Italia

Republica Italiană
Repubblica Italiana

Drapel

Deviză: Nu are
Imn: Fratelli d'Italia

Capitală
Roma
(și cel mai mare oraș)

Limbi oficiale Italiana1

Sistem politic Republică

- Președinte Giorgio Napolitano

- Prim-ministru Matteo Renzi

Unificarea Italiei

Suprafață

- Total 301,340 km² (locul 71)

- Apă (%) 2,4%

Populație

- Estimare 2011 60.776.531 (locul 22)

- Densitate 201,7 loc/km²

PIB (PPC) estimări

 - Total $2150 miliarde

- Pe cap de locuitor $32,700

Monedă Euro (EUR)

Prefix telefonic +39

Domeniu Internet .it, .eu2

Fus orar UTC+1/+2

1
Mai multe limbi sunt oficiale în diverse regiuni: germana șiladina în Tirolul de

Sud, slovena în Friuli-Venezia Giulia șifranceza în Valle d'Aosta.

2
Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Italia face parte

modifică
Italia, oficial Republica Italiană (italiană Repubblica Italiana, numele scurt este identic) este un stat
suveran european, situat în cea mai mare parte pe Peninsula Italică și cuprinzând și câteva insule
la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia șiSardinia. Se învecinează cu Franța la nord-
vest, Elveția și Austria la nord și Slovenia la nord-est. De asemenea înconjoară două enclave
independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă înconjurată de Elveția numită Campione d'Italia.
Capitala Italiei este Roma.
Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etrusci și romani, și al mișcărilor culturale
moderne, cea mai notabilă fiind Renașterea. Roma este un sediu al Bisericii Romano-Catolice, și a fost
pentru o perioadă lungă centrul civilizației occidentale.
Astăzi Italia este o republică democratică și o țară dezvoltată, ocupând a șaptea poziție conform PIB-ului,
a opta conform indicelui calității vieții și a douăzecea conform indicelui dezvoltării umane. Este membru
fondator al Uniunii Europene și unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii Europei
Occidentale.
Istorie
Articol principal: Istoria Italiei.
Istoria Italiei este probabil cea mai importantă în privința dezvoltării culturale și a dezvoltării sociale
din mediterană. Țara a fost o gazdă pentru importante activități în timpurile preistorice, și de
aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni: Lazio șiToscana, Umbria și Basilicata.
După Magna Grecia, Civilizația etruscă și Imperiul Roman care a venit să domine acestă parte a lumii,
au urmat Evul Mediu Umanismul și Renașterea, care au ajutat mai apoi la
formarea filozofiei și artei europene. Orașul Romaconține unele dintre cele mai importante exemple
de Baroc.
Italia în era modernă a devenit un stat-națiune efectiv - pe 17 martie, 1861 - când statele peninsulei
și Cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II din dinastia de Savoia. Arhitectul
unificației italiene, oricum, a fost Contele Camillo Benso di Cavour, primul ministru al lui Victor
Emmanuel. Roma însăși a râmas un deceniu sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar
pe 20 septembrie, 1870, data finală a unificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă
înconjurată de Italia, ca și San Marino.
Italia participă alături de Antantă în [[Primul Război Mondial)).
Dictatura fascistă a lui Benito Mussolini care a început în 1922 a condus la o alianță dezastroasă
cu Germania și cu Japonianumită Axa Berlin-Roma-Tokio (Puterile Axei) și la înfrângerea ultimativă a
Italiei în cel de-al doilea război mondial. Pe 2 iunie,1946 un referendum asupra monarhiei a rezultat în
stabilirea Republicii Italiene, care a dus la adoptarea unei noi constituții pe 1 ianuarie, 1948. Membrii
familiei regale au fost trimiși în exil datorită asocierii lor cu regimul fascist.
Italia a fost membră fondatoare a NATO și a Uniunii Europene, și s-a alăturat grupului de creștere a
unificării politice și monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în 1999.
Politică
Articol principal: Politica Italiei.
Constituția Republicii Italiene din 1948 a stabilit un parlament bicameral, (Parlamento), consistând din
Camera Deputaților (Camera dei Deputati) și Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciară și
una executivă (condusă de un prim ministru) (Presidente del Consiglio dei Ministri). Președintele
republicii este ales pe 7 ani de către parlamentul reunit cu un contingent mic de delegați regionali.
Președintele nominalizeză prim ministrul, care propune ceilalți miniștri (care înainte erau aleși de
președinte). Consiliul de Miniștri (în mod general, dar nu necesar, este compus din membri ai
parlamentului) trebuie să păstreze secretele ambelor camere (Fiducia).
Camerele parlamentului sunt populare și sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt majoritar și
proporțional. Camera Deputaților are 630 de membri. În plus față de cei 315 mebri aleși, Senatul îi
include și pe foștii președinți și alte diverse persoane, conform prevederilor constituționale. Ambele
camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic și prin ultimele
schimbări. O curte constituțională, Corte Costituzionale, care poate trece peste constituționalitatea
legilor, este o inovație post-Al Doilea Război Mondial.
Regiuni
Articol principal: Regiunile Italiei.

Harta administrativǎ a Italiei

Italia este divizată în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci se bucură de o
stare autonomă specială, marcată de *:
Abruzzo Molise
Basilicata Piemont
Calabria Puglia
Campania Sardinia *
Emilia-Romagna Sicilia *
Friuli-Venezia Toscana
Giulia * Trentino-Tirolul de
Lazio Sud *
Liguria Umbria
Lombardia Valle d'Aosta *
Marche Veneto
O regiune se subdivizează în provincii iar provinciile la rândul lor în comune. Centrele comunale fiind de
regulă localitățile cu același nume (numele comunei respective).
Geografie
Articol principal: Geografia Italiei.
Italia constă în principal dintr-o peninsulă (poreclă Stivale-cizma) care se extinde în Marea Mediterană,
unde împreună cu două mari insule, Sicilia și Sardinia (Sardegna), creează diferite compartimente ale
mărilor: Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și în
final Marea Ligurică la nord-vest. Munții Apenini (Monti Appennini) din centrul peninsulei, merg spre est,
unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Aici se află și o lagună aluvionară
mare, Laguna Pad-Veneția, străbătută de Râul Pad și de mulți afluenți ai săi, care curg dinspre Alpi,
Apenini și Dolomiți. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul (Tevere), Adige și Arno. Cel mai înalt vârf al Italiei
este Mont Blanc (Monte Bianco) cu 4,807 m, dar Italia este mai ales asociată cu doi faimoși vulcani:
acum adormitul Vezuviu (Vesuvio) în apropriere de Napoli și activul Etnaîn Sicilia. Teritorial Italia este
impartita in: -Italia continentala(muntii Alpi si Campia Padului) -Italia peninsulara (muntii Apenini si
campiile litorale) -Italia insulara - Sardinia, Sicilia, Elba si alte mici insule.
Economie
Articol principal: Economia Italiei.

Borsa Italiana în Milano

Membră a grupului G8, Italia reprezenta a șasea economie în 2004, după Statele Unite, Japonia,
Germania, Regatul unit al Marii Britanii și Franța. Italia are o economie industrială diversificată, cu un
venit pe cap de locuitor apropiat unor țări ca Franța și Regatul Unit. Economiacapitalistă rămâne divizată
într-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private și un sud agricultural, cu o rată a
șomajului de 20%.
Majoritatea materiilor prime necesare industriei și mai mult decât 75% din necesarul de energie este
acoperit prin importuri. În decada trecută, Italia a urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplinii
criteriile Uniuniilor economice și monetare, beneficiind de o rată a inflației scăzută care i-a permis
alăturarea la Euro de la conceperea sa în 1999.
Performanța economică italiană a rămas în urma parteneriilor săi europeni, guvernul actual inițiind o
serie de reforme pe termen scurt destinate îmbunătățirii competivității și a creșterii pe termen lung. S-a
mișcat încet, totuși, în implementarea reformelor.
În anul 2010, piața auto italiană a fost de 1,96 milioane de unități, în scădere cu 9% față de anul
precedent[1].
Investițiile străine directe (ISD) în Italia au fost de 30,5 miliarde de dolari în 2009, față de 17 miliarde de
dolari în 2008[2].
Demografie
Articol principal: Demografia Italiei.

Evoluția demograficǎ a Italiei (1861 - 2011)

Italia este în general o omogenitate lingvistică și religoasă, totuși, cultura sa, economia sa și politica sa
sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populației europene ca mărime, atingând 196 de oameni pe
km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limba germană în Tirolul de
Sud (1991: 287.503 germani și 116.914 italieni) și cel de limba slovenă lângă Trieste.
Alte grupuri minoritare cu limbi oficiale parțiale sunt cele franceze în Valle d'Aosta; cele sarde în Sardinia;
cele ladine în Dolomiți; și celefriuliene în regiunea Friuli-Veneția Giulia, toate patru limbi romanice. În plus
există alte câteva minorități locale mici, ca și cele vorbitoare deLimba occitană în sudul
văii Piemontului; Limba catalană în orașele Alghero și Sardinia; Limba albaneză în anumite sate
din Calabria șiSicilia; și de dialecte grecești vechi în satele din Calabria.
Orașe
Articol principal: Lista orașelor din Italia.
Cele mai mari orașe din Italia
# Oraș (Regiune) Populație urbană (2011)
1 Roma (Lazio) 2 781 692
2 Milano (Lombardia) 1 343 230
 3 Napoli (Campania) 956 739
4 Torino (Piemont) 905 780
5 Palermo (Sicilia) 654 121
6 Genova (Liguria) 606 978
7 Bologna (Emilia-Romagna) 382 784
Roma 8 Florența (Toscana) 372 869
9 Bari (Apulia) 319 355
10 Catania (Sicilia) 291 274
11 Veneția (Veneto) 270 589
12 Verona (Veneto) 264 161
13 Messina (Sicilia) 241 310
Milano
14 Padova (Veneto) 214 099
15 Triest (Friuli-Veneția Giulia) 205 194
16 Brescia (Lombardia) 194 308
17 Taranto (Apulia) 190 416
18 Parma (Emilia-Romagna) 188 695
Napoli 19 Prato (Toscana) 188 579
20 Reggio Calabria (Calabria) 186 447

Torino

Religie
Romano-catolicismul este de departe cea mai mare religie din țară, deși Biserica Catolică nu mai este
oficial religie de stat. Proporția de italieni care se identifica ca romano-catolici este de 87,8%, , deși doar
aproximativ o treime din aceste s-au descris ca fiind membri activi (36,8%). Cei mai mulți italieni cred în
Dumnezeu, sau o formă de o forță de viață spirituală. Conform sondajului Eurobarometru cele mai
recente pentru 2005: 74% dintre cetățenii italieni au răspuns că "ei cred că există un Dumnezeu", 16%
au răspuns că "ei cred că există un fel de spirit sau de forță de viață" și 6% au răspuns că "ei nu cred că
există nici un fel de spirit, Dumnezeu, sau forță vitală".

Bazilica Sf. Ioan din Laterano

Biserica Catolică Italiană este parte a Bisericii Romano-Catolice la nivel mondial, sub conducerea
spirituală a Papei, Curia Romană și aConferința Episcopilor italieni. În plus față de Italia, două națiuni alte
suverane sunt incluse în ierarhia italiană, San Marino și Vatican. Chiar dacă prin lege Vatican nu face
parte din Italia, este în Roma, și împreună cu latina, italiana, este limba cea mai vorbită și a doua a Curiei
Romane.
Credința non-creștină cea mai stabiliă în Italia este iudaismul, evreii fiind prezenți l Roma antică înainte
de nașterea lui Hristos. Italia a văzut multi evrei italieni la conducere, cum ar fi Luigi Luzzatti, care a
preluat mandatul în 1910, Ernesto Nathan a servit ca primar al Romei1907 - 1913 și Shabbethai Donnolo
(a murit 1982). În timpul Holocaustului, Italia a avut mulți refugiați evrei din Germania nazistă. Cu toate
acestea, cu crearea statului marionetă nazist Republica Socială Italiană, aproximativ 15% din evreii din
Italia au fost uciși, în ciuda refuzului guvernului fascist de a deporta evreii în lagărele de exterminare
naziste. Acest lucru, împreună cu emigrarea care au precedat și au urmat al doilea război mondial, a
lasat doar o mică comunitate de aproximativ 45.000 de evrei în Italia de astăzi. Datorită imigrației în
creștere, a existat o creștere în credințele non-creștine. În 2009, au venit 1.0 milioane de musulmani în
Italia care fac 1,6 la sută din populație, deși, numai 50.000 dețin cetățenia italiană. Previziuni
independente pun populația islamica din Italia oriunde de la 0,8 milioane, la 1,5 milioane [149]. Există
mai mult de 200.000 de adepți ai credinței originare din subcontinentul indian: 70000 hinduși, budiști.
Educație
Educația publică din Italia este gratuită și obligatorie de la 6 până la 15 ani, și are o etapă de cinci ani de
clase primare și într-un stadiu de opt ani de clase secundare, împărțit în prima clasa de liceu (gimnaziu)
și a doua școală de grad secundar (sau liceu). Italia are un standard ridicat de educație publică,
depășind de alte țări comparabile dezvoltate, cum ar fi Regatul Unit și Germania. Țara are atât sisteme
publice, cât și private de învățământ.
Potrivit indicatorilor naționali pentru știintă (1981-2002), o bază de date produsă de Grupul de Servicii de
cercetare care conțin liste de ieșire și statisticile citare pentru mai mult de 90 de țări, Italia are o putere de
peste medie de lucrări științifice (în ceea ce privește numărul de lucrări scrise cu cel puțin un autor fiind
din Italia), în domeniul științei spațiale (9,75% din lucrări din lume fiind din Italia), matematică (5.51% din
lucrari in lume), informatică, neurostiinte, și fizica, de ieșire în ceea ce privește numărul de documente de
produse se înregistrează în domeniul științelor sociale, psihologie și psihiatrie, și de economie și afaceri.
Cultură

Domul Santa Maria del Fiore

Italia este bine cunoscută pentru arta și cultura sa, precum și datorită nenumeratelor ei monumente,
printre care se numără Turnul din Pisa și Colosseumul roman, dar și pentru mâncarea sa (pizza, pasta,
s.a.m.d.), vin, stilul de viață, eleganță, design, cinema, teatru,literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai
ales de operă), sărbători, și în general pentru gust.
Mișcările artistice ale Renașterii și barocului a apărut în Italia între secolele al 14-lea și al 15-lea,
respectiv la sfârșitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluție artistică în Italia, mai întâi, în
Europa ulterior și apoi în întreaga lume.
Genurile literare care au înflorit în Italia, așa cum sunt poezia lui Petrarca, Tasso și a lui Ariosto, respectiv
proza lui Dante, Boccaccio,Machiavelli și a lui Castiglione, au exercitat o influență durabilă în dezvoltarea
culturii vestice, la fel ca și pictura, sculptura și arhitectura, la care au contribuit artiști extraordinari
ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico și Michelangelo.
Influența muzicală a compozitorilor italiani ai epocii baroce, precum Monteverdi, Palestrina și Vivaldi s-a
dovedit a fi remarcabilă. Mai târziu, în secolul al 19-lea, opera romantică italiană (gen muzical "inventat"
de asemenea de italieni) a excelat datorită compozitorilor Gioacchino Rossini, Giuseppe
Verdi și Giacomo Puccini.
Artiștii, scriitorii, regizorii, arhitecții, compozitorii și designerii contemporani italieni contribuie semnificativ
la cultura vestică.
Fotbalul este principalul sport național. Italia a câștigat Cupa Mondială de Fotbal de patru ori:
în 1934, 1938, 1982 și 2006. Seria A a campionatului italian de fotbal a dat unii dintre cei mai buni
jucători de fotbal la nivel mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C. Milan și Inter Milano
FC din Milano, A.S. Roma și S.S. Lazio din Roma, Juventus dinTorino și Fiorentina din Florența.

Stilul de viaţă italian, între tradiţie şi modernitate

 DESCHIDE GALERIA FOTO
Exuberanţi şi creativi, italienii îşi exprimă trăirile prin artă şi gastronomie. Fiecare
regiune are specificul său, un univers fascinant ce merită explorat.

Obiceiurile şi tradiţiile definesc specificul naţional, iar pe italieni îi caracterizează

diversitatea acestora. Fie că este vorba despre sărbători religioase, Crăciun, Paşte,
aniversări sau zile obişnuite, tradiţiile culinare devin obiect de mândrie naţională.
Veseli, muzicali, comunicativi şi primitori, italienii au un cult deosebit pentru familie.
Respectul pentru moştenirea culturală, educaţie, valorile generaţiilor trecute se
răsfrânge asupra vieţii de zi cu zi. În fiecare cămin italian vom găsi obiecte moştenire
de familie, imagini cu cei dragi aşezate la loc de cinste sau mobilier cu parfum de
epocă. Evenimentele importante se sărbătoresc în familie şi de aceea anumite reţete
culinare sunt transmise din generaţie în generaţie.

Ingredientele tipice sunt şi ele protagonistele unor festivaluri, de exemplu în Calabria

are loc în septembrie Festival del Peperoncino (ardeiul iute) sau al trufelor în Umbria.

Artizanatul reprezintă un domeniu vast ce include mai multe domenii. Parmezanul,

bijuteriile din aur, pielăria, dulciurile tipice, ciocolata, faimoasa prosciuto, teracotele
toscane, majolica siciliană, sunt doar câteva din veritabilele minuni italiene.

Faimosul Festival de la Veneţia reia în renumitele sale măşti personaje din teatru,
Pulcinella, Arlechino, sau fantastice, alegorice, într-o impresionantă varietate de culori
şi décor.

Tot de Veneţia este legat şi magicul univers al sticlei de Murano. Cele trei insule,
Murano, Burano şi Torcello, atrag un număr foarte mare de turişti în fiecare an cu
minunatele irizări ale sticlei lucrate manual sau renumitele „merletti" (broderii).

Teatrul de marionete face parte din tradiţiile italiene, cu trimitere în istorie. „Opera dei
pupi", marionetele, se adresează deopotrivă copiilor şi adulţilor şi reprezintă un capitol
important al culturii italiene. Pe marile pasarele de modă strălucesc nume precum
Valentino, Versace, Alberta Ferretti, Emilio Pucci, Miuccia Prada, Salvatore
Ferragamo, Gianfranco Ferre. Elsa Schiaparelli, una dintre cele mai fascinante
personaje ale domeniului designului vestimentar din perioada interbelică, reprezintă
exemplul perfect al evoluţiei tradiţiei către modernitate. Este oare fotbalul sportul-
rege? În Italia se desfăşoară curse de maşini renumite în întreaga lume. La circuitul de
Formula 1 se întrec pe circuitul de la Monza motoare puternice şi piloţi curajoşi.

Raliul „Mille miglia" reuneşte maşini de epocă ce au făcut gloria şoselelor, iar azi
unele dintre ele sunt admirate în muzee de specialitate.

Dacă azi, ca turişti, admirăm ruinele unor monumete de arhitectură precum

Colosseum, trebuie să ne aducem aminte că aici se desfăşurau întreceri sportive şi
lupte de gladiatori.
BINE DE ŞTIUT

Cappuccino
Una dintre cele mai cunoscute băuturi din întreaga lume este cappuccino. Aromata
băutură ce are la bază cafeaua există în diverse forme şi combinaţii, iar reţeta a
cunoscut de-a lungul timpului mai multe modificări. Clasic, se serveşte în ceşti de
porţelan, cu şervet din mătase şi linguriţă din argint. Achille Gaggia este inventatorul
maşinii de espresso ce este folosită azi, desigur îmbunătăţită, în barurile din întreaga
lume.
Parmezanul
Un alt subiect de mândrie naţională este parmezanul. Este un tip de brânză de origine
italiană renumit în întreaga lume. În Uniunea Europeană „Parmigiano Reggiano" este o
marcă înregistrată şi poate fi utilizat doar pentru a desemna acest tip de brânză ce se
produce în Parma şi Reggio Emilia din nordul Italiei. Este produs din lapte de vacă, iar
gustul său este cu atât mai picant cu cât brânza este mai veche.
Turul ciclist al Italiei
Giro d'Italia sau Turul ciclist al Italiei este a doua competiţie ciclistică, după Turul
Franţei, ca importanţă din lume. Istoria sa începe în 1909.

Turul Italiei a avut loc anual, cu excepţia perioadei celor două războaie mondiale. La
început au avut loc 8 etape, iar primul campion a fost Luigi Ganna. Giovanni Brunero,
Fausto Coppi, Gino Bartali sunt doar câteva nume care au făcut istorie în acest sport
magnific ce implică forţă, concentrare şi fair play.
Cinematografie
Federico Fellini este considerat unul dintre titanii cinematografiei italiene şi mondiale.
Prima sa peliculă importantă este „I Vitelloni" din 1953, din a cărei distribuţie fac parte
actori renumiţi, precum Franco Interlenghi, Alberto Sordi, Franco Fabrizi sau
Leopoldo Trieste. Cunoaşte succesul la nivel internaţional în 1954 cu „La Strada", în
care Anthony Quinn face un rol memorabil. „Nopţile Cabiriei", „Julieta spiritelor",
„Satyricon", „Amarcord" sau „La Dolce Vita" sunt pelicule din galeria de aur a
cinematografiei, unele dintre ele răsplătite cu mult râvnitul Oscar.
Muzica
Muzica italiană, de la cea clasică până la pop sau rock este apreciată în orice colţ al
lumii. Festivalul de la San Remo a debutat în 1951, prima câştigătoare fiind Nilla Pizzi
cu melodia „Grazie dei fiorri". Alături de italieni au participat şi artişti de faimă
mondială precum: Connie Francis, Petula Clark, Dalida, Dionne Warwick, Louis
Armstrong sau Stevie Wonder. Odată cu San Remo s-au lansat numeroşi artişti italieni:
Andrea Bocelli, Giorgia, Mietta, Elisa, Laura Pausini, Eros Ramazzotti, Gigliola
Cinquetti, Massimo Ranieri.

SERBAREA ZILEI NAŢIONALE

„Festivalul, organizat de Ambasada Italiei, Institutul Italian de Cultură şi Institutul

Italian de Comerţ Exterior, este un eveniment care, datorită sprijinului concret al
companiilor italiene, a devenit o adevărată tradiţie ce îmbogăţeşte semnificaţia
ceremoniilor oficiale desfăşurate cu ocazia Zilei Naţionale a Italiei, sărbătorită pe 2
iunie.

Sărbătoarea Zilei Naţionale, ce aminteşte referendumul prin care a fost ratificată

naşterea Republicii Italiene în 1949, are anul acesta o semnificaţie deosebită, deoarece
coincide cu aniversarea a 150 de ani de la unificarea Italiei, înfăptuită în anul 1861, la
Torino, pe atunci capitala Regatului Italiei.
Pastele in Italia – Traditii si obiceiuri
Daca iti petreci Pastele in Italia , ai ocazia sa te simti renascut .Bogatia de culori care
te inconjoara , violetul inchis , rozul luminos , albastrul deschis si galbenul stralucitor
se astern peste tot in jurul tau , mai ales in sudul tarii.De la florile puternic parfumate
si pana la soarele patrunzator, intreaga natura din peninsula din aceasta perioada pare
a fi un mod prin care Domnul iti reaminteste despre invierea lui.
Sarbatoarea Pastilor in Italia iti poate darui o perspectiva cu totul noua despre viata
chiar si atunci cand esti pe strada sau te asezi pe o banca dintr-o “piazza” ,
rezumandu-te sa privesti in jurul tau : oamenii se misca mai usor , parca plutind,
eliberati de hainele groase din iarna si insufletiti de sfanta sarbatoare , iar vitrinele
magazinelor sunt pline de oua invelite in folii colorate si stralucitoare. Italienii par a fi
mai prietenosi si mai deschisi decat in alte perioade ale anului , iar caldura lor
sufleteasca este in masura sa te faca sa te gandesti sa poposesti mai mult timp pe
aceste meleaguri.
Sarbatoarea religioasa a Pastelui in Italia
Reinnoirea Pastelui incepe sa fie simtita odata cu “Domenica della Palme” /
“Duminica palmierilor” , asa cum este numita in Italia duminica Floriilor.Cu acest
prilej, majoritatea italienilor se indreapta spre biserica pentru a participa la liturghie
.Dupa ce primesc binecuvantarea preotului , ei obisnuiesc sa impleteasca frunze de
palmier in forma de cruce sau in alte modele precum flori sau ghirlande , pe care le
daruiesc prietenilor si membrilor familiei ca insemne de noroc.Cei mai credinciosi
dintre italieni merg la biserica in fiecare zi dintre Dumica palmierilor si duminica de
Pasti. In “Venerdi Santo” sau “vinerea sfanta” , multe orase gazduiesc parade prin care
se reaminteste drumul patimilor lui Cristos catre locul sau de crucificare. In ajunul
Pastelui , la miezul noptii, aproape intreaga suflare se aduna pentru a lua parte la una
din cele mai lungi liturghii ale anului, asteptand invierea Domnului. Bisericile, cel
putin cele din sudul Italiei , sunt de obicei pline in dimineata de Pasti.Altarele sunt
inundate de flori albe , “camicie” sau cale, garoafe si romanita.Dupa indelungata
liturghie din noaptea anteriora , se celebreaza acum una mai scurta si mai incantatoare
parca. “Messa corta, tavola lunga” , ori “Slujba scurta , masa lunga” , este motoul
italian pentru Paste. In acest fel , se intelege ca dupa o saptama de post aspru si
rugaciuni , urmeaza rasplata unui ospat imbelsugat impreuna cu prietenii.
Duminica de Pasti in Italia
Sarbatoarea “Pasqua” (Pastele) este cu atat mai frumoasa pe taramul italian cu cat poti
sa o petreci dupa chipul si asemanarea ta. O zicala specifica italienilor este “Natale
con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” , sau “Craciunul impreuna cu familia , Pastele alaturi
de cine iti doresti” .Gratie acestei principiu, multi dintre italieni pleaca in vacanta cu
ocazia sfintei saptamani , indreptandu-se catre munti ori plajele abia deschise .Locuri
din zona sudica , precum Capri, Ischia si Sicilia , prilejuiesc un varf de sezon cu
prilejul Pastilor. Oriunde ajung italienii , primul lucru la care se gandesc este
mancarea. Retele traditionale din miel , dar si iepure , alterneza cu ouale fierte ,
“antipasto” (incluzand carnati uscati si branza proaspata) si , desigur ,
pastele.Deserturile populare de Pasti cuprind “pastiera” , o placinta din grau , ”
migliaccio” , o prajitura cu spaghetti , si “colomba” , o prajitura in forma de porumbel
cu glazura si migdale.
Ouale de pasti in Italia
Masa din duminica Pastelui nu se incheie cu una cu doua .Adeseori, copii recita poezii
si spun povesti invatate la scoala. Desi in Italia nu exista obiceiul iepurasului de Pasti ,
cei mici primesc cate un cadou pentru recitalul oferit. Darul traditional este un mare
ou din ciocolata invelit in poleiala continand o surpriza. Indragostitii isi daruiesc si ei
reciproc astfel de cadouri , mai ales ca artizanii italieni s-au perfectionat in crearea de
oua personalizate ingloband un dar ales de fiecare client. Dupa pranz , multi copii isi
aleg de pe masa oua tari, fierte , de obicei colorate in maro si rosu cu ajutorul cojilor
de ceapa. Ca si la noi, urmeaza o competitie de ciocnit oua , care starneste multe
controverse, mai ales daca se descopera ca cineva foloseste un ou din lemn.
Pasquetta – A doua zi de Paste
Pasquetta (“micul Paste”) , cunoscuta si sub numele de “Lunea pastelui” este o zi de
sarbatoare si in Italia. Denumita si “Lunedì dell’Angelo” (lunea ingerului) ), in aceasta
zi se comemoreaza , asa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea , “intalnirea mesagerului
ceresc cu femeile grabite sa ajunga la mormantul lui Cristos ” , ocazie cu care acestora
li s-a zis ” Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a
sculat precum a zis.” Cei care nu au reusit sa plece de acasa pana de Pasquetta , fac o
mica excursie sau isi programeaza o scurta iesire din oras . Cei aflati deja departe de
caminul lor obisnuiesc sa iasa la un picnic , oferindu-si relaxare si liniste dupa
involburarea duminicii de Pasti.