziu; a fost s risă a u reo șapte, opt a i...
Tâ ărul e pri i di ou pe a â doi, zâ i d isterios.
- Nu e or a de o edia a tio s ura tistă, de piesa lui Aurel Verigă, i de
â te ul de stea, „Steaua sus răsare, a o tai ă are...”. Că i, repet, erați la Si iu,
și se apropia Cră iu ul.
- E ade ărat, î epuse să i gă și- i era tea ă ă se or î zăpezi tre urile. Așa
cum s-a î tâ plat, de altfel, adăugă isător.
- Ați petre ut pri ele zile ale Cră iu ului la Si iu, o ti uă Serdaru, și atu i
ați sugerat âtor a a tori și a trițe are repetaseră O feu și Eu idi e să orga izeze
u spe ta ol de Cră iu : oli de, â te e de stea...
Pa dele îl as ultase pe gâ duri, ușor î ru tat, apropii du-și pleoapele.
 - Nu red ă eu a a ut a eastă idee, spuse târziu, u o o e joasă. Alt i teri
mi-aș fi adus a i te... Î i a i tes doar ă era foarte depri at, pe tru ă u
reușise să o i g pe oul dire tor să- i joa e piesa și, ai ales, pe tru ă u
putea fi, de Cră iu , la Bu urești...
- Și totuși, stărui Serdaru, u ă a i tiți ă î oaptea de Cră iu ați
î to ărășit î treg grupul – erau, pri tre ei, și âți a stude ți de la Co ser atorul
din Cluj – i-ați î to ărășit pâ ă la lo ui ța priete ului du ea oastră, are ă
aștepta u asa pregătită și, a olo, după e-ați as ultat „Steaua sus răsare a o
tai ă are”, ați spus a torilor, dar adresâ du- ă î pri ul râ d a triței are
interpreta pe Euridice, le-ați spus ă de-abia atu i ați î țeles ât de p ofu dă și
de se ifi ativă este ase ă a ea î t e O feu și Isus...
Pa dele lăti a de âte a ori di ap, și-l întrerupse brusc.
- Nu, u, te î șeli ! Ase ă area î tre Orfeu și Isus a des operit-o mult mai
târziu. A î er at hiar să s riu o u elă pe a eastă te ă, dar su iectul mi s-a
părut i oportu și a î trerupt-o... Și u- i adu a i te să fi a ut reu priete
la Si iu, are ă aștepta, î Noaptea de Aju , u asa î ti să. Si gurul u are
î epuse a ă î priete i era Mihu, fostul dire tor al teatrului.
Atunci i-a auzit pe tru î tâia oară glasul.
- Lauria , re u oaște ă -ai reușit !
Am întors speriat capul. Ușa ea are, di spre salo , era larg des hisă, și î
prag, u o aliză î â ă, se afla o tâ ără urios, aș zi e hiar pro o ator,
î ră ată: o ro hie foarte lu gă, de uloarea guridei, are, u reo -15 ani
î ai te, fusese pro a il o ro hie elega tă, dar de-atunci fusese necontenit
purtată, și de e u ărate ori ajustată și reajustată.
- Dar, după u știi, o ti uă, rareori a a eza reușește de la pri a
încercare.
Ni iodată u auzise o ase e ea o e. Nu se ă a u i i o altă o e de
fe ei, de artistă, sau de pri ado ă di âte auzise pâ ă atu i. Mă ridicasem,
î ur at, î pi ioare. Așa u ă aștepta , âte a lipe î ur ă Pa dele se ridi ă
și el de la irou. Părea tot atât de surpri s a și i e.
- Eu su t logod i a, Ni uli a Ni olae, și ă er iertare ă a as ultat la ușă. Dar
era vorba de ceva foarte important pentru noi; în primul rând pentru mine,
adăugă așezâ d u grijă aliza pe argi ea o orului.
 De-abia atunci, privind-o cum se apropia de noi zâmbind, în ritm lent, liturgic,
alter â d, a la pro esiu e, pașii ari u s urte opriri pe loc, de-abia atunci mi-
a dat sea a ă era foarte fru oasă. Se apropie de Pa dele și-i întinse mâna,
plecându-și î a elași ti p fru tea, a și u s-ar fi aflat î fața u ui su era .
- Su t feri ită ă ă pot, î sfârșit î tâl i, hiar î tr-o împrejurare atât de
deli ată. De la pri ele ro a e pe are le-a itit de ult, î li eu, a regretat ă
n-ați oit să s rieți teatru...
Așa u i-a mărturisit-o mai târziu, Pandele era nu numai surprins, dar, fără
să î țeleagă de e, de-a dreptul e oționat. Î toarse apul ătre i e și ă
preze tă.
- Do ul Euse iu Da ia . Neo ositul eu se retar și har i ola orator.
Da ă eți putea iti î tr-o zi u olu de Me orii se at u u ele eu, să știți
ă î ea ai are parte au fost reda tate de el, de Euse iu. Că i i le di tez lui,
adăugă iz uti d să zâ eas ă, și eu u știu să di tez...
Ni uli a își î li ă ușor apul, dar nu-mi întinse mâna.
- A e it u âte a ostu e î aliză, reluă, dar u red ă e o e tul el
ai potri it pe tru spe ta ol. Pregătise ai ulte spe ta ole, adăugă u u
zâmbet trist.
Nu reușea să-și despri dă pri irile di o hii lui Pa dele.
- Ne gândise la el puți patru, da ă u i i spe ta ole, pre iză Serdaru.
După u ar fi e oluat î tre ederea.
Pa dele ă pri i urios, par ă ar fi oit să se o i gă ă auzise i e.
- Î i pare rău, spuse. Mi-ar fi plă ut să ă aud i terpretâ d, hiar aici în biroul
meu, un mare rol...
- Ne gândisem la altceva, îl întrerupse Niculina. Nu atât la personagii din
literatură dra ati ă u i ersală, ât la spe ta ole tradițio ale, u sau fără ăști,
dar utilizâ d s e arii de i și oregrafie, a o pa iate de anumite melodii
stră e hi, aproape uitate î zilele oastre. Lauria , u ăoară, u oaște...
- Poate ar fi ai i e să u i siști, o î trerupse Serdaru. Si gurul lu ru
important...
- E ade ărat, o tu uă Ni uli a, si gurul lu ru i porta t este să e da-ți
o si ță â dul... Căsătoria a a ea lo âi e. Î ea ai stri tă i ti itate, u
se spu e. De fapt, adăugă zâ i d, or fi u ai oi doi – și perso agiile
reglementare.
- I teresa t ! Foarte i teresa t ! șoptii.
- Într-ade ăr, foarte i teresa t, repetă Pa dele.
Î i ăută di ou pri irile. Ni iodată u-l ăzuse atât de eajutorat; da ă u
l-aș fi u os ut i e, aș fi rezut ă e paralizat de u tra a surd, i e pli a il.
- În fond, de ce nu ne-a așeza ? a e la at, arătâ d u a â două rațele
fotoliile și s au ele di irou.
- Ade ărat, de e u luați lo ? repetă Pa dele adresâ du-se Niculinei și
pregăti du-se să ore teze poziția fotoliului.
E ide t, î lipa ur ătoare a fost lâ gă el; știa ă tre uie să se fereas ă de
eforturi fizice.
- Vă ulțu i , spuse Ni uli a după e Pa dele î o jură iroul și se așeză î
fotoliul lui. Vă ulțu i di tot sufletul... Su t de zile de â d isă
a â doi la a eastă î tăl ire.
- Exact 243 de zile, repetă Serdaru. Le-a ai u ărat o dată î ai te de a
veni...

A ia î hisese ușa î ur a lor, â d Pa dele î i spuse:

- Astă-seară ă â i ai i, u i e. O rugă pe E ateri a să i pro izeze e a.
Aș fi rut să-l întrerup, dar nu-mi lăsă ti p. Vor ea repede, sures itat.
- Ea știe să se des ur e. Poate o o pletă u șu ă și o salată. Și a e hisk ,
și țui ă, și i . Eu zi să î epe u hisk . Dar poate d-ta preferi țui ă...
- Nu, a să eau și eu tot hisk . Dar tre uie să ă i for ez, a adăugat
repede, ă E ateri a a ple at pe la trei, trei și ju ătate...
Pa dele se î dreptase spre fotoliu lui de la irou, dar se î toarse rus și ă
privi mirat.
- Dar ce i-a e it ? Cu de a ple at așa, fără se e a u țe ?
I-a î ti s foaia s ulsă di ale dar. Î i i propoziții s urte s rise u litere
majuscule, singurele pe care le putea desena cu oarecare preciziune, Ecaterina se
s uză ă, auzi du-l „di tâ d i spirat”, u î drăz ise să i tre î irou, să-l a u țe
ă plea ă di ou, pe tru ore, și i di ă oti ul: de data a easta era sigură ă l-
a zărit î ași ă pe Ioa id, sedu ătorul și știe u de să-l găseas ă.
- Bine, spuse, mototolind foaia de calendar, n-are i i o i porta ță. Ne
des ur ă oi și fără E ateri a, Dar, reluă, după o lipă, zâ i d, de data a easta
u de a afișat esajul ?
- Lipit de la pa japo eză.
Mă pregătea să-i spun cum l-a găsit a olo. Puți ti p după e Ni uli a
î epuse să e or eas ă despre repetițiile de la Predeal, mi-a adus deodată
a i te de E ateri a și -a î tre at u de a lăsat să i tre o e u os ută, atât
de straniu î ră ată și u o aliză î â ă ? Și atu i -a ridi at dis ret și,
aproape în vârful picioarelor, am trecut în salon. Am descoperit repede pagina de
ale dar pe a ajurul lă pii japo eze, lipită, a de o i ei, u u ti bru de zece
bani.
- În fond, m-a întrerupt Pandele, n-are i i o i porta ță. Stai jos și spu e e
rezi de toată î tâ plarea asta ? Nu te-a frapat nimic ?
- Ba da. M-a frapat în primul rând...
- Într-ade ăr, este e traordi ar, -a î trerupt di ou, par ă și ai sures itat.
Este e traordi ar ă a est tâ ăr e u os ut, are se rede ăiatul eu, a e it să-
i or eas ă despre O feu și Eu idi e la ai puți de u eas după e e o ase
î fața du itale a i ersarea a eea u Mihail Se astia , Ca il Petres u și atâția
alții, s riitori și artiști, â d a dis utat aproape toată oaptea despre teatru, a
dis utat ai ales posi ilitățile de a rei terpreta iturile lasi e, și eu le-am vorbit
de mitul lui Orfeu...
Îl pri ea î ur at; u prea știa e să spu .
- N-ați apu at să- i or iți despre toate astea. Doar e i-ați spus: „Mi-am dat
deodată sea a ă î pli ise de a i”, și ați ăzut pe gâ duri. Pri eați pe
fereastră și ult ti p -a î drăz it să ă î trerup editația...
- Totuși, reluă Pa dele, ți-am vorbit despre simbolismul vârstei de 33 de ani –
vârsta lui Isus – și î epuse să e o dis uțiile di oaptea a eea, â d aproape
m-a ertat u Ca il, pe tru ă el re uza î lo î er ările de rea tualizare a
iturilor lasi e, iar eu preti dea ă, el puți î azul lui Orfeu și Euridi e, u
dramaturg contemporan ar putea...
 A s os ar etul di uzu ar și l-am deschis la ulti a pagi ă.
- Da ă î i da-ți oie, a să ă ites ste ogra a ulti elor fraze. Ați spus: „Ca
î fie are a , î seara de septe rie a i itat toți priete ii la i e a asă. Dar
de data aceasta, ceva, u știu prea i e e, ceva i se părea s hi at. Mi-am dat
deodată sea a ă î pli ea de a i.”
Ei, după a eea ați tă ut și ați î tors apul spre fereastră.
Mi-era tea ă ă l-a supărat și u î drăz ea să-mi ridic ochii din carnet.
- Curios, or i târziu. Era sigur ă ți-am dictat mai mult. Poate îmi dictasem în
gâ d... Dar, î ori e az, reluă după o pauză, u te-a frapat oi ide ța ?
- Ba da. Dar m-au frapat și alte lu ruri. Bu ăoară, u î țeleg u de a știut
Niculina ă u a di heile de la i trare se află î totdeau a as u să su preșul di
fața ușii...
- Lasă astea ! ă î trerupse fără să ai î er e să-și stăpâ eas ă eră darea.
Fe eile de ge ul ei au o i tuiție dră eas ă, aproape u fel de di i ație... Dar e
zi i tu de î drăz eala ei â d și-a s uls a doua oară ro hia a eea pe i ilă, de
o otă ătrâ ă, și a ră as î aioul egru, și a î eput să da seze, ătâ d di
palme – dar ai re ar at u âtă elega ță se î ălțase rațele deasupra apului și
ătea totuși di pal e u putere, par ă ar fi a ut asta iete ?
De ât a ti p aș fi rut să-i spu ă i-e sete, ă aș fi ăut u are plă ere u
pahar de whisky cu sifon, dar m-aș fi ulțu it hiar u u pahar are u apă. Dar
u î drăz ea să-l întrerup.
- Nu ți-a adus a i te de i i da sul a ela ? Al doilea da s și, pe tru i e, el
ai reușit, el ai fas i a t ?
- Să ă spu drept, ărturisii, -a apu at să ăd are lu ru. Mă dusese î
dor itor să răspu d la elălalt telefo , și â d a re e it, Ni uli a aproape ă își
terminase dansul. Doar ce-a ai fă ut âte a iș ări, a î ge u heat, și-a tras
ro hia pe ea și s-a reașazat î fotoliu.
Pandele m-a pri it lu g, î ru tat, a și â d -ar fi î țeles prea i e.
- Cred ă fa i o o fuzie, spuse. Telefo ul a su at ult ai târziu, după e
î epuse al treilea „spe ta ol” – cum spuneau ei – și u de rolul pri ipal îl a ea
ăiatul... Dar, î sfârșit, -are i i o i porta ță, o ti uă fără să- i lase ti p să
răspu d. Mie i-a plă ut el mai mult al doilea dans. Mi-a adus aminte de dansul
Salo eii di piesa lui Os ar Wilde, pe are a ăzut-o î ti erețe, la Berli . Dar
mi-a a i tit și de da surile i die e, de spe ta olele lui Udhai Sha kar...
- Le-a ăzut și eu, a u trei a i, ai i, la Bu urești. Dar, î drăz ii, ridi â du-
ă rus di s au , tare aș ea u pahar u sifo . Știu u de e, o ti uai
întreptându- ă spre u ătărie. A să adu și sti la de hisk . E ide t, toată
povestea cu mama care i-ar fi spus ade ărul după ter i area li eului, și a ea
i s ripție are, î i terpretarea Ni uli ei, ar dez ălui pater itatea ăiatului, toată
po estea i se pare usută u ață al ă. Copii a eștia au e it ai i u alt s op. Dar
care ? D-ta e rezi ? ă î tre ă rus . Ce rezi ă ur ăres ?
Nu î drăz ea să-i ărturises tot ade ărul, să-i ărturises e redea eu,
și a u e ă a ea i s ripție pe Roata morii, cel mai popular roman al lui Pandele:
„Si iu, Cră iu , Orfeu, Steau sus ăsa e...” i s ripție pe are a a lui
Vladimir o co pletase șapte a i ai târziu, î , adăugâ d u reio ul:
„Pe tru Lauria , â d a fi are, a să î țeleagă și să e ierte”, i s ripția a easta
era așa u o ser ase Ni uli a, pe atât de tul urătoare pe ât era de isterioasă.
- După i presia pe care mi-au fă ut-o, î epui după o s urtă pauză, red ă
su t a â doi pasio ați de teatru, de spe ta ol. Iar ea, fata, este, desigur, o are
artistă – poate de aceea nu-și găsește lo î i i u teatru și își âștigă e iste ța,
dâ d le ții de lati ă și fra eză, î ori e az, a â doi ăd în teatru un spectacol
sacru.
- Și atu i ? ă î trerupse Pa dele ădit deza ăgit de i terpretarea ea.
Atunci de ce-au e it la i e ? Știau foarte i e ă u su t autor dra ati , și
hiar da ă aș rea u pot fa e imic pentru ei.
- I presia ea este ă, luâ d î serios spe ta olul, o siderâ du-l adi ă u
ritual, au e it să ă eară o si ță â tul la ritualul ăsătoriei lor.
Pa dele tă u ât a ti p, apoi apu ă paharul și î epu să soar ă î et, pe
gânduri.
- Ar putea fi și asta, spuse. De a eea -a retat la jo ul lor și le-am dat
o si ță â tul. Î fo d, de e u le-aș fi dat ? Ce ă ostă ? adăugă, î er â d
să i ite dar fără să reueas ă ulgaritatea lui Paras hi Si io es u, arele lui
rival. Era doar o formalitate.
- Dar ați ăzut ă pe tru ei, ai ales pe tru fată, o si ță â tul era ai ult
de ât o for alitate, era u ade ărat ritual. Ați ăzut ât era de e oțio ată, â d,
la despărțire, a ăzut pe eașteptate î ge u hi, -a apucat mâna s-o sărute și -
a spus: „Benissez- ous, o pe e!”
Mi-a dat i ediat sea a ă fă use o gafă, dar u î țelegea de e Pa dele
ă pri ea iudat.
- Da, a fost u o e t pe i il, or i târziu. Nu ă aștepta să adă î
ge u hi hiar î fața ea și să- i sărute â a. Nu știa e să fa .
- În locul d-stră, î drăz ii, aș fi ridi at-o și aș fi sărutat-o pe amândoi obrajii.
Pandele ă privi din nou surprins, aproape cu furie.
- Dar așa a și fă ut, iz u i. Nu ai ă -a sărutat-o pe amândoi obrajii. Am
sărutat-o î tâi pe fru te și pe ur ă pe o raz...
Si țea ă roșise și a est si pto de slă i iu e ă u ili.
- Vă er iertare. Poate n-a ăzut i e. Era a olo, lâ gă ușă, u uros ă î
sfârșit se hotărâseră să ple e, și poate i-au s ăpat a u ite gesturi...
Pa dele o ti uă să ă pri eas ă, di e î e ai î ru tat.
- Eusebiu, începu târziu, cu gravitate, da ă u te-aș u oaște de atâția a i, aș
rede ă ori rei să-ți ați jo de i e, ori ești în ultimul grad de surmenaj.
- De ce, Maestre ? întrebai intimidat.
- Pe tru ă s e a u ăderea î ge u hi și sărutatul âi ii -a a ut lo lâ gă
ușă, î lipa despărțirii. Asta s-a î tâ plat ai î ai te, după al treilea spe ta ol,
când s-au apropiat amândoi de mine – to ai ă ridi ase de la irou a să-i
felicit –, s-au apropiat de i e, ăiatul a luat-o de â ă, a și â d aș fi rut să
mi-o prezinte, și s-a î li at profu d, și atu i...
- E ade ărat ! e la ai și, eștii d e-aș ai putea fa e, i-am pus mâna pe
fru te. Așa este, u spu eți du ea oastră. A u i-aduc bine aminte.
Dar rostise toate a estea di dez ădejde, pe tru ă u oia să-l supăr. De
fapt, s e a se pet e use așa u spusese eu: la ple a e, î d eptul ușii. Niculina
își î ră ase pe tru ulti a oară ro hia și apu ase hiar aliza di â ă și i-a
ăzut î genunchi.
- Ești o osit, spuse Pa dele o ti uâ d să ă pri eas ă ă uitor. Ar tre ui s-o
lași ai î et u a e turile d-tale nocturne. Nu mai ai 20 de ani...
 3

A doua zi de di i eață -a trezit telefonul.

- Sper ă te-ai odihnit îndeaju s, î epu u glasul lui de zile ari. Și sper ă u
te-ai supărat da ă, aseară, i-a î găduit să fiu si er u du eata.
A âiguit âte a u i te la î tâ plare, dar u red ă le-a auzit.
- Uite e te rog, o ti uă. M-a i teresat u de tre uie și a aflat ă
ere o ia a a ea lo la Pri ăria Se torului IV, azi la ora . Cu pără te rog,
tra dafiri și, la sfârșitul ere o iei, oferă u hetul Ni uli ei di partea ea, u
aceste cuvinte...
A si țit u se a elerează ătăile i i ii și l-am întrerupt, e oțio at.
- Doar o lipă, ă rog, să-mi caut creionul...
Când am apropiat din nou receptorul de ureche, l-a auzit tuși d.
- M-am înecat, începu cu oarecare timiditate. Î hipuiește-ți ă aseară, după
ce ne-a despărțit, -a apu at deodată o poftă groza ă de fu at. M-am dus
atu i pâ ă la Sele t și i-a u părat de la ar u pa het de țigări a eri a e.
La început, mi s-a părut ă glu ește. Mi-am amintit indig area lui Io iță. Este
i ad isi il, spu ea Io iță, și este o do adă de proastă reștere, să i iți oa e ii
a ti e a asă și, de la ușă, să le arăți afișul u litere de o ș hioapă: „Fu atul e
stri t i terzis”. Poți fa e asta da ă ești suferi d, sau da ă ești alergic la fumul de
țigară – dar el, A.D.P., nu este nici una, nici alta !
- Și pâ ă la iezul opții, adăugă u u to are i s-a părut pro o ator,
aproape agresi , pâ ă la iezul opții a fu at tot pa hetul ! Ca pe re urile
bune...
- Nu știa ă ați fu at reodată...
- A fu at ult î ti erețe, o ti uă pe a elași to . A fu at hiar foarte
ult. De a eea a tre uit să ă las...
Pro a il ă î er ase să râdă, dar îl î e ă di ou tusea. Câ d i s-a părut ă
ă poate auzi, l-am întrebat:
- Ce u i te să s riu pe artea de izită ?
Șo ăi ât a ti p.
- Poate ă ar fi ai i e să-i oferi u hetul fără arte de izită. Îi spui doar atât:
din partea domnului Anghel D. Pandele.
 - Să spu ă le doriți feri ire sau oro , sau a așa e a ? Di ou, o lu gă
pauză, îl ghi ea ă u iz utește să se hotăras ă și, a de o i ei î ase e ea
î prejurări, era gata să-și piardă ră darea.
- Nu ! iz u i rus . Nu red ă ai tre uie adăugat și alt e a. U u het u
tra dafiri, oferit hiar de du eata, priete ul și ola oratorul eu, red ă e
de aju s. Și, da ă u-ți stri ă progra ul, adăugă, i o să ă ezi î dată după
ceremonie...
Așa u ă aștepta , â d a i trat î florărie, tra dafirii fuseseră deja aleși
de el, pri telefo . Și, e ide t, fuseseră aleși ei u tija ea ai lu gă. Mă si țea
puți ridi ol u a el e or u het î rațe, ai ales ă fă use greșeala să
îmbrac cel mai elegant costum, singurul care-i plă ea lui A.D.P. Di feri ire, a
găsit destul de repede u ta i. A aju s î dreptul Pri ăriei u reo ze e i ute
î ai te de , și a ur at e oțio at s ările. Sala de așteptare era ti sită. Mi-am
fă ut lo pri tre grupuri, ăutâ d u o hi pe Ni uli a. Și deodată i-am dat seama
ă er ozitatea se a e tuase la gâ dul ă Ni uli a ar fi putut e i î ră ată î
ro hia a eea o struoasă. Nu î drăz ea să ă î hipui î li â du- ă î fața ei
și oferi du-i, u a u ită sole itate, u hetul de tra dafiri.
Dar după e-a tra ersat sala de la u apăt la altul, fără să fi dat u o hii de
logod i i, a si țit ă ă upri de pa i a. Poate ă ere o ia a usese deja lo ,
sau poate a ea lo , hiar î a ea lipă, î tr-o altă î ăpere. Am întrebat pe primul
ăr at are tre ea lâ gă i e, da ă ai su t și alte săli de așteptare. Nu știa
nimic precis, dar m-a î dreptat ătre iroul de i for ații. Așteptau și a olo âte a
persoa e. A aju s târziu î fața ghișeului, fără să știu totuși prea i e e să
întreb întâi. Noro ă tâ ăra fu țio ară, al ărei glas se er și o osit ă
i ti idase de u îl auzise , ăzâ du- ă eajutorat, luptâ d di greu a să-mi
apăr tra dafirii, a î eput să râdă. Pri ul lu ru are -a întrebat a fost numele
tinerilor. După e i le-am repetat de trei ori, și-a ridi at pri irile di o di ă și i-a
spus, oare u deza ăgită.
- Nu su t la oi. Poate ă ați o fu dat pri ăriile. Poate su t la se torul V, î
strada Colonel Locusteanu.
- Su t a â doi a tori, a stăruit eu. Poate ă astea su t u ele lor de artiști,
su t u se spu e, pseudo i e de afiș...
Fu țio ara ă pri i lu g, u irare, și zâ i.
 - Dar atunci, cum i-am putea identifica ?
- Într-ade ăr, pare aproape imposibil...
A ulțu it î ur at și i-a fă ut dru spre ieșire. De-a ia aju s î stradă
m-a uitat la eas : , . Șo ăia , î tre â du- ă da ă -ar tre uie să telefo ez
lui A.D.P., când, la vreo zece, cincisprezece metri, într-o a io etă care pornea
chiar atunci, mi s-a părut ă zăres silueta Ni uli ei. De fapt, îi re u os use
ro hia. A î eput să alerg, strigâ du-i numele, dar, foarte probabil, nu m-a auzit
și, âte a lipe î ur ă, a io eta dispăru după olț.
Aproape o ju ătate de eas a așteptat zadar i pe trotuar să trea ă reo
ași ă. Î ele di ur ă, a luat trolei uzul pâ ă la statuia C.A. Rosetti, apoi -
a î dreptat spre lo ui ța lui Pa dele. Î ai ta agale, u u ai pe tru ă ă
si țea o osit, dar ai ales pe tru ă u știa e să-i spu . Mă î tre a da ă
ar tre ui să-i spu ă zărise – sau, el puți , așa i se păruse – ă zărise
silueta Niculinei.
Spre surpri derea ea, E ateri a ă aștepta î fața ușii de la i trare.
- A ple at, e la ă. Și-a fă ut si gur aliza și a ple at!...
Ca să u- i trădez irarea și deza ăgirea, i-am întins buchetul cu trandafiri.
- Cred ă tre uie să-l pu e î asul el are, asul al astru, di salo . Și u
foarte ultă apă.
Apoi m-am îndreptat calm spre birou. Ecaterina m-a ur at supusă, purtâ d
u hetul î a â două rațele, a pe u pru .
- A fost î tâi u telefo foarte lu g, pe la , , î epu isterios, și după a eea
mi-a erut să-i adu aliza ea ouă, ea u eti hetă. A rut să-l ajut, dar mi-a
spus ă și-o face singur. Apoi a chemat el la telefon...
- N-a lăsat i i u esagiu pe tru i e ? a î tre at-o.
- Ba da. V-a lăsat u pli pe irou, un plic sigilat, repetă su li ii d u i tele.
E ide t, îl sigilase a să fie sigur ă u-l des hide E ateri a. Văzâ d ă ră â e
lâ gă i e, urioasă, sperâ d să ghi eas ă după figura ea o ți utul s risorii i-
a arătat lâ d tra dafirii.
- Da ă u le tai ozile și u-i pui i ediat î apă, au să se ofeleas ă.
Așa u î i fusese tea ă, esajul era la o i și e ig ati . „E e i e te
de isi e par a se pregăti î el ai apropiat iitor. De isi e și i porta te pe tru
oi a â doi. Nu știu ât ti p oi lipsi. Te rog să fii, a și altădată, lo țiitorul meu
î a est irou. Și, ori e s-ar întâmpla, Memoriile or tre ui să apară la data fi ată
de Editură.”
A pus s risoarea î uzu ar și a tre ut î u ătărie.
- Ce spu e ? ă î tre ă E ateri a. Ce s-a întâmplat ?
- Nu spune ce s-a î tâ plat. Pro a il, u su ie t de ro a ... Știi ă așa se
petre lu rurile de âte ori î epe să-l obsedeze ideea unui nou roman.
- Sau, poate, ă î trerupse E ateri a zâ i d u î țeles, poate a î tăl it o
ouă eroi ă. Așa um s-a întâmplat acum 3 ani.
- Se poate și asta. O să află ai târziu...
Așa aflase și ulti a oară; târziu de tot, doar cu câteva zile înainte de a se
întoarce. Aflasem amândoi printr-o i dis reție: E ateri a de la șofer, eu de la
secretariatul Editurii. A.D.P. u dispăruse a să poată î epe u ou ro a . Se
as u sese la Sighișoara, u o stude tă de la Fa ultatea de ziaristi ă.
- o să află ai târziu, repetai. Deo a dată, oi o să e ede de trea ă. Eu
a să i î fie are după-a iază și a să lu rez pâ ă seara. Du eata, da ă su ă
telefo ul, răspu zi î totdeau a a elași lu ru: ă do ul Pa dele e ple at și, da ă
or să știe ai ult, să- i telefo eze ai i, î tre două și șase. Nu ai î azul ă,
di i eața sau sea a, va telefo a Maest ul, a pro u țat u fer itate cuvintele,
u ai î a est az ă he i i ediat la telefo , la i e a asă.
E ateri a ă as ultase a se tă, despărți d u grijă tra dafirii u ul âte u ul.
- Știți ă a ai fost i e a aseară, î epu u glas isterios. Sau, poate, au fost
ai ulți. Au fu at țigări; le-a u ărat, pe tru ă ea â d s ru iere, și-au
sti s țigările î tr-o farfurie.
- Știu, a î trerupt-o. Mi-a telefonat Maestrul azi-di i eață... Dar cum se face
ă te-ai întors atât de de re e ? Te așteptat pe la trei, trei și ju ătate.
De âte ori adu ea or a despre dispariția lui Ioa id, E ateri a își pierdea
insuporta ilul ei o ple de stăpâ ă a asei și se î lâ zea, de e ea aproape
u ilă.
- M-am î șelat, șopti î ujorâ du-se. Nu era el...
Apoi, a să u ăd ă lă ri ează, s-a concentrat asupra trandafirilor.
- Î ori e az, a adăugat, ât ti p lipsește Maestrul ar fi i e să ră âi ai
ult a asă.
Aju s î dreptul ușii, -am întors din nou spre ea.
 - Cu a ple at ? Cu ta iul sau a e it o ași ă să-l ia ? Sau li uzi a So ietății ?
Fără să-și ridi e o hii, ă i se î țepase deja de âte a ori tăi d ozile
trandafirilor, Ecaterina mi-a răspu s pli tisită, oare u î silă.
- Ni i ași ă, i i ta i, și i i li uzi a So ietății. Era u fel de a io etă,
e he și hodorogită... Mi-era ruși e ă e ăd e i ii, și a i trat redepe î asă...

M-a așezat depri at la irou. Da ă i se pare ă s-a î drăgostit de Ni uli a și

speră î tr-o ouă a e tură, î sea ă ă A.D.P. -a î țeles i i ; sau ă u rea să
î țeleagă. Regreta a u ă u-i spusese , hotărât, ade ărul: după toate
pro a ilitățile, Lauria era ăiatul lui. Deși e ig ati ă, i s ripția de pe pagi a de
gardă a ro a ului Roata morii – „Si iu, Cră iu , Orfeu, Steaua sus ăsa e...”
– își re ela se sul pri u i tele adăugate u reio ul, șapte a i ai târziu:
„Pe tru Lauria , â d a fi are, a să î țeleagă și să e ierte”. Ni uli a ghi ise
just: a a lui Serdaru era artistă are tre uia să joa e rolul Euridi ei î piesa lui
Pandele. Cu puți ti p î ai te de oarte, la spital, î redi țase olu ul u ui
priete , u rugă i tea să-l predea ăiatului după e își a lua a alaureatul.
Atu i, La Si iu, î de e rie , â d repeta rolul Euridi ei, era ăsătorită u
doctorul Serdaru, dar după âți a a i s-au despărțit. Ea u s-a re ăsătorit, iar
do torul a urit î ulti ul a de răz oi. Lauria fusese res ut de o ătușă. Pe
do tor îl ăzuse doar de âte a ori, ă i se sta ilise la Cluj, iar si gurele o ie te
ră ase de la a ă erau o ru iuliță de argi t și u e e plar di Roata morii, cu
a ea isterioasă i s ripție... Toate a estea le re o stituise di ărturisirile lui
Serdaru, î trerupte de da suri și pa to i e.
M-a ridi at er os de la irou și -am îndreptat spre fotoliu pe care se
așezase la î eput Ni uli a. E ide t, ar fi tre uit să-i î tre u au u ărate
acele 243 zile; le-au u ărat zi după zi, rupâ d foile di ale dar ? Dar era î ă
i ti idat și puți după a eea, Ni uli a e-a po estit u î dată e-a ăzut ă se
anu ță Steaua sus ăsa e, și-a adus a i te de i s ripție. Di âți a pași
eașteptat de ari a fost lâ gă aliză, a s os artea și, î lipa ur ătoare, s-a oprit
î fața iroului și i-a arătat râ durile s rise, u er eală și u reio ul. Dar Pa dele
u părea impresionat.
 - Este u e e plar di pri a ediție, a spus.
Niculina l-a pri it adâ e oțio ată, u o are tristețe î pri iri; apoi s-a
reî tors lâ gă aliza ră asă des hisă și a as u s artea î tre eea e i s-a părut
a fi două râ duri de oaluri.
- Va tre ui, totuși, să î er ă , i-a șoptit Serdaru. Tâ ărul s-a ridicat solemn
di s au și, foarte palid, s-a adresat lui Pandele, rostind rar cuvintele.
- Pri ul spe ta ol ! Pa to i ă după o lege dă i dia ă. Matsie dra ath,
prizonier a ezi al fe eilor di Țara Kadali...
Era atât de surpri s, și î tr-un anumit fel fascinat, ascultând acele nume
exotice încât n-am observat â d Ni uli a și-a s os ro hia și a ră as î tr-un tricou
argi tiu. A ăzut-o încovoindu-se le eșă, lăsâ du-și pal ele să ati gă o orul,
î epâ d să-l â gâie, so oroasă, și i s-a părut ă o aud ur urâ d u i te
eî țelese. Dar i-a dat repede sea a ă u le ur ura ea, i Lauria , ră as
î pi ioare, aproape de perete, și puți ti p î ur ă l-am auzit cântând o melodie
stra ie, tristă, și de-a ia atu i a re ar at ă își ridi ase gulerul de la hai ă,
ascunzându-și ra ata și ă așa; părea a u u alt ăr at, ult ai ătrâ , u o
șu iță de păr ăru t ăzâ du-i pe fru te, și o hii pe ju ătate î hiși. Dar â d își
s osese fluierul, s urt și î desat, di are iz u iseră a ele su ete e erosi ile,
ă i se ă au u u grohăit de fiară săl ati ă, topi du-se pe esi țite î tr-un lung
suspi , o tâ guire efireas ă, î are i se părea ă re u os apropierea ijeliei, și
auzeam rupându-se u zgo ot ra uri ari, î ăr ate ? Desigur, a și A.D.P.,
ur ărise pa to i a Ni uli ei și u o ser ase gesturile lui Serdaru.
Mă trezise deodată, aproape î spăi â tâ du- ă, țipătul de istreț î ju ghiat
– și de-abia atunci i-a ăzut fluierul.
Î i a i tea a este a ă u te răstur at î fotoliul Niculinei, cu privirile în
ta a , â d a su at telefo ul. Era Ghiță Horia, dire torul Editurii.
- Ei! Care su t i stru țiu ile ? -a întrebat sarcastic.
- Maestrul e ple at la țară, și deo a dată...
- Știu, știu, u os po estea, -a întrerupt. Mi-a telefonat azi-di i eața, -a
a u țat ă dispare pe tru ât a ti p, „î i terese de ser i iu”, hiar așa a spus:
„i terese de ser i iu”, dar a adăugat ă-ți lasă du itale i stru țiu i pre ise.
Nu oia să- i ghi eas ă î ur ătura.
- Da ă e or a de pri ul olu di Memorii, am început.
 - Dar nu e vorba de Memorii, m-a întrerupt din nou, enervat. Mi-a vorbit de un
proie t se zațio al: u olu de Teatru, și i-a spus ă îți lasă du itale
i stru țiu i pre ise.
- Nu știu i i .
- Atu i și-a ătut jo de i e ! e la ă trâ ti d re eptorul.
Am început să ă pli , er os, o ster at. Nu știa e să red. Nu tre useră
de ore de â d A.D.P. ărturisise ă î toată iața lui u s risese de ât o
si gură piesă de teatru, O feu și Eu idi e, și a eea, spu ea el, proastă,
prete țioasă și artifi ială. În arhi a lui de a us rise, el puți î dosarele are
î i erau a esi ile, u dăduse i iodată peste reo î se are relati la teatru.
Nu găsise i i ă ar a us risul, sau opia da tilografiată a elor i i ta louri
din O feu și Eu idi e.
Î ele di ur ă -a așezat pe fotoliul lui, la irou, a s os s risoare di
uzu ar și a re itit-o u ate ție.
„E e i e te de isi e și i porta te” : da de e „i porta te pe tru oi
a â doi ?” Poate vorbindu-i la telefon, azi-di i eață, u ul din ei – Serdaru sau
Niculina – i-a destăi uit și alte a ă u te î legătură u repetițiile de la Si iu, di
iar a . Pro a il ă ai e istă și alți artori. Alt i teri, de u de știa Serdaru
ă Pa dele sugerase a torilor să oli de u Steaua de la priete i ? De u de știa e
le spusese Pandele, ă de-a ia atu i a î țeles ât de p ofu dă și se ifi ativă
este ase ă a ea î t e O feu și Isus ?
Dar m-a trezit deodată î tre â du- ă u de iz utea Ni uli a să-și s oată
atât de repede ro hia, și î atâtea hipuri, î ât a u u ai era sigur da ă la al
doilea sau al treilea „spe ta ol” și-o trăsese trăgâ d-o pe deasupra capului, sau o
lăsase să adă la pi ioare, ieși d di ea a di tr-u oș u rufe ? Și ai erau atâtea
alte lu ruri are ă i trigau. Nu î țelegea u își s hi a Ni uli a tri oul, la
început argintiu, apoi negru, apoi de culoarea prunelor coapte, apoi din nou
egru; u apăreau și dispăreau oalurile și eșarfele pe are, după ulti ul
spectacol, le-a adu at u grijă și le-a așezat î aliză ? Cu reușea Serdaru să-și
s hi e î fățișarea și ârsta, părâ d a a ea, u eori, părul aproape ăru t, alteori
roșu, s â tei d a ara a î soare ? S oto ise de âte a ori î aliză, s oțâ d o
dată o as ă – pe care, de altfel nu o folosise – și altă dată câteva batiste pe care
le distribuise meticulos în diferite buzunare. Nu- i a i tes să-l fi surprins dând
la i eală și alte o ie te, deși a folosit ai ulte i stru e te, le-aș spu e
uzi ale, i stru e te, e drept, ăru te, i us ule, dar are, totuși, o upau
laolaltă destul lo ; do adă ă, î ai te de ple are, le-a adu at î aliză.
Nu găsea de ât o si gură e pli ație: î ățaseră a â doi u u ai arta
dra ati ă, da sul și uzi a, dar și a u ite tru uri de prestidigitatori. Poate de
aceea ne-au impresionat atât de profund încât uneori, când se încheia un
spe ta ol, i i eu, i i Pa dele u iz utea să rosti u si gur u â t, și e
pri ea u ul pe altul, lipi d des, a și â d e-a fi deșteptat di so .
A tresărit auzi d pașii E ateri ei.
- Poate n-ați â at i i de azi-di i eața, și e aproape două și ju ătate... Să
ă pregătes e a ? Ouă la apa sau o o letă ? A e și aș a al, și fru te,
adăugă pri i du- ă, i s-a părut u oare are irare.
Firește, a ales o leta. E ateri a era eî tre ută; aflase rețeta de la fai osul
Felix.
- Dar pâ ă pregătești du eata o leta, eu a să eau e a, o țui ă, sau ai
i e u hisk . Mă si t a o osit...
În sufragerie, m-a așezat la asă u paharul î â ă. Mi-a a i tit ă tot
așa își ți ea A.D.P. paharul, â d îi or ea de Serdaru și Ni uli a, de o epția
lor despre spe ta ol. Îl ți ea î â ă, î ârti du-l ușor, par ă u se î dura să-l
du ă la uze. Era pro a il, tur urat; poate își dăduse sea a ă nu-și ai adu ea
i e a i te su esiu ea da surilor și pa to i elor... Pe dru , î tor â du- ă
a asă, -a î tre at da ă u e or a de e a ai gra , de u î eput de
amnezie, provocat de proasta lui ir ulație; -a gâ dit hiar să telefo ez
Profesorului, dar pâ ă la ur ă a hotărât să ai aștept o zi, două.
Văzâ d-o intrând cu omleta, am sorbit dintr-o î ghițitură ju ătate di paharul
cu whisky. Mi-a a i tit hiar î a ea lipă, âte de elega t își apropiase Pa dele
paharul de uze, și a si țit ă î ep să roșes .
- Pese e ă -au fost toți proaspeți, spuse E ateri a, sau poate -ați știut
u să ți eți u hetul. A z ârlit șase tra dafiri.
Mi s-a părut ă rostise ulti ele u i te u oare are tristețe, și a î er at s-o
consolez.
- Au ai ră as, de i, treispreze e tra dafiri... Treispreze e, u ăr u oro ,
am exclamat zâmbind.
 - Nu ai supărați pe Du ezeu, a șoptit E ateri a, fă â du-și ru e.

A doua zi, arșița se presi țea de di i eață și a ple at de a asă mai

de re e, i ediat după deju .
- Au fost trei telefoa e, ă î tâ pi ă E ateri a. Dar par ă era u fă ut: i i u
apu a să pu â a pe re eptor, ă î eta telefo ul.
- E cald, i-a spus, și u urește ii își pierd repede ră darea...
- În salon m-a oprit î dreptul asului al astru: ai ră ăseseră tra dafiri,
dar de data aceasta mi s-a părut ă le si t parfu ul. Pe irou ă așteptau u
aldăr de s risori de âte a pa hete: ărți de poezie u lu gi dedi ații și, de la
Editură, ore turile ulti ei ediții di Roata morii. Ca de obicei, majoritatea
s risorilor erau de la ad iratori și de la ti eri profesori sau gazetari di pro i ie,
a u țâ d di erse proie te – arti ole, studii, „i terpretări origi ale” – și erâ du-i
i for ații biografice sau bibliografice. La ase e ea s risori răspu dea dire t la
ași ă, după odelele fi ate u reo trei, patru a i î ai te. A.D.P. se ulțu ea
să le se eze, iar u eori, â d era gră it sau fără hef, ă ruga să le se ez
eu.
Citise și recitisem de atâtea ori Roata morii, ă i se retipărise ereu î
ulti ii a i, î ât u ă putea hotărî să-l ai par urg î ă o dată. Di feri ire, se
putea o ta pe ore torii Editurii. Dar pe â d o altă apodoperă ? ă î tre au
priete ii și u os uții. I ventam pe loc tot felul de pretexte; în ultima vreme le
vorbeam de Memorii. Ar putea de e i ea ai i porta tă arte a lui A.D.P., le
spu ea , pe tru ă e ea ai si eră și ai perso ală. Dar știa ă e agera ; de
fapt, nu era o carte, o operă s risă, pe tru ă i-o di ta ie; și, u repeta
ereu, el u știa să di teze, iar eu u î drăz ea să i ter i prea ult î te tura
prozei. Ade ărul era ă de âți a a i A.D.P. u ai s ria i i î afară de âte a
lungi, admirabile scrisori, pe care le adresa nu întotdeauna prietenilor sau
olegilor de reaslă, i ui se i erea, pri ului u e are îi ădea su o hi î
di i eața â d î apu a pofta de s ris; u ititor e u os ut, u ele de li eu
are u î ățase î ă ortografia, u ătrâ pe sio ar pe are-l î tălnise
î tâ plător pe o a ă di Ciș igiu, o rudă î depărtată are-l felicitase de Anul
Nou. )adar i î er ase să-l o i g să răspu dă ă ar la u ele di s risorile
interesante pe care le primise. Pofta nu-l apu a de ât rareori și, spu ea, u ai
di i ețile, și deși păstra a ele âte a s risori i teresa te î tr-un plic mare,
gal e , deasupra di țio arelor, î i liote ă – preti dea ă u reușește să-l
găseas ă.
Lu ra fără hef, dar spor i , opii d răspu surile odel. De-a ia răspu zâ d
la a cincea scrisoare, mi-a adus a i te de a est a ă u t; â d î epuse să
da seze tot ai fre eti , î ărti du-se pe lo și z ârli du-și a â două rațe â d
la dreapta, când la stânga, mi s-a părut âte a lipe, ă Ni uli a își dezgolise sâ ii,
și se ă a atu i u o e adă asiati ă; iar părul i se z ătea pe u eri, pe spate, pe
piept a iște șerpi î olă iți – și red ă î i î leștase di ții, î i era tea ă ă
dintr-un mo e t î altul fata a î epe să țipe. Dar fre ezia a eea săl ate ă a
durat ai puți de u i ut, și pe eașteptate da sul și-a schimbat ritmul, a
de e it olate , aproape le eș, apoi, pe esi țite, a ăzut u își strâ ge
părul, îl adu ă î reștetul apului, într-u fel de tur a , de uloarea iși ei, și
într-ade ăr – dar nu- i dau sea a u a fă ut asta – a ăzut ă a ea u tur a
de ătase, pe tru ă, puți ti p î ur ă, l-a fâlfâit de câteva ori, apoi a împietrit,
hierati , se ă â d u o statuie, și de-abia atunci a strigat câteva cuvinte scurte,
guturale, într-o li ă e u os ută. Apoi figura și-a re ăpătat zâ etul și
se i ătatea. Ni uli a a î tors apul spre Pa dele și a șoptit: „Des â te siria
pe tru î lâ zirea apelor”.
M-am ridicat brusc de la irou și -am îndreptat spre scaunul pe care
șezuse . Poate u ai di a est u ghi s-a putut edea u , da sâ d își dezgolise
sânii. M-a așezat pe s au și a pri it ate t, ă uitor, î toate părțile. Este
urios ă A.D.P. nu mi-a atras ate ția asupra a estui o e t atât de dra ati . Și
î a eeași lipă a î țeles, irâ du- ă totuși ă î i tre uiese două zile a să
î țeleg u lu ru atât de e ide t: oalurile, eșarfele, tur a ul, și poate hiar
tricourile felurit colorate erau ascunse în faldurile rochiei, mai precis fă eau pa te
din rochie. Ni uli a le pu ea și le so otea, s oțâ du-și sau î ră â du-și ro hia.
Desigur, totul se petrecea în câteva secunde, chiar în momentul când Serdaru
începea un nou cântec sau ne surprindea cu un nou instrument. Dar ă î tre a
cum de n-a re ar at de la î eput, de â d Ni uli a tra ersase iroul î pași
largi, de pro esiu e, ă a ea ro hie u totul eo iș uită era, de fapt, o gardero ă
a ula tă pe are tre uia s-o poarte de âte ori se pregătea de „spe ta ol”. Îmi
părea rău ă u-i putea î părtăși pe lo lui A.D.P. des operirea ea. Totuși, u
era e lus a să fi des operit și el a elași lu ru î dru ul pe are-l fă use ieri, î
a io etă. Ni uli a era î ră ată î a eeași ro hie-gardero ă; se du ea, desigur,
undeva, u de tre uia să ai ă lo el puți âte a „spe ta ole”. M-a așezat la
irou și, a să- i do oles e altarea are ă upri se, -am concentrat asupra
orespo de ței. Târziu, â d to ai ă pregătea s-o rog să- i fa ă o afea,
E ateri a apăru î prag.
- A e it u tâ ăr oto i list, u o s risoare de la Maestru, dar zi e ă are
ordi să -o dea du ea oastră perso al...
- Î u ătărie, tâ ărul se așezase pe s au , u pli ul î â a stâ gă și o atistă
are, olorată î â a dreaptă, u are își ștergea eti ulos o rajii. Se ridi ă
rus , î i dădu pli ul și rosti ti id:
- Vă rog să se ați de pri ire, și să i di ați ora. Este , , pre iză după e-și
pri i easul. Du ea oastră opriți s risoarea, o ti uă î ti zâ du-mi un briceag,
și ie îmi da-ți înapoi plicul.
Erau câteva foi rupte dintr-u aiet de ș oală. „Dragul eu, î i s ria, trăies
u ul di ele ai re elatoare o e te di iața ea. I posi il să spu totul î tr-
o s risoare o pusă î are gra ă, ă i urierul plea ă î ze e i ute și -am
aflat despre e iste ța lui de ât adi eaori, â d a auzit – și -au mirat, m-au
enervat – primele pocnituri ale motocicletei. Iată ese țialul: a ești ti eri, pu și
simplu extraordinari, sunt amândoi orfani. De aceea s-au î țeles atât de i e, de
aceea s-au î drăgostit, î a elași ti p, u ul de altul. Ni uli a își aută tatăl de
i i a i de â d a aflat ă -a urit î lagăr, așa u se rezuse, i a fost
repatriat u u grup de prizo ieri a u , a i. A ă u tele acestei Queste
sunt pasio a te și re elatoare. Și, așa u e-a ărturisit Serdaru, tot ea a
des ifrat e ig a i s ripției pe are o u oști, și are î epe să ă o sedeze, u
pe tru ă i s-ar părea i aute ti ă, i pe tru ă i-e i posi il să-mi amintesc
u a petre ut a ele zile de Cră iu , la Si iu, în 1938. Altminteri, Laurian mi-a
de e it tot atât de drag a și Ni uli a, și o fir area e e tualei pater ități u
red ă ar putea adâ i ai ult a eastă si eră afe țiu e.
Dar su t atâtea altele de adăugat ! Ți le oi spu e, î parte, â d e o
re edea; dar, ai ales, le oi des operi si gur î dată e ei pătru de î a est
u i ers de lege de, artă și is î are ă aflu de aproape de ore... Sper ă ai
ghi it ai ult de ât au spus a este râ duri. Fii, de i, pregătit sufletește oh! -
am mai î tre ui țat e presia a easta di ti erețe, și totuși -a roșit s rii d-o).
Pe curând ! As always, A.D.P. ”
A re itit de trei ori a este pagi i de aiet, eî er â d să- i stăpâ es
u uria. Ni iodată u- i s risese atât de ult, și pri itor la lu ruri atât de intime.
Ni iodată u- i spusese „Dragul eu”. Ni iodată u se ase: „As always,
A.D.P.”.
Și ai era e a. Era sigur, a u , ă u e or a de o ouă a e tură, ă u i se
pare ă e î drăgostit de Ni uli a.

Î ziua ur ătoare a aju s târziu î strada Fâ tâ elor. A auzit pe dula di

sufragerie ătâ d ora trei, și a ia i trat î irou a su at telefo ul.
- Da ă u știi ulti ele ești, î epu Ghiță Horia, a să ți le dau eu. A pri it
adineaori o scrisoare e pediată pri tr-u oto i list. O s risoare pur și si plu
se zațio ală; repet, se zațio ală. A.D.P. î i ărturisește ă de-abia de acum
î ai te își a s rie apodopera – și a eastă apodoperă u a fi u ro a , i i
autobiografia, ci – fii atent ! – itez hiar u i tele lui, a fi u „grupaj origi al de
piese de teatru”. Su ie tele a tuale, hiar foarte a tuale – și a su li iat u î tul
„a tuale” – dar u „prelu giri de itologie”, și iar a subliniat ultimele trei cuvinte.
Și a să î țelegi e rea să spu ă îți ites a est pasaj: „Greșeala pe are au fă ut-o
toți dra aturgii o te pora i, greșeala pe are a fă ut-o și eu pe tru ă,
tre uie să-ți ărturises , a s ris și eu o piesă î ti erețe este ă a î er at să
rei terpretă dra a, adi ă itologia a ti ă î perspe ti a istoriei oder e. Or,
tre uie, di potri ă, să prelu gi și să o pletă itologia a ti ă, pri tot e
o ul o ide tal a î ățat î ulti a sută de a i. De a eea piesele ele tre uies
î tâi tipărite, adi ă fă ute a esi ile editației fie ărui ititor î parte, și u ai
după a eea repreze tate și u eapărat pe s e ele arilor teatre . Mai ales ă
a este piese se presupu și se i pli ă u a pe alta, așa u î treaga itologie
grea ă este i pli ată î fie are di arile tragedii lasi e. De a eea a să te rog
să fa i lo pri ului olu de Teatru î progra ul de iar ă, a â â d Memoriile
pe tru la pri ă ară.” Acum, ce mai zici ? Te-ai lă urit ? ă î tre ă sar asti
Ghiță Horia.”
Dar nu- i dădu răgaz să răspu d. Ca și u ar fi î tre ăzut deodată
e u ăratele o pli ații are or rezulta di odifi area progra ului de iar ă,
nu-și putu stăpâ i u suspi de dez ădejde și trâ ti re eptorul.
Era tot atât de surpri s a și el. Da ă A.D.P. or ea serios, î ai puți de
trei zile se petre use o ade ărată o ersiu e. Pro a il ă spe ta olele la care
asistase îl e tuzias aseră î tr-atât, î ât se hotărâse să-și î er e o dată oro ul
în teatru. Dar u î țelegea e-l fă ea să readă ă piesele pe are le a s rie or
o stitui ade ărata lui apodoperă. Și â d a a ea ti p să le s rie atât de
repede, în câteva lui, poate chiar mai repede, da ă-i eruse lui Horia să-i a u țe
primul volum de Teatru î progra ul de iar ă ?
E ateri a i tră tă ută, adu â d pe o ta ă i us ulă dul eața, afeaua și
paharul u apă. De u și-a ridicat ochii am ghicit ă as ultase o ersația la
telefonul din dormitor.
- Voiam s-o chem pe Aneta, spuse roși d, și â d a ridi at re eptorul l-am
auzit pe do ul Dire tor. Vasăzi ă, adăugă zâ i d isterios, s rie piese de
teatru. Dar de ce nu ne-a spus asta și ouă ?
- Poate oia să e fa ă o surpriză, a î er at să glu es . Tă u ât a ti p,
privindu- ă lu g, is oditor.
- Eu îl u os ai i e a du ea oastră, și ă spu ă alt e a e la ijlo . O să
ă o i geți ai târziu...
Ce satisfa ție ar fi a ut E ateri a da ă l-ar fi putut asculta, chiar în seara aceea,
dându- i i stru țiu i pe atât de isterioase pe ât erau de pre ise ! Dar Pandele
m-a he at la telefo a asă, âte a easuri ai târziu. N-a apu at să-l întreb
cu se si te și e ai fa e, ă i -a î tre at el de la î eput da ă a asista
reodată la jo ul Călușarilor.
- N-a asistat, dar u os jo ul. Adi ă, a ăzut fotografii, a itit despre
Călușari, a ăzut hiar âte a da suri la i e atograf.
- Știi, de i, -a î trerupt eră dător, ă î fie are eată se află u perso aj
care n-are oie să or eas ă...
- Știu. I se spune Mutul.
 - E a t, Mutul. Și a u , as ultă- ă i e. Îți pregătești o i ă aliză u e rezi
ă ai e oie pe tru âte a zile. Ni i elega t, ă i u te i it la o re epție
o de ă. Mâi e după-a iază, pro a il pe la , , , , a e i să te ia de-a asă
– e ide t u spui i i E ateri ei, îi spui doar ă te du i pe tru âte a zile la u
prieten – a e i să te ia u ași a u tâ ăr foarte ru . Va su a la ușă și a
întreba de d-ta. Dar astea vor fi singurele cuvinte pe care le vei auzi de la el
e ide t, î afară de azul – bate-n lemn! – ă ar fi u a ide t pe șosea și a
tre ui să dea i for ații . Tâ ărul nu va vorbi delo î tot ti pul ălătoriei, pe tru
ă, pe tru diferite oti e prea o pli ate a să ți le e pli la telefo , î sfârșit,
pentru anumite motive, p a ti ă u itual al tă e ii... Nu e nimic misterios la
ijlo , adăugă u oare are ti iditate. Este doar or a, u spu eai du eata,
de fu ția rituală a spe ta olului...
- M-a iș at ult s risoarea du ea oastră de ieri, i-am spus profitând de o
s urtă pauză.
- Bra o ! Era de altfel sigur ă așa a fi... Pe âi e, de i. Și, ezi, u te trăda
față de E ateri a. Fii ât se poate de atural... Călătoria durează a trei easuri,
adăugă.

Î realitate, a durat ai puți , dar -a știut i iodată ât. Eram desigur

e tre de o osit, pe tru ă – lucru care mi se întâmpla foarte rar – aproape nu
î hisese o hii toată oaptea. I so ie pro o ată, pro a il, de o or irea u
A.D.P. Tre use de patru di i eața â d a pus easul deșteptător să su e la
10,00. Dar u red ă a ador it î ai te de , ; soarele răsărise de ult și
strada î epea să se î suflețeas ă. A aju s î strada Fâ tâ elor puți î ai te de
a iază. AM desfă ut distrat orespo de ța și, la ple are, i-a spus E ateri ei ă
voi petrece câteva zile la Si aia, i itat de u priete . A î er at să par, u î i
re o a dase A.D.P., ât ai atural, dar di pri irile ă uitoare ale E ateri ei a
î țeles ă u reușise s-o conving.
- La e adresă î Si aia ? a î eput să ă des oase. Pe tru ă au fost deja trei
telefoa e, și le-a spus la toți să telefo eze după ora , , să or eas ă u
du ea oastră. Și a u , e a să le spu ?
 Am ridicat încurcat din umeri.
- Spune-le ă a ple at la u priete , să ă odih es , și ă îi rog să-mi
telefo eze după trei zile.
- Și da ă ă aută Maestrul ?
- N-are să ă aute ! a asigurat-o zâ i d, fără să- i dau sea a ă ă
trădase .
E ateri a ă pri i di ou se er î o hi, aproape u duritate.
- Vasăzi ă, -a telefonat.
A î er at să ies di î ur ătură prefă â du- ă ă iz u es î rîs.
- Pe tru ă ori e ți-aș răspu de -ai să ă rezi, prefer să u răspu d delo ...
Apoi i-a strâ s â a u ăldură știa ât este de se si ilă la a est gest
a i al și am plecat. Dar u ât ă apropia de asă, u atât ă u ilea și ă
e aspera gafa pe are o fă use . După ce mi-a pregătit aliza, a pus easul să
ă deștepte la , și -am trântit pe pat. M-aș fi putut odih i el puți o oră
da ă aș fi iz utit să ador i ediat. Și atu i, pro a il, -aș fi auzit ătăile ti ide
î ușă. Dar a re u os ut se alul și a sărit e oțio at di pat. Î prag zâ ea
Valeria și, așa u era arsă de soare, di ții păreau ai s lipitori.
- Am venit azi-di i eața, pe tru două zile, spuse. Și a oit să-ți fa o
surpriză. Te-a ăutat î tâi î strada Fâ tâ elor, dar i-a spus E ateri a ă ai să
pleci, sau ai plecat deja, la Sinaia...
- Plec într-o ju ătate de oră. Vi e o ași ă să ă ia.
- Nu rei să ă iei și pe i e ?
- I posi il ! a e la at. A să-ți e pli ai târziu de e.
Părea atât de deza ăgită î ât a tre uit să-i ărturises , ă ar î parte,
ade ărul. I-a spus ă A.D.P. a ple at, pe eașteptate, a u patru zile; ă se află
într-o localitate, pe are se î ăpăți ează să o păstreze se retă, dar ă fa e asta,
pro a il, pe tru ă e or a de o e perie ță ouă, ă i, lu ru pe are u i l-aș fi
putut i agi a pâ ă a u âte a zile, A.D.P. s-a apu at să s ie teat u ! Am
su li iat u e fază ulti ele u i te, dar Valeria u părea prea i trigată de
a eastă su ită o ersiu e.
- În fond, mi-a î trerupt a a ța pe tru a să te ăd o ju ătate de oră.
- Dar, a să utilizez a eeași expresie, în fond, de ce-ai e it așa, pe eașteptate
?
 - Î i era dor de ti e și oia să-ți fa o surpriză...
Si țea ă stă să iz u eas ă î plâ s și a upri s-o î rațe. Di feri ire,
puți ti p î ur ă a auzit ătăi î ușă.
- A e it să ă ia, i-a șoptit. Să u te ire da ă u ți-l prezi t. Nu știu i e e,
i i u îl hea ă. Și i-a spus A.D.P. ă -are oie să or eas ă.
Apoi a des his ușa și a tresărit dâ d u o hii de el. Era î tr-ade ăr foarte
ru , aproape egru. Da ă l-aș fi î tâl it pe stradă, -aș fi rezut ă e ro â . S-a
î li at ușor, și -a întrebat:
- Domnul Eusebie Damian ?
- Eu su t. Și do ișoara este logod i a ea, Valeria Nistor.
S-a î li at di ou, ai profu d. Valeria îl pri ea fas i ată, a pe u pri ț
oriental.
- Și a u , s u pa ea, i-a spus, după e-a î rățișat-o, oi tre uie să
ple ă . Te rog u uita să pui heia u de tre uie, a adăugat î șoaptă.
Mași a e aștepta la olțul străzii. O ași ă elega tă, aproape ouă; pro a il
o ar ă străi ă.
- Cu os dispozițiile, i-a spus â d tâ ărul a des his portiera, i di â du-mi
u o hii lo ul, î față, alături de el. Mași a era î ăr ată u diferite pa hete, pături
și fețe ari de per ă u plute și legate u sfoară, a iște sa i. După e a ieșit
di oraș a î er at, fără su es, să ghi es dire ția pe are o luase . Mi se
î hideau pleoapele de so , și pro a il ă puți ti p î ur ă a ador it,
pe tru ă a si țit pal a to arășului eu ătâ du- ă ușor pe ge u hi.
- Î i er iertare, șoptii. Su t foarte o osit, a a ut i so ie teri ilă, pâ ă
di i eața...
Tâ ărul lăti ă î țelegător di ap, apoi î i arătă utia are se afla î tre oi,
fă â du-mi semn s-o des hid. Erau două ter osuri, două pahare, două ești și
câteva sandwichuri învelite în celofan. Am deschis unul din termosuri; era plin
pâ ă î ârf u afea fier i te.
- Nu se putea ceva mai nimerit ! am exclamat umplându- i eaș a. Și
dumneata ?
A lăti at zâ i d di ap, apoi, î ru tâ du-se, și-a ți tuit pri irile î fața lui,
pe șosea. Mași a se apropia de un convoi de camioane; tre uia să-și i șoreze
iteza, și asta părea ă-l o trariază. Totuși, după e-a ăzut ă- i ăuse
cafeaua, s-a î tors di ou, zâ i d, ătre i e, și i-a arătat elălalt ter os.
Am u plut u pahar u apă.
- Du itale u ți-e sete ? l-am întrebat întinzându-i paharul.
Nu-i era, și l-am golit eu, pe îndelete. Î i adu a i te ă, după e-am pus la
lo ter osul u apă, eaș a și paharul și a î his utia, i-a lăsat ușor apul pe
speteaza s au ului. Foarte pro a il ă a ador it di ou, și -a lăsat să dor
di ou ât ași a î ai ta î et î ur a a ioa elor. Dar când i-a si țit di
nou palma lovindu- i fer ge u hii, și -a trezit rus , a ioa ele dispăruse
și șoseaua se des hidea etedă î fața oastră. Mi-am cerut din nou iertare și a
privit mirat peisajul; nu-l re u oștea . Nu î ai ta î ori e az spre Si aia, așa
u î i î hipuise . Șoseaua șerpuia pri tre dealurile ăru te a operite u ii și
livezi de pruni. Ca să u ador di ou, a î eput să- i î țep u u ghiile
amâ două pulpele deodată. Și totuși, după ât a ti p -a trezit ă-mi miș a
degetele, u ul după altul, î er â d să u ăr, î gâ d, pâ ă la o sută. Nu ăra
î ă î lipa â d tâ ărul a des his portiera și i-a fă ut se să o or. Alături de
el l-a re u os ut i ediat pe Serdaru; era î ră at î tr-o salopetă e he,
de olorată.
- Nu ă si țiți i e ? ă î tre ă Serdaru ăzâ du- ă ieși d a e oie di
ași ă și î pleti i du- ă de la pri ii pași.
- Mor de so ! Cad di pi ioare de so ! a repetat fără să ai î er să
zâ es . Și ă î tre de e... E ade ărat, a a ut o teri ilă i so ie azi-noapte,
dar, ori u , tot a apu at să dor âte a easuri... Și a ăut u ai știu âte
cafele.
- Așa se î tâ plă â d s hi ați, u spu eți du ea oastră, u urește ii,
pre iză lipi d isterios di o hiul stâ g, fără să î țeleg de e, â d s hi ați
aerul... Ai i, o să edeți și iar î i fă u se u o hiul , ai i, e altfel de aer...
Am pri it î jurul eu și u i s-a părut ă ă aflu î tr-o regiune de munte. Pe
ât a putut re u oaște î toropeala are ă stăpâ ea, oli ele se ă au ai
degra ă u o ile de argilă și isip. )ărea , la oare are dista ță, ai ulte
agazii, iar î depărtare, u oș de fa ri ă.
- De ai i î ai te su teți î grija ea, spuse Serdaru î ti zâ d rațul și
arătâ du- i a io eta la reo de etri, as u să î tre ar ori. Dru ul e prost,
ă i u s-a ter i at î ă șoseaua. Tre uie să fie gata astă-pri ă ară, dar u știu
prea bine ce s-a î tâ plat și s-au î trerupt lu rările. Și, ă î hipuiți, adăugă, după
atâtea ploi...
De-abia apropiindu- e de a io etă i-a dat sea a ă ași a u are
e ise dispăruse.
- Și i i -a apu at să-i ulțu es ! spusei.
- Nu fa e i i , ă li iști Serdaru. O să-i ulțu iți la iezul opții, după
ultimul spectacol...

După ât î i pot da so oteala, ăzâ du- ă î e hal de o oseală era , A.D.P.

ă lăsase să dor pâ ă la , . M-a trezit el, zguduindu- ă u putere.
- A u , so oros sau u, o osit ori odih it, tre uie să te s oli ! S-a terminat
partea î tâi, pe tru arele pu li , a să zi așa; adi ă pe tru î treaga Ta ără.
Fragmente din câteva drame istori e și o edii s urte, î tr-un act. Toate
ad ira il ju ate... Dar a u se pregătește partea a doua. Nu-ți spu i i , dar ai
să ezi !...
Dor ise î ră at pe u pat de a pa ie, î tr-o sală destul de spațioasă, dar
care nu era desigur un dormitor, pe tru ă, î afară de alte două paturi u zărea
de ât lăzi, i i și ari, utoaie și sa i. Era, pro a il o agazie, ă i disti gea
felurite mirosuri – de u tdele , de utii de o ser e, de pături și rufărie urată.
Deasupra ușii, atâr a u si gur e , destul de sla . Câ d a ieșit, A.D.P. a ăutat
o utatorul, a sti s lu i a; apoi a apri s o la pă de uzu ar și i-a luat rațul.
- A u tre uie să u lă u are ăgare de sea ă, i-a șoptit. Î partea
aceasta a Taberei, felinarele se sting la 10,45; doar timpul necesar ca fiecare
spe tator să aju gă la dor itorul lui.
Mă lăsa o dus, eî drăz i d să-mi ridic privirile di o ul de lu i ă al
lanternei.
- Ai i, pe dreapta, o ti uă Pa dele, ai s-o ezi âi e, este sală de gi asti ă.
Ai i au lo , de două ori pe săptă â ă, repreze tațiile pe tru arele pu li . Dar
ade ăratele spe ta ole su t i pro izate extra muros, în afara Taberei, într-o
lădire rui ată și părăsită de ulți a i. A fost, i-au spus, un fel de hangar pentru
auto a ioa e și ister e; ăieții au re u os ut alături ur ele atelierului de
reparații și al u ei po pe de e zi ă... Dar de a u î ai te, adăugă Pa dele, -o
să ai a e e oie de la ter ă. Ți e o hii î hiși âte a lipe, și apoi te
o iș uiești u î tu eri ul.
A pri it î fiorat î jurul eu. Nu ai ăzuse de ult, departe de oraș, o
oapte lară de august, fără lu ă, lu i ată doar de stele. Foarte curând am
î eput să disti g deoparte, profilâ du-se pe er, li ia o dulată a dealurilor și, ai
aproape de oi, stâlpii de telegraf, âți a plopi res uți la î tâ plare, pe câmp, iar
î față, la reo âte a sute de etri, o turul u ei lădiri izare, ă i părea
al ătuită di ai ulte lo uri, u ul destul de î alt, elelalte retezate la diferite
î ălți i.
- Câ d a iz u it i e diul, î i e pli a Pa dele, au sperat ă-l vor putea
stăpâ i, și s-au o e trat asupra porțiu ii u de știau ă sunt camioanele. De
a eea au putut sal a zidurile și o parte di a operiș. Restul a ars ai ult sau ai
puți radi al, după u ătea â tul. Dar, di feri ire pe tru Iero i , a adăugat,
a ră as î pi ioare s heletul de fier...
A gră it a â doi pasul, și, u ât î ai ta , u atât auzea ai stride t și
ai u eroși greieri. Curâ d, e afla î dreptul rui ei.
- Ne așteptau pe oi, șopti Pa dele. Pro a il ă toți eilalți su t la lo urile lor...
Euse iu, adăugă, să u ă î tre i i i ; a să-ți povestesc eu mai târziu. Este
pur și si plu e traordi ar! Dar să fii foarte ate t î ti pul spe ta olului, pe tru
ă ă î doies ă ei î țelege de la î eput.
- Pă at ă ă si t atât de o osit ! Mă lupt u so ul...
- Să te lupți și să-ți î i gi so ul, ă î trerupse Pa dele. Este prea i porta t
– și pe tru du eata și pe tru i e !
Nu mi-a dat sea a de astitatea rui ei de ât după e-am intrat. S-ar fi spus
ă pătru dea î tr-o peșteră, ai ărei pereți îi ghiceam când aproape de noi, în
dreapta și î stâ ga oastră, â d destul de departe, și a ărei oltă se î ălța u
cât înaintam. Mi-a dat sea a ă î ai ta î tre două șiruri de ă i, ele ai
ulte goale, dar ghi ea ă, î ur a oastră, ă ile se umpleau, aproape fără
zgo ot, de spe tatori ră ași pâ ă atu i î î tu eri , lipiți de ziduri. Și deodată
i e a se apropie de oi și șopti.
- Aici, Maestre. V-a rezer at două fotolii...
 A zâ it așezâ du- ă; erau s au e de grădi ă, pre ăzute u per e. Deși
fotoliile oastre se aflau î al doilea râ d, era totuși departe de s e ă. Ne
despărțeau poate zece, doisprezece metri de un podium slab luminat, care mi se
părea ă al ătuiește s e a. Sau, el puți , o parte de s e ă, pe tru ă ghi ea î
fu d, î tre două cortine improvizate, primele trepte ale unui amfiteatru. Uneori
i se părea ă, deasupra oastră, zăres s lipi d stelele. Iar alteori si țea o
adiere de â t și par ă pereții î epeau să tre ure de sus în jos, ca faldurile unei
perdele. Câ d o hii i se o iș uiseră u spațiile de î tu eri , a des operit î
dreapta scenei un grup compact de umbre. Da ă -aș fi fost atât de isto it, aș fi
î er at să des ifrez și elelalte isterioase for e are, i se părea, se
î suflețeau pe râ d î ai multe locuri.
Atu i, pe eașteptate, a re u os ut o ea Ni uli ei, și a tresărit,
e oțio at.
- Ca și altă dată, o î epe u u e er ițiu de a a eză. Ne o rea i ti,
așa u a î ățat să e rea i ti , rolul âtor a a i ale î istoria u i ersală:
lupoai a și î te eierea Ro ei, asi ul pe are a i trat Isus î Ierusali , ă ila
Sfântul Ni, calul lui Napoleon...
- Ate ție! Ate ție! a auzit ai ulte o i, pro u țâ d laolaltă, dar atât de
perfe t, u i tele î ât părea o si gură puter i ă, polifo i ă o e. Ate ție ! Ați
ghicit aluzia: este faimoasa expresie a lui Hegel: prin Napoleon, Spiritul Universal a
i trat ălare î Istorie.
- De data a easta, o ti uă Ni uli a, po estea oastră î epe u u atâr, dar
nu se va încheia cu Hegel.
- Cu Georg Wilhelm Friedrich Hegel, rosti solemn Corul. Nu se va încheia cu el,
cu marele Hegel.
- Po estea î epe u u atâr, reluă Ni uli a. Mai pre is, istoria oastră, a
românilor, începe cu un catâr. Că i despre a est atâr au s ris doi ari istori i
bizantini din secolul VI.
- Theopha es și Theoph la tus Si o atta... sila isi Corul.
- Iată e spu , î epu Ni uli a schimbându-și pe esi țite ti rul o ii. Era pe
la a ul . Hoardele a arilor prădau și pustiau I periul Orie tal...
Atu i a î eput să pâlpâie, par ă foarte departe, di olo de a fiteatru as u s
de orti e, o âl ătaie roșie, și s-au auzit ur ure eî țelese, î are s-ar fi spus
 ă se a este au o ile și strigătele ultor ii de oa e i, la e tații și țipete
repede sugrumate.
- Dar Roma cea Nouă eghea ! iz u i Corul. I periul Ro a de Răsărit
veghea ! Biza țul iruise și de data a easta so ul.
- Doi generali romani...
- Co e tiol și Marti ...
- Doi ge erali și-au as u s legiu ile î odrii u ților Bal a i...
De âte a lipe i se părea ă zăres , î dreapta și î stâ ga oastră,
furișâ du-se pe lâ gă pereți, u șir esfârșit de u re. Pa dele își apropie apul
spre mine și șopti:
- Su t ei ai u i ele i ai lui Vladi ir. Su t toți e ele ți î otători. Ai să ezi
acum!...
- Și î tr-o zi, o ti uă Ni uli a, sau poate era spre seară, î ai te de ăderea
opții, legiu ile s-au ăpustit asupra a arilor. Și, spu ei doi istori i iza ti i,
i toria ar fi fost sigură da ă...
- A i tiți- ă! a strigat Corul u u ti ru etali , a de trâ iță. A i tiți- ă
de calul lui Napoleon !
- Vi toria ar fi fost sigură da ă u i ter e ea atârul.
- Ca toți atârii, adăugă î șoaptă Corul, era î po ărat. Purta de easuri, purta
de zile și opți, sar i a stăpâ ului.
- Po ara se despri se, reluă Ni uli a și alu e ă, fără a stăpâ ul să o ser e. Și
atu i u ul di soldați îi strigă di ur ă, și u toată puterea, îi strigă să se î toar ă
și s-o ridice. I-a strigat: Torna, torna, fratre !
- I-a strigat u toată puterea, s a da Corul, i-a strigat: Torna, torna, fratre !
- Și alți soldați, o ti uă Ni uli a, au repetat he area – Torna, torna, fratre !
– și atu i ei di fru tea oloa ei au auzit strigătul...
- Torna, torna, retorna fratre ! repetă Corul di e î e ai repede și sa adat.
- Și au rezut ă s-a dat ordi ul de retragere, o ti uă Ni uli a u o o e
tur ure, par ă sugru ată de e oție, și s-au întors din drum, strigâ d și ei: Torna,
torna, fratre ! și s-a produs î ăl ășeală...
De ât a ti p i se părea ă isez, ă i a ea asă de u re are se adu ase
î epuse să se agite, ur urâ d torna, torna, retorna fratre, și, î dreptâ du-se
spre oi a o si gură, o struoasă făptură. Î âte a lipe upri se și î ghiți Corul
și pe Ni uli a și î ai ta u zgo ot surd de ăl âie lo i d tot ai a e i țător
pă â tul. Mi s-a părut ă di tr-un moment în altul voi fi surprins de acea
ara atiță uriașă u rațele iu tite are se apropia tot ai repede de i e.
Atu i a sărit î pi ioare, a î eput să strig torna, torna, fratre ! și, î tor â d
spatele s e ei, a î er at să fug spre ieșire. Mi s-a părut ă î treaga sală se
golise și spe tatorii alergau, u ii î pi gâ du-se di spate, alții alături de i e.
Dar nu- i dau sea a ât a alergat. Cred ă u reușise î ă să ies di a el uriaș
hambar, când m-a î piedi at și a ăzut.

- Pro a il ă i-a pierdut u oști ța, a șoptit dâ d u o hii de Serdaru.

- Dor eați atât de profu d, î ât Maestrul -a ai î er at să ă trezeas ă.
Dar ce s-a î tâ plat ? ă î tre ă.
Mă or ea lu i a di i eții și- i fre a î eștire o hii.
- Câ d a ăzut ulți ea a eea ăpu sti du-se asupra oastră, și a ăzut
u fug toți î jurul eu, a î er at să ă sal ez, și a fugit și eu...
Serdaru ă pri ea zâ i d.
- Fă ea și asta parte di spe ta ol. Dar u fugeau ătre ieșire. Se răspâ deau
pe lâ gă pereți a să se poată furișa apoi spre s e ă. Se pregătea ta loul II. Și de-
a ia u ta loul II î epea ade ăratul spe ta ol. Pă at, are pă at!... A u ă las,
adăugă. Dușul e pe oridor. Mă î tor î tr-un sfert de ceas.
Mă afla î tr-u dor itor u șase paturi, dar toți eilalți se treziseră și
ple aseră de ult, ă i paturile erau fă ute. U ilit de ai itiatea și o oseala ea,
m-a spălat și -a î ră at cât am putut de repede. Apoi am traversat
oridorul și a ieșit î urte.
- Bravo ! m-a întâmpinat Serdaru cu, mi s-a părut, o si eră u urie. Trei
minute mai devreme, e semn bun ! Mi-au spus ă puteți lua eaiul î sufragerie.
- Ce face Maestrul ? l-a î tre at u oare are sfială. Pro a il ă l-a surprins
zăpă eala și prostia ea.
- Îi pare și dâ sului rău. De altfel, o să-l edeți ai târziu, o ju ătate de eas
înaintea prânzului. A u lu rează, adăugă Serdaru, o orâ d ușor glasul. E de
necrezut cât a putut scrie aici, în ultimele trei zile.
 În sufragerie, ne-a așezat la o asă de lâ gă fereastră. Era a ețit de
intensitatea luminii. Curând, Niculina s-a apropiat de oi u o ta ă î ăr ată.
- Îmi cer iertare, i-am spus înclinându- ă. Nu știu e-a a ut aseară. Pro a il
oboseala...
Ni uli a așeză ta a î fața ea și-mi strânse mâna.
- Ne pare rău și ouă. A fost u ul di ele ai reușite spe ta ole di ara
a easta. Și area surpriză a fost, pe tru oi toți, dialogul di tre Hegel și
repreze ta ții i storiografiei o te pora e. Spu surpriză, pe tru ă s e a a fost
i trodusă î ulti ul o e t. Fusese repetată î are tai ă, î a era lui
Ieronim...
Ceaiul u era prea fier i te, dar pâi ea de asă, u tul și ierea i s-au părut
tot atât de u e a î re ea opilăriei.
- Evident, interve i Serdaru, pe tru ă -ați asistat decât la primul tabloul, nu
puteți î țelege ă, î î tregi ea lui, spe ta olul ilustrează, odul de a fi al
e e i e telor istori e și totodată stru tura istoriografiei.
- Poate o să zâ iți, a î drăz it pri zâ d deodată uraj, dar eu î ă u-mi
dau sea a de se sul spe ta olului. De e ați î eput u torna, torna, fratre ?
Așa u ă aștepta , s-au privit zâmbind unul pe altul.
- E pli ă-i tu, spuse Serdaru, ă ești ai eșteră.
- Dar de u de să î ep ? să î ep u î eputul... Vă adu eți a i te di li eu e
i porta ță are, pe tru oi ro â ii, ărturia ro i arilor iza ti i: este pri ul
do u e t de li ă arhai ă ro â eas ă: de străro â ă. Și faptul ă strigătul
torna, retorna, fratre ! a fost î țeles de î treaga ar ată, o fir ă de ase e ea
preze ța asi ă a populației, să-i spu e străro â ă, î se olul VI, î pe i sula
Bal a i ă.
Atunci mi-a dat sea a ă luza era atât de tra spare tă î ât i se
î tre edeau î î tregi e sâ ii: pro a il ă Ni uli a u purta soutien-gorge. Am
roșit rus și i-a ple at pri irile î farfurie, di feri ire ai ră ăsese o felie de
pâi e și puți u t. Dar este pro a il ă atu i i-a s ăpat î țelesul câtorva fraze
î legătură u i terpretările date de istori i și filologi a estor trei u i te: torna
(ori retorna), fratre.
- A u , eea e este și ai i porta t, este pluralitatea se ifi ațiilor a estui
eveniment. Pe de o parte, o tragedie, -- înfrângerea unei armate romane – devine
u ul di ele ai prețioase și ai e altate do u e te ale istoriografiei: da ă a el
catâr nu-și pierdea po ara, u se putea do edi e iste ța atât de ti purie, î
se olul VI, a străro â ilor și a li ii străro â e. Dar mai ales este revelatoare
lu i a pe are o aru ă asupra stru turii e e i e tului istori î ge eral: ori e
a ide t, ori ât ar fi el de eî se at sau de ridi ol, poate a ea o se i țe
considerabile pentru istoria unui popor sau, în anumite cazuri – u ăoară, asul
Cleopatrei – pe tru u o ti e t sau i ilizație.
- Dar, î drăz ii s-o î trerup, deși -a ăzut ur area, u î țeleg u a este
i terpretări ale e e i e tului istori și ale istoriografiei ar putea o stitui
subiectul unui spectacol dramatic.
Niculi a pri i u î țeles spre Lauria .
- Cel ai u lu ru ar fi să-ți po esteas ă el tot e-a ur at. Eu tre uie să ă
du ; ă așteaptă ăieții.
N-a î țeles prea i e e i-a povestit Serdaru, desigur nu numai din vina lui.
Mă surpri dea âteodată u gâ dul la Pa dele, la eașteptata lui i spirație
literară, alteori re edea luza tra spare tă și sâ ii Ni uli ei. Mai târziu, la
Bu urești, l-a î tre at pe A.D.P., dar el ăzuse altfel spe ta olul și u î țelesese
î totdeau a legătura di tre ta louri. Pe s urt, ur ătorul ta lou pu ea î s e ă
alte episoade ele re ilustrâ d rolul a i alelor î istoria u i ersală; ăprioara
are i di ase hu ilor ieșirea di ălțile Meotide; zi rul pe are-l fugărise Dragoș,
fundând astfel Principatul Moldovei. Apoi, în al treilea tablou, o serie de dansuri,
pa to i e și â te e arătau e ad ira ile apodopere fol lori e au produs
ase e ea ituri și lege de. Iar al patrulea ta lou ilustra, cât se putea de
dramatic, a subliniat Serdaru, confruntarea între valorizarea artisti ă și filozofi ă,
pe de o parte, și i terpretarea istoriografi ă, pe de altă parte, a a elor
evenimente exemplare.
- Bine, bine, l-am întrerupt târziu. Toate acestea sunt cât se poate de
i teresa te. Și, pe tru ă spui du eata, pot i spira chiar spectacole dramatice...
Dar de ce-ați ales to ai a eastă te ă a istoriografiei și a e e i e telor
e e plare ? Mi se pare o te ă dida ti ă, o pro le ă, î fo d, i oră,
periferi ă...
 - Di potri ă, răspu se Serdaru u u glas fer și, i s-a părut, aproape
pateti . Este o pro le a ardi ală a ti pului ostru. Pe tru ă, da ă Hegel a e
dreptate, su te pie duți!...
Nu prea î țelegea , dar l-a lăsat să o ti ue. Ur ătorul ta lou ilustra
tocmai această o fru tare u Hegel. Dar i-a fost peste puti ță să i-o imaginez
repreze tată, pusă î s e ă.
- Tre uie să ă ărturises , re u os u Serdaru, ă eu u l-am citit pe Hegel.
Nu cunosc decât fragmentele pe care ni le-a tradus și o e tat Iero i . Dar red
ă î țeleg sistemul lui de gândire, pe tru ă l-a trăit de atâtea ori, î iața de
toate zilele, și ai ales l-a retrăit repetâ d a u ite spe ta ole su dire ția lui
Iero i ... Cel ai u lu ru ar fi să-l as ultați pe el, pe Iero i Tha ase,
explicându- ă i terpretarea hegelia ă a Istoriei.
Mi s-a părut urios ă a elași lu ru i l-a spus și Pa dele î ursul a eleiași zile.
Dar î ai te de a ă o du e î a era u de lu ra A.D.P., Serdaru i-a arătat sala
de gi asti ă și pis i a Ta erei. A î țeles ă el fă ea parte di e hipa
antre orilor sporti i ai Uzi elor Uri a i, iar Ni uli a și „ ăieții” lu rau î ti pul
verii, cu ansamblul dramatic al Taberei. Surpriza am avut-o la pis i ă. M-au
i presio at elega ța și iteza u are î otau âți a di tre ele ii lui și faptul ă u
păreau o osiți i i ă ar după e-au repetat de mai multe ori cursa de 100 metri.
Dar î ă u știu e să red despre se retul a estor perfor a țe, se ret pe are i
l-a destăi uit Serdaru, u rugă i tea de a-l păstra pe tru i e. Pe drept u â t,
de altfel; nu numai ă i e i u l-ar fi rezut, dar ris a să-și piardă sluj a. Câ d
des operea reu ele u reale î sușiri, Serdaru îl du ea î fața azi ului u pești
de la i trarea Ta erei și-l î de a să-i pri eas ă ult ti p î otâ d, apoi să-și
închipuie – mai precis, să se lase purtat de i agi ație, să iseze ă, î pis i ă,
elevul își va pu ta și el t upul u a eeași ușu i ță și spo ta ietate a u pește.
- Este u e er ițiu de autosugestie, i-a spus. Așadar u fel de rit agi .
- Este și asta, dar se retul e ai adâ : este u e er ițiu de a a eză...
 10

- Ca oi toți, a re ar at A.D.P. î a ea di i eață, ăieții a uzează de lișee.

Dar de ulte ori au dreptate: arele se ret al tuturor teh i ilor, fiziologi e și
spirituale, este anamneza.
A u , la lu i a a iezii de ară, i s-a părut ai tâ ăr și ai odih it a
i iodată. A ea u tea de foi s rise î fața lui, pe irou, iar alături o apă destul
de olu i oasă. Î i pregătise ai ulte î tre ări: Ce i-au spus la telefo și de
ce au e it să-l ia cu camioneta ? Care e povestea Niculinei ? De ce-a pomenit de
Queste ? Ce-l fa e să readă ă iitoarele lui apodopere or fi piesele de teatru ?
– și altele de a est fel. Dar A.D.P. u i-a dat răgaz să-l întreb. A vorbit el aproape
tot timpul; eu m-a ulțu it să răspu d la î tre ările lui. A apu at, totuși, să
ă s uz pe tru s e a di oaptea tre ută.
- M-a surpri s și pe i e, dar Iero i o i terpretează altfel; ai fost atât de
i presio at de spe ta ol î ât ai retrăit aie ea retragerea dezastruoasă a
cohortelor romane. Dar n-a fost o a a eză, i o e perie ță o para ilă u ei
posesiuni; de aceea nu te-ai deșteptat de ât târziu, azi-di i eața, și ai ratat restul
spe ta olului. Așa ă, aș spu e, i ițierea du itale î a est fel de teatru a fost un
eșe ...
- Ni i u ă uiți ât de rău î i pare, a î găi at.
- Nu fa e i i , or ai fi o azii. Dar î i pare rău pe tru ă, ratâ d spe ta olul
de aseară, tot e-ți oi spu e sau ei iti ai i și- i arătă apa și foile s rise
despre posi ilitățile teatrului ți se or părea si ple o siderații teoreti e. Dar, î
sfârșit, a e alte lu ruri urge te de dis utat...
Și-a apri s țigara îl edea pe tru pri a oară fu â d și -a privit zâmbind.
- Cu erg lu rurile a asă ? Ce face Ecaterina ?
A roșit, dar i-a ărturisit ade ărul. S-a ulțu it să î alțe, râzâ d, di
u eri; u părea supărat. A profitat de a ea s urtă pauză și i-am rezumat
o ersațiile telefo i e u Ghiță Horia.
- Da, a rut să-l fac curios, ca să se dea peste ap și să pu li e pri ul olu
de Teatru.
- Dar â d ați a ut ti p ?...
 - Ca să s riu pri ul olu ? -a întrerupt foarte bine dispus. Nu l-am scris
î ă, dar da ă oi putea ră â e ai i, așa u dores , î ă două, trei săptă â i, îl
termin. În orice caz, am deja destul material pentru tipar. Uite, aici, si- i arătă
mapa, sunt vreo 200 de pagini, e drept scrise cu mâna și u prea ulte râ duri pe
pagi ă. A est te t o stituie o lu gă Introducere la o artă și teh i ă dra ati ă
potri ită ti pului ostru...
- Dar â d ? ... î er ai di ou să-l întreb.
- Eusebiu ! m-a î trerupt u u glas tai i , e oțio at. Ți-a s ris deja ă e
or a de o e perie ță de isi ă pe tru i e și pe tru du eata. Tot ce-a să-ți
spu a u ră â e u ai î tre oi. Ai să ezi ă e or a de e a e tre de
important. Introducerea a easta u e s risă de i e. Dar ea e pli ă dra ele pe
are le s riu a u și, î ori e az, tre uie pu li ată su u ele eu, a să poată
apărea repede și, ai ales, să fie itită și luată î serios. Da ă ar apărea su
numele autorului – eea e ă î doies ă ar fi posi il î o e tul de față –
Introducerea a easta ar tre e eo ser ată. E ide t, ai târziu, poate hiar la
ediția a doua, oi re ela u ele autorului. Chiar faptul ă-ți povestesc toate
a estea și ă a să te rog să păstrezi u ea ai are ate ție a us risul origi al
și să i-l înapoiezi printr-u urier î dată e-l vei dactilografia, chiar faptul acesta
arată, î i pla e să red, ă u e or a de u plagiat.
Tă u rus , și-și sti se a se t țigara.
- Dar piesele pe are le s riu a u , reluă, su t i spirate de a eastă teorie a
spectacolului dramatic, teorie pe care ai s-o u oști iti d Introducerea. Spun
„piese”, la plural, pe tru ă, deși pot fi itite și repreze tate separat, își des operă
ade ărata se ifi ație u ai â d su t ju ate î grup. Deo a dată, î pri ul
olu or fi patru sau i i piese, dar seria a fi o ti uată î olu ele
ur ătoare. Da ă aș fi fost tâ ăr, aș fi putut s rie - de piese, și toate ar fi
al ătuit laolaltă o si gu ă ope ă.
Era gata să-l î trerup, să-l asigur ă are î ai tea lui î ă destui a i produ ti i,
și da ă reușește să s rie patru, i i piese î âte a săptă â i, a putea s rie -
î ur ătorii i i a i. Dar n-a apu at să rostes u si gur u â t.
- Ideea a estui fel de literatură dra ati ă, a continuat, am avut-o chiar în
oaptea â d a aju s ai i, după e-am asistat la primul spectacol. Pe s urt, îți
pot spu e ă atu i a î țeles, a î tr-o străfulgerare, se sul ultor î tâ plări
di iața ea. Apoi, chiar în noaptea aceea, stând de vorbă cu Ieronim Thanase,
autorul a us risului și- i arătă di ou apa , -a o i s ă e perie ța
ea u o stituie o e epție. Oricine, orice spectator, orice cititor, sublinie
u i tele, poate a ea o re elație si ilară. Atunci mi-am dat seama de importa ța
a estui tip de spe ta ol pe tru toți o te pora ii oștri, di toate țările și di
toate continentele.
Se opri o lipă, ă pri i adâ î o hi, apoi rosti u gra itate.
- Dragul eu, î zilele oastre, spe ta olul este si gura oastră șa să de a
u oaște li e tatea a solută, și a est lu ru se a ade eri și ai ult î iitorul
apropiat. Precizez: li e tatea a solută, pe tru ă -are nimic de-a face cu
li ertățile de ordin social, economic sau politic.
- Este pur și si plu e traordi ar! a șoptit, rus e oțio at.
- Ai să te o i gi și du eata, și poate ai urâ d de ât te așteptai. Dar
despre toate astea o să ai stă de or ă... Deo a dată, iată e te rog. Da ă u
ai i i o tra, o altă ași ă, u ea u are ai e it – te a du e âi e după-
a iază la Bu urești. Îți oi î redi ța a us risul Introducerii, și a să te rog să-l
da tilografiezi ât ei putea de repede, fără a i e a să-și poată aru a ochii pe
origi al. Da ă telefo ează Ghiță, răspu zi ă prepari pe tru tipar I trodu erea și îi
i di i, apro i ati , u ărul de pagi i. Îl asiguri ă foarte urâ d, poate î tr-o
săptă â ă, vei primi și a us risul pri ei piese. Da ă îți ere detalii despre
Introducere, îi spui ă a i titulat-o I t odu e e la o d a atu gie posi ilă.
- I teresa t titlu, a spus. Dar u ai puți e ig ati ...
M-a pri it di ou u ăldură, zâ i d. Dar era u zâ et ela oli ,
aproape trist.
- Este într-ade ăr e ig ati , pe tru ă u î drăz es , î ă, să spu ai ult.
Vor ea adi eaori de a a eză. Au fost ulte evenimente importante în viața
mea, evenimente de care îmi adu ea destul de i e a i te; deși, u îți
spuneam, de-a ia a u âte a zile, după primul spectacol, le-a î țeles se sul –
și î ă u la toate. Dar, i-a dat sea a de urâ d, e istă u e e i e t e tre
de i porta t î iața ea de are u-mi amintesc aproape nimic. Îmi aduceam
foarte ag a i te de a el Cră iu , petre ut la Si iu. Pâ ă a u âte a zile
u putea ă ui ă atu i s-a întâmplat ceva; ceva care mi-a schimbat radical
iața...
 A tă ut rus , și a s os pa hetul u țigări di uzu ar.
- Vasăzi ă, a î eput u o e- țeleasă e oție, -ați o i s ă Lauria
Serdaru...
- Nu e u ai asta, a o ti uat. Este și faptul ă de atu i, după e perie ța de
la Si iu, a re u țat defi iti la teatru. De atu i -am mai scris decât romane și
nuvele. De ce ? m-a întrebat privindu- ă î o hi. Ce alt s riitor a re u țat la
o ația lui după u pri eșe ? Și, î fo d, i i u era or a de u eșe , pe tru ă
piesa a fost s oasă de pe afiș î ai te de pre ieră. Da ă ar fi fost ju ată, poate ar fi
avut succes, sau poate n-ar fi avut. N-are i porta ță. Aș fi s ris o altă piesă, aș fi
continuat. De e i te esul eu pe t u teat u a î etat us și defi itiv după
întoarcerea de la Sibiu ?
S-a î trerupt, a să-și apri dă țigara. Mi s-a părut ă e e oțio at și-i tremura
ușor â a.
- A rezut de atu i ă O feu și Eu idi e este o piesă proastă, ratată, și -am
a ut i iodată uriozitatea s-o re ites ... Dar u știu e i-a e it, și după e i-a
telefo at Ni uli a a ăutat a us risul și l-a pus î aliză. Ei i e! a exclamat,
am recitit-o de două ori, și piesa u i se pare delo proastă. Este, evident, o
piesă de ti erețe, u defe tele ara teristi e î epătorilor. Da ă aș fi o ti uat, aș
fi s ris di e î e ai i e. Aș fi fost astăzi, u ă sfies să spu , u mare autor
dramatic. Dar a intervenit ceva, ceva de care u iz utes să-mi aduc aminte, dar
care a jucat rolul unui traumatism. De atunci...
A tă ut rus și și-a î tors apul spre fereastră. Mă î tre a e i-aș putea
spu e, u aș putea s hi a su ie tul fără a să-l mâhnesc.
- Nu î ape î doială, reluă u u glas at, eutru, ă a el i ide t trau ati s-
a produs î ur a î tâl irii u Euridi e, reau să spu u artista are ju a rolul lui
Euridi e, u a a lui Lauria . Că a eastă î tăl ire a a ut lo , și ă ea s-a dovedit
foarte i porta tă î iața ti erei artiste, o do edes ele două î se ări, ai
ales a doua î se are, s risă u reio ul. Dar u iz utes să î țeleg de ce nu-mi
adu a i te i i ă ar de figura Euridicei. Foarte probabil, era o femeie
fru oasă; uită-te la Laurian. Cum a fost posibil să uit tot ?! O asemenea amnezie
își are desigur o auză profu dă. Da ă aș utiliza ter i ologia itologi ă, aș spu e
ă a ezia ea e pri ă într-un fel cât se poate de concret moartea Euridicei.
Pentru mine, Euridice a murit definitiv, așa u ea -a urit i iodată pe tru
Orfeu, i i după e ră ăsese pe tru totdeau a î I fer . Dar da ă i terpretarea
asta e ore tă, î sea ă ă atu i, î iar a lui , eu n-a ăzut î a ea tâ ără
artistă î tru hiparea Euridi ei, a ăzut pe alt i e a. Dar, ă tot î tre , pe cine ?
- Într-ade ăr, pe cine ? a repetat î șoaptă, e oțio at.
A tresărit a â doi auzi d lopoțelul are e he a la asă.

11

De-a ia î ași a are -a adus a doua zi la Bu urești a î er at să

re apitulez toate î tâl irile și des operirile di ulti ele de easuri. Pe ăsură
e i le a i tea , î i dădea sea a ă ulte di edu eririle pe are
sperase să le lă ures ră ăseseră edezlegate. De âte ori ă pregătise să-l
î tre da ă ghi ise și el se retul ro hiei-gardero ă a Ni uli ei, A.D.P. î i tăia
or a: părea o sedat de pro le ele spe ta olului și ale a a ezei. Doar odată
mi-a spus, î trea ăt:
- Pentru ei, ostu ele si olizează, dar î a elași ti p realizează, diferitele
odalități și situații ale o ului. De âte ori dez ra ă u ostu , a torul se
eli erează de u a u it od de a fi. Au î ățat teh i a a easta de la Iero i ...
Cu u ăzuse de ât u si gur ta lou, u știu e alt ostu a fi î ră at
Ni uli a. Î oaptea a eea, a se t și so oros u era , -a putut să-mi dau
sea a da ă purta ro hia-gardero ă. A doua zi, î Ta ără, a ea o luză
tra spare tă și o fustă lu gă, iar pe seară, u fel de șal ari di ătase al astră. Mi
s-a părut urios, î ași ă, ă u-mi aminteam precis nici coafura nici culoarea
părului. Ca și u i-ar fi itit gâ dul, tâ ărul de lâ gă i e spuse:
- Ni uli a își s hi ă î fie are zi oafura...
- Dar hiar și uloarea părului ? l-am iscodit.
- Câ d rea, își s hi ă și uloarea părului. Dar -o s hi ă î fie are zi...
Ca și toți eilalți ele i ai lui Serdaru, tâ ărul părea î drăgostit de Ni uli a.
Ghi ea î pri irile lui o adorație totală, a î fața u ei zeițe.
- Care o fi uloarea ei ade ărată ? l-a î tre at î er â d să zâ es ...
- Serdaru spu e ă, atu i â d a u os ut-o, era lo dă. Dar a u , de o i ei,
uloarea e asta ie, și u eori ate î roșu.
- Curios ! a șoptit.
 Și, a să pu apăt o ersației, a des his iar ar etul și a î eput să-l
răsfoies , a și u aș fi ăutat o a u ită î se are. „Da ă Hegel are dreptate,
itii la î tâ plare, atu i su te pierduți”. Notase fraza î dată după asă. Câ d,
curând după a eea, i-am repetat-o lui Ieronim Thanase, mi-a spus:
- E ade ărat. De a eea tre uie să-l ore tă pe Hegel și să-i ducem gândul mai
departe...
Nu mi-l î hipuise așa u era: î ă tâ ăr, foarte fru os – de o fru usețe
se eră, ro a ti ă –, î alt, oi i și totuși paralizat î fotoliu, u ele două
astoa e lâ gă el. Dar â d a i trat î preu ă u A.D.P., e aștepta î pi ioare.
Nu ai după e i-a strâns puternic mâna s-a reașezat, spriji it de doi ti eri. Di
fericire, în ultimul moment, înai te de a aju ge î fața a erei lui, A.D.P. ă
a u țase, o orâ d glasul, ă Iero i e pe ju ătate paralizat.
- E din vina mea, mi-a spus la u o e t dat Iero i . U de a, a fă ut o
greșeală; u de a, u știu u de, î tr-un rol pe care l-am jucat anapoda, într-o
pu ere î s e ă ero ată, u știu... Dar â d oi des operi auza – pe tru ă
do torii își tot at apul de u a , și u-i dau de rost –, când o voi descoperi,
tă ăduirea i e de la si e. Arta dra ati ă, do ule Da ia , rede i e e-a fost la
în eput, o artă agi ă ! e la ă și iz u i î tr-u râs eașteptat de ti eres . Să fii
u ăgare de sea ă, ă i ulte ți se pot î tâ pla.!...
Apoi, u u alt glas, dar tot atât de sedu ător, -a rugat să-i descriu cât mai
a ă u țit e perie ța di oaptea tre ută. După ât a ti p, profitâ d de faptul
ă Ni uli a și Serdaru i traseră adu â d afelele, i-am amintit de Hegel. S-a
s hi at deodată la față, par ă ar fi fost lu i at de o fla ără i terioară.
- Ce desti e traordi ar ! a iz u it. Să ră â ă eî țeles aproape o sută de
a i, și apoi să fie des operit, ridi at î sla ă, o sa rat drept el ai are
gâ ditor de la Aristot î oa e, și to ai ei are red ă l-au î țeles ai i e să ne
î piedi e, pri e egezele lor, să-i des ifră esajul, să e î piedi e, de i, să-l
o pletă , să-l depăși . Pe tru ă, da ă toată lu ea e de a ord ă Hegel era
într-adevă o i s ă î ori e e e i e t istori se a ifestă Spiritul Universal –
toți e egeții i terpretează a eastă idee î tr-u od si plist, și a u e: tre uie să
a eptă e e i e tele istori e, a ifestările o rete ale Spiritului U i ersal,
hiar î ea ai o struoasă e presie a lor, u ăoară î re atoriile de la
Aus h itz: să le a eptă și să le justifi ă : da ă au a ut lo , da ă s-au realizat în
Istorie, î sea ă ă su t rațio ale și, de i, justifi ate sau justifi a ile.
Se î trerupse rus și, î tor â du-se ătre Lauria și Ni uli a, îi î tre ă:
- Cine mi-a fă ut astăzi afeaua ? Ca să știu e ier uri i-ați pus: ătrăgu ă
sau busuioc ?
- Eu a fă ut-o, ărturisi Ni uli a zâ i d. Dar de e î tre i ? se si te gustul
ătrăgu ei ?
- Ah ! Cir e, eî tre ută răjitoare ! e la ă î glu ă Iero i , parodii d
probabil emfaza vreunui elev din primul an de Conservator.
Ni uli a așteptă âte a lipe, pri i du-l u își soar e afeaua, apoi î epu să
re ite, aproape î șoaptă.
- Quel grand miracle ! quoi sant et e e so elé; tu ’as u ette d ogue !
Jamais, à grand jamais, je ’avais vu o tel ésiste à e ha e... Il faut
u’ha ite e toi u esp it i vi i le. C’est do toi ui se ais l’Ulisse aux iile
tours. Odiseea, â tul X, adăugă, tradu erea lui Vi tor Bérard.
- Pă at ă u ști gre ește, a să te as ultă re itâ du-ne în original, vorbi
Ieronim, mi s-a părut, u oare are ela olie. Dar să u rezi, adăugă, î tor â d
apul ătre i e, ă a uitat e oia să spu . Voia să spu ă ideea lui Hegel
poate fi î țeleasă și altfel. Eu, î ori e az, î drăz es să-l î țeleg altfel, și să-l
ore tez. De a ord, fie are e e i e t istori o stituie o ouă a ifestare a
Spiritului Universal; dar asta u î sea ă ă tre uie doar să-l î țelege și să-l
justifi ă . Tre uie să erge ai departe: să-i des ifră se ifi ația lui
si oli ă. Pe tru ă ori e e e i e t, ori e î tâ plare otidia ă o portă o
se ifi ație si oli ă, ilustrează u si olis pri ordial, tra sistori , universal...
Cred ă ați auzit pe tru a suta oară ! e la ă adresâ de-se Ni uli ei și lui Lauria ,
și iz u i î râsul lui de adoles e t. Iar du ea oastră Maestre, ați î tăl it, sau
eți î tăl i, ideile a estea aproape î fie are pagi ă a Introducerii.
- Eu su t de i ă, -a s uzat, pe tru ă -am pus întrebarea...
- Nu e i a du itale. Repetarea și e o te ita refor ulare a a estor gâ duri
o stituie pe tru i e, ai ult de ât o oluptate i tele tuală. Nu se o pară
u e oția esteti ă a re itării u ui poe . Î i pla e s-o compar cu efectul pe care-l
produ e, î sufletul u u redi ios, re itarea rituală a arilor rugă iu i, ai ales a
rugă iu ii di tâi, Tatăl ost u... De i, a să re i la adevă ata interpretare a
e e i e telor istori e, și a să o lud, î i pla e să-mi repet de câte ori am
prilejul, să repet î tr-un mod oarecum ritual, ă des ifrarea se ifi ațiilor
simbolice secrete, ale evenimentelor istorice, poate constitui o evelație, în sensul
religios al termenului. De altfel, acesta este țelul tuturor artelor.
Văzâ du- ă ă pri es a se t șoseaua are se î ti dea î fața oastră, tâ ărul
î er ă să o ti uie o ersația.
- Dar i i Serdaru u se lasă ai prejos, spuse zâ i d. L-ați ăzut u î oată
?
- Nu, pe el nu l-a ăzut. Ieri, la pis i ă, -a ăzut doar pe du ea oastră,
elevii lui...
- Serdaru Lauria , rosti sole , î oată a u pește !
- Chiar atât de repede a peștele ? l-a î tre at î glu ă.
- Nu la pis i ă, se î țelege. Cât ar fi ea de are – și pis i a Ta erei u e are –
apa stă î pis i ă a î tr-un borcan; n-are ure ți, -are aluri. Dar să-l edeți pe
Serdaru î otâ d î Olt sau î Du ăre: taie apa a o z ârlugă ! Nu ă ai spu de
Marea Neagră, adăugă zâ i d isterios. Nu-i pla e să po estes e s-a
î tâ plat atu i, la Eforie. Și u po estes . Dar u du ea oastră este alt e a...
Eu su t, u spu e hiar Serdaru, â a lui dreaptă. Pâ ă a ul tre ut, â d s-a
logodit, ă lua pretutindeni unde era angajat ca instructor.
A î țeles ă, a u trei a i, se aflau î preu ă la Eforie. O dată, târziu după
iezul opții, Serdaru l-a deșteptat și, fă â du-i se să al e î ârful
pi ioarelor, au ieșit di dor itorul olo iei și au o orât pe plajă.
- Am să-ți arăt e-a î ățat hiar a u , î oaptea asta. Dar îți arăt u ai
ție...
Apoi a i trat î are și, pe tru ă talazurile se î ălțau, rostogoli du-se unul
după altul, Serdaru s-a z ârlit su ele și, âte a lipe î ur ă, a ieșit la suprafață,
la vreo 10- etri, și i-a fă ut se u â a. Cunoscându-i ăiestria, ăiatul -a
fost prea i presio at și se î tre a hiar de e-l trezise di so . Dar și-a dat
repede sea a ă Serdaru plo jase di ou, și a așteptat să adă ât ti p ră â e
su apă. După reu sfert de eas i s-a fă ut fri ă și a î eput să se pli e pe
plajă, î tre â du-se da ă n-ar tre ui să a u țe poliția ariti ă. Î ele di ur ă,
o i s ă i se î tâ plase u a ide t – pe tru ă tre use aproape u eas de
â d îl zărise fă â du-i semn cu mâna – a a u țat poliția. O otos afă, u farurile
apri se, a î eput să-l aute reo sută de etri dista ță de plajă. Curând au stins
farurile, pe tru ă se lu i ase de ziuă. La u o e t dat l-au zărit, departe, î
larg, î otâ d oi i ește, și atât de repede î ât u le e ea să-și readă o hilor.
- Î i pare rău, s-a s uzat după e s-a suit î otos afă. Nu i-a dat sea a ă
ajunsesem atât de departe.
- De altfel, reluă tâ ărul, o orâ d glasul, Serdaru spu e ă u ii di stră oșii
oștri au fost pești. Dar ie u- i i e să red...
Deci, mi-a spus, di ou a elași lu ru : a a eză pri gesturi, pri i a tații,
prin spectacol. Cu spu ea Iero i , a esta este s opul tuturor artelor: să
re eleze di e siu ea u i ersală, adi ă se ifi ația spirituală a ori ărui o ie t,
sau gest, sau î tâ plări, ât ar fi ele de banale sau ordinare.
- Dar pri spe ta olul dra ati , adăugase, des ifrarea se ifi ațiilor
simbolice, deci religioase, ale evenimentelor, de orice fel, poate deveni un
i stru e t de ilu i are, ai pre is: de â tuire a ulți ilor...
- De aceea îți spu ea azi-di i eața, i ter e i Pa dele î tor â du-se ătre
i e, îți spu ea ă a est fel de a pra ti a arta dra ati ă este astăzi si gurul
ijlo de a do â di li ertatea a solută...
Era e tuzias at și totodată edu erit. Fără să-mi dau seama ă aș putea fi
jude at ai puți i telige t de ât so otes ă su t, le-a ărturisit foarte si er.
- Dar eu tot u ăd e legătură are Hegel u a est fel de artă dra ati ă !...
A răsuflat ușurat auzi du-l pe Iero i râzâ d par ă ai sures itat ca
i iodată. A ridi at u ul di astoa e î aer, și l-a lăti at, par ă ar fi oit să
a u țe ă se pregătește să spu ă e a foarte i porta t.
- Bra o ! a strigat. Ai perfe tă dreptate și îți ulțu es ă i-ai atras ate ția.
Pe tru ă to ai a est pu t, apital pe tru dis uția oastră a fost lăsat
deoparte. E ide t, îi reproșez lui Hegel ă s-a poti it la e uația: eveniment istoric
egal o ouă a ifestare a Spiritului U i ersal, î lo să du ă a aliza ai departe și
să dez ăluie se ifi ațiile si oli e ale e e i e telor și î tâ plărilor. Dar
a eastă dez ăluire sau des ifrare a si olis ului, are sparge oaja î tâ plărilor
otidie e apare t a ale și le deschide spre universal – a est e er ițiu spiritual u
este decât arareori accesibil omului din zilele noastre. Revelarea semnifi ației
si oli e a gesturilor, a țiu ilor, pasiu ilor și hiar a redi țelor oastre, se
o ți e parti ipâ d la u spe ta ol dra ati așa u îl î țelegem noi – cuprinzând
adi ă dialoguri, da s, i , uzi ă și a țiu e, sau da ă rei „su ie t”. Numai
după e perie ța âtor a spe ta ole de a est fel, spe tatorii or reuși să
des opere se ifi ațiile si oli e, tra sistori e, ale o i ă ui eveniment sau
incident cotidian.
- Într-un cuvânt, interveni Pandele, spectatorul dramatic ar putea deveni,
foarte urâ d, o ouă es atologie, sau o soteriologie, o teh i ă a â tuirii.
- E ide t, spuse Iero i , u ai ă ase e ea ter e i u tre uies i iodată
pro u țați pe tru ă, î zilele oastre, su t des alifi ați. Es atologie și
soteriologie aparți o a ularului așa ziselor ideologii o s ura tiste...
- Și a putea fi a uzați u u ai de superstiție și o s ura tis , i ter e i
surâzâ d Ni uli a, i hiar și de agie eagră...
Iero i o pri i, prefă â du-se surpri s, și iz u i di ou î râs.
- Ia uitați- ă i e or ește ! e la ă.

12

Am regăsit ideile lui Iero i iti d, chiar în acea noapte manuscrisul

Introducerii. Dar pe ăsură e itea , î i dădea sea a ă argu e tul era ult
ai o ple și ai ua țat. Thanase amintea originile magice ale artelor, descria
a ă u țit ai ulte teh i i gi i e și psihofiziologi e și arăta rolul lor î istoria
spectacolului dramatic. Mă î tre a are a fi rea ția ititorilor, și ai ales a
riti ilor dra ati i și a istori ilor literari. Dar, î fo d, ă i teresa u si gur lu ru:
ce va crea A.D.P., inspirându-se di a este teorii, și e se a î tâ pla u el, o ul,
o sedat u părea a fi de tai a elor trei zile de Cră iu , petre ute la Si iu, î
1938.
Din fericire, Ecaterina s-a arătat ai î țelegătoare de ât ă aștepta . M-a
întrebat doar u se si te A.D.P. și da ă are i e a grijă de el.
- Mi-a telefon azi-di i eața, a adăugat fără să-și as u dă satisfa ția. Mi-a spus
e rufărie și e hai e să-i pregătes . Și aseară, târziu, a e it oto i listul, u
ăiatul a ela tâ ăr, are a fost pri a oară, u altul, și i-am dat valiza...
Î irou, a par urs orespo de ța și, o for i s ru țiu ilor lui A.D.P., a
lasat s risorile î două dosare: ele urge te, la are oi răspu de ai târziu, și
toate celelalte. Apoi m-a apu at să dactilografiez Introducerea. A lu rat pâ ă
seara, și â d o auzea pe E ateri a i trâ d a să- i adu ă ta a u dul eață și
afea și, ai târziu, o farfurie u fru te, a operea a us risul lui Tha ase u o
pagi ă da tilografiată di Memorii. La plecare, am strâ s tot aterialul î ser ietă
și l-am luat u i e a asă.
A doua zi am ajuns în strada Fântânelor ult î ai te de a iază, sigur ă
Ecateri a î i a pregăti i i ita ila ei o letă. Era hotărât să ter i ât ai
repede dactilografierea Introducerii; pre auțiu ile pe are tre uia să le iau a să
păstrez se retul de e eau irita te. Pe seară, aju sese la pagi a a
a us risului. Î i ră â eau de da tilografiat î ă reo de pagi i. Mă u ura
de acum de bucuria lui A.D.P. când va auzi de performanța mea. Dar nu mi-a
telefo at i i a treia zi, după e ătuse la ași ă ulti a pagi ă și ă pregătea
să î ep a doua re izuire a î tregului text: 99 pagini. I-aș fi dat eu estea da ă aș fi
știut u ărul de telefo al Ta erei. M-a ispitit o lipă gâ dul să-l a u ț pe Ghiță
Horia, dar m-a răzgâ dit pe lo : a fi și ai surpri s â d ă a he a el la
telefo . A hotărât, î ori e az, să- i iau o zi de a a ță. A a u țat-o pe
E ateri a ă u oi e i a doua zi. Da ă telefo ează Maestrul, să-i spu ă ă a
terminat ce mi-a erut și ă aștept i stru țiu i.
A ră as î pat ai târziu a de o i ei. Apoi, după u prâ z de zile ari la
Casa Oa e ilor de Știi ță, -a î tors agale pe ule ard, pâ ă a asă. Î i
făgăduise să î ep olu ul II di Sai t-Simon. Mă pregătea să- i s ot hai a și
pa tofii, și să î ra o pija a de asă, â d a auzit so eria. După o s urtă
ezitare m-a apropiat de ușă și a deschis. U ăr at î tre două ârste, u părul
rar, blond-spălă it lipit de ra iu, i-a întins mâna zâmbind.
- Emanoil Albini, spuse. Mi-a î găduit să i la a eastă oră pe tru ă știa ă
ă găses si gur. D-ra Valeria u se î toar e de ât âi e seară.
A roșit, î ur at, și i-a arătat fotoliul. Apoi -a așezat la irou și l-am
pri it î tre ător.
- Nu prea î țeleg despre e e or a. Ce a î legătură u Valeria ?
Mi s-a părut ă ar fi rut să râdă, dar -a reușit.
- Nu, u! e la ă. D-ra Valeria Nistor profită de ulti a zi de plajă... Și,
recunosc, o invidiez...
Băgă auto at â a î uzu arul de la piept și s oase o ta a heră de argi t.
 - Pot apri de o țigară ? î tre ă u o e agerată politețe. A aflat ă
du ea oastră u fu ați. Dar u se știe i iodată e poate adu e ziua de âi e.
Ați ăzut pe Maestrul Pandele...
Fără să- i dau sea a, a tresărit.
- Dar u ați aflat ?
- Știe toată lu ea !... à propos, ce mai face Maestrul ?
- Lu rează. S rie zi și oapte. Este pur și si plu extraordinar!...
Mă pri ea fi , er etător, dar fără se eritate. A ea i presia ă ă
â tărește; î ă u știa î e ategorie de „oa e i fără tre ut și fără iitor” să ă
claseze.
- Un nou roman ? Urmare la Roata morii, pe are o așteptă toți de de a i
?
De data aceasta l-am privit eu cu mirare.
- Dar A.D.P. n-a spus i iodată ă a s rie o ur are la Roata Morii. De altfel,
i i u ăd u ar putea a ea o ur are, dat fii d ă a â doi eroii au urit; ai
pre is, Ma ole dispare după oartea Otiliei, dar felul î are dispare e hi alează
cu o moarte...
Al i i zâ i, par ă i s-a părut, u u oare are efort.
- Poate ă ă î șel eu, î epu. Dar î ori e az, a esta este doar u a ă u t
fără i porta ță. I porta t este faptul ă to arășul Horia are dreptate a u țâ d,
pe foarte curând, un volum de Teatru...
- Nu e i i u se ret. Di potri ă, A.D.P. e î â tat de pu li itatea orga izată
de Ghiță Horia. Își dă sea a e se zație a fa e estea ă î urâ d a apare u
volum de Teatru....
- Este a și u s-ar fi aflat deodată î Paris, î - , ă Mar el Proust s rie
o piesă de teatru...
L-am privit uluit, u o oare are tea ă; dar -a a ut ti p să aut u răspu s.
- ...Și, după toate apare țele, o ti uă Al i i, se o pla e la Ta ăra Bolo a i,
î to ărășia „ ăieților” și a lui Iero i Tha ase.
- Este un mediu care-l stimulează. Cu -a ai s ris teatru di ti erețe...
- De la O feu și Eu idi e, m-a întrerupt Albini. Avea atunci 32-33 de ani...
- E a t, a repetat roși d ușor, de la O feu și Eu idi e. Dar de data asta e
or a de alt e a. E or a de u ou fel de a s rie teatru. Și preze ța a elui grup,
 a să u-i spu trupă, a lui Iero i îl sti ulează. Știți poate și du ea oastră ă
ti erii a eștia î ear ă, de âți a a i, tot felul de e perie țe teatrale. Co epția
lor despre spe ta ol este e tre de î drăz eață și de origi ală...
- Sper ă a eți dreptate, -a întrerup Albini. Dar nu este vorba despre asta. E
or a de gruparea lui Tha ase. Su t, pri tre ei, âte a perso agii urioase; a să
nu zi suspe te, adăugă.
- Î e se s „suspe te” ? l-am întrebat intimidat.
- Î se sul propriu și el ai a al, al u â tului. Ele e te esigure, ti eri
e altați, lipsiți de aturitate, i ti e ușoare ale ori ărei ideologii desuete și
pri ejdioase. Dar, î sfârșit, asta -ar fi prea gra . Ce i se pare, da ă u gra , el
puți ris a t, este i teresul pe are-l arată Maestrul a elei pere hi destul de
isterioase, Serdaru și Ni uli a.
- Sunt amândoi orfani ! am exclamat cu fervoare, își aută tatăl. De altfel,
datorita acestui fapt – ăutarea tatălui – i-a cunoscut A.D. Pandele. L-a
i presio at profu d dori ța de a-și ide tifi a tatăl. Bu ăoară, Ni uli a...
- Pe tru ă ai adus du eata or a, î epu Al i i sti gâ du-și eti ulos
țigara, tre uie să-ți spu eea e a des operi Maestru, î tr-o zi mai mult sau mai
puți apropiată. Ni uli a a fost, da ă u u a ai este și a u , o are ur ă.
Ani de zile s-a ul at u i e a tre uit și u s-a nimerit. De aceea n-a putut
o ți e i i un loc permanent, la nici un teatru.
- Își aută tatăl ! a repetat î ur at, ă i î i dădea sea a ă roșise . Îl
aută de i i a i!...
Al i i ă pri i di ou u o e agerată irare, apoi fața i se lu i ă – par ă ar fi
fost gata să iz u eas ă î râs.
- Du eata suferi de i so ie ? ă î tre ă.
- Foarte rar. O dată la âți a a i... Și a u âte a zile...
- Feli itările ele! Eu sufăr de i so ii di ti erețe. A u -a î ățat; u
ai î er să ă i de , și u ai iau so ifere. Am aju s să red ă și i so ia
își are fi alitatea ei, pe are spe ialiștii -au iz utit î ă s-o descopere. În cazul
eu, totuși, red ă a î țeles: i so iile î i î găduies să ites ărți pe are
altminteri nici nu le-aș fi des his. Așa se fa e ă, de âți a a i, î i petrec o parte
din noapte citi d te te g osti e și ărți despre g osti is .
Pro a il ă a surpri s edu erirea di pri irile ele, pe tru ă a pre izat.
 - Știți, se tele a elea orie tale, u ele pre rești e, altele rești e, dar eretice...
- Îmi amintesc foarte vag, m-am scuzat. În fond, nu cunosc nimic precis...
- A esta era și azul eu, pâ ă a u trei, patru a i, â d i-a ăzut î â ă
artea lui Ha s Leisega g despre g osti is și -a fascinat. M-a interesat mai ales
siste ul u ui are gâ ditor g osti , Vale ti . Și, as ultâ du- ă adi eaori or i d
despre Niculina care-și aută tatăl, mi-a adus a i te despre e pli ația pe are o
dă Vale ti reației U i ersului și a preze ței răului î lu e. Tragedia a î eput,
spune Valentin, când Sophia... Dar u ă pli tises u a ? ă î tre ă rus .
- Di potri ă, di potri ă! a e la at u o e agerată fer oare.
- Tragedia a început când Sophia, adi ă î țelep iu ea, a fost or ită de dori ța
de a-și u oaște Tatăl. Dar Tatăl, î o epția lui Vale ti , este tra s e de t,
i izi il și i og os i il. Această dori ță a era tă a Sophiei de a u oaște dire t,
în chip concret, eea e pri defi iție u poate fi u os ut – a fost cauza tuturor
ăderilor, a tuturor relelor și pă atelor are ara terizează lu ea î are trăim
oi, oa e ii. Nu ai rezu restul siste ului, are e gra dios și grotes totodată.
Dar, ascultându- ă adi eaori, -a frapat a eastă si etrie î tre Sophia lui Valentin
– Fata, are, oi d să-și u oas ă Tatăl, i trodu e dezordi ea, suferi ța și pă atul
în lume – și Ni uli a are pe tru a elași oti , se o portă a o prostituată de
râ d și pro oa ă s a dal, esfârșite rize și tot felul de î ur ături.
Îl as ulta speriat și fas i at totodată, eî drăz i d să-mi desprind privirile de
pe figura lui, neîndrăz i d să-l întrerup.
- Nu prea î țeleg legătura, a șoptit ai târziu.
Mi s-a părut ă ghi es o su tilă, e ig ati ă satisfa ție î pri irile lui Al i i.
- Co parația asta u itul g osti al lui Vale ti a fă ut-o oare u î glu ă,
a să ăd î e fel eți rea ționa – da ă, u ăoară, eți surâde și eți ridi a di
u eri sau da ă eți ădea pe gâ duri. Cu red ă -a fost nici una nici alta, am
să abandonez pe Sophia și a să ă li itez la Ni uli a. Tre uie să ă spu , ai
î tâi, ă u ele ei u este Ni uli a Ni olae, i Ele a Ni ules u. Ma a ei, Iri a
Bogda , deși se ăs use oieroai ă și trăise î tre oșieri și fe iori de a i gata, a
avut din tinerețe o i geri so ialiste. De a eea, poate, s-a ăsătorit u u tâ ăr
tipograf, Ni olae Ni ules u. Toți ei are l-au cunoscut spun numai lucruri bune
despre el. Era, î ori e az, u tâ ăr fru os, i telige t și foarte muncitor, pentru
ă a aju s, destul de repede, dire torul elei ai ari tipografii di ai te de
răz oi, Mo itorul Ofi ial. Nu se u os prea i e ideile lui politi e, dar u erau,
desigur, ele ale soției, pe tru ă la de lararea răz oiului a ți ut să ple e pe front,
deși ar fi putut ră â e o ilizat pe lo , la Mo itorul Ofi ial. A ăzut prizo ier și
după ât a ti p soția a aflat de oartea lui pri Cru ea Roșie. Ele a, sau u își
zice ea acum, Niculina s-a ăs ut urâ d după e tatăl ei ple ase pe fro t. De i, u
l-a cunoscut decât din fotografii.
Se opri și își apri se o altă țigară.
- Și u toate astea, Ni uli a este sigură ă tatăl ei -a urit î lagăr.
- E ade ărat, reluă Al i i. A fost repatriat în 1950; dar Niculina, care avea
atunci 9 ani, n-a aflat asta decât mult mai târziu. De altfel, foarte curând, familia a
î eput să readă ă repatrierea lui Ni olae Ni ules u fusese doar u z o , pe tru
ă -au pri it i i u se de iață de la el, i i di lagăr, i i după e-a ajuns în
țară...
- Și u toate a estea, se pare ă -a fost doar un zvon.
- Și asta e ade ărat. E istă do ezi pre ise ă a tre ut Prutul u u grup de
prizo ieri repatriați, și ă a ră as âte a zile î tr-o gară di Moldo a, așteptâ d
să se for eze tre ul pe tru Bu urești. Dar asta e tot. După a eea, i s-a pierdut
ur a. Nu e istă i i o do adă ă a urit, sau ă și-a s hi at u ele și a ră as î
reu sat di Moldo a, sau ă ar fi tre ut gra ița î apoi î Rusia. Pur și si plu, a
dispă ut. Asta î sea ă, foarte pro a il, ă a murit. Așa a rezut și Ni uli a pâ ă
mai acum cinci ani. Mama ei murise cu un an înainte, în 1960. Se stinsese tot atât
de dis ret pe ât trăise. Pe tru ă trăise e lusi pe tru fata ei, ai pre is pe tru
edu ația ei. Î tr-ade ăr, fata, foarte i telige tă, și-a î sușit o ultură, a putea
spu e, e epțio ală.
- Dă le ții de fra eză și lati ă...
Al i i ă pri i urios, și, i se păru, ușor deza ăgit.
- Asta n-ar fi i i . Priete ii și olegii ei o so otes o a doua Iulia Hasdeu.
Cu oaște ulte alte lu ruri î afară de lati ă și fra eză. A studia și uzi a, și
teatrul, și a ur at ulte ursuri la Fa ultatea de Litere.
- E ade ărat! a e la at deodată. A studiat Literele. Cu oaște pe di afară
Odiseea!
- Di pă ate, o ti uă Al i i a și u u -ar fi auzit, acum cinci ani a întâlnit
pe u ul di ofițerii repatriați, are se î priete ise u tatăl ei; u se u os useră î
lagărul di Rusia, i î Moldo a, â d așteptau să se for eze tre ul pe tru
Bu urești. Asta a fost deaju s a să o s oată di i ți. S-a convins – nimeni nu
î țelege de e, pe tru ă a el ofițer u i-a putut spu e ai ult de ât ști oi –
s-a o i s ă tatăl ei trăiește. Și s-a hotărât să-l caute.
- Dar cum ? l-am întrebat.
Al i i ridi ă di u eri.
- Nu a e a u ti p să i tră î a ă u te. E ide t, tre uia să aute ai
î tâi pe toți ei are îl u os useră pe tatăl ei, î spe ial pe ei u are stătuse de
or ă î a ele zile â d așteptau for area tre ului. Dar tre uia să dea de ur a
lor, să afle da ă ai trăies și u de trăies . Toate a este er etări i plicau nu
u ai ti p și heltuială, dar ai ales e u ărate ize și per ise spe iale.
Așadar, u oști țe și legături u i e tre uie. Ca să le o ți ă, Ni uli a u s-a dat
î apoi de la i i . Cu era tâ ără și fru oasă, u i-a fost greu să i tre î grațiile
di erșilor șefi și dire tori de la diferitele ser i ii de are a ea e oie. Curâ d i s-a
dus vestea, și u u ai î Capitală, ă ar fi ea ai e e tri ă o otă de după
răz oi. Da ă n-ar fi fost protejata u ui foarte i porta t perso agiu, pro a il ă ar
fi dispărut di ir ulație, ai ales ă fusese eli i ată de la Teatrul Națio al și u
reușea să-și găseas ă lo la i i o trupă di Capitală.
- Aproape ă u- i i e să red, a șoptit. N-a tre ut o săptă â ă de â d
a ăzut-o ju â d și de â d a as ultat-o vorbind despre Hegel...
- E drept, acum, în ultima vreme, s-a s hi at, o ti uă Al ini. Poate,
i flue țată de Tha ase, sau logod a u Serdaru... Dar dra ele pe are le-a
pro o at Vero i a Bogda , u se u ea pe atu i, î ă u s-au încheiat. Repet,
u pot i tra î a ă u te. Destul să ă spu ă, la nivelul cel mai înalt, multe
ăs i ii au fost rui ate și ulte ariere au fost o pro ise. Dar, tre uie să
re u os , adăugă zâ i d a ar, Vero i a-Ni uli a are oro : ai pre is, își
găsește î totdeau a, î ori e î ur ătură s-ar afla, un protector destul de
puter i . Deși, u se știe i iodată e poate adu e iitorul...
A ur at âte a lipe de tă ere.
- Și tatăl, a î tre at, își ai aută tatăl ?
- Pro a il ă îl aută, dar u alte ijloa e, ai dis rete, î ori e az, er etările
ei n-au mai dat prilej la noi scandaluri publice...
 A a ut i presia ă, î ti p e-și sti gea pe î delete țigara, Al i i se î tre a
da ă tre uie să ai adauge și alte a ă u te.
- Îmi cer iertare pentru această prea lu gă i trodu ere. Dar am oit să ă
i for ez ât ai pre is, a să î țelegeți de e ar fi i e să atrageți ate ția
Maestrului. Ar fi pă at a u are s riitor a A.D.P., a ade i ia și artist e erit al
poporului, u a di gloriile ea ului, ar fi pă at să se lase a tre at î tr-o
i ti itate, are ar putea de e i ris a tă, u a ești ti eri...
- E ide t, a să-i spun tot ce mi-ați spus. Deși u î țeleg...
- Pe tru ă și despre Lauria Serdaru ar fi ulte de spus, o ti uă Al i i. De
ulți a i ar fi putut aju ge a pio i ter ațio al la î ot, dar de âte ori se
prezintă la u o urs – ai pre is, este silit de superiorii lui să se prezi te –
eșuează la e ta il. U ii spu ă o fa e î tr-adi s. Asta e dă de gâ dit. În cel mai
u az, e suspe t. Preti de ă e a tor, și a ur at î tr-ade ăr Co ser atorul, dar e
are eșter în diverse i stru e te uzi ale ieșite di uz. Și totuși, î lo să-și
pu ă î aloare a este tale te, preferă să fa ă figurație î trupe de pro i ie.
- Dar acum face parte din trupa lui Ieronim Thanase, am exclamat.
Al i i ă pri i di ou, aproape u se eritate.
- Asta e altă po este, adăugă ridi â du-se din fotoliu.

13

Î a eeași seară i-a telefo at A.D.P. Ghi ise deja, de la E ateri a, ă

terminasem de dactilografiat Introducerea, și -a felicitat de mai multe ori, cu
ăldură. Profitâ d de pri a pauză, a șoptit.
- Azi după-a iază a a ut o izită eașteptată. E a oil Al i i.
A a ut i presia ă estea u l-a surprins prea mult.
- Spune înainte, m-a îndemnat. Te ascult.
I-a rezu at o or irea, fără să i sist asupra episodului „Vero i a Bogda ”,
dar su li ii d i siste ța lui Al i i ă „i ti itatea u a ești ti eri ar putea de e i
ris a tă” ...
- Prostii! M-a î trerupt iritat. Nu e i i u ris . Copii a eștia sunt amândoi
e epțio ali...
- Dar Al i i spu e ă...
 - Se î șală, -a î trerupt di ou. Î ori e az, adăugă pe u to li iștit, da ă s-
ar i i u a difi ultăți, ori are ar fi ele, Iero i are posi ilitatea să lă ureas ă
lucrurile...
Era gata să-i repet ce- i spuse Al i i, ă Ni uli a este a eea are se u ură
de î alte prote ții, dar A.D.P. o ti uă.
- Dar să lăsă asta. Ai să pri ești, âi e, a us risul a două piese. Nu e are
gra ă, dar ar fi i e să î epi da tilografierea ât ai repede, a să ede âte
pagini vor avea.
- Introducerea are 99 de pagini.
- Cu atât ai i e ! a e la at. Nu ăr e ig ati . Pro a il ă a este două
piese u tre de de pagi i. A î lu ru î ă două. Așa ă, da ă telefo ează
Ghiță, îi spui ă a us risul, de ir a pagi i da tilografiate, a fi gata î ai te
de sfârșitul lui septe rie...
Mi-a adus a i te ă a doua zi, septe rie, se î toar e Valeria și ă u oi
ai putea ră â e toată ziua î strada Fâ tâ elor. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândul,
A.D.P. ă î tre ă.
- Dar e ai ? Te sperie u ărul pagi ilor ?
- Nu ! Nu ! a î er at să protestez.
- Dar ai să-ți pri ești î urâ d re o pe sa. Ai să ezi atu i ă erită să fa i
acest efort... Curaj ! Am să-ți telefo ez î âte a zile, să aflu outățile.
Știa ă si gurele outăți are-l i teresează erau e e tualele o ersații u
Ghiță Horia și u ărul de pagi i al elor două piese. Nu red ă-l interesau prea
ult opi iile ele asupra produ ției lui literare.
După ze e i ute -a chemat din nou la telefon.
- A uitat eea e era ai i porta t. Te rog să î pa hetezi i e apa u
manuscrisul Introducerii, s-o sigilezi și s-o predai, âi e, oto i listului. Îl pui să
semneze de primire...
A doua zi, Valeria mi-a telefo at to ai â d î epuse să des ifrez
manuscrisul primei piese.
- Întâlnire într-o ju ătate de eas, i-a șoptit.
- Imposibil ! am exclamat. A.D.P. mi-a trimis chiar acum un manuscris
i porta t. A să-ți e pli diseară. Mai î găduie- i după-a iaza asta. Tre eu să
te iau pe la șapte... Alo ! Alo !
 Nu re ar ase â d î hisese telefo ul. A fă ut de ai ulte ori u ărul
ei de-a asă, dar -a ai răspu s. Era e er at; era ai ales iritat de lipsa ea
de ta t; aș fi putut foarte i e a â a pâ ă a doua zi le tura piesei. Dar, re u os ,
ă i trigaseră peste ăsură ele câte a pagi i pe are apu ase să le ites . Nu
î țelegea de e, după e pre izase ă a țiu ea se petre e î zilele oastre, î tr-
un parc, toa a și î epea să se audă di ulise o ersația u ei ti ere pere hi,
A.D.P. s rie: „Co ersația poate fi găsite î ori e ro a fra ez de la Ste dhal
î oa e pâ ă la Proust i lusi . Dar u tre uie să dureze ai ult de -4 minute.
Ulti a frază a fi or ită de u ăr at u eapărat el a ărui o e fusese auzită
pâ ă atu i . Apoi apare pe s e ă o tâ ără, î ră ată destul de si plu, u o arte
des hisă î â ă, răsfoi d-o la î tâ plare, î er â d să găseas ă o repli ă
adecvată”.
Aju sese ai i â d su ase telefo ul. A re itit pasajul, dar u ă putea
concentra, gândul îmi alerga necontenit la Valeria. Puți ă preze ță de spirit, î i
spu ea și totul s-ar fi desfășurat după o i ei. I-aș fi putut spu e, î glu ă: De e
exact o ju ătate de eas ? Poate sau de i ute – sau a așa e a.
M-a trezit ă itise reo i i pagi i fără să-mi amintesc ce citisem. Am
î er at di ou să telefo ez, dar su a o upat. Câ d, după âte a i ute, a
încercat din nou, Valeria n-a răspu s. Ca să ă li iștes , a î eput să
dactilografiez manuscrisul. Bătea la ași ă î hip e a i , fără să ur ăresc
se sul dialogurilor. Di â d î â d, ă oprea a să des ifrez o repli ă sau o
i di ație adăugată, u reio roșu, î argi ea paginii. Cu u prea î țelegea
despre e era or a, u era î totdeau a sigur ă des ifrase ore t. Erau unele
pagi i î are re u oștea i flue ța „spe ta olului”, așa u îl o epea Iero i
și eilalți. Bu ăoară, la u o e t dat A.D.P. s rie: „Ai i, ititorul e sfătuit să
asculte, la patefon, Adagio de Albinoni. La reprezentare, trebuie utilizat un disc
stereofo i ”.
Dar erau și i di ații e ig ati e, de e e plu: „Aju s la a est pasaj, ititorul e
sfătuit să î hidă artea și să se pli e pe stradă de preferi ță, o stradă li iștită,
u ulți ar ori , u ai ult de o ju ătate de eas. Dar î tot a est ti p, a
tre ui să se e ți ă î at osfera ulti elor s e e, să î er e să re apituleze
dialogurile î ordi ea i ersă, ple â d adi ă de la ulti a repli ă pe are a itit-o și
aju gâ d la pri a frază pe are a pro u țat-o tâ ăra după e-a i trat î s e ă”.
Sau, alt e e plu: „După e al doilea Astrolog își î heie o ologul, ititorul e
sfătuit să des hidă, la pagi a , pri a arte pe are o are la î de â ă, și să
iteas ă u glas tare -20 rânduri, silindu-se î a elași ti p să găseas ă, adi ă să
i e teze, legătura î tre ele două te te. Da ă î olu ul pe are îl des hide
pagina 29 este al ă, î sea ă ă e er ițiul n-a reușit. Î a est az, tre uie reluată
de la început scena celor doi astrologi. Evident, la reprezentare, regizorul va avea
grijă să erifi e î preala il toate ărțile are se găses î i a i liote ă, di fața
s e ei, eli i â d olu ele î are pagi a este al ă”.
Des ifrâ d și da tilografii d o ologul elui de-al doilea Astrolog, ă tot
î tre a u și â d au apărut ei î s e ă. A re itit atu i ulti ele zece pagini
și a î țeles ă erau a eiași doi ăr ați de la î eput are, fără oti apare t,
î ep să se de lare „astrologi” și să se adreseze u ul altuia u a est titlu. Nu ă
puteam concentra î deaju s a să î țeleg da ă di a el o e t o porta e tul
și o a ularul lor se s hi aseră. A țiu ea, da ă se poate or i de a țiu e, nu
implica nici un element ocult sau magic. Iar titlurile – pe tru ă piesa a ea trei
titluri, două pe tru le tură și unul pentru reprezentare – nu contribuiau prea mult
la dis ifrarea „ esajului” al doilea perso agiu fe i i i tra î s e ă purtâ d u
i o ie t; A.D.P. i di a: „destul de modest a să u atragă i ediat ate ția, u ou
olorat, u ghe de lâ ă, u eas de odă e he, u sau fără la ț et .” – și
arătâ du-l pu li ului, strigă: „Ate ție ! Spe ta olul ostru, hiar da ă ă tul ură
sau ă i dig ează, este purtătorul u ui esaj. Siliți- ă să-l ghi iți, ât ai e
timp!...”) Titlurile pentru cicitori erau: Lecturi di eilalți și I vitație la voi a asă,
iar pentru reprezentare: La î eput a fost sfâ șitul...
Mă afla la ijlo ul pagi ii – to ai apăruse al i ilea perso agiu, u
ari ar străi , or i d o li ă eî țeleasă cititorilor, spe tatorilor și elor doi
actori astrologi? , dar pe are o î țelegeau, și o tradu eau pe lo , ele două
personagii feminine – când a sunat telefonul.
-- Te-a iertat, șopti Valeria. Da ă tre i să ă iei la șase...
Nu mi-a putut î hipui pâ ă atu i ă doar âte a u i te pot fa e u o
fericit. M-a uitat la eas: i i și i i i ute. A î desat a us risele î
ser ietă și a por it e oțio at spre asă.
 14

Către di i eață a î țeles ă u ai puteam adormi. Mi-a î ră at halatul

și, î ârful pi ioarelor, a să -o deștept pe Valeria, a tre ut î irou. Î ă se
lu i ase de ziuă. A apri s la pa și a s os di ser ietă a us risul piesei La
î eput a fost sfâ șitul. Dar zadar i î er a să î țeleg paginile pe care le
par urgea . Mă î tre a , î grijorat, da ă A.D.P. u-și fa e iluzii rezâ d ă e
înzestrat pentru teatru. Îi auzea deja pe olegii și duș a ii lui a uzâ du-se de
ele trei titluri ale piesei și de atâtea dialoguri pro o ator e tra aga te. Mi se
părea ul era il ai ales pri eea e el, A.D.P., so otea pro a il drept area lui
o tri uție la arta dra ati ă: i o ațiile, oare u artifi iale, epigo i e, a i ti d
e perie țele pri ilor surrealiști. Î epea deja să sufăr; era nedrept ca un mare
s riitor a el, î a urgul ieții, să se o pro ite î tr-un chip atât de ridicol.
Si gura spera ță era a Ghiță Horia să-i refuze manuscrisul.
La î eput a fost sfâ șitul se î heia u o s urtă s e ă în care toate cele cinci
personagii recitau, sau psalmodiau, un text curios, dar, mi s-a părut, foarte bine
scris, care se transfor a pe esi țite î tr-o ad ira ilă po este, u fel de it
os ogo i , e o â d apariția lu i ii deasupra o ea ului pri ordial, și apoi, î
hiar ulti ă fază, proclamând victoria De iurgului și e altâ d ajestatea
Creației. A î tors e oțio at a eastă ulti ă pagi ă și m-a surprins, pentru ă u-
mi închipuiam ă ai putea ur a alt e a -a surprins Epilogul. A.D.P. se adresa
dire t ititorului: „Da ă ai a ut u a uriozitatea să itești î î tregi e a eastă
piesă, ea ai arita ilă o ser ație pe are o ei fi fă ut, iu ite ititor, este ă -ai
î țeles i i . Și ai dreptate. A esta a fost și gâ dul eu s rii d La început a fost
sfâ șitul. La î eput a fost eea e a fi și la sfârșit, și apoi di ou la î eput – la
î eput a fost haosul. Dar di a est haos a lua fii ță o lu e ouă, ă i, spre
deose ire de elelalte haosuri și ea turi pe are le u oaște , ai ! atât de i e
– acesta va fi un haos cosmogonic. Din el se va crea Universul imaginar pe care
î drăz es să-l prezint în mai multe volume, un Univers dramatic, adi ă reat
anume pentru spectacol – și are u ai î tâ plător e semnat cu numele meu.
Autorii lui su t e u ărați. Ați itit de i – și sper ă î tr-o zi o eți putea
contempla într-o sală de spe ta ol – des rierea dra ati ă a u ui tip de
des o pu ere și haos, are î urâ d a da aștere u ei lu i oi, u toate
 irtualitățile i ta te. Ulti a s e ă î heie a eastă os ogo ie. Că i u tre uie să
e î hipui ă ori e haos și ori e os ogo ie sea ă ă u odelele tradițio ale
pe are le u oaște da ă u di Rig Veda și Enuma elish, el puți , di Biblie și
din Hesiod...”
Valeria m-a găsit la irou, dor i d u apul pe a us ris.
- A.D.P. este un mare autor dramatic, i-am spus. Dar mi-e tea ă ă u a fi
î țeles.
Di feri ire, deși era î ă o osit și so oros -am repetat a eeași for ulă
când, câteva ceasuri mai târziu, mi-a telefo at Ghiță Horia.
- Este o dra aturgie foarte origi ală, î prelungirea teatrului zis al absurdului.
Co ti uă pe Euge Io es u și pe Be ket, dar profită și de e perie țele lui Iero i
Thanase.
- Adi ă, e rei să spui ? -a întrebat Horia.
A î er at să-i e pli , fără să i tru î a ă u te, ă A.D.P. a ti ipează u
„teatru al iitorului” și de a eea piesele lui tre uies î tâi itite și editate, î
așteptarea arilor regizori ai iitorului.
- În orice caz, l-am asigurat, manuscrisul va avea circa 400 de pagini și a fi gata
la sfârșitul lu ii.
Sperase , zadar i , ă u eroasele afele pe are i le adusese E ateri a or
sfârși pri a-și fa e efe tul. M-am î ăpățâ at, totuși, să ră â toată după-amiaza
la ași a de s ris, des ifrând și da tilografii d a u so a ul. Dar de câte ori
termina o ouă pagi ă, si țea o iudată, eî țeleasă satisfa ție. Par ă -aș fi
aflat angajat într-un concurs di are tre uia, u ori e preț, să ies î i gător.
Către seară, î i ai ră â eau de da tilografiat ulti a s e ă și Epilogul. M-am
î tors a asă isto it, și totuși â dru, aproape triu fător.
De-a ia a doua zi, după e î heiase Epilogul, a î drăz it să des hid
elălalt a us ris. Era s ris, par ă, și ai eglije t, â d u er eală, â d u
reio ul roșu. A ea u ai două titluri: Ma șu i eroice, pe tru ititori și Răz oiul
Troiei, pe tru spe ta ol. Dar, u ă aștepta , pâ ă la pagi a , u de
ajunsesem când a sunat telefonul, nu întâlnisem nici o aluzie la Troia.
- Ei ! Ce outăți ? -a întâmpinat A.D.P.
Nu-i e ea să readă când i-a spus ă piesa era deja ătută la ași ă și ă
avea 103 pagini.
 - Este pasio a tă, dar la pri a le tură textul mi s-a părut difi il. De e u
pu li ați Epilogul ca un Prolog ?
A î eput să râdă, foarte i e dispus.
- Ideea asta m-a te tat și pe i e, dar tre uie să ju ă jo ul ât se poate de
o est; da ă a u ț ititorul de la î eput ă u a î țelege i i , și ă asta a fost și
i te ția autorului, le tura u a pro o a șo ul e esar. Pentru ă, ai ăzut foarte
bine, cititorul trebuie șo at, speriat, i dig at. Nu ai după a eea poate a ea lo
metanoia, u spu e Ni uli a „răstur area”, trezirea, rei tegrarea. Cred ă ai
î țeles ă î a est haos ogat î irtualități, a u iți i di izi se pot realiza chiar
acum, pe loc, în mijlocul des o pu erii ge erale; ei u su t o ligați, a toți
eilalți, să aștepte o ouă Creație pe tru a să-și poată regăsi ple itudi ea...
Îl ur ărea u greutate, și e pro a il ă A.D.P. a ghi it î ur ătura ea,
pe tru ă s-a întrerupt brusc.
- Dar, nu pentru asta te-a he at, reluă după o pauză. A a ut adi eaori o
lu gă o or ire u Ghiță. Mi-a repetat ce i-ai spus tu ieri, ă piesele pe are le
s riu su t î prelu girea teatrului a surdului, și i-a ărturisit ă asta ar putea
ridica a u ite o ie ții...
- Î i pare rău... a î eput.
- Nu e vina dumitale, m-a î trerupt. Î ori e az, â d a iti te tul a fi și el
șo at. Iar eilalți toți are, î ordi ea ierarhi ă, îl or iti după el or fi hiar
speriați și î țelegi... De i, a ăzut a â doi de a ord să a e gata pregătit,
pentru orice eventualitate, volumul I din Memorii. Cred ă el ai u lu ru este
să î heie olu ul a olo u de e-a î trerupt ulti a oară. Te rog erifi ă î ă
o dată te tul, pe tru ă da ă Ghiță ezită să pu li e Teatrul... Deși, îți ărturises ,
mi-ar părea foarte rău, adăugă.
- Ce fac cu Răz oiul T oiei ? l-a î tre at. Î trerup lu rul a să pu la pu t
Memoriile ?
- Nu, nu ! Asta în nici un caz. Piesele au prioritate ! Te ocupi de Memorii printre
pi ături. Săptă â a iitoare ei pri i elelalte două piese – ele ai u e, după
părerea ea. Curaj, Euse iu !
Nu oi uita ât oi trăi a ea lu ă septe rie . I so iile s-au ți ut la ț, și
după o săptă â ă a tre uit să iau so ifere a să pot dor i ă ar -4 ceasuri,
 ătre di i eață. Dar î ti pul zilei era a ețit și, u ari eforturi, a ia reușea
să des ifrez a us risele lui A.D.P.
Î după-amiaza de 9 septembrie, când tocmai terminasem de dactilografiat
Răz oiul T oiei, ușa de la salo s-a des his pe eașteptate. A ră as î re e it
privindu-l, în pantalo i de fla elă și ă așă olorată, ro zat, u părul adus pe
frunte, ca un breton, A.D.P. părea u ze e a i ai tâ ăr. M-a strâ s î rațe (cum
u fă use i iodată, pâ ă atu i și a e la at, râzâ d:
- Euse iu a opii ari. Tre uie să par și eu ai tâ ăr...
Dar după e s-a așezat î fotoliul lui de la irou și -a pri it u ate ție, a
devenit serios.
Ce se î tâ plă u du eata ? Ești foarte palid și arăți o osit.
- De la o re e sufăr de i so ii. Cal pe ur ele lui Al i i. Va trebuie, poate,
să ites și eu pe g osti i...
Și i-am povestit tot ce- i spusese despre Vale ti și despre Sophia care-și
ăuta Tatăl, și toate câte au urmat. A î drăz it să-i or es , î trea ăt, și despre
simetria pe care a remarcat-o Albini între Sophia și Ni uli a, despre rizele are le-
au provocat eforturile lor de a-și u oaște Tatăl. M-a ascultat cu cea mai mare
ate ție.
- Foarte i teresa t ! a e la at. A est Al i i este u o are erită u os ut.
Are le turi urioase, aș zi e hiar si gurale.
A tă ut ât a ti p, zâmbind absent.
- Dar u tre uie să te lași i presio at de e ți-a spus, a reluat coborând glasul.
Îți adu i a i te de tâ ărul foarte ru are te-a adus u ași a ? Află ă e fiul
Nu ărului Doi, și ă deși are î fața lui iitorul politi pe are-l ghi ești, lu rează
u Iero i ; le pra ti ă u știrea și o si ță â tul pări ților. Asta ră â e î tre
oi. Și tot î tre oi ră â e și a est detaliu: ăiatul era gâ ga , s-ar putea spune,
di aștere, și pâ ă ai a u âți a a i u putea pro u ța a u ite o so a te
sau u știu e difto guri. A ter i at li eul și a fost ad is î U i ersitate datorită
e lusi tatălui. Mulți di tre profesorii și olegii lui îl o siderau aproape u de il
i tal. Dar tâ ărul s-a do edit a fi, di potri ă, destul de î zestrat. Î țelegi a u
de ce îi su t, toți, re u os ători lui Iero i .
Apoi a schimbat vorba. Mi-a spus ă a e it pe tru de ore; l-a adus ăitaul
Nu ărul Doi, î ași a lui, și or i a î preu ă, î oraș. Pu li area Teatrului este
un lucru prea important – pe tru el și pe tru oi toți – a să u î er e tot e-i stp
î puti ță a s-o asigure, și asta ât ai urâ d. Chiar da ă a fi o ediție u tiraj
limitat.
A desfă ut pa hetul pe are, i trâ d, îl așezase pe irou și s oase u dosar, i
s-a părut, destul de olu i os.
- Ai aici manuscrisele a î ă două piese, a î două e a ai lu gi de ât
pri ele. Di pă ate, le-a s ris u reio ul, și u ai du eata ești î stare să
descifrezi – și u eori să ghi ești – infernala mea grafie. Cum stai cu Răz oiul T oiei
?
- Am terminat-o î lipa â d i trați pe ușă.
- Bra o! Ești u i !... Și â d rezi ă ai putea preda lui Horia a us risul
Memoriilor ?
Am ridicat încurcat din umeri.
-Da ă aș putea dor i i e o oapte, două, le-aș putea pu e la pu t la
î eputul săptă â ii iitoare.
- Ești, e traordi ar! Îți ră â e, de i, a u , să te o e trezi asupra pieselor III
și IV. Dar a să te poți o e tra, tre uie să te odih ești – și să î er i să dor i.
Da ă poți, fără so ifere... Ia, te rog, a us risele la du eata a asă și stai î
pat toată ziua de âi e. Eu, pro a il oi ră â e pâ ă âi e seară sau poi âi e
di i eața. Î ori e az îți oi telefo a a asă, poi âi e di i eața, să ăd u te
ai si ți.
Aș fi rut să-l î tre âte a lu ruri î legătură, ai ales, u Al i i, Ni uli a și
Serdaru, dar a ea i presia ă rea să s ape ât ai repede de i e, și a
ple at. Câ d, a asă, a des his dosarul și a î eput să des ifrez manuscrisele,
m-am îngrozit. Erau aproape ilizibile; cu atâtea cuvinte prescurtatem reduse
u eori la două litere s-ar fi spus ă A.D.P. le s risese î tra să. Tre uia să
des ifrez râ d u râ d. Da ă a fi fost î preu ă și i le-ar fi dictat el,
dactilografierea ar fi mers mult mai repede. Dar, descifrând la întâmplare câteva
pagini, mi s-a părut ă su t ai puți e e tri e. A î tăl it hiar pasagii
e oțio a te, se ă â d u poe ele orie tale isti o-erotice. Dar nu-mi dau
seama de rostul lor într-o dra ă i titulată: Principatele unite.
Când mi-a telefo at î di i eața ple ării, era ai a ețit a i iodată.
Î er ase să dor fără so ifere, dar u ador ise de ât spre ziuă.
 - Situația pare ult ai fa ora ilă de ât și-o î hipuise Ghiță, -a asigurat.
Foarte pro a il, a ele olu e or putea apărea î a elași ti p, la î eputul lui
ia uarie... Sper ă de ai i î ai te ai să poți dor i di e î e ai bine.
Î strada Fâ tâ elor, E ateri a ă așteptă î salo .
- A a ut tot felul de oaspeți, i-a spus zâmbind misterios. Au venit în mai
ulte ași i, u a ai elega tă de ât alta. S-a ăut șa pa ie... Iar u ul di
i itați...
E curios cum am uitat ce mi-a spus î o ti uare, deși o as ultase sili du- ă
și eu să zâ es , prefă â du- ă i teresat de toate a este a ă u te. )iua a
tre ut fără să- i dau sea a, des ifrâ d și ătâ d la ași ă, u â t u u â t, a
u î epător. Pâ ă seara, de-a ia aju sese la pagi a . Dar u reți use i i
din acest text, î afară de faptul ă ei doi protago iști își po esteau u ul altuia
isele, și A.D.P. i ita ititorul să repete e er ițiul u u priete sau o priete p
dar, pre iză, î i i u az u u e ru al fa iliei .
Valeria u redea ă oi reuși să ter i lu rul pâ ă la - septe rie, așa
u făgăduise . Și u toate a estea, fără să-mi dau seama prin ce miracol
reușise a eastă perfor a ță, î di i eața de septe rie i-am telefonat lui
Ghiță Horia, a u țâ du-l ă î treg olu ul de Teatru – Introducere și ele patru
piese (398 de pagini) – îi stă la dispoziție. M-a întrebat ce spune A.D.P. Foarte
sincer, i-a răspu s ă u știu. Ulti a oară, î ziua de septe rie, î i
telefonase de la Sibiu. Atunci, obosit, cum eram, n-a î țeles la e a fă ut aluzie
spunându- i ă pe ăsură e a a eza progresează, ălătoria are a a ea o
are i porta ță î iața ea de i e tot ai ertă.
- Poate a ea lo ori â d după o to rie, î ori e az, fii pregătit pe tru
orice eventualitate...
Spre surpriza noastră, a ea și a Valeriei, î oaptea a eea a ador it î dată
ce-a pus apul pe per ă, și u -a deșteptat de ât a doua zi la prâ z.
- Dar cine e Euridice ? m-a întrebat Valeria, încruntându-se. I-ai vorbit tot
timpul în somn...
 15

A.D.P a a ut dreptate. A ea ălătorie – recompensa pe care mi-o făgăduise – a

ju at u rol hotărâtor î iața ea.
Î după-a iaza de o to rie ă aștepta î fața i liote ii. Și, u u to
oarecare, mi-a spus:
- Ești tri is î isiu e ulturală. Două lu i, u diur a î alută forte. Ce
preferi: India sau Statele Unite ?
- I dia ! a șoptit, e oțio at.
- Ai ales foarte i e ! Dar să știi ă tre uie să ple i î âte a zile.
Am avut impresia ă, î afară de satisfa ția ă reușise să- i o ți ă a eastă
ălătorie e epțio ală, și pe tru oti e pe are u le ghi ea , A.D.P. era î â tat
ă oi lipsi două lu i di Capitală. M-a surpri s î spe ial ușuri ța u are
a eptase a se ța ea to ai î o e tul â d a ea ai ultă e oie de i e.
Într-ade ăr, șpalturile elor două olu e tre uiau ore tate la î eputul lui
oie rie, și A.D.P. a ea oroare de ore turi. Fără î doială își asigurase, î afară
de corecturii Editurii, colaborarea altcuiva.
Tre ea pe tru î tâia oară fro tierele Europe. Și tot pe tru î tâia oară s ria
și alt e a de ât te te și s risori î u ele lui A.D.P. Spre surpriza, și area ea
bucurie, paginile pe care le-a tri is u regularitate, î fie are săptă â ă,
Gazetei literare, au a ut are su es. „Ai rei e tat reportajul literar și ai
rea ilitat literatura e oti ă”, i-a s ris A.D.P. la Delhi „Reportajele” erau, de fapt,
ade ăratele ele s risori ătre Valeria . Iar după e-a citit impresiile din Hardwar
și Rishikesh, m-a feli itat, pre izâ d: „M-a o i s a u ă le tura elor patru
piese a avut rezultatul pe care-l s o ta . Ai să î țelegi, la î toar ere, lu rurile pe
are foarte puți i alții le î țeleg.”
La întoarcere, înainte chiar de a da ochii cu Valeria (era î ă la irou , a găsit,
i trodusă pe su ușă, s risoarea E ateri ei. O s risese hiar î di i eața a eea.
Mă a u ța ă Maestrul ple ase di ou, fără să spu ă u de, și i i â d se a
î toar e. Tre uia eapărat su li iase u â tul să- i or eas ă, dar nu la mine
a asă, și i i î strada Fâ tâ elor. Propu erea să e î tâl i , ca din întâmplare
su li iat , pe u a di străzile di jurul Statuii; ea se a pli a î fie are
di i eață î tre și , și di ou după-a iezile, î tre și .
 Am telefonat totuși î strada Fâ tâ elor. Mi-a răspu s o o e e u os ută,
ursuză, de ăr at. Î dată e i-a rostit u ele, tâ ărul a de e it afa il. Era
Ni olaie Voi ea, lo țiitorul eu; el se o upase de ore turi și de orespo de ță.
Maestrul se afla în Transilvania, într-un sat din apropierea Sibiului, asistând la
repetițiile spe ta olului pe are-l pregătea Iero i .
A încheiat spunându- i ă a telefo a hiar î seara a eea lui A.D.P., și foarte
pro a il, Maestrul ă a he a la el la telefo a doua zi di i eață.
Nu apu ase să-mi desfac valiza, când se întoarse Valeria. Primul lucru pe care
mi l-a spus a fost data pe are o fi ase pe tru u tă: de e rie, adi ă î opt
zile.
- E ziua ea de aștere, a adăugat, zâ i d î ur ată. A pri it-o surprins,
î er â d să ghi es la e fa e aluzie.
- Totdeauna mi-ai spus ă ziua ta de aștere e pe ia uarie. Și tot așa s rie și
î uleti ul populației.
- Voia să ă î ti eres u u a , î i e pli ă roși d ușor. Mi se părea ridi ol
ă pe tru două, trei zile... î țelegi e reau să spu ...
Atu i a su at telefo ul, și a ridi at u e oție re eptorul. Era aproape
sigur ă ă hea ă A.D.P.
- Bi e ă te-ai î tors la ti p ! e la ă. Mi-era tea ă ă ai să ai ră âi âte a
zile la Po di hér . Și ar fi fost are pă at ! Ne apropie de...
Apoi ni s-a î trerupt o u i area și a trâ tit pli tisit re eptorul î fur ă. Au
trecut vrei zece minute pâ ă e telefo ul a su at di ou. De data a easta, o ea
era depărtată, sugru ată, și î țelegea u greu u i tele.
- Lu ruri foarte i porta te... Dar u știu e se î tâ plă. Du eata ă auzi ?
Repet: Foarte importante ! Mă auzi ?... Atu i e i util... A să re i âi e, la
a eeași oră.
- Ce spu ea ? î tre ă Valeria ăzâ du- ă deza ăgit.
Am ridicat din umeri.
- N-a î țeles are lu ru. Se auzea foarte prost. Pro a il ă or ea di satul
a ela de lâ gă Si iu.
- Atunci e din auza zăpezii, ă î trerupse Valeria. Î tot ordul Tra sil a iei
i ge î tru a de două zile și două opți...
- Dar e rezi ă oia să-ți spu ă ?
 - A repetat de ai ulte ori ă e or a de e a foarte important. Probabil în
legătură u spe tacolul pe care-l pregătește Iero i . A aflat asta adi eaori, de
la „lo țiitorul” eu, u a u e Ni olaie Voi ea. Se pare ă A.D.P. asistă la toate
repetițiile. U de a î tr-u sat de lâ gă Si iu.
Valeria ăzu deodată pe gâ duri.
- Dar sper ă a e i la u tă, or i târziu. Î țeleg ă -a rut să e u u e el,
ă -a rut ă ar să fie artor, dar sper ă a e i la u tă. Toți ai ei, și ai
ales a a, toți u așteaptă de ât asta: să u oas ă, personal, pe cel mai mare
s riitor î iață...
Mi-a dat atu i sea a ă, de â d i trase pe ușă, Valeria u-mi pusese nici o
î tre are î legătură u ălătoria ea î Orie t, și i i eu u o î tre ase i i
de tot e fă use î ele două lu i ât a durat despărțirea; u or ise de ât
despre data u ții și despre A.D.P. M-a apropiat râzâ d de ea și a upri s-o în
rațe.
- Dar Pandele n-a preti s i iodată ă e el ai are s riitor ro â î iață, i-
am spus.
- Î ori e az, sper ă a e i la u tă, a o ti uat pe a elași to . Ar fi pe tru
oi, dar î pri ul râ d pe tru a a, ar fi o are lo itură...

16

De departe, E ateri a părea a eeași, î dată e -a recunoscut, s-a luminat la

față și a gră it pasul spre i e. Dar a ia îi luase â a și i-o strânsesem, cu
afe țiu e, â d și-a întors rus apul și a î eput să er eteze ă uitor strada, de
la u apăt la altul, î ălțâ du-și prude tă pri irile ătre al oa e, furișâ du-le prin
urțile pietruite. Ni iodată -o ăzuse atât de speriată.
- Nu e i e i ! a li iștit-o zâmbind.
Co ti ua să-i strâ g â a, dar și-a smuls-o deodată, aproape u rutalitate,
și și-a ăgat-o î uzu arul palto ului, par ă ar fi rut s-o as u dă. Apoi a iz u it
cu un glas puternic, aproape strigând.
- Ce ai fa eți, do ule Euse iu ? Câ d -ați î tors ? V-ați î tors a ia ieri ?...
Ce surpriză plă ută...
Mi s-a părut ă- i fă ea se e di o hi, să spu și eu e a.
 - Ce face Maestrul ? am întrebat-o.
- Mai tare, te rog, ai tare, ă iar u ai aud i e...
- Ce face Maestrul ? am repetat cât am putut mai puternic. Cum merg lucrurile
pe a asă ?
Dar, ridicând brusc glasul, m-a î e at, și a î eput să tușes .
- A u pute să erge , i-a șoptit E ateri a. Și da ă ă fa se u
ă ușa, uite așa – și i-a arătat u –, ă prefa eți ă iar -a apucat tusea... Deci,
u ă spu ea , reluă u a elași glas puter i , toate erg i e...
Înaintam încet, unul lâ gă altul și, deși ghi ise de la î eput ă îi este fri ă,
u iz utea să î țeleg se sul a estor e agerate ăsuri de pre auție.
- De i, u ă spu ea , a ai repetat o dată, apoi, u pri irile ați tite î fața
ei, î ărti d î eștire u a di ă uși, a î eput să- i po esteas ă.
De la ple area ea, se petre useră ulte î strada Fâ tâ elor. Ni uli a și
Serdaru se i stalaseră defi iti ; dor eau â d î salo , â d î irou. Asta -ar fi
fost gra , da ă u s-ar fi peri dat atâta lu e străi ă pri asă, zi și oapte, și la
ori e oră di oapte. O dată, tre use de două ju ate, s-a oprit o ași ă î fața
asei, și a î eput să la o eze. A sărit di pat și s-a apropiat de ferestre, să adă
e se î tâ plă. Î ti p e dădea, tre urâ d, u are ate ție perdeaua la o parte,
a î eput să audă, di salo , lar ă și râsete și i e a a strigat: „Ve i ! Ve i !”
Era o ași ă are și elega tă, și hiar atu i o ora a el tâ ăr foarte ru , are
e ise de ai ulte ori î ti pul erii era, e ide t, ăiatul Nu ărului Doi . A
privit spre ferestrele salonului, apoi s-a adresat, vorbind foarte tare, cuiva din
fu dul ași ii:
- Dă- i asto ul du itale să le at î ușă !
- Poate au confundat datele ! i-a răspu s, elălalt, u u glas tot atât de
puternic, întinzându-i bastonul. (Foarte probabil, era Ieronim Thanase.)
Dar î ti p e tâ ărul se î drepta spre ușa di față, ei are dor iseră î
salo , sau î irou, au apărut î apul s ării.
- Erau Ni uli a, Serdaru și i e altul ? a î tre at.
- Nu știu i e erau. Erau trei persoa e. N-a re u os ut pe i i u ul. Știa ă
„ti erii ăsătoriți” – ă i așa le spu e Maestrul – dormeau la noi, dar nu i-am
re u os ut... Și totuși, ei erau, adăugă o orâ d și ai ult glasul, pe tru ă a
doua zi de di i eața, â d a i trat î salo , să le spu ă îi așteaptă afeaua, u
era i e i și paturile lor – or a i e ă i -au paturi, dorm când pe canapea,
când pe saltele – paturile erau fă ute. Dar, u ă spu ea , adăugă ridi â d
rust to ul, și- i fă u se u ă ușa.
A î eput să tușes , ăutâ du- i î a elași ti p atista. La âți a etri î
fața oastră, î ai ta spre oi u ăr at aproape ătrâ , u u fular i e strâ s î
jurul gâtului. Î dată e-a trecut, Ecaterina mi-a fă ut se să î tor apul, să ăd
da ă o ul își o ti uă dru ul.
- Pe tru ă i i pri gâ d u ă tre e âți su t și i e su t, spuse răsuflâ d
isto ită.
- Dar Maestrul ? am întrerupt-o. El ce spune ?
Î a ea oapte, A.D.P. u era a asă. S-a întors – „di pro i ie”, pre iză u
ironie Ecaterina – s-a întors de-a ia a treia zi. Și â d E ateri a a î er at să-i
po esteas ă, a î trerupt-o zâmbind.
- A fost o greșeală, i-a spus. N-a fost i a lor. Ni uli a și Lauria erau siguri ă
repetițiile or a ea lo ier urea iitoare, la u u oaptea. Așa îi i for ase
Tudorel – este tâ ărul are doar e la oi, î u ătărie sau pe oridor a î țeles
ă era ele ul fa orit al lui Serdaru, el are ă adusese astă- ară, u ași a la
Bu urești – Tudorel otase greșit ziua în agenda lui.
- De i, a î drăz it s-o î trerup, ei trei erau Ni uli a, Serdaru și Tudorel.
- Desigur ă erau ei, dar i e să-i re u oas ă ? Ci e știe e „spe ta ole”
repetaseră î oaptea a eea, î ai te de ul are – ă i așa le spu e: „spe ta ole”.
Și repetă aproape î fie are oapte, repetă u toate ușile î hise, sublinie
ăutâ du- i pri irile. De o i ei u ai ei trei și u Maestrul da ă e a asă. Dar
u eori se adu ă ze e, i ispreze e... u ii di ei su t î alți ât ușa. Nu știu e
repetă, dar îi aud râzând, cântând – de altfel, â tă toți, foarte fru os, â tă și î
or, și fie are separat, și au tot felul de i stru e te uzi ale...
- Ce spun vecinii ?
A î tors rus apul spre i e și i-a zâmbit. Un zâmbet, mi s-a părut,
misterios și totuși iro i .
- De â d au aflat u i e se î tâl ește și la i e este i itat Maestrul, u
î drăz es să spu ă i i ... Deși...
Ezită âte a lipe, apoi ă pri i di ou, ă uitoare, par ă ar fi î er at să
ghi eas ă e gâ des .
 - N-ar tre uie să ă spu , dar du ea oastră, are ați fost â a dreaptă a
Maestrului...
- Și sper să fiu și de ai i î ai te, î er ai să glu es , zâ i d.
- Să dea Du ezeu ! oftă, dar s-au s hi at atâtea de â d ați ple at. N-ar
tre ui să ă spu , dar...
Co orî și ai ult glasul.
- Di â d î â d, ătre iezul opții, o ași ă se oprește î dreptul asei
Do torului, știți u de, a treia asă de la olț, și ră â e a olo toată oaptea, u
farurile sti se... Dar ași a e goală, adăugă. O dată, î tr-o noapte, -- u ă
dera ja uzi a, ă î ățase a u u repetițiile, dar par ă aș fi presi țit e a...
– m-a dat jos di pat și, î ârful pi ioarelor, -a apropiat de fereastră.
To ai atu i ieșeau di asă tâ ărul a ela foarte egru și u Serdaru. I-a ăzut
îndreptându-se spre ași ă; u știu e-au or it u șoferul, sau i e o fi fost
î ău tru, dar urâ d după a eea ași a a por it î et, tot u farurile sti se... Și a
ai fost e a, deși e u are se ret, -ar tre ui să ă spu ...
- Știi ă poți a ea toată î rederea î i e, a î urajat-o. Nu e u oaște
de ieri, de alaltăieri. Și su te a â doi de otați Maestrului... Î fo d, e s-ar fi
fă ut Maestrul fără du eata și fără i e ?
M-a pri it deodată u ăldură, re u os ătoare, dar u-și putu î ă uși suspi ul.
- Știu, șopti. De a eea tre uie să ă spu . A doua zi după î tâ plarea u
ași a, â d ă î tor ea la Cooperati ă, -a oprit u do , i i tâ ăr, i i
ătrâ , foarte elega t î ră at. Câ d și-a ridi at pălăria și -a salutat, a ăzut
ă era aproape hel. Foarte politi os, și-a spus numele, dar acum nu mi-l aduc
aminte. (Evident, era Albini.) M-a î tre at da ă a e știri de la du ea oastră
ă i, spu ea, ir ulă fel de fel de z o uri pri oraș, ă -o să ă î toar eți, ă
Maestrul v-a o i s să ră â eți a olo, î I dia, da ă u defi iti , el puți âți a
a i, pâ ă a e i și el...
O as ulta fas i at, eî drăz i d s-o întrerup.
- Eu i-a spus ade ărul, a o ti uat E ateri a, adi ă e știa de la Editură; ă
ă î toar eți pe ziua de sau de e rie, dar el a s hi at repede or a, și
mi-a spus ă ad iră di ti erețe ărțile Maestrului și de a eea e î grijorat de tot
e se î tâ plă de âte a lu i, ă s-au plâ s e i ii, ă știe... Mă rog, știa tot, știa
ai ales e fă eau ti erii ăsătoriți, știa de spe ta olul pe are-l pregătes . Și apoi,
a s os o arte de izită și i-a spus: Se î tâ plă ă fu ția pe are o a î i
des hide ulte porți. Da ă ei a ea reodată î ur ături, sau ori e altfel de
pro le e, î i telefo ezi la u ărul a esta... A păstrat artea de izită, dar u i-
a telefo at, adăugă.
A răsuflat ușurat și a î eput să râd.
- Vasăzi ă, de a eea a i trat spai a î du eata, și aproape ă u î drăz ești
să or ești, i i ă ar pe stradă. Ți-e tea ă ă te ur ărește Securitatea.
Ecaterina s-a oprit rus și și-a î tors irată apul spre i e.
- Ce-o să- i fa ă ie Se uritatea ?! e la ă. Eu î i ăd de trea a ea. Nu ă
o up i i de politi ă, i i de alt e a...
- Atu i, da ă știi ă u ești ur ărită, de e atâtea pre auții ?
- Da ă -ați fi lăsat să ter i , șopti, ați fi î țeles de e i-e fri ă... Și â d -
ați as ulta pâ ă la sfârșit, are să ă fie fri ă și du ea oastră...
Totul a î eput la reo două săptă â i după ple area ea. Î tr-un amurg,
i trâ d î salo a să apri dă lu i a japo eză, a dat u o hii de o fe eie,
aproape ătrâ ă, are ador ise pe a apea. E ateri a a țipat, speriată, și â d
femeia s-a trezit, s-a î dreptat spre ea și a î tre at-o i e este și pe u de a i trat
în salo . Fe eia o pri ea urios, par ă -ar fi î țeles i e ro â ește. Și, î tr-
ade ăr, â d s-a ridi at de pe a apea, E ateri a și-a dat sea a ă era străi ă. Era
î ră ată iudat, deși elega t, î tr-o ro hie lu gă de ătase roșie, și a ea iște
pa tofi așa u u ai ăzuse pâ ă atu i; păreau uiați î aur. Fe eia o ti ua
să o pri eas ă zâ i d, și la toate î tre ările E ateri ei ridi a di u eri. Ar fi
putut avea 50- de a i, dar â d zâ ea părea ai tâ ără. Doar â d E ateri a
s-a îndreptat spre telefo , fe eia a î ti s rațele ătre ea și i-a șoptit: E ateri a,
să u fa i asta ! Nu te ju a u fo ul !
- Și u i-ai recunoscut glasul ? am întrerupt-o. Nu ți-ai dat sea a ă era
Ni uli a, ă ador ise a olo, pe a apea, î ostu ul u are repetase ?
E ateri a și-a î tors di ou apul spre i e, î ru tată.
- Nu putea să-i re u os glasul, pe tru ă u era Ni uli a. Nu or ea a
Ni uli a. A ea u glas sti s, a de fe eie ătrâ ă. Și era ai î altă a Ni uli a. Și
a ea părul ăru t...
- Atunci, cine era ? am întrebat-o turburat.
 - Nu știu, șopti E ateri a. Și de a eea i-e fri ă... Pe tru ă ai târziu, după e
mi-a spus: Nu te ju a u fo ul!, fe eia a adăugat: - A u , pot să-ți spu , ă i e
u oaște i e. Su t soția lui Lauria Serdaru, de i, da ă ai aflat și d-ta secretul,
su t ora Maestrului. Toți î i spu Ni uli a, și u ele a esta î i pla e și ie. Dar
nu e numele meu. Pe Niculina ai s-o î tâl ești î tr-u eas, u eas și ju ătate,
pe tru ă astă-seară su te i itații Maestrului... Mi-a fă ut o re ere ță a la
teatru, și-a luat pa tofii de aur î â ă și s-a îndreptat spre odaia de baie.
- De i, pâ ă la ur ă, tot ea era !
E ateri a a ridi at e asperată di u eri, și a oftat, u era ea. Și a do ezi ă
nu putea fi ea, Niculina...
Într-ade ăr, A.D.P. u era î Bu urești și î a ea seară -a fost nimeni invitat.
Câ d, după reu eas a î tâl it-o pe Ni uli a și i-a spus: Mi-ai tras o spai ă
adineaori!, Niculina a întrebat:
- Ce spai ă ? Și după e i-a po estit î tâ plarea, Ni uli a a lăti at di ap.
- Nu era eu. La ora a eea era la repetiții...
- Atu i, i e a putut fi ? a e la at speriată E ateri a. Ci e a putut i tra î
salo fără a eu să pri d de este ?
- Oricine poate intra î salo , pe tru ă fie are di oi a e heia oastră,
oi, ei u spreze e di trupa lui Iero i . A tre uit să e fa e hei a să u te
dera jă ereu. Că i, ai ăzut și du eata, ai i, zi și oapte, u ii i , alții
plea ă...
- Era, deci, cineva di trupă, a șoptit tur urat. Nu ți-a spus cine ?
E ateri a ă pri i di ou, de data a easta fără să î țeleg de e, zâ i d
a uzată.
- Știți e i-a spus când am întrebat-o ? Mi-a spus: Așa u o des rii, de reo
50- de a i, u părul ăru t și u pa tof de aur î fie are â ă, poate fi ori are
di ele i i fete; ă i atâția su te , î trupa lui Iero i , i i fete și șase ăieți.
- Și Maestrul ? Ce-a spus Maestrul când i-ai povestit toate astea ?
După âte a î țeles, pe tru ă E ateri a gră ea ereu pasul și erau u i te
are î i s ăpau, A.D.P. a î er at s-o li ișteas ă, asigurâ d-o ă, de fapt, ea era,
Ni uli a, dar e rei ?, a adăugat, su t ti eri și se a uză, își fa u ul altuia tot felul
de farse...
 - Da ă ar fi u ai astea, o ti uă E ateri a, u ai farse și glu e de artiști
tineri...
Dar E ateri a se o i sese ă la ijlo era alt e a, u știa e a t e, dar era
destul ca s-o î spăi â te. Nu tre use o săptă â ă de la a eastă î tâ plare, â d
i-a telefo at Grigore de la Cooperati ă ă-i a tri ite, spre seară, patru iepuri. Ca
să u atragă ate ția e i ilor, a rugat-o să stea la fereastră î tre i i și u sfert și
i i ju ătate, și î dată e se oprește ași a să des hidă ușa de la u ătărie, a
să u aștepte șoferul. Așa a și fă ut. Dar șoferul -a putut, sau n-a oit să o oare
– și i-a strigat să i ă ea. Ploua, și E ateri a i-a fă ut se să aștepte puți , să-și
î ra e palto ul și să-și pu ă e a pe ap. Dar â d se pregătea să o oare, u
tâ ăr a tra ersat î goa ă strada, s-a apropiat de ași ă, a î șfă at sa ul u iepuri
și i-a strigat să ră â ă a olo, î ușa u ătăriei. Mași a a por it hiar atu i, u
a io se apropia di dire ția opusă și, ăzâ d ă tâ ărul î târzie, âte a lipe i-a
fost tea ă ă se lăsase pă ălită. Dar după puți ti p, ăiatul a i trat î u ătărie,
săltându-și râzâ d sa ul u iepuri î spate. E ateri a oia să-i dea e a și î epuse
să aute î uzu ar.
- Nu te mai osteni, Ecaterina, i-a spus ăiatul. Su t de-ai asei. Și pe tru ă
E ateri a îl pri ea surpri să, î er â d să-l re u oas ă a adăugat:
- După atâtea săptă â i, tot u ă u oști ? Eu su t Lauria , ăr atul
Niculinei.
- Ve ea desigur de la o repetiție, i-am spus.
Așa rezuse și ea. Nu se ai sătura pri i du-l, minunându-se, repetând:
- Bată-te oro ul să te ată. Ai întinerit cu zece ani, tocmai dumneata, care n-
ai nevoie...
Câte a lipe î ur ă i tră î u ătărie Ni uli a, u o arafa goală, și se
î dreptă spre ro i et.
- Ce spui de do ul Lauria ? o î tre ă E ateri a. Vrăjitorie urată...
Tâ ărul se fâsti i, și î epu să-și trea ă er os pal a pe o raji.
- Lauria e î salo , u toți eilalți, spuse Ni uli a. Și li s-a fă ut, la toți, sete.
- Vezi, u rea să ă re u oas ă, șopti pri tre di ți tâ ărul, și des hizâ d
brusc, aproape cu â ie, ușa, dispăru î ploaie.
Și totuși, i i pâ ă azi E ateri a u știe e să readă. După e-a ră as si gură,
și-a s os palto ul, a desfă ut sa ul, a ăutat pri sertare âte a sfori groase și
 ârlige a să atâr e iepurii î ă ară, dar s-a trezit târziu ă tre ură, și a î ră at
di ou palto ul. A î țeles î să repede ă u tre ură de frig, i de fri ă. A î eput
să-și fa ă se ul ru ii, dar a dat u o hii de iepuri, pe are u-i s osese di sa , și
i-a fost ruși e. Și-a s os rutal palto ul și s-a silit să u se ai gâ deas ă. Dar o
rodea uriozitatea, și după e-a atâr at și al patrulea iepure î ă ară, s-a
hotărât. Știa ă u ai opțile ușile su t î uiate, dar pe de altă parte A.D.P. îi
atrase de ai ulte ori ate ția să u i tre, su i i un motiv, în salon, în timpul
repetițiilor. După e-a găsit oti ul Ni uli a spusese ă li se fă use sete , a s os
di frigider o sti lă u apă i erală, a ales âte a pahare, și u ta a pli ă î â a
dreaptă, a ătut s urt î ușa salo ului, și a i trat. Erau reo șase, șapte ti eri,
ostu ați iudat; par ă ar fi a ut fie are o peleri ă lu gă, dar felurit olorată,
atâr ată de u eri. Au î tors toți apul spre ea, speriați, a și u ar fi fost
surpri și la î eputul u ei ri e. Cea ai speriată părea Ni uli a. A uțise, u
rațul ridi at, u gura pe ju ătate des hisă. Alături de ea, î ră at î tr-o mantie
sâ gerie, se afla Lauria Serdaru. O pri ea și el, tot atât de surpri s. Dar E ateri a
este sigură, și poate hiar să jure, este sigură ă, la u o e t dat, Serdaru i-a
zâ it u î țeles și i-a fă ut se u o hiul.

17

Îndreptându-se spre asă, i-a dat sea a ă a ele î tâ plări de la î eputul

lui oie rie îi pro o aseră E ateri ei u trau atis are putea du e la a ia
perse uției. Di seara â d, i trâ d rus î salo , le î trerupsese „repetiția”, i se
părea ă e ur ărită de tot felul de perso agii stra ii, are pâ ă la ur ă se
do edeau a fi u ul di o iș uiții asei, ai ales Ni uli a și Serdaru, dar și alții,
u ăoare Tudorel sau u a di tre artiste, ăreia i se spu ea Vera. Se oprea
âteodată la o itri ă și pe eașteptate i e a apărea î spatele ei și, după felul
u o pri ea sau îi zâ ea, des operea ă fa e parte di trupa lui Iero i . Dar
greul de-a ia atu i î epea, pe tru ă u-i era ușor să-i identifice. Uneori îi
tre uiau două sau trei zile și opți...
- Vă aștepta a pe u Du ezeu ! a e la at la despărțire, strâ gâ du-mi
a â două âi ile. Ca pe u Du ezeu, a repetat de ai ulte ori.
 De-a ia după e i-am scos paltonul și -a așezat la irou i-am adus
a i te ă ar fi tre uit să tre pe la Editură. Voia să ăd u arată ele două
ărți ale lui A.D.P.; oia , ai ales, să aflu e rede Ghiță Horia despre proie tul
meu de a aduna într-un volum articolele despre India. Ideea volumului mi-o
sugerase ulti a s risoare a lui A.D.P. „Știa ă ești u u s riitor, î i spu ea,
pe tru ă ai s ris Memoriile așa u eu nu le-aș fi putut i iodată reda ta. Dar u
ă uia ă ești u u s riitor atât de diferit de mine. Am lucrat î preu ă
aproape opt a i, și -a ă uit a eastă otă spe ifi ă a tale tului du itale
literar”.
Șo ăia , da ă ar tre ui să-i telefonez lui Horia – era aproape 12,00 – sau să
ă du să-l ăd, fără să ă a u ț, la î eputul după-amiezii. Câteva clipe î ur ă
a sunat telefonul.
- Dar unde mi-ai u lat toată di i eața ? ă î tre ă A.D.P., i s-a părut, ușor
contrariat.
- Am întâlnit-o î tâ plător pe E ateri a, și a stat ult de or ă. Biata de ea,
tare mi-e tea ă ă...
- Las-o pe Ecaterina ! m-a întrerupt. Avem lucruri mult mai importante de
dis utat. Și u le pute dis uta la telefo . Tre uie să ii la Si iu. Ți-am rezervat un
lo î a io ul de âi e di i eața. Telefo ează la Age ție; sau, și ai i e, tre i
dumneata, î ai te de , , și ridi ă-ți iletul. Te așteptă la aeroport. Și î dată
după deju ...
Cu u efort, a î drăz it să-l întrerup.
- Dar, Maestre, edeți, su te î preaj a Cră iu ului. Și de-abia m-am întors.
Vreau să petre săr ătorile u Valeria. Mai ales ă u ta a a ea lo foarte
curând, la 29 decembrie...
A a ut i presia ă estea l-a surpri s, pe tru ă, după o s urtă tă ere, a
continuat cu un alt glas.
- Bi e, dar azi e de e rie. Mai a e o săptă â ă. Ne î toar e la 26
de e rie, el ult . Cu ă u os eu, u ta u se poate fa e fără i e.
A roșit rus și, de e oție, i-a si țit deodată gura us ată.
- Dar mi-ați spus de atâtea ori, a șoptit, i-ați spus ă u reți să e u u ați
ă...
 - Ce-a spus altădată, -a întrerupt A.D.P. foarte bine dispus, n-are nici o
i porta ță! Ți foarte ult să ă u u eu. Și o săr ători e e i e tul î
strada Fâ tâ elor, u Ni uli a, Lauria , și alți âți a priete i.
- Evident, am reluat cu u glas ai fer , e ide t, Valeria a fi feri ită și
re u os ătoare. Ca și i e, de altfel, i util să ă spu ... Dar ă gâ des ă da ă o
las si gură de Cră iu ...
- Eusebiu ! a exclamat, aproape patetic. E foarte important ! Nu-ți pot spu e
acum de ce, tre uie să ii âi e. Te așteptă la aeroport. Și ulțu ește-i
Valeriei și di partea ea ă a eptă a est sa rifi iu !...
După e a î his telefo ul, a ră as ultă re e u pri irile pierdute î gol.
M-a trezit, târziu, ă ă gâ dea la u totul alt e a: ă trudea să-mi
a i tes o s e ă di a treia sau a patra piesă a lui Pa dele, o s e ă are, i se
părea, ar fi putut e pli a i siste ța lui atât de pateti ă de a ă a ea alături de el
î epâ d di Seara de Aju pâ ă a doua sau a treia zi de Crăciun. Cineva
i posi il să-mi aduc aminte cine), aflându-se într-o situație desperată dar de ce
? De ce !), fă ea u apel pateti la u priete ai tâ ăr; îi erea u lu ru, î
apare ță, de o ridi ulă a alitate u pahar u apă ? O atistă ? , a u țâ d în
a elași ti p re o pe sa: Va fi o u tă a î povești, chiar el, El, îi a u u a, și
or pofti la asă u u ai priete ii, i și... I posi il să- i a i tes i e alții or
fi poftiți la a het î te t era s ris: agapa).
A fă ut e oțio at u ărul lui Horia. Nu ă aștepta să-l ai găses ,
tre use de , , dar știa ă- i a răspu de se retara.
- To ai ă du ea la asă, î i răspu se Horia. De i, fii, te rog, ât se poate
de scurt...
Dar nu- i lăsă ti p să spu e a, i o ti uă pe u ton sec, aproape sever.
- Da ă e or a de India du itale, tre uie să dis ută serios...
- Dar nu e vorba de volumul meu, l-a î trerupt. Voia să știu...
- Nu spu ă te tele u su t i teresa te, o ti uă a și u u -ar fi auzit.
Dar tre uie să ua țezi. I siști prea ult asupra „spiritualității i die e”, asupra
sihaștrilor și ă ăstirilor...
- Dar da ă ă spu ă u e or a de olu ul eu...
- Tre uie să e o i și alte aspe te ale istoriei și so ietății i die e: sără ia,
nedreptățile so iale, astele, i tușa ilii... Nu spui i i despre i tușa ili...
 Cu u efort, a iz utit să ă stăpâ es .
- To arășe Horia, a î eput, pro u țâ d lar și răspi at fie are u â t î
parte. Repet, nu e vorba de volumul meu. Voiam doar să știu da ă a apărut
Teatrul lui A.D.P. și da ă pot tre e după- asă să iau u e e plar...
Mi s-a părut ă a șo ăit ult î ai te de a răspu de.
- Ca să fiu foarte si er, olu ul e tipărit, dar eu î ă u l-a ăzut. S-ar putea
să apară î reo două săptă â i, da ă î tre ti p, așa u i-a fost fri ă de la
început...
- Bine, l-a î trerupt politi os, u reau să ă ai reți . Vă telefo ez di ou
după Săr ători...
Î lipa â d așeza re eptorul î fur ă, i-a dat sea a ă fă use o gafă.
Bă uitor u era, i e știe e și-ar putea î hipui Horia. Ar fi tre uit să ă
adresez dire t „lo țiitorului” eu; păstrase, desigur, ore turile î pagi ă. Dar
spre mirarea mea, Voinea mi-a ărturisit tot aterialul – a us risele, șpalțurile
și ore turile î pagi ă – fusese, la cererea lui, expediat prin curier lui A.D.P., pe la
începutul lunii. Ceea ce i s-a părut urios, adăugă o orâ d glasul, âte a zile
după a eea i s-a telefo at de la Editură ă au e oie de a us rise și de ore turi
pe tru o ulti ă re izie. Dar Voi ea știa i e ă ulti a re izie fusese fă ută u el
puți o săptă â ă î ai te –, hiar el dăduse u ul de tipar. A a ut i presia, și
spu â d asta a s ăzut și ai ult glasul, a a ut i presia ă, aflâ d e s-a
întâmplat, anume ă tot aterialul se află î âi ile lui A.D.P., se retarul -a știut
e să-i spu ă, și l-a rugat să aștepte u o e t, să or eas ă u Dire torul. După
ce l-a as ultat, Ghiță Horia a spus: Bi e ! și a î his telefo ul.
Și de data a easta i s-a părut ă fă use o gafă: i e știe u a i terpreta
Voi ea dori ța ea de a re iti u te t pe are eu î su i îl da tilografiase u trei
lu i ai î ai te. Și da ă, după u eas, două, îi telefo ează Horia și-l î trea ă: Nu
cumva i-a telefo at, î legătură u ? ... Poate ar fi tre uit să-l a ertizez, să-i
spu , u ăoară, ă da ă î trea ă i e a de i e, să-i spu ă ă... î a ea lipă i-
a a i tit rus de E ateri a, și -am ridicat enervat din fotoliu.
Valeria î i pregătise pe tru deju o felie de șu ă și struguri. A â at
a se t, fără hef. Dar urâ d a zărit ei di tâi fulgi de zăpadă și -am înseninat
a pri far e . A ră as ultă re e la fereastră, pri i d i soarea. Câ d, după
u eas, a por it spre Age ție, stratul de zăpadă părea, pe alo uri, de âți a
e ti etri. Așa u ă aștepta , iletul fusese a hitat de Pa dele.
- Dar da ă a i ge toată oaptea, i-a spus fu țio ara, u red ă eți putea
ple a âi e di i eața. Î ori e az, preze tați- ă la aeroport u el puți o
ju ătate de ceas mai înainte.
Aș fi rut să ă pli puți pri oraș, să o or spre Ciș igiu, dar i-am spus
ă, da ă i soarea u se potolește, foarte pro a il î i a telefo a Pa dele a să
schimbe programul.
Tot așteptâ d, a ador it î fotoliu. M-a deșteptat Valeria, s uturâ du-și
iguros șoșo ii î fața ușii. Câ d i-a spus ă e a u u a A.D.P., a î pietrit î
mijlocul camerei, apoi m-a î lă țuit și, trăgâ du- ă ușor după ea, a î eput să
da seze, fredo â d, dar di e î e ai sti s, pe tru ă u-ți putea stăpâ i
la ri ile. Voia să telefo eze i ediat a asă, să a u țe area este, dar a
păstrat-o lâ gă i e.
- E ide t, toate u uriile se plătes . Pa dele -a i plorat să iu âi e la
Si iu. Are eapărat e oie de i e...
Și, pe tru ă ă pri ea surpri să, a și u -ar fi î țeles, a adăugat repede.
- E vorba de 24, cel mult de 36 de ore. Ne întoarcem amândoi, cel mai târziu, a
doua zi de Cră iu .
- Dar e imposibil ! m-a întrebat Valeria înseninându-se. Nu ai plea ă i i u
a io spre ordul Tra sil a iei. A as ultat și la Radio.
- Așa i-a spus și ie la Age ție. Dar da ă A.D.P. u- i telefo ează, eu, î
ori e az, âi e di i eața...

18

De fapt n-a știut ă a io ul ostru a putea ateriza la Si iu de ât î ulti ul

o e t, â d, după e așteptase aproape două easuri, era gata să re u ț.
Din fericire, apropiindu- e de Si iu, peisajul de e ise feeri . Nu ăzuse
i iodată a eastă parte a țării î gropată î zăpadă. Cerul se li pezise pe
eașteptate, și e or ea a u o lu i ă rudă, polară. Curâ d a io ul își opri
otoarele și, o orâ d, au î eput să se disti gă tot ai lar alea ferată și asele
de țară. Apoi a zărit orașul, a trecut lin pe deasupra unui cartier de curând
o struit, și puți e i ute î ur ă a aterizat.
A.D.P. ă aștepta zâ i d, alături de Serdaru și Tudorel. M-a î rățișat, i s-
a părut, u o eo iș uită e oție. Apoi, i-a strâns îndelung mâna.
- Îți ulțu es , i-a șoptit. Știu ă ai fă ut u sa rifi iu...
Nu știa e să red. Arăta par ă și ai tâ ăr de ât toa a tre ută, și u toate
a estea își as u dea u greu er ozitatea. Părea eli iștit, preo upat.
- Maestrul e obosit, spuse Serdaru a și u i-ar fi citit gândul. A dormit doar
âte a easuri. A ră as azi- oapte pâ ă la , , a să adă sfârșitul, deși oi toți,
și ai ales Iero i , a tot î er at...
- Să lăsă astea, îl î trerupse A.D.P., iz uti d totuși să zâ eas ă. A e
atâtea altele de vorbit...
Apoi, întorcându-se ătre i e și luâ du- i rațul, a o ti uat.
- Nu te î tre i i despre I dia. O să dis ută asta ai târziu. Să-ți spu î să
de pe a u progra ul: deju ă la Majesti , a, rezer at o asă; apoi, u o
a io etă ilitară – de fapt, e un fel de jeep – la Căli a. Su t ai puți de
kilo etri, dar șoseaua e pe alo uri î zăpezită. Cu ași a, ar fi fost ris a t. Lo ui
într-u fost pa ilio de â ătoare, tra sfor at î Casă de odih ă, destul de
conforta il și, deși a fost de două ori restaurat, e î ă destul de pitores . Iar de
a olo î ai te, o ti uă pri i du- ă și zâ i d e ig ati , de a olo î ai te u ai
pute o ta de ât pe să ii...
- Dar i i u ă î hipuiți e fel de să ii, adăugă Serdaru. Ca din alte vremuri.
Nu se ai ăd de ât î fil e de epo ă...
- Dar sunt mai frumoase decât cele din Anna Karenina, filmul de anul trecut,
spuse Tudorel.
- Poate ă o să fa e și oi u fil , adăugă A.D.P. Să ede ...
- Nu tre uia să-i spu eți, șopti Serdaru oare u deza ăgit. Voia să-i facem
o surpriză...
Pa dele î toarse apul spre el, apoi ridi ă di u eri.
- Va fi sufi ie t să adă să iile, aii și aparatura di sufragerie a să î țeleagă
despre ce este vorba...
Nu știu da ă aș fi ghi it atât de repede. Nu a ea u să știu ă jeepul are e
adusese la Casa de odih ă, a și aii, fără pere he de fru oși, pe are îi s oteau
di grajd hiar î o e tul sosirii oastre, aparți eau Corpului de Ar ată di
Sibiu. De asemenea, u a ea u să știu ă să iile pe are le-a zărit î urte
fuseseră o struite î toa a a eea, după odelul să iilor astela ilor u guri de
pe la , păstrate la Muzeul de Et ografie. Nu -au mirat costumele atât de
pitorești ale ti erilor pe are i-a î tâl it î sală și pe oridor; aș fi rezut ă se
pregătes , sau se î tor , de la repetiție. Dar red ă aș fi î eput să ă uies ă
a u ite s e e or fi fil ate, dâ d u o hii de proie toarele di sufragerie și de
estrada î altă, pe rotile, de pe oridor.

Î dată e-a ră as si guri î odaia e i-o alesese, alături de a era lui,

A.D.P. s-a așezat pe argi ea patului și i-a fă ut se să-mi apropii scaunul.
- A atâtea lu ruri să-ți spu , șopti, î ât u știu de u de să î ep. A să
î ep, totuși, u eea e i se pare ai puți i porta t.
Ascultându-l, ă î tre a e i se părea „ ai puți i porta t”. Mie i se pare
destul de gra . Era or a de lupta surdă pe tru putere î tre Nu ărul Trei și
Nu ărul Doi. Te siu ea dura ai de ult, dar î ulti ele săptă â i a e i ța să
e plodeze. E ide t, adăugă A.D.P., asta o pli ă situația lui Iero i . Oa e ii
Nu ărului Trei su t u o hii pe el, gata să profite de pri a greșeală pe are o a
fa e. Foarte pro a il, ulți di tre teh i ie i și operatori sunt informatorii
Nu ărului Trei. U ii di ei – e ide t, fără să-și dea sea a – s-au trădat hiar î
di i eața â d l-au ăzut pe Iero i î redi țâ du-și astoa ele u ui figura t și
urcându-se pe estradă a să regleze proie torul.
- Da, reluă A.D.P., așa a spus toți. Dar ezi, i de area a easta atât de
isterioasă a a ut lo î tr-u o e t puți priel i pe tru oi toți, și î pri ul
râ d pe tru Iero i . Cu îți spu ea , âți a e a i i și operatori s-au trădat pe
loc: s-au gră it să telefo eze estea la Bu urești. Ni i lui Iero i , i i Nu ărului
Doi u le o e ea să se or eas ă despre a est „ ira ol” hiar a u ... Dar, î
sfârșit, u îți spu ea , asta e ai puți i porta t.
Mai gra i se părea i triga urzită î potri a lui, și are ar fi putut duce la
întârzierea volumului de Teatru. Intriga aceasta n-a ea legătură dire tă u
te siu ea î tre Nu ărul Trei și Nu ărul Doi, dar, fără î doială, u ii di olegii lui,
geloși și i idioși, su t gata să profite de o ju tură. A î țeles ă se gâ dea
ai ales la Paras hi Si io es u, pe are i ti itatea lui A.D.P. u fa ilia Nu ărul
Doi nu-l lăsa să doar ă. De a eea și-a luat ăsurile de pre auție e esare: a
fotografiat în zece exemplare volumul de Teatru, și le-a pus la adăpost, î lo uri
diferite, și hiar î ai ulte țări, a pre izat su li ii d u i tele. Voia to ai să-
l î trerup, să-i spu , ă, poate, situația u e hiar atât de riti ă pe ât și-o
închipuia el, când s-a ridicat repede, s-a î dreptat spre ușă și a des his-o brusc.
Văzâ d ă u era i e i pe oridor a oftat ușurat zâ i d.
- După u ezi, reluă u u alt to , s-ar zi e ă î ep să al pe ur ele
E ateri ei. Dar, ai i, și î a est o e t, tre uie să fi u o hii î patru. Î afară
de oi, ei are e u oaște , ori i e altul poate a ufla u age t...
- Îmi pare rău, a î eput, oare u la î tâ plare, ăzâ d ă tă erea se
prelu gește. Eu, di potri ă, redea ă...
- Euse ie ! e la ă î trerupâ du- ă, tot e ți-a spus pâ ă a u o fir ă e
ă uise ai de ult, de el puți două săptă â i. Ade ărul este ă mi-e f i ă!
Nu î drăz es să-ți ărturises e trebuie să-ți ărturises , și atu i, a să a â
a eastă o fesiu e pe i ilă, îți tot or es , â d de u a, â d de alta. Tot e ți-
a spus despre Nu ărul Trei, a și despre i trigile lui Paras hi , e ade ărat. Nu
am inventat nimic. Dar, repet, toate astea n-au prea are i porta ță. Si gurul
lu ru i porta t este des operirea pe are a fă ut-o de urâ d, și pe are nu
î d ăz es să ți-o destăi ui...
Îl as ulta tul urat. Pa dele fă u âți a pași pri odaie, apoi se așeză di ou
pe marginea patului.
- Ți-ai dat, desigur, sea a, î epu rus , ă spe ta olul orga izat de Iero i
ur ărește, î pri ul râ d, o pletarea pro esului de a a eză î eput astă-
ară. Dar eea e u ai eu știu, este ă a eastă a a eză a î heiat-o mai de
mult. Mi-am adus aminte de tot ce s-a î tâ plat î oaptea de Cră iu ,a
iz utit să- i a i tes de fie are a ă u t. Nu degea a a luat parte u atâta
ela la toate repetițiile lui Iero i ... I util să ți le rezu , ă i u toate
a ă u tele su t i teresa te. Destul să-ți spu ă, la î eput, a să fiu foarte
si er, și poate hiar ulgar, la î eput a rezut ă, î oaptea a eea a ăut
prea ult, eu are u era o iș uit u al ooluri tari, și -a ul at u a trița
care ju a rolul Euridi ei. Și, î i spu ea , foarte pro a il ă a doua zi i-a fost
ruși e – u pe tru ă ă ul ase u ea, i pe tru ă fusese eat, și pro a il
ă purtase a o rută – mi-a fost, de i, ruși e și a e itat s-o mai întâlnesc, a
doua zi și a treia zi. Î i ai spu ea ă purtarea ea fusese desigur atât de
odioasă î ât, fără să- i dau sea a, a oit, și a reușit, să uit tot de la î eput
și pâ ă la ple area la Bu urești. Bă uia ă, psihologi , pro esul u părea prea
erosi il, dar, î sfârșit, eu ă prefă ea o i s ă așa se î tâ plase...
Se ridi ă și î epu să se pli e, î ur at; par ă u ai știa e să fa ă u
mâinile.
- Ade ărul este u totul altul. Î oaptea a eea u fusese eat, și ă
purtasem cât se poate de curtenitor. Pe s urs, a fost o foarte si eră, și hiar
ro a ti ă, oapte de dragoste, de are ar fi tre uit să-mi amintesc întotdeauna
u î â tare și ela olie. Ar fi trebuit, și desigur ă așa s-ar fi î tâ plat, da ă u
intervenea altceva, u episod surpri zător de i solit. Și a est alt e a a pro o at
amnezia...
Se opri rus î fața ea și ă pri i urios, a și â d atu i -ar fi ăzut
pe tru î tâia oară.
- Dar, a reluat după o pauză, u să-ți or es despre auza a eziei ele
fără să ris a du eata, sau oricare altul care m-ar as ulta, să readă ă i-am
pierdut i țile ? Apare t, lu rurile par or ale. La u o e t dat, Euridi e i-a
propus să luă o sa ie și să erge la o priete ă, are lo uia î asa u ui
pădurar, la reo i i, șase kilo etri de Si iu. E ide t, a a eptat pe lo , și
Euridi e a î eput să râdă, a adăugat ă fusese atât de sigură ă oi a epta, î ât
i-a spus priete ei să e aștepte la asă... I util să îți des riu dru ul pâ ă î
pădure, strâ și u ul lâ gă altul, si ți du- ă deja î drăgostit. A fost a â doi
surpri și și â d, i trâ d î asa pădurarului, a găsit toate lu i ile apri se și
asa pregătită, dar i i ur ă de priete ă. Ne-a li iștit iti d iletul pe are i-l
lăsase. Doar a este râ duri e ig ati e: „Da ă ai așteptați pe i e a, ă asigur
ă u ă așteptați pe i e.” Câte a i ute după e-am citit biletul, am uitat de
tot. Era doar oi doi si guri, șa pa ia era frapată și i a părea e ele tă. Ți-am
spus e a ur at... Dar u să-ți spu restul ?
Se opri în fața ea și- i ăută pri irile.
- Ți totuși, t e uie să-ți spu , șopti. Târziu, ătre di i eață, -a deșteptat
deodată setea. Nu red ă a ai u os ut de atu i o ase e ea sete: par ă aș fi
î ghițit jărate . A o orât di pat și -a î dreptat ătre u ătărie. A găsit
a a u apă, și a dus-o dire t la gură, a î eput să eau a u a i al. Câte a
lipe u si țea i i , par ă aș fi î ghițit aer, și so oros u era , -a
cuprins groaza. Nu cumva n-a să- i pot potoli i iodată setea ? A o ti uat să
eau, di e î e ai speriat, și atu i a zărit la fereastră, aproape lipi du-și
o razul de gea a să ă poată edea ai i e, a zărit o fată tâ ără, lo dă, u
părul despletit pe u eri. Câ d și-a dat sea a ă o pri ea , a zâ it și i-a fă ut
semn, ducându-și degetul la gură, să u spu i i . Apoi, î lipa ur ătoare, a
dispărut...
A î eput di ou să se pli e, de la u apăt la altul al odăii.
- E urios ă u i-a fost fri ă. Dar î tor â du- ă î dor itor, a dat u o hii
de Euridi e. Se deșteptase și apri sese la ter a de uzu ar, pe are o lăsase pe
ăsuță, alături de pat. A si țit ă ă ia u frig, dar, urios, î lo să i tru
repede în pat, mi-a î ră at palto ul u î țeleg u de-l lăsase a olo, pe u
scaun).
- Cu arată priete a ta ? a î tre at-o.
Euridice m-a privit zâmbind, dar, mi s-a părut, u are tristețe.
- Dar de e ă î tre i ?
Pe tru ă a ăzut adi eaori, la fereastra u ătăriei, o fată tâ ără, și ă
î tre da ă u u a i s-a î tâ plat reo e oro ire. Da ă u u a...
Euridi e a î eput să râdă.
- Ca să-ți spu ade ărul, află ă u e istă i i o priete ă. Eu am aranjat, în
are tai ă, a eastă surpriză. A fost ai i azi după-a iază și a pregătit asa, a
s ris iletul, a apri s lu i ile. Dar de e ă pri ești așa ?, î tre ă tur urâ du-
se.
Nu știa e-aș fi putut răspu de. Mi se părea ă isez, dar u iz utea să
î țeleg â d î epuse isul.
- Ți s-a părut ă sea ă ă u i e ? o ti uă î șoaptă. A ea, a i e, părul
lo d, despletit ? Și și-a pus degetul la gură, ți-a fă ut se să păstrezi se retul
?...
Di a ea lipă u ai i-adu i i a i te. Nu știu u a aju s la hotel...
Atunci am auzit glasul Niculinei.
 - Iertați- ă ă, fără să reau, a as ultat la ușă, dar a fă ut de pază a să u
asculte altcineva...
Apoi s-a apropiat repede de Pa dele și i-a luat mâna.
- Iartă- ă, mon pére, ă î drăz es să te o trazi . Dar, la un moment dat,
poate de â d ai î eput să ei di a ă și u si țeai gustul apei, di a el
o e t u ai poate fi or a de a a eză, i de o plăs uire a i agi ație
dumitale.
- De e spui asta ? î tre ă A.D.P., sti gherit.
- Pe tru ă î i i u az o a ezie atât de totală u putea fi pro o ată pri tr-
u șo de o ase e ea atură. Da ă ar fi fost așa, -ai fi putut uita a eastă s e ă,
ori cât te-ai fi silit. Î tâ plări de felul a esta – halu i ații, sau fe o e e
parapsihologice, sau ce-or fi – sunt destul de curente. Poate ai citit mai mult,
u de a, po estea adi eaori și te-ai o i s ă ți s-a întâmplat dumitale...
- Și, totuși, ă repet la a â doi, așa s-a întâmplat. Și de a eea i-e fri ă. Nu
mi-e ruși e s-o spun: mi-e f i ă!
- Ai toată dreptatea să-ți fie fri ă, o ti uă zâ i d Ni uli a. Asta fa e parte
di î suși pro esul a a ezei. Nu ai ă fri a de are or ești u se datorește
scenei pe care ai evocat-o adi eaori: figura pe are ai zărit-o la fereastra
u ătăriei și pe are, âte a i ute î ur ă, ai re u os ut-o ca fiind chiar
Euridi e. S e ariul a esta este o ulti ă î er are pe are o fa i, e ide t, u
du eata, i alt i e a, ult ai profu d, apti î i o știe tul du itale, o
ulti ă î er are de a nu-ți evela adevă ul. Dar ai uitat tot, da ă, ai ales, ai
re u țat de atu i la teatru, este pe tru ă, î o e tul â d erai torturat de
sete și ai î eput să ei di a ă, fă ă a totuși să si ți ă-ți potolește setea, în
a el o e t... Vladi ir ! strigă fără să-și despri dă pri irile di o hii lui Pa dele,
ră âi la ușăr, a să fi siguri ă u e as ultă i e i... Î a el o e t, de i,
reluă, ai a ut o re elație utre urătoare, de are ți-a fost atât de fri ă î ât, fără
nici un efort din partea dumitale, ai uitat-o.
- Ce fel de re elație ? î tre ă A.D.P.
- O să află urâ d de tot. Dar știu de pe a u ă e or a de alt e a, de e a
e tre de i porta t pe tru oi toți. De a eea e atât de pasio at Iero i . Ce ți s-
a re elat, adi ă: e ade ăr si plu și totuși teri il de aflat, â d ai si țit ă s-ar
putea să u-ți potolești i iodată setea, î ât să reziste la toate î er ările oastre
de a a eză ?
- Poate, pur și si plu, or i A.D.P. pro u țâ d rar u i tele, ă da ă oi
continua s-o ăd pe Euridi e și, de i, da ă ă oi dedi a teatrului, oi uri
curând...
Ni uli a zâ i, și par ă fața i se lu i ă de o se retă u urie.
- Fără î doială ă e or a și de oarte. Dar e fel de oarte ? Nu u a di
orțile oastre de toate zilele, pe are le a eptă or ește, fără să e dă
sea a e fa e . Tre uie să fie e a ult ai si plu și ai profu d: e a are,
da ă l-ai fi a eptat, ți-ar fi s hi at radi al iața.
- Î ori e az, spuse Pa dele, știu a u ât i-a fost de fri ă atu i, î , și,
ă repet, î i este di ou fri ă...
- Și ie i-e fri ă, șopti Ni uli a ăutâ du-i privirile. Cui nu i-a fost fri ă î
pragul â tuirii ? Și lui Isus i-a fost fri ă...

19

Cred ă î lipa â d -a trezit și-mi priveam mirat degetele bandajate, am

recunoscut vocea lui Albini.
- Nu te speria ! î i spuse. Ni i degetele, i i tălpile u su t degerate.
Pro a il ă l-a impresionat spaima pe care mi-a citit-o î o hi, și s-a gră it să
ă li ișteas ă și să ă lă ureas ă î a elași ti p.
- Opt, ouă easuri, pe ju ătate î gropat î zăpadă, âte u se pot
î tâ pla?... Noro ă u se lăsase î ă gerul. Dar, î ori e az, do torii spu ă, u
eas, două ai ult, degerăturile ar fi fost atât de gra e î ât ar fi tre uit să ă
amputeze ambele picioare...
Mi-a adus a i te rus de Valeria și l-am întrebat.
- Î e zi su te astăzi ?
Al i i ă pri i, i s-a părut, lâ d, aproape u ilă.
- de e rie, dar ar fi ai ore t să spu de e rie, pe tru ă ai su t
2 de i ute pâ ă la iezul opții.
- Tre uie să telefo ez eapărat la Bu urești, să or es u Valeria !...
 - A a ut oi grijă de asta, spuse zâ i d Al i i. A i for at-o personal pe
do ișoara Valeria Nistor de tot e s-a întâmplat.
- Dar ce s-a întâmplat ? l-am întrebat speriat.
- Asta oia și eu să ă î tre ... Dar u a u . Poate âi e-di i eață...
- Do ișoara Nistor oia u ori e hip să i ă la Si iu. A asigurat-o ă u e
e oie, î două, trei zile – el puți așa spun doctorii – ă puteți î toar e a asă...
- La de e rie, tre uia să e u u e Maestrul...
Și, a i ti du- i deodată u se despărțise de i e, a strigat.
- Dar Maestrul ? Ce s-a întâmplat cu Maestrul ?
Al i i ă pri ea ușor î ru tat, er etător, a â â du-și par ă oit răspu sul.
- Noi e fă use iluzii, a î eput târziu. Noi redea ă dumneata ai să e spui
ce s-a întâmplat cu Maestrul Pandele...
Încremenisem, privind când spre el, când spre infirmiera care tocmai intrase.
Așa u se apropia zâ i d de i e, u u pahar u apă î â ă, i s-a părut
ă-i re u os hipul, și a î his o hii. Dar a tre uit să-i des hid, a să pot ea
âte a î ghițituri. Mi-a dat i ediat sea a ă u era apă; a ea u gust săl iu. Și
u toate a estea, a ăut a ele âte a î ghițituri u o eî țeleasă u urie.
- Ați fost găsit, î di i eața de de e rie, la reo ze e kilo etri de Casa de
odih ă, o ti uă Al i i. Ați fost găsit așezat pe o uturugă, î zăpadă, î hai ă și
u apul gol. Alături, la âți a etri, au găsit palto ul, ă iula și o pere he de
iz e î lă ite. Ni e i -a î țeles, și u î țelege i i a u , de e -ați
î ră at palto ul, de e -ați tras ă iula pâ ă peste ure hi – așa u o a eați
când v-ați suit î sa ie... S-a rezut la î eput... știți, se apropiau Săr ătorile și s-a
rezut ă ați ăut prea ult î oaptea a eea. Dar la a alize u s-a găsit i i ur ă
de al ool. U ii au rezut ă poate ați fost drogat. Dar și de data asta a alizele au
fost negative.
M-a si țit deodată lăguit de puteri.
- Dar Maestrul ? a î tre at di ou, u u are efort. Și Ni uli a ? Și Serdaru
?... Sper ă u li s-a întâmplat nimic...
- Așa speră și oi. Dar deo a dată u ști i i . Speră să e lă uriți
du ea oastră...
 Apoi s-a apropiat rus de i fir ieră și a î tre at-o e a, î șoaptă. Tâ ăra a
lăti at di ap, zâ i d. Poate a spus și ea e a, tot î șoaptă, dar î lipa a eea
a î his pleoapele. Cred ă a ador it i ediat.

Pe tru ă î epuse să-i vorbesc despre episodul care trebuia filmat în

noaptea aceea, Albini m-a î trerupt, u lâ dețe dar destul de fer .
- O să re e i ai târziu asupra a estui episod. Deo a dată, dispu e de
sufi ie te ărturii despre tot ce s-a î tâ plat la de e rie, de di i eață și
pâ ă la , oaptea. Ne i teresează să ști e s-a întâmplat după 11,30, când
sa ia î are te găseai du eata, Maestrul Pa dele, Ni uli a și Serdaru, și are se
afla în fruntea coloanei, sania aceasta s-a fă ut e ăzută...
- Nu ne-am dat seama când ne-a dista țat de eilalți, a reluat po estirea.
La u o e t dat, î apropierea pădurii, aii s-au speriat, și au î eput să fugă
e u ește. Serdaru a î er at di răsputeri să-i înfrâneze, strâ gâ d hățurile și
lăsâ du-se ât putea ai ult pe spate. Dar, urâ d, a re u țat... Ne-a orbit
deodată i soarea, deasă și grea, și aii au î eput să-și î eti eas ă galopul. De-
a ia după âte a i ute, â d i s-a părut ă se potolise i soarea, a î țeles ă
i trase î pădure.
Al i i ă as ulta ate t, ușor î ru tat și fără î doială o ile oastre erau
î registrate, pe tru ă or ea foarte puți și, i-a dat sea a, â tări du-și u
grijă u i tele.
- Î ai ta pe o alee largă și i e î grijită, a o ti uat, și pe ai i, î pădure,
zăpada părea ai puți adâ ă.
- Fiți, ă rog, ât se poate de pre is, ă î trerupse Al i i. Despre e pădure e
vorba ?
- Nu o u os , și i i u-i știu u ele. Dar era o pădure destul de î ti să, ine
î grijită, u ar ori î alți și ătrâ i...
Al i i ă pri i lu g, par ă ar fi rut să- i pu ă o î tre are, dar se hotărî rus
și- i fă u se .
- Co ti uați, ă rog !
 I-am povestit tot ce- i adu ea a i te, u ât ai ulte a ă u te. N-aș fi
oit să-i spu la e ă gâ dea â d e-a apropiat de asa pădurarului, dar -
a lăsat a tre at și i-a ărturisit tot.
- Nu ai e ult, spusese Pa dele. Re u os dru ul !... Tresărise auzi du-l;
a ea o o e sugru ată.
- Î ă o sută, două de etri, pâ ă la a a ă, adăugase.
- Deci, asta era ! mi-a spus e oțio at, â d a zărit de departe ferestrele
lu i ate. Casa pădurarului u de îl adusese Euridi e... Dar a u , ce-o să spu e
da ă pădurarul, sau i e o fi lo ui d a olo, e a î tre a ?... Să spu e ă e-am
rătă it î pădure ?
- Fiți, ă rog ai e pli iți, ă î trerupsese Al i i. Ci e a spus asta ?
Am ridicat încurcat din umeri.
- N-a spus-o i e i. Eu ă gâ dea , ă î tre a : de data aceasta, dând cu
ochii de cei care locuiesc acum î a a a pădurarului, e-o să spu e ? Cu o să
justifi ă izita oastră, iște e u os uți, la iezul opții, fără să e fi a u țat
sosirea ?... Î i tot pu ea a eastă î tre are â d, după e-a ătut de ai
multe ori î poartă, și di e î e ai puter i , a des his-o rus și a i trat...
Și, e ide t, a ră as toți surpri și: asa era pregătită, lu â ările ardeau, pe u
s au a zărit u are as de argi t pli u gheață și două sti le de șa pa ie...
Dar nu era nimeni. Am trecut dintr-o a eră î alta – era salon, o sufragerie,
odaia de ul are, u ătăria și aia – a ătut di pal e. Ni e i ! Și atu i l-am
auzit pe Pandele:
- A u știu e s-a î tâ plat, a șoptit. N-a fost hipul fetei. Era î legătură cu
apa pe are o ea . Î ti p e ea di a ă, -a uitat pe fereastră și am
văzut. A u știu e a văzut !
Al i i ridi ă di ou rațul, î trerupâ du- ă.
- Fiți, ă rog, ât se poate de pre is. Toate a estea le-a spus Pandele. Dar ce-a
ăzut ? Nu v-a spus ce-a ăzut ?
- Nu. N-a spus. S-a î tors spre Ni uli a și Serdaru și le-a fă ut se .
- Ve iți u i e, u e departe ! Dar deși Al i i ă pri ea adâ î o hi, par ă
ar fi î er at să ă hip otizeze, u i-a spus ă a auzit-o pe Ni uli a șopti du-i
lui Serdaru:
- Este, deci, așa u ă uia oi !...
 - Euse iu, a adăugat Maestrul î tor â du-se ătre i e, du eata e aștepți
aici. Nu întârziem mai mult de cinci, zece minute... I-a ăzut u s-au suit în
sa ie și l-am auzit pe Serdaru îndemnându-și fluierâ d aii, dar, urios, âte a
lipe î ur ă -a ai auzit zurgălăi. Mi-era ald, și i-a s os palto ul și
cizmele. Nu m-a uitat la eas, dar u red ă tre use ai ult de i i, șase
i ute. Totuși, si țea u î ep să- i pierd ră darea. Și deodată i s-a fă ut
sete. A i trat î u ătărie și a găsit a a u apă, a a a eea de are or ise
Maestrul; a ăutat u pahar și a ăut... Apoi -a î tors î salo și -am
așezat î fotoliu. Î i părea rău, a u , ă u stăruise să ă ia u ei î sa ie... Nu
știu ât a ră as a olo, î fotoliu, așteptâ d. Pro a il ă, foarte urâ d, a
adormit.
Văzâ d ă Al i i ta e, oare u a se t, a adăugat, u o o e ti idă,
rugătoare.
- A u , poate o să- i spu eți și ie e s-a întâmplat cu Maestrul Pandele.
Al i i ridi ă pli tisit di u eri.
- V-a repetat de âte a ori, și azi- oapte, și astăzi, ă, foarte si er, u ști
nimic precis.
- Dar, atunci, e edeți ă i s-a putut întâmpla ? Vreun accident ?
Albini m-a pri it di ou adâ î o hi, apoi a î er at să zâ eas ă.
- Ce red eu ă s-a întâmplat n-are, deo a dată, i i o i porta ță. O să
or i de asta ai târziu. Deo a dată, să re e i la depoziția du ea oastră –
evident, nu este propriu-zis o depoziție, asta a e i ai târziu... – dar, î sfârșit,
la po estirea du ea oastră.
Își s oase ta a hera, o răsu i de âte a ori î tre degete, apoi o puse la lo î
buzunar.
- Nu știu e să red, reluă u u to s hi at, aproape dur. Nu î i i e să red
ă ați i e tat ad hoc po estirea asta a să as u deți ade ărul; oricare ar fi el, a
propu țat rar u i tele, a să î țeleg ă le su li iază.
Si țea ă roșise și era gata să protestez, dar -a oprit, î ălțâ d se er
rațul.
- Am spus: nu- i vi e să ed ă î er ați să e pă ăliți. Î a est az, ați fi
i e tat o po este ai puți ai ă. Ați fi i e tat o serie de î tâ plări are, el
puți î parte, ar fi putut părea erosi ile. Dar po estea pe are ați ti luit-o...
 - Nu î țeleg e reți să spu eți, a șoptit sugru at de e oție.
- Să î epe u e e ai i porta t... Cu os foarte i e regiu ea, ă i i-am
fă ut studiile ai i, la Si iu, după e a uarea U i ersității de la Cluj, î toa a .
A stră ătut ți utul a esta de la u apăt la altul, și de ai ulte ori. Vă asigur ă
i ăie i î apropierea Casei de odih ă, i i la i i, i i la ze e, i i la douăze i sau
treize i de kilo etri u e istă reo pădure, ât de ât o para ilă u a eea pe
are ați des ris-o adi eaori. Nu su t de ât âte a lu i, și si gurii ar ori e a ai
ătrâ i su t ei are străjuies șoselele.
Îl ascultam speriat – și totuși eî rezător. A ea i presia ă se pregătește
să- i î ti dă o ursă.
- Nu cunosc împrejurimile Sibiului, i-a spus. Dar el ai u lu ru ar fi să
luă o sa ie, a a eea î are a fost oi, și să ergeți u i e. Cred ă pot
re u oaște destul de ușor lo ul u de s-au speriat aii și s-au îndreptat spre
pădure.
Al i i ă pri i di ou, s rutător, aproape u se eritate. Par ă î epea să-mi
ad ire, și totuși îl irita, sigura ța u are or ea , î ele di ur ă figura i se
lu i ă de u zâ et urios, iro i .
- Nu e e oie să erge hiar a u . Su teți î ă o osit. Nu uitați ă ați ză ut
i o știe t, și u fe ră are, aproape trei zile... Dar da ă e or a de o pădure
ătrâ ă și fru oasă, așa u ați des ris-o, și o asă are, o forta ilă, de
pădurar, a să ă arăt fotografiile, după-a iază. Pro a il ă su t reproduse î
vreun album mai vechi, al Sibiului...
- Așadar, e istă ! a e la at. Și pădurea, și asa. Da ă o să- i arătați
fotografiile, î sea ă ă -a i e tat i i , ă -a spus ade ărul...
Al i i părea ă se a uză, dar își as u dea greu e asperarea.
- E ade ărat, spuse. N-ați i e tat, ați repetat doar eea e i s-a spus ă
t e uie să spu eți. Pe tru ă fotografiile au să ă arate pădurea, așa u exista ea
pâ ă î 1941. Î toa a , su regi ul A to es u, Pădurea Alu arului – care
aparți ea satului – a fost tăiată la ererea Statului Major. Era ai i la Si iu, â d a
fost tăiată. Și deși oi toți, stude ții, era i dig ați, u putea spu e i i ,
pe tru ă, aflase , pădurea fusese tăiată pe tru e oile Ar atei. N-a știut
i iodată are erau a este e oi. Cir ula pe atu i, o glu ă si istră; se spu ea ă
Statul Major a ea e oie de oș iuge, a să adu ă î țară trupurile elor are
mureau în Rusia...
Îl pri ea uluit, și si țea di ou u î i dogores o rajii.
- Voiți, de i să spu eți... a î eput.
- După ârsta pe are o a eți, o ti uă Al i i a și u u -ar fi auzit, nu cred
ă ați apu at să edeți Pădurea Alu arului. Pro a il ă știați de ea de la Maestrul
Pa dele... Dar pe oi e i teresează să află de ce v-a erut Pa dele să po estiți
o î tâ plare e erosi ilă, â d ar fi putut i e ta altceva, mai plauzibil...
- Dar, în fond, ce s-a întâmplat cu Maestrul ? am întrebat din nou, brusc,
e oțio at.
Ca să-și as u dă e asperarea, Al i i s oase di ou ta a hera și î epu să o
î ârteas ă î tre degete.
- Da ă e-ați spu e ade ărul, e-ați ușura ult a heta. A ști î e dire ție
să e o e tră er etările... Și poate îl găsi î iață și îl pute sal a...
Îl as ultase a î is, par ă -aș fi iz utit să î țeleg se sul a u itor u i te.
- Dar de e spu eți ă l-ați ai putea găsi î iață ? Ce s-a întâmplat ?
- Nu ști e s-a î tâ plat, și po estea du itale u e ajută î i i u fel să
află ce s-a putut întâmpla. Fapt este ă Maestrul Pa dele, Ni uli a și Serdaru au
dispărut...
S-a oprit rus , și a tă ut ât a ti p, pri i du- ă î o hi.
- Adi ă ? a șoptit târziu.
- Din noaptea aceea nu i-a ai ăzut i e i. Nu ști e s-a întâmplat cu ei...

20

Evident, plecase atât de brusc, salutându- ă ag u â a, a să ă pu ă la

î er are. Știa ă -a să- i găses li iștea pâ ă e u oi afla ai ult. De
aceea n-a mai venit î a ea după-a iază, așa u ă a u țase, a să-mi arate
al u ul. Și, pro a il, tot el, Al i i, eruse să u i se ai dea al a te, i i
somnifere. De fapt, infirmiera n-a ai i trat de ât a să- i adu ă deju ul și asa
de seară.
Di i eața, do torul î i s osese a dajele, a să- i e a i eze degetele, și se
arătase ulțu it. Î i spusese, totuși, ă i le a a daja di ou, pe seară, a să
 ă î piedi e să ă s arpi . Că i seara, și ai ales î ti pul opții, â ări ile
deveneau insuportabile. Dar în a ea seară do torul -a ai e it, și a petre ut o
oapte pe i ilă, ți â du- ă ât putea ai ult âi ile su per ă, a să u ă
s arpi . Și așa u î i fusese fri ă, -a putut ador i de ât foarte târziu, ătre
di i eață.
I trâ d, Al i i și-a dat sea a de s hi are î i s ărpi ase degetele pâ ă la
sânge), dar nu m-a î tre at i i știa, desigur, ă do torul î ă u e ise să ă
adă, i i i fir iera . S-a apropiat de pat și i-a întins albumul.
- Așa arată pădurea du itale pri -34: O re u oști u a ?
Nu știa e-aș putea răspu de. Era, î tr-ade ăr, o pădure u ar ori î alți și
ătrâ i, dar fusese fotografiată î ti pul erii și u- i putea da sea a da ă era
a eeași. Văzâ d ă u spu i i , Al i i î toarse pagi a și- i arătă asa
pădurarului. A si țit u i se a elerează ătăile i i ii, deși la pri a edere
n-aș fi putut spu e ă o re u os use . Dar, pri i d-o mai atent, am remarcat
feli arul de lâ gă poartă și i s-a părut ă re u os și u a di ferestre.
- Nu pot jura, a î eput, pe tru ă oi e ise u sa ia, și fotografia a fost
luată ara sau toa a. Dar red, totuși, ă re u os feli arul și fereastra asta, și i
le-a arătat.
Al i i î hise distrat al u ul, și-l așeză pe ăsuță de lâ gă pat. Dâ d u o hii
de titlu – Bu ovi a pito eas ă – a si țit ă roșes .
- Dar asta nu e... am început.
- E ide t, u e pădurea de are -a vorbit Maestrul Pandele. V-a arătat alte
fotografii, a să ă o i geți ât de ușor se pot o fu da pădurile și asele
pădurarilor.
- Dar eu v-am spus, l-a î trerupt, ă î afară de feli ar și, poate, u a di
ferestre...
- Si gurul a ă u t i teresa t, și e ig ati , a o ti uat Al i i, este faptul ă,
a olo u de ați fost găsit, î di i eața pe de e rie, așezat pe o uturugă, se
î ti dea, pâ ă la , Pădurea Alu arului.
Din nou mi s-a părut ă î er să ă trezes di tr-un vis pe care îl mai visasem
o dată, de urâ d. Al i i s oase di uzu ar u pli u fotografii, alese âte a și
i le arătă.
- Vedeți, o ti uă, ați fost găsit ai i, pe uturuga asta.
 Disti gea u greu, par ă aș fi a ut o hii î păie je iți, dar î â pia a eea
al ă a iz utit să ide tifi uturuga pe ju ătate î gropată î zăpadă.
- Și, ai i, spuse Al i i arătându- i se ele otate u er eală roșie, au fost
găsite iz ele, ă iula și palto ul. Dar fii d ă pe ai i s-a o struit șoseaua pe are
mi-o arătă și la reo ju ătate de kilo etru spre stâ ga s-a lădit a u âți a a i
u grup de lo ui țe pe tru u itori – datorită u ui lu rător de la Uzi a ele tri ă
ați fost des operit la ti p –, u pute fi siguri da ă lo ul u de ați fost găsit
orespu de î to ai spațiului o upat pe re uri de asa pădurarului.
- Poate a isat, a șoptit, eștii d e i-aș putea spu e alt e a. Poate ă tot
ce v-am povestit ieri-di i eața le-a trăit î is...
Al i i se așeză pe s au și își s oase gâ ditor ta a hera.
- Pe tru ă do torii -au asigurat ă su teți î afară de peri ol – â ări ile
su t i e ita ile, și or o ti ua; î er ați să u ă s ărpi ați prea ult – și pe tru
ă âi e ă reî toar eți la Bu urești, a să fă eți re elio ul î fa ilie, -- v-am
rezer at deja iletul de a io , și d-ra Nistor ă așteaptă la aeroport, pre iză
zâmbind – î i î gădui să apri d o țigară...
Și-o apri se fără gra ă, u are grijă, par ă ar fi î pli it u ritual.
- Poate ă a isat... repetai.
- E posi il. Dar asta u e pli ă restul. Și pe oi asta e i teresează; restul.
Adi ă e s-a întâmplat cu Maestrul Pandele și eilalți doi ? Se pot fa e ai ulte
ipoteze. U a di ele ar fi: au urit toți trei î tr-u a ide t. Dar pâ ă a u u s-a
găsit i i o ur ă. E ade ărat, î toată regiu ea, pâ ă la fro tieră, zăpada tre e de
o ju ătate de etru. Dar, totuși, e or a de trei corpuri...
- Și de o sa ie u patru ai, și o ara i ă î ău tru, a adăugat.
Al i i zâ i di ou, de data a easta oare u î silă.
- Sa ia, și aii, și ara i a, s-au găsit a doua zi, pe seară...
- Unde s-au găsit ? a î tre at î șoaptă e oțio at.
- E urios ă s-au găsit î grajdul Casei de odih ă; aii la lo urile lor, iar sa ia,
u ara i a î ău tru, a operită u foi de ort, su șopro . Dar i e i -a știut să
e spu ă u au aju s acolo, cine le-a adus.
A si țit di ou u i se ate i i a, di e î e ai repede. Mi se părea
ă ă sufo , și aș fi rut să respir ai adâ , dar u î drăz ea .
 - De i, a șoptit, trăies toți trei. S-au î tors u sa ia, și apoi au ple at î altă
parte.
- Asta ar fi e pli ația ea ai si plă și ai rațio ală. Mie, totuși, u- i i e să
red ă Maestrul -a a a do at, î argi ea șoselei, î zăpadă, așa u erați, î
hai ă și u apul gol...
- Da ă tot e -am povestit a fost ade ărat, a î eput, și -a fost un vis, nu
m-a lăsat î argi ea șoselei.
Al i i ridi ă di u eri și o ti uă, u a elași to se , detașat.
- De i, da ă presupu e ă -au urit pâ ă a doua zi, â d au adus î apoi
sania – deși i i asta u e sigur, pe tru ă ori i e alt i e a di ei de la Casa de
odih ă o putea adu e î apoi – u ști e s-a î tâ plat după a eea. Să
presupu e ă î tr-u fel sau altul au aflat ă ați fost tra sportat la spital și ă
erați î afară de peri ol. Ce-au putut face după a eea ?... Și de data a easta se pot
sugera mai multe ipoteze. Una din ele ar fi aceasta: s-au retras toți trei î tr-un
orășel de pro i ie, incognito, să-și petrea ă a a ța î li iște. Sau: tot i og ito,
au tre ut fro tiera, a să dea prilej la tot felul de lege de; ă i, re u os , este
ispititor să se spu ă despre i e a ă s-a fă ut e ăzut și a dispărut fără ur ă.
Da ă Ni uli a și Serdaru su t u ade ărat, așa u se spu e, ari prestidigitatori,
u este e lus ă și Maestrul Pa dele să se fi lăsat antrenat de joc...
De ât a ti p tre uia să fa u are efort a să-l ur ăres . Gâ dul î i alerga
î ai ulte părți deodată. Era sigur ă A.D.P. î i or ise â d a de o
ase e ea a e tură: să se as u dă, incognito, într-u sat, sau u oraș, sau o altă
țară – dar de ce ? De ce ?... M-a trezit ă Al i i ă pri ește urios, ă uitor.
- Mi-e tea ă ă -am obosit, spuse.
- Di potri ă ! Di potri ă ! a e la at.
Dar știa ă roșise , și si țea pri irile lui Al i i asupra ea, tot ai
apăsătoare.
- Da ă e-ați fi spus de la î eput ade ărul...
A î er at să protestez, dar Al i i a ridi at se er rațul.
- Da ă a ști de ce Maestrul Pandele v-a erut să repetați pâ ă la apăt
po estea u Pădurea Alu arului...
- Poate a isat, șoptii.
 - Și, o ti uă Al i i zâ i d iro i , -a sugerat a, î ele di ur ă, să spu eți
ă poate ați isat... Da ă a ști de e a ales a eastă poziție de apărare, a ști
u de să-l ăută .
Îl as ulta u greu ă i u ai putea suporta â ări ile și-mi ascunsesem
âi ile su per ă.
- În orice caz, spusese ridicându-se, da ă ipotezele pe are i le-am expus sunt
juste, într-o zi, două, î tr-o săptă â ă, două, Maestrul ă a da u semn de
iață... Dar u tre uie să e lude alte ipoteze; u ăoară, u a ide t, î are și-
au pierdut toți trei iața. Sau alt e a...
De-a ia după e a î his ușa î ur a lui i-am adus aminte. Nu A.D.P. îmi
or ise de a ea a e tură. Citise asta într-u a di piese, a treia sau și ai
pro a il a patra piesă. U ul di perso agii e o a e e plul lui Brâ uși: ât de
altul a de e it după e-a lăsat î ur ă opera lui di Bu urești, și apoi esteti a î
care crezuse cât timp lucrase la München, -- și a plecat, pe jos, la Paris. Dar nici
hiar Brâ uși u a î țeles pâ ă la apăt area des operire pe are o fă use .
Alt i teri, la u o e t dat ar fi tre uit să ple e și di Paris, și să lase î u ă
apodopera pe are o î pli ise. Să o lase î ur ă și să se despartă defi iti de ea;
să î eapă di ou de la începutul începutului.
Și atu i u alt perso agiu l-a î tre at: Adi ă, i-ai fi erut să u ai fie e era,
arele Brâ uși ?
- Nu, nu-i putea ere asta, a răspu s elălalt. Tot arele Brâ uși ar fi ră as,
și poate ar fi fost și ai are, pe tru ă ge iul lui ar fi reat alt e a. Dar i-aș fi
cerut, de-atu i î ai te, să trăias ă și să reeze incognito...

21

Câte a zile după î toar erea la Bu urești, a î eput să-mi dau seama cât de
gra e erau o se i țele. Î ă di seara sosirii, strâ gâ du- ă î rațe plâ gâ d,
Valeria î i spuse ă, deo a dată, u ta a fost a â ată sine die. Fa ilia a u țase
pretuti de i ă o fi u u ați de A.D.P. Și a u , ât ti p u se știa i i despre
el, nu ne putea ăsători. Iar da ă se a afla ă Pa dele u ai trăiește, a fi și
mai grav; i s-a spus ă u e istă se ai efast a a esta: să oară așul puți
î ai te de u tă... Nu a ea i i alt e a de fă ut de ât să așteptă . Așa u
a așteptat și pâ ă a u , adăugase Valeria.
A doua zi, îndreptându- ă spre Editură, a o ser at ă era ur ărit. A
î er at să-mi dau singur curaj, spunându- i ă, ea â d i i de as u s -am
de e să- i fie tea ă. La Editură, apariția ea a pro o at se zație. Fu ționarele
și ei âți a s riitori are se aflau a olo, -au pri it u are i teres, dar și u
tea ă. Ni i u ul di s riitorii ti eri pe are-i u oștea u i-a î ti s â a, și
urâ d, u ul âte u ul, au părăsit iroul. U a di fu țio are -a î tre at „Cu a
fost î I dia”, dar -a a ut ti p să-i răspu d pe tru ă a fost he ată la telefo .
După reo ze e i ute de așteptare, se retarul Ghiță Horia -a a u țat ă
Dire torul a tre uit să ple e, o o at de urge ță la Mi ister, dar -a î urajat să
re i săptă â a iitoare. Totuși, a adăugat sti gherit, ar fi ai i e da ă aș
telefo a î preala il, a să i se fi eze î tâl irea.
- Voia doar să aflu e s-a hotărât u olu ul eu despre I dia...
Tâ ărul a ridi at dez ădăjduit di u eri.
- Telefo ați săptă â a iitoare și or iți u to arășul Dire tor.
Așa u ă aștepta , de âte ori telefo a , Dire torul era a se t sau î
o feri ță. A i trat î ai ulte li rării să ăd da ă s-a pus în vânzare volumul
de Memorii. Din fericire, u ă u oștea i e i, și putea as ulta esti gherit
convorbirile. De mai multe ori mi s-a părut ă se or ește despre dispariția lui
A.D.P., dar n-a î drăz it să ă apropii prea ult a să aflu a ă u te. Î ori e
az, î i o fir ase asta și Valeria, are ur ărea și presa di pro i ie; i i î
ziare, i i î re istele literare, u ele lui A.D.P. u ai era e țio at.

După o săptă â ă u a elași age t î ur a ea, -am dus în strada

Fântânelor. Când mi-a des his ușa, E ateri a a î re e it; a î ti s rațul î
dire ția iroului, apoi s-a fă ut e ăzută.
- Te aștepta ai de ult, ă î tâ pi ă Al i i.
Era așezat la irou, u u aldăr de dosare î față; le-a re u os ut ușor;
erau s risorile di ulti ii a i, u răspu surile ele ătute la ași ă.
 - Cu te ai si ți ? ă î tre ă î ti zâ du-și â a pe deasupra iroului, dar
fără să se ridi e. Ia lo , te rog, și spu e u te ai si ți ? Și e ești ?
- Mă si t destul de i e. Cât pri ește eștile, ă pregătea să ă î tre pe
du ea oastră.
Tă u ultă re e, pri i du- ă a se t, apoi des hise ta a hera și-și alese o
țigară.
- Toți ă uies ă au urit, î eput târziu. Dar î ă u li s-au găsit orpurile.
E ide t, su t î ă atâtea la uri î ghețate, și zăpada a operă u ții și ăile. Da ă
s-ar găsi orpul Maestrului Pa dele, lu rurile s-ar simplifica pe loc. Funeralii
ațio ale, arti ole elogioase î presă, âte a ediții di Memorii epuizate în mai
puți de o săptă â ă, și âte altele. Bu ăoară, reluă după o pauză, privindu- ă î
o hi și apoi roti du-și rațul și arătâ du- i, u ăoară, asa a easta, o sa rată
„Casa Me orială A.D.P.” și du eata u it o ser atorul ole țiilor... Că i,
adăugă pe u alt to , ai i ti , s-a găsit o opie a testa e tului, și du eata
ești legatar universal...
Știa ă pălise . A s os atista și i-am trecut-o e oțio at pe față, apoi
a î eput să- i șterg âi ile.
- Sper, totuși, ă Maestrul trăiește, a șoptit.
- Dar unde ? ă î trerupse Al i i. Da ă trăiește, u poate fi de ât u de a î
străi ătate. Așa a rezut și eu. Și tot aștepta să-l as ult la Europa Li eră sau să
aud ă a dat u i ter ie orespo de tului lui New York Times... Dar au trecut
ai ult de două săptă â i, și i i u se de iață ...
- Totuși... î epui ti id.
Dar ă oprii, sti gherit, pe tru ă u știa e i-aș fi putut spu e.
Al i i își sti se țigara î s ru ieră.
- E ade ărat, o ti uă u o o e ată, du eata rezi î „ ira ole” și ești î ă
i presio at de fa tas agoriile lui Iero i Tha ase. Află, atu i, ă -ai să ai
auzi ultă re e de „repetițiile” lui Iero i . S-au luat ăsuri și î eea e îl
pri ește. N-o să se ai risipeas ă a erea statului, a pâ ă ai ieri, alaltăieri,
î treți â d o trupă de a atori, î spera ța ă or fa e î tr-o zi un film genial, atât
de ge ial î ât a u eri toate pre iile, la toate o ursurile i ter ațio ale...
Îl as ulta tur urat, o ti uâ d să- i fre î eștire degetele u atista.
 - Re u os , Iero i u e lipsit de alități, și a fă ut ulte i ti e. Nu ești
singurul pe care l-a fer e at... Este și foarte a il. A reușit să pă ăleas ă atâta
lu e u așa-zisa lui „paralizie”, și â d i-a convenit, a zvârlit bastoanele – și toți
din jurul lui au strigat: Miracol !
- Totuși, a î drăz it să-l întrerup, atunci când l-a ăzut, astă- ară, u putea
u la fără astoa e. Ni i ă ar u se putea ți e i e î pi ioare da ă u-l
sprijinea cineva.
- Asta spu ea și eu, o ti uă Albini. Este cât se poate de abil. Dar, de fapt nu
suferea de o s leroză ilaterală, u spu eau ei di jurul lui. M-am interesat la
âți a spe ialiști. Da ă ar fi fost așa, oala ar fi fost i ura ilă și s-ar fi încheiat,
fatal, printr-o paralizie progresi ă. De i, Tha ase a ju at teatru, ti p de doi a i,
dar a jucat atât de bine încât nimeni n-a ă uit i i ...
Tă u rus , ă pri i zâ i d, apoi își s oase ta a hera și apri se a doua
țigară.
- Nu știu da ă îți ai a i tești de e-ți spu ea astă- ară, despre Vale ti și
gnostici.
A tresărit, e oțio at.
- Îmi amintesc foarte bine.
- Atu i are să-ți pla ă e-a să-ți spu a u . Pe re ea Apostolilor, trăia u
are răjitor, Si o Magul. A ră as ele ru pri ulte ăz âtii și nebunii pe care
le-a fă ut, dar ea ai fai oasă este ulti a lui istifi are; î tr-o u ă zi a dat
este î toată Ro a i perială ă se a î ălța la er, î ăzul tuturor. Și î tr-ade ăr,
a î eput să se î alțe, dar Apostolul Petru, are era de față, s-a rugat Dumnezeului
pe care-l slujea, și Si o Magul s-a pră ușit și s-a fă ut u ățele... Lege da
a easta, to arășe Da ia , pe tru ă, e ide t, u este de ât o lege dă, ilustrează
perfe t situația î are e găsit astăzi. Apostolul Petru reprezi tă Biseri a, adi ă o
i stituție ad ira il orga izată și u o ierarhie i e pusă la pu t. Așa este, sau
este pe pu tul de a de e i, și so ietatea oastră so ialistă. Iar Si o Magul
repreze ta g ozele și ereziile are a e i țau să surpe Biseri a di te elie... Î
zilele oastre, regăsi a eleași erezii irațio ale și o s ura tiste la i di izi a
Iero i Tha ase și Ni uli a.
Îl as ulta fas i at, si ți d u î epuse să- i fie fri ă.
 - Dar u reau să te pli tisești, reluă Al i i u u alt to , aproape prietenos.
Spune-mi, te rog, ce pot face pentru dumneata.
Nu știa e i-aș fi putut răspu de, și a zâ it î ur at, î eli du-mi în
atistă â d o â ă, â d ealaltă. Ți-am admirat devotamentul pentru Maestrul
Pa dele și u a de se retar ideal, o ti uă Al i i arătâ du-mi mapele cu
s risori. O ase e ea apa itate u tre uie irosită. Deo a dată, a să or es u
i e tre uie a să ți se a a seze o su ă i porta tă de la Aso iația S riitorilor...
Ar fi tre uit să-i ulțu es , dar -a iz utit de ât să clatin din cap, zâmbind.
- E urios ă u s-a găsit i i u a us ris, și i i u fel de î se ări î
legătură u ele patru piese de teatru, reluă Al i i. Știu de la to arășul Horia ă
a us risele și ore turile le a ea Maestrul, dar u s-au găsit î agajele ră ase
la Casa de odih ă. Se pare ă a us risele erau aproape i des rifra ile, și ă
numai dumneata...
Pe tru ă se î trerupse rus și ă pri ea î tre ător, i-am povestit cu ce
eforturi a iz utit să des ifrez și să da tilografiez ele patru piese. M-a ascultat,
mi s-a părut, u u i teres res â d.
- A itit și eu olu ul de Teatru, spuse zâ i d. Nu ă pri ep î acest fel de
literatură, deși, î ti erețe, -a i teresat și pe i e poezia zisă de a a t-gardă. Eu
personal, n-am înțeles are lu ru di ele patru piese, și â d a stat ulti a oară
de or ă u Tha ase, i-a erut să i le e pli e. Tre uie să re u os , Iero i
Thanase a fost foarte sincer cu mine; mi-a ărturisit ă Teatrul Maestrului spune
tot – repet ce mi-a repeta chiar el, Ieronim Thanase; spune tot, da ă știi să-l
des ifrezi. Dar i e ar putea să-l des rifreze da ă u are la î de â ă odul ?
- Tot, despre ce ? l-am întrebat surprins.
Al i i î eput să râdă, și -a î tre at da ă-l ai auzise pâ ă atu i
râzând.
- To ai asta e î tre area ! e la ă i e dispus. Tha ase preti de ă e or a
despre li e tatea a solută, si gura li ertate are ai este î găduită o ului
so ietăților o te pora e... Dar oi ști ă e or a și de altceva, tot atât de
important. Când vom descoperi codul – ă i i i u od u poate rezista
spe ialiștilor și o puterilor – â d îl o des operi, și o î țelege cele patru
piese, o ști e pla uri își fă use Pa dele pe tru oaptea de ătre
decembrie, și o ști e s-a întâmplat; mai precis, vom afla de ce lucrurile s-au
desfășurat altfel de ât plă uise el.
Tă u rus , î ru tâ du-se. Apoi se ridi ă de la irou, se apropie de i e și-mi
î ti se o arte de izită.
- Da ă ai reodată e oie de i e, ă poți he a la u ul di u erele
astea...

22

- În fond, ai fost degeaba în India, îmi spuse într-o seară Valeria. Fără să-ți
poată as u de tristețea. Nu ți-au luat niciun interviu, nici în ziare, nici la
tele iziu e. Nu or ește i e i de ti e...
Cu u efort, a iz utit să glu es .
- Aș putea spu e hiar ai ult. Aș putea spu e ă u or ește aproape
nimeni cu mine...
Valeria ă pri i, i s-a părut, u dez ădejde.
- Ce-o să e fa e ? M-a î tre at î șoaptă.
- Într-o zi, ai ult sau ai puți apropiată, o să află ade ărul. Și i-e tea ă
ă o să e pară rău aflâ du-l. Mi-e tea ă, a adăugat o orâ d glasul, i-e
foarte tea ă ă Maestrul și eilalți doi și-au pierdut iața î tr-un accident.
Altminteri, mi-ar fi dat u se de iață...
- Poate ă A.D.P. za e, u deva, amnezic, spuse Valeria.
Mi s-a părut urios ă or ise de a ezie, și a î tre at-o:
- Ai itit e a î legătură u asta, u a ezia?
Nu itise, dar așa presupu eau olegii ei de irou. De fapt, i-am amintit
atunci, mai auzisem expli ația asta, de urâ d, î tr-o li rărie. Dar i-era greu să
red ă toți trei ar fi putut de e i a ezi i.
Totuși. Câte a zile î ur ă a eastă ersiu e a de e it su it ofi ială. A itit-o
î tâi î ziarul de di i eață și a regăsit-o, dez oltată, î revistele din acea
săptă â ă. Se or ea pri a oară de A.D.P. Î ur a u ui a ide t, Pa dele suferă
de a ezie și este i ter at î tr-u sa atoriu. Nu se pre iza da ă î țară sau î
străi ătate. la fe ruarie, pe eașteptate, Memoriile au apărut î li rării și,
e ide t, ediția s-a epuizat î a eeași zi. Î toate re e ziile pe are le-am citit se
deplângea accidentul. De-a ia după âte a săptă â i a î țeles de e se fusese
aleasă a eastă ersiu e. Aso iația S riitorilor fusese i for ată o fide țial ă. De
data a easta, A.D.P. are ari șa se să pri eas ă pre iul No el fusese propus u
doi a i î ai te și, se pare, a usese u u ăr î se at de oturi . Tre uia, de i, u
ori e preț, să se afle ă Pa dele este î iață, deși fii d a ezi . Nu putea fi izitat
de jur aliști. Tre uia, de ase e a, să se afle ă a pu li at u ou olu . Că era,
pâ ă de foarte urâ d, „î pli ă a ti itate”.
Curâ d după a eea i-a telefo at se retarul lui Ghiță Horia. Dire torul ă
aștepta la ora , a să se ez o tra tul I dia: văzută și evăzută. Așa u ă
aștepta , Horia a adus or a despre dispariția lui A.D.P. I-am repetat ce
spusese tuturor elorlalți, u prea ulți de altfel, are î i puseseră a eeași
î tre are: ă la u o e t dat, aii s-au speriat și au luat-o la goa ă; eu i-am
pierdut u oști ța, sa ia a dispărut î î tu eri , și a fost găsit a doua zi,
aproape degerat, î gropat î zăpadă. Valeriei îi ărturisise tot e-i povestisem
lui Al i i, la spital, dar i i ei u î drăz ise să-i spus mai mult, nicio aluzie la
o fesiu ea lui A.D.P. la Casa de odih ă, u Ni uli a și Serdaru fă â d de pază la
ușa a erei ele. Ghiță Horia u și-a as u s deza ăgirea; se aștepta să afle
a ă u te se zațio ale. Crezuse și el, a și Al i i, a și pro a il ulți alții, ă totul
fusese o î s e are pe tru a a ufla fuga lui A.D.P. î străi ătate deși i e i u
î țelegea de e-o fă use, pe tru ă Pa dele putea tre e gra ițele de âte ori
voia).
- Dar e află a u la î eputul lui artie, î heie Horia, și i iu se de
iață... Să speră ă -a urit. Să speră ă za e a ezi î tr-un sanatoriu...
Dar, î fo d, da ă u ști î e sa atoriu de află, de u de ști ă e a ezi ?
A tre uit să re u os ă a ea dreptate.

A doua zi, 6 martie, mi s-a fă ut dor de asa di strada Fâ tâ elor. Î u ătărie

se afla u iliția . Salo ul el are, iroul, salo așul, odaia de ul are – fuseseră
sigilate. Miliția ul a ea ordi să oteze u ele și u ărul uleti ului populației
tuturor elor are su au la ușa de la i trare sau la u ătărie. După e i-a
î apoiat uleti ul populației, l-am întrebat de Ecaterina. Se mutase la sora ei, în
Șoseaua Ia ului, dar e ea o dată pe săptă â ă a „să fa ă urățe ie”, zâ i u
î țeles iliția ul, adi ă să ăture î u ătărie și î ă ară, și să î grijeas ă de
ulti ii doi fi uși are ai ră ăseseră di fai oasa ole ție a Maestrului „Ju gla
lui A.D.P.”, u o u ise, alițios, Paras hi Si io es u .
- Dar asta pâ ă î ai, adăugă iliția ul, pe tru ă î ai se ăsătorește și
plea ă î pro i ie...
- Nu ți-a spus u i e se ăsătorește? L-am întrebat.
- Nu i-a spus numele. Mi-a spus doar ă su t î or e de reo ze e a i. El a
fost ultă re e șofer, dar a u se î toar e la atelierul u de lu rase î
ti erețe...
)â ea , fără să î țeleg de e, u ela olie. Așadar, pâ ă la ur ă, Ioa id
tot la E ateri a se î torsese. O u oștea u de ze e, i de aproape douăze i de
a i. Spre oro ul ei. Pro a il ă tot el, Sedu ătorul, o a le ui de ălu iri și a ia
perse uției.
Mă î tor ea agale, fără gâ duri, spre asă â d, î dreptul statuii Rosetti, l-
a ăzut, î dreptâ du-se gră it spre i e. Mi s-a părut ă ă trezes rus di
is, și ă ă regăses î oaptea de de e rie, â d l-a ăzut ur â du-se în
camio etă și așezâ du-se în spatele proiectoarelor.
- Credea ă -o să e ai î tâl i , a șoptit strâ gâ du-i îndelung mâna.
Iero i iz u i î râsul lui opilăres , are par ă îl î ti erea u ze e a i deși
u părea i iodată ă î pli ise de a i, așa u îi plă ea să repete .
- A tre ut adi eaori pe la du eata și ți-a lăsat u ilet. Îți spu ea ă oi
reveni într-u eas, două... Tre uia să te ăd u ori e preț, astăzi.
Nu l-a î tre at i i pâ ă e -a aju s a asă. A or it u ai eu, și
u ai despre ăru țișuri: su esul olu ului Memorii, contractul pe care-l
se ase , ăsătoria E ateri ei. După e s-a așezat î fotoliu, l-am întrebat:
- Acum, spune-mi ce s-a întâmplat.
- Spune- i î tâi e știi du eata.
I-a repetat tot e po estise lui Al i i, la spital, adăugâ d și a ele âte a
a ă u te pe are le păstrase pe tru i e.
 - Așa i-a spus? m-a î trerupt la u o e t dat. Ești sigur ă Ni uli a a spus:
Este de i, așa u ă uia oi ? Și Serdaru -a adăugat i i ?... Bi e, o ti uă,
m-a îndemnat.
Îl i teresa ai ales a heta lui Al i i, și -a rugat să-i repet, da ă se poate,
u â t u u â t, toate î tre ările pe are i le-a pus. După e i-a reprodus și
ultima convorbire cu Albini, în strada Fântânelor, a izbucnit din nou în râs.
- Al i i pare o sedat de pro le a g osti ilor și a ereti ilor, dar, î fo d, îi e
fri ă: u u a e istă, u u ai Du ezeu – u Du ezeu, oi ei di Răsăritul
Europei ne putem aranja – dar și Dia olul, și, de i, și de o ii, și răjitorie, de i și
agia eagră... Și atu i Al i i își aută adăpost î I stituție și î ierarhie da ă
suntem ulți, și as ultători, și i e dis ipli ați, își spu e el, ris urile de i
i i e... Co parația u Si io Magul u i se potri ește, ori u ai jude a ideile
oastre despre spe ta ol. Da ă rea să găsi e a ase ă ător î tre ut, i s-ar
potrivi mai bine co fli tul di tre I hiziție și Giorda o Bru o sau Ca pa ella. Și
u ul și altul oiau să sal eze Biseri a, adi ă s-o reî oias ă, purifi â d-o de
pro i ialis ul ei dog ati ; î fo d, oiau să pregăteas ă Biseri a, și rești is ul
european în general, pentru rizele pe are a eau să le dezlă țuias ă arile
des operiri știi țifi e ale Re așterii...
Tă u ât a ti p, apoi reluă, u u glas profu d, se er.
- Al i i are să-ți frâ gă gâtul î tr-o zi... Nu e atât de ai a să readă î
legenda pe care i-o o u i ase, î are se ret, Nu ărul Trei. Și a u e, ă
s e ele pe are tre uia să le fil ă î Noaptea de Aju era doar u a uflaj.
Pe tru ă îl pri ea surpri s, i-a e pli at despre e era or a. „Lege da”
fa ri ată de Nu ărul Trei dez ăluia ă î a ea oapte, su a uflajul o oiului
de să ii pe are îl fil au, aiatul Nu ărului Doi, tre uia să trea ă la desti î
Cehoslo a ia, du â d u el o serie de do u e te o pro ițătoare pe tru
Nu ărul U u. Aju se a olo u de tre uia, a este do u e te evident, fabricate)
ar fi pro o at destituirea Nu ărului U u și î lo uirea lui u Nu ărul Trei. Di
feri ire, ăiatul Nu ărului Doi se află, de la de e rie, la Bu urești; de i, u
putea fi i pli at. Dar î a ea oapte a dispărut sa ia î are se aflau A.D.P.,
Ni uli a și Serdaru. Iar a doua zi a fost găsit eu, aproape degerat, î argi ea
șoselei. Nu ărul Trei ar fi profitat pe lo de a eastă o ju tură, la sâ d z o ul,
a olo u de tre uia, ă do u e tele o pro ițătoare au fost tre ute î
Cehoslovacia de ătre A.D.P. Iero i și î treaga o pa ie au fost izolați pe tru
a hetă î tr-o lădire spe ială. Î ele trei zile â d eu ză ea i o știe t î
spital, u o fe ră are părea ă a u ță o du lă p eu o ie, Al i i a o dus
a heta. Fără i i u rezultat, de altfel. Toată spera ța lui Al i i se o e trase
asupra mea. Dar l-a derutat i siste ța u are re e ea la Pădurea Alu arului; u
î țelegea de e A.D.P. î i eruse să po estes ase e ea î tâ plări e erosi ile.
Dat fii d ă i i o i for ație di Cehoslo a ia u i di ase preze ța u u age t
ro â , au ă uit ă A.D.P. tre use î O ide t. Faptul ar fi fost, î ori e az,
o pro ițător pe tru Nu ărul Doi. Dar i i a eastă ipoteză -a fost o fir ată
de Serviciile Speciale din Occident.
Atunci, la 5 ia uarie, Iero i și toată gruparea lui, î are se aflau, i eî țeles,
și âți a i for atori, au fost tra sportați î tr-u a io la Bu urești și reți uți î tr-
u ul di lo alurile Se urității. Dar de a u î ai te, Al i i u ai era si gurul
responsabil de a hetă. Pri tre A hetatori s-au stre urat și oa e ii Nu ărului
Doi, care-l ți eau la ure t pe Iero i u tot e se î tâ plă. Ulti a ipoteză la are
se oprise Al i i era a eea a a ide tului ortal. Î lu a ia uarie și ju ătate di
februarie, serviciile lui Al i i au e plorat toate la urile, ăile și pădurile u de ar fi
putut fi des operite ele trei orpuri. Și, e ide t, î a est az a u ite do u e te
o pro ițătoare ar fi fost i troduse î ăptușeala palto ului lui A.D.P.
Cum eram aproape convins că Pa dele urise, a pălit as ultâ d ulti ele
fraze ale lui Ieronim. Dar m-a li iștit i ediat.
- Fii fără tea ă. Peri olul a tre ut. A u reo ze e zile, u foarte i porta t
perso agiu, â a dreaptă a Nu ărului Trei, aflat î străi ătate î tr-o misiune
i porta tă, s-a preze tat u ui Ser i iu o ide tal și s-a fă ut e ăzut. Mai pre is,
tre erea se fă use ai î ai te, dar doar a u reo ze e zile a fost defi iti
o fir ată. E ide t, au ur at represaliile: Nu ărul Trei a fost î lo uit, iar lui
Albini i s-a î redi țat u alt se tor. Noi a fost puși î li ertate, și i e știi a
stăruit să i se eară ofi ial s uze, și toți lu rătorii și a torii, toți î afară de i e,
să-și pri eas ă salariile pe săptă â ile pierdute. Iar fil ul a fi reluat ât de
curând.
Se opri o lipă, pri i du- ă zâ i d.
- Ai o ser at, red, ă de atu i u ai ești i i tu ur ărit...
 - Drept să-ți spu , -a o ser at. Mă o iș uise u o ul eu, și u-l mai
vedeam... Dar, acum, spune- i, te rog, e știi despre Maestrul și despre ti erii
ăsătoriți...
De data a easta, râse ai puți opilărește. Se ridi a di fotoliu și pri i o lipă
erul. Apoi se î toarse ătre i e.
- De e ă î tre i ? Foarte si er, u red ă știu ai ult de ât du eata.
Era deza ăgit, și Iero i -a ghicit imediat.
- Te î tre , pe tru ă u î țeleg e s-a întâmplat în Noaptea de Ajun, cum am
aju s pe o uturugă di argi ea șoselei, și u au dispărut eilalți. Î i dau i e
sea a a u , a a ut, toți patru, u a di a ele e perie țe i o prehe si ile, î
care ni s-a părut ă e află î tr-u spațiu străi și trăi î tr-un timp abolit. Nu
reau să ă gâ des la a eastă e perie ță pe tru ă ă si t ă i-aș putea
pierde i țile. Dar ă gâ des ereu la Maestrul și la eilalți doi. De ce au
dispărut ? și cum au dispărut? și unde?
Iero i de e i deodată gra . Se reașeză î fotoliu și- i ăută pri irile.
- Ți-a spus ă u știu ai ult de ât du eata, î epu, pe tru ă î i
î hipuia ă ai î ă proaspăt î i te textul celor patru drame, pe care le-ai
da tilografiat astă- ară.
Nu mi-a putut reți e u suspi .
- Ade ărat este ă, deși le-am dactilografiat, nu mi-aduc aproape nimic aminte.
Des ifra u â t u u â t, și u î țelegea e des ifra . Aș fi rut să re ites
Teatrul în volum, dar...
- E ade ărat, ă î trerupse Iero i , î i a i tes e- i spu ea Maestrul, ă
erai istovit, surmenat, sufereai de insomnii.
- Aș rea să te î tre doar atât, e rezi du eata ă și s-a î tâ plat? Crezi ă
ai trăies ? Și ă o să-i mai putem reîntâlni într-o zi, ât ar fi ea de î depărtată ?
Tă u ultă re e, pe gâ duri.
- Nu reau să te i t, i i să-ți î urajez iluziile, de ori e fel ar fi ele. Vreau să
fiu ât se poate de si er u du eata. Și â d ei re iti, sau ai i e zis citi cele
patru piese, ei î țelege de e i-a spus lui Al i i ă ele ilustrează și o u i ă o
etodă a li ertății a solute, u o diția să u oști, la le tu ă a și la spe ta ol,
odul orespu zător. Al i i, e ide t, a rezut ă e or a de o li ertate politi ă și
i ediată, de i pri ejdioasă so ialis ului. Dar eea e e-a o iș uit să u i
„li ertatea a solută” este u totul alt e a. Ori i e pri ește realitatea î față
î țelege ă o putea i tra urâ d î tr-o fază a Istoriei U i ersale â d i i u a
di li ertățile pe are a ia apu aseră să le u oaște u a ai fi posi ilă.
A esta este prețul u are ar putea fi e itată atastrofa ter o u leară. Tre uie,
de i, să e gră i de pe a u , a să pute supra iețui î i stituțiile so ietății de
mâine. Pentru unii din contempora ii oștri, u pri irile î dreptate ostalgi spre
tre ut, eea e i se pregătește e hi alează u u ul di i fer urile e o ate î
sau alte a ti ipații de a est fel. Și s-ar putea să fie așa, da ă e o lăsa
i tegrați î orga is ele so ial-politice de âi e așa u su te astăzi, adi ă
ai i și epregătiți.
Ascultându-l, u iz utea să- i as u d deza ăgirea. Mai auzise ase e ea
refle ții, poate de la el sau de la A.D.P. A itit desigur deza ăgirea î o hii ei, și
a zâmbit.
- Te rog să ai ai puți ă ră dare, pe tru ă u știu u aș putea alt i teri să-
ți răspu d la î tre ările pe are i le-ai pus... De i, pierderea treptată și fatală a
tuturor li ertăților, de ori e fel, u poate fi o pe sată de ât pri eea e a
numit libertatea absolută. Vreau să red, și sper, ă jo urile, spe ta olele
dra ati e, gi i e, oreografi e, sau re itarea de poezii și â te e – nu vor putea
fi, toate, i terzise. Î ori e az, editațiile, rugă iu ile i terioare repetate î
gâ d, opțile sau î ori e o e t de solitudi e , a u ite e er iții fizi e î tr-un
ritm atât de lent încât devin insesizabile unui ochi neprevenit, toate acestea nu
pot fi i terzise. Și a este i i uri – gesturi, cântece, poezii recitate altfel decât am
fost î ățați, editații, rugă iu i i terioare, e er iții de respirație și izualizare,
pot deveni tehnici de evadare.
- Evadare, unde? l-a î trerupt aproape fără să- i dau sea a. Î e țară, î e
continent ?
Iero i ă pri i surpri s, par ă u i-ar fi e it să-și readă urechilor.
- To ai du eata ă î tre i asta ? Du eata are – el puți așa i-ai spus
– are ai pătru s î tr-o pădure distrusă u de a i î ur ă, ai i trat î tr-o asă
u toate lu i ile apri se și asa pusă, și șa pa ia frapată, așa u era î Ajunul
Cră iu ului ? Și, pe ur ă, ai fost găsit, pe o uturugă, î argi ea șoselei,
aproape î gropat î zăpadă ?
A roșit, î ur at.
 - Știu. Dar asta a fost fără oia ea și a fost, u spu ea , u a di a ele
e perie țe i i teligi ile...
Ieronim m-a pri it di ou, de data a easta, surâzător.
- Ai dreptate, a fost fără oia du itale, și ar fi fost poate ai i e da ă
Maestrul u stăruia să te ur i lâ gă el, î sa ie... Dar, î sfârșit, lu rurile s-au
î tâ plat așa, și u altfel. Evadarea de care-ți or ea adi eaori u i pli ă țări,
orașe sau o ti e te e u os ute. „E adezi” doar di ti pul și spațiul î are ai
trăit pâ ă atu i, ti p și spațiu are, î tr-un viitor din nefericire destul de
apropiat, or e hi ala u o e iste ță perfe t progra ată î tr-o i e să î hisoare
ole ti ă. Ur așii oștri, da ă u or ști să des opere teh i ile de e adare și să
utilizeze li e tatea a solută, care ne este dată î î săși stru tura o diției
oastre, de fii țe li ere deși î ar ate, ur așii oștri se or o sidera u adevă at
apti i pe iață î tr-o te iță fără uși și fără ferestre – și, î ele di ur ă, or
uri. Că i o ul u poate supra iețui fără redi ța î tr-o li ertate posi ilă – oricât
ar fi ea de li itată – și fără spera ța ă, î tr-o zi, va putea dobândi, sau redobândi,
a eastă li ertate...
De ât a ti p, î i fre a î eștire fru tea. Î țelegea , red, destul de i e,
dar u edea legătura u î tre ările ele.
- Și atu i, a î eput î șoaptă, î a est az...
- Ți-a spus ă u reau să-ți î urajez iluziile, o ti uă Iero i . M-ai întrebat
ce s-a î tâ plat u Maestrul și u ei doi. Îți răspu d foarte si er: u știu exact.
Nu-ți pot da i i o este despre ei. Sper ă trăies . Și da ă trăies , î tr-o zi ne vor
fa e se . Da ă pâ ă atu i u e-au dat i i u se de iață, u î sea ă ă
u ai trăies .
Nu știu e fel de e iste ță au ales, sau au fost siliți să aleagă. Știu doar ă
li ertatea a solută există și ă el are o u oaște – sau o pri ește î dar –
dispu e de posi ilități pe are i e i di oi u le poate i agi a. Știu asta,
pe tru ă -a o i s de ult, pe spi area ea, ă o ul, a și Cos osul, are
mult mai multe dimensiuni decât cele pe care le-a î ățat la ș oală, ai i, î
Occident, de vreo trei mii de ani.
- Și atu i ?...
- Repet, u știu i i pre is. Dar di pă ate ști u toții ă ori e ouă li ertate
a fost u erită u ari jertfe. Și li ertatea religioasă, și li ertatea de gâ dire, și
li ertatea so ială, e o o i ă, se uală – toate au a ut eroii și artirii lor. Nu a e
i iu oti să rede ă li ertatea a solută, adevă ata li e tate spi ituală, va fi
u erită fără ris uri, fără perse uții, fără artiraj.
- Dar da ă i e a dispu e de o „li ertate a solută” ...
Di ou ă pri i surpri s, dar de data a easta zâ i.
- Du eata are te î tor i di I dia, u oști foarte i e ris urile u ei
ase e ea li ertăți...
- Știi, î ori e az, ă ele ai pri ejdioase ispitiri, sfi ții și oghi ii le
î tâ pi ă î preaj a â tuirii sau î lipa â d au u erit li ertatea a solută. Și
de ispita agiei or es toate lege dele religioase di A ti hitatea păgâ ă și di
E ul Mediu rești .
- Asta ar însemna...
- Asta poate să î se e, ă ore tă Iero i , ă priete ii oștri s-au putut
pierde, chiar în clipa când s-au trezit acolo unde s-au trezit, și au rezut ă u se
ai pot î toar e, și -au î țeles ă e or a de ulti a î er are i ițiati ă, -au
î țeles ă, de fapt, se găses tot aici, pe pă â t, î lu ea noast ă.
Se ridi ă rus di fotoliu și se apropie de i e.
- A rut să te ăd azi, pe tru ă âi e-di i eața ple ă la Si iu să
o ti uă fil ul. Știa ă, pe tru u ti p, -ai să ai ii la Si iu.
Î i pri se â a și i-o strâ se u ăldură.
- Da ă ți se a fa e reu se , te rog, te implor, să u or ești i ă ui, i i
ă ar logod i ei du itale. Și î i i u az, u- i s rii i i . Sper să ter i ă
fil ul pe la î eputul lui ai, și a să tre atu i să te ăd.
Î prag, se î toarse ătre i e zâ i d.
- Și sper ă de-a u î ai te Al i i te a lăsa î pa e...

23

Mi s-a părut urios â d, pe la sfârșitul lui artie, Al i i a e it să ă adă.

Mut mai curtenitor ca la ultima întrevedere, silindu-se e o te it să zâ eas ă.
M-a î iat hiar u ta a hera pli ă: țigări e glezești, a pre izat, si gurele are u
pot fi falsificate.
 Mi-a spus, apoi, ă a itit u „e tuzias ul di ti erețe” Memoriile lui A.D.P.
dar, di pă ate, u ai e istă i i o î doială ă Maestrul și-a găsit oartea î tr-un
a ide t. Pro a il, au î er at toți trei, să trea ă u raț î ghețat al Târ a ei, și
gheața a edat. A elași lu ru s-a î tâ plat și u u grup de u itori la sfârșitul
lui ia uarie. Și, e ide t, u i s-au ai găsit orpurile.
- A easta fii d situația, a o ti uat ăutâ du-mi privirile, de ce n-am schimba
lișeul – A.D.P. amnezic într-un sanatoriu – și a spu e: A.D.P. dispărut? Î a est
caz, s-ar putea i augura asa e orială și du eata ei fi i stalat o ser ator al
ole țiillor.
I-a spus ă ipoteza a eziei a fost î urajată de z o urile ă A.D.P. ar putea
a ea, la toa ă, Pre iul No el.
- Ni io șa să! A rostit u gra itate. Su te i for ați ă suedezii u os
perfe t situația. Au apărut ai ulte arti ole î presa ger a ă și a u u ai
rede i e i î lișeul „a eziei”.
I-am dat dreptate, dar i-a ărturisit ă u știu e aș putea fa e.
- Ca se retar, priete și legatar u i ersitar al Maestrului Pa dele, s-ar putea
ara ja u i ter iu î are ați putea ărturisi ă, di pă ate, a u , după trei lu i,
de la dispariție, u ai redeți î posi ilitatea u ei a ezii. Co sultați și pe
to arășul Horia, edeți e părere are și dâ sul...
Apoi, pe eașteptate, s-a ridicat, mi-a î ti s politi os â a și a ple at.

*
Când i-a po estit dis uția u Al i i e ide t, î seara de artie u-i
spusese i i despre î tâl irea u Iero i , Valeria a ăzut pe gâ duri.
- Știi, atu i, a î eput târziu, ă, î a est az, ar fi i i e să fa e u ta ât
ti p se ai rede, și se spu e, ă Maestrul Pa dele este a ezi . Asta î sea ă,
în orice az, ă este î iață. Câ d a fi de larat dispărut, toată lu ea a î țelege
ă, de fapt, Pa dele a urit, – și, u ți-am spus...
I-a dat dreptate. Di toate pu tele de edere, era ai i e să gră i
ăsătoria. Valeria oia să a e opii a u , ât su te ti eri. După e-am
adăugat ă s-ar putea, într-u iitor apropiat, să lo ui î strada Fâ tâ elor,
Valeria s-a hotărât pe lo . A o sultat a â doi, e oțio ați, ale darul. A ales
 ziua de aprilie, fără să î țelege de e. Apoi Valeria a telefonat familiei.
„A ezia Maestrului ar putea dura âți a a i, le-a spus ar fi pă at de Du ezeu
să e pierde ti erețea așteptâ d.” Toți au ăzut de a ord. La aș e gâ dise
ai de ult: i gi erul Gheorghe Ca ilar, u hiul Valeriei. Dar tre uia a u țat
imediat, ă i lu ra la Turda. A ră as î țeleși ă o telefo a a doua zi.
De â d re u țase la spera ța de a fi u u ați de A.D.P., hotărâse să
săr ători u ta î stri tă i ti itate, la restaura tul Bogda . Doar fa ilia –
adi ă a a și ele două surori ale Valeriei – și âți a priete i. A fi rut să fi
persoa e, dar pâ ă la ur ă Valeria a ai i itat două priete e, a â două
ăsătorite. Era : u ăr oro os, le-am spus.
Dar, di pă ate, ploaia are î epuse oaptea târziu, a o ti uat pâ ă
oaptea târziu. De âte a easuri u se ai găsea i iu ta i, și u ii i itați au
aju s la restaura t uzi pâ ă la piele.
Nu pot spu e ă „re epția” a fost u a prea reușită, dar pe tru ă Valeria și
fa ilia păreau feri iți, a î er at să par și eu. Totuși, e-am întors mai devreme
a asă, î ai te de iezul opții.
De-a ia î uiase ușa u heia, â d a auzit so eria. O lipă, e-a fost la
a â doi fri ă. Eu -am gândit imediat la Albini.) N-a răspu s. Dar după e-am
auzit âte a ătăi î ușă, am întrebat amândoi.
- Cine este?
Ni iu răspu s. Mi s-a părut totuşi ă aud pași repezi, o orâ d s ara, și a
des his ușa. A ră as a â doi î pietriți, e oțio ați, î prag ză ea, î hârtie de
elofa , u i e s super u het de tra dafiri roșii.
- E pro a il de la Editură, a șoptit.
Erau atât de ulți, u tijele atât de lu gi, și iroseau atât de puter i î ât a
si țit u î epe să- i ată i i a și i-a u ărat. Erau tra dafiri. Și î a ea
lipă a zărit iletul, și l-a as u s repede î pal ă, să u-l adă Valeria.
De-a ia â d se dusese la u ătărie să u ple asul u apă, a itit iletul: „As
always, A.D.P. Remember, Niculina-Laurian ”.
 24

Nu î țeleg u u -a trădat. Văzâ du- ă ă o strâ g î rațe, a ia

stăpâ i du-mi lacrimile, Valeria a început să ă sărute.
- Știa , știa de ult, șopti, știa ât de ult ă iu ești...
M-am trezit mai devreme ca deobicei, m-a î ră at repede și î dată e
Valeria a plecat la birou, m-a î dreptat spre florărie. Mă u oșteau toți, iar pe
A.D.P. îl u oșteau de douăze i de a i. M-a apropiat de El ira și i-a ulțu it.
- E cel mai frumos buchet de flori pe care l-am primit...
Nu știa de u tă, și -a felicitat.
- Dar nu l-a tri is oi, a adăugat.
- Nouăspreze e tra dafiri roșii, u tijele foarte lu gi, așa u îi plă eau
Maestrului.
- Săr a ul! a șoptit El ira.
- Aș putea jura ă u hetul a fost ara jat ai i. U de altu de a s-ar ai găsi
tra dafiri atât de fru oși, u tijele atât de lu gi, și atât de deli at î eliți î
celofan?
El ira a lăti at di ap.
- În nici un caz nu puteau fi de la noi. De două zile -am mai primit trandafiri
roșii. A a ut u ai al i, și o duzi ă de tra dafiri gal e ...
Era atât de tul urat și deza ăgit, î ât El ira -a pri it irată.
- De e u î er ați la E a tai? Au și a olo flori foarte fru oase...
A î er at, deși, la ușă, a î țeles ă tra dafirii u fuseseră tri iși de ai i.
Apoi a tre ut pe la Flore ța, a i trat hiar la Athe ée Pala e. Erau ai ulți
lie ți î ai tea ea, și â d i-a e it râ dul și a î tre at-o, â zătoare u și-a
putut reți e u gest de o oseală și e asperare.
- Noi nu trimitem flori la domiciliu!
Apoi s-a î tors spre ătrâ ul are își aștepta râ dul î spatele eu, și l-a
întrebat din ochi.
- U u het de iolete de Par a, a șoptit ătrâ ul rus i ti idat.
Nu știu de e i-a fost ilă de el, și i-am zâmbit.

*
 Știa ă a eastă rus ă otorietate o fă ea feri ită pe Valeria. Dar de âte ori
re itea i ter iurile, ă î tre am ce-ar spu e A.D.P. da ă i-au ăzut u a su
ochi.
Aștepta , totuși, alt se de iață de la el; aștepta , ai ales, o i di ație,
ât de su ară, a să știu u tre uie să ă port. Iar â d, î iu ie, a apărut
I dia: văzută și evăzută, a sperat ă voi primi câteva cuvinte de la el. Era
pri a ea arte și i-o datora , î pri ul râ d, lui. Câte a săptă â i î ur ă i-
a spus ă Maestrul se află u de a î străi ătate, ă u știe î ă de apariția
ărții.

A î eput să sper di ou â d a semnat contractul pentru un volum de

a i tiri despre A.D.P., și petre ea zil i âte a easuri î strada Fâ tâ elor a
să o sult arhi a. Nu î țelegea de e Iero i u e ise să ă adă î ai.
Cât a ti p a rezut ă u-și ter i ase fil ul. Dar urâ d după e apăruse
India, am citit într-o re e zie ă u ele pagi i ale ele îi a i teau autorului
recenziei anumite scene din Copiii i ă ui, filmul lui Ieronim Thanase, pe care îl
ăzuse î a a pre ieră.
A așteptat de atu i, u eră dare res â dă, premiera. Se vorbea despre
a est fil a de o apodoperă. Câ d, la î eputul lui o to rie, a a ut lo
premiera, Copiii i ă ui a fost pro la at „ el ai u fil so ialist al se olului”.
Valeria și u i e a fă ut de ai ulte ori oadă, pâ ă e-a putut găsi două
lo uri. A fost a â doi atât de opleșiți, î ât -am putut, nici unul, nici altul,
s oate u si gur u â t pâ ă e-a aju s a asă.
- După Copiii i ă ui, a șoptit Valeria, așezâ du-se pe marginea patului, nu
voi mai putea vedea, foarte multă re e, u alt fil …
Ar fi tre uit să spu și eu e a, dar u știa e. Nu redea pâ ă atu i ă,
respe tâ d î to ai, pâ ă la literă, eti a și esteti a so ialistă, se poate rea o
apodoperă are să u se e e u i i di tot e fă use pâ ă atu i.
N-a să pot uita i iodată e presia ei, â d își î trerupse â te ul și î epe
să as ulte zurgălăii să iilor ar se apropiau, și î țelege…
Valeria tă u rus , apoi își ple ă fru tea, a să u-i ăd la ri ile. Era Ni uli a:
găsise, as u și, î tr-un hambar, ultimii copii dintr-o ș oală î treagă, fugiți di sat
 u o săptă â ă ai î ai te, â d î epuse o arda e tul, și uri d de
atu i u ul după altul, de foa e, de frig, de o oseală. Și pe tru ă u a ea i i
ă ar o oajă de pâi e us ată, Ni uli a a î eput să le po esteas ă, să â te, să
da seze, și treptat o lu i ă efireas ă tra sfigurase ha arul. Și î epeau să
apară, pe râ d, pe ăsură e Ni uli a or ea depre ele, tot felul de păpuși și
a i ale, ii sau î păiate, și fete ti ere are păreau â d zâ e, â d sluj i e,
â d a ro ate, și Ni uli a da sa pri tre ele, se î trerupea la răsti puri și
iz u ea î râs, și atu i toți opiii î epeau și ei să râdă, pe tru ă Ni uli a le
arăta, ți â du-l de urechi, un iepure alb sau un elefant minuscul de mucava, care
î er a să-și as u dă tro pa... Și apoi, pe eașteptate, se aud zurgălăii să iilor,
și î țelege...

Criti a su li iase ă feeria e perfe t o pati ilă u iziu ea realist-so ialistă.

Că i ei patru opii are supra iețuies se î tor ai târziu î satul părăsit, u de
ulti ii lo uitori trăgeau să oară pri tre rui e, și, i pro izâ d u șa tier
se ă â d ai ult u o astă asă de păpuși, se apu ă să o struias ă eea e
la î eput părea u i e s ha ar, dar are urâ d se do edește a fi alt e a:
dor itor, sală de ese, ș oală, i fir erie, sală de gi asti ă, i liote ă. Iero i
i trodusese u are a ilitate ideologia și o a ularul so ialist; spe tatorul afla
î tâ plător ă ei patru erau pio ieri, ă șa tierul lor estea „ o struirea
so ialis ului”, ă lege dele pe are le po esteau și aladele pe are le â tau
e o au itologia da ilor și s e e e ora ile di tre utul țărilor ro â ești.
Așa u era de așteptat, Copiii i ă ui a luat premiul I la concursul
i ter ațio al de la Ca es. Câte a săptă â i î ur ă, fil ul rula î toată Europa
și fusese deja a gajat î Statele U ite și î A eri a Lati ă. Î i spu ea ă
pro a il Iero i ple ase di țară. Se or ea ă ai ulte ase de fil e i-au
propus să-l angajeze cu întreaga lui companie.
Și apoi, fără oti , fil ul a fost retras. S-a aflat ai târziu ă ulți riti i
străi i, are s riseseră e tuziaști despre Copiii i ă ui, vedeau în acest film
ge ial ea ai irule tă satiră a siste ului so ialist...
 25

...1967, 1968, 1969... Ce-aș ai putea adăuga ? Amintirile despre A.D.P. au

apărut a u u a , și a se at o tra tul pe tru o o ografie riti ă, î soțită
de âte a te te i edite. Dar î aprilie a fă ut i prude ța să ple ă pe tru
o săptă â ă la Si aia. Câ d e-a î tors, ela oli i, pe tru ă plouase aproape
tot ti pul, a găsit î fața ușii u are u het de tra dafiri.
- Ieri a fost a i ersarea ăsătoriei, i-a șoptit, oare u ruși at, Valeriei.
A î eput să desfa tre urâ d hârtia de elofa , reuși d și de data a easta
să as u d iletul.
- Pă at! a spus Valeria. U ii di ei s-au ofilit deja...
- Câ d a i trat î u ătărie să le taie ozile, a itit repede iletul „As always,
A.D.P. Remember, Niculina-Laurian”.
Valeria a u plut asul u apă.
- Șase di ei s-au ofilit, mi-a spus.
- Au ră as de i , a șoptit isător. Nu ăr u oro !...

În februarie 1969 s-a ăs ut ăiatul, Adria Gheorghe. Iar î artie e-am

utat î strada Fâ tâ elor. Casa e orială fusese i augurată u două săptă â i
mai înainte.
De data aceasta, mi-am spus, orice s-o întâmpla... În noaptea de 10 spre 11
aprilie, aproape ă -am dormit, în zori, m-a î ră at și a tre ut î irou. Îi
spusese Valeriei ă a e a de ter i at. Mă uita to ai la ceas, când am
auzit so eria la ușa di față: opt fără u sfert. A alergat î ârful pi ioarelor și
a des his, î prag, a elași u het so ptuos de tra dafiri: u tâ ăr de reo ,
a i tra ersa li iștit strada. A alergat după el și l-a pri s de raț.
- Dumneata ai adus trandafirii ? De la cine sunt ?
Tâ ărul -a pri it a did, par ă u -ar fi î țeles.
- Ai su at adi eaori la u ărul , și ai lăsat î față ușii u u het u
trandafiri.
Tâ ărul a ridi at di u eri.
 - Mă o fu dați u alt i e a, spuse politi os dar fer . Eu, u ai de tra dafiri
n-a hef! Azi ă prezi t la e a e , și a tra ...
- Ce fel de examen ? l-a î tre at ă uitor.
- Literatură fra eză oder ă, spuse u u zâ et a ar. Dar a ăzut prost...
Băga â a î uzu ar și s oase o foaie de aiet.
- Tre uie să tradu și să e pli u te t. Doar âte a propoziții. Dar u să le
e pli ? „Li ertatea a solută”, asta, să zi e , î țeleg. Dar ai departe ? Nous
sommes condamnés à la liberté! Ce rea să spu ă asta?
- Vrea să spu ă e a t e spu e: ă su te o da ați la li ertatea a solută.
M-a as ultat zâ i d, și î a ea lipă i s-a părut ă-mi face semn cu ochiul.
- Cum s-ar spu e, a să itez u e e plu di e a e ul de a ul tre ut: A bon
entendeur, salut!
S-a î hi at profu d, oare u î glu ă, și-a ăgat a â două âi ile î
uzu are și s-a depărtat agale, fluierâ d.
Eygaliéres, august-septembrie, 1978
Chicago, februarie 1979