DISCIPLINA: FIINŢA UMANĂ ŞI NURSINGUL

VII. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE

NORMALE

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A MENŢINE

TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Termoreglarea
Temperatura corpului este menţinută în limite normale 36 – 37 0 C datorită procesului de
termoreglare. Sistemul neuroendocrin dirijează procesul de termoreglare prin mecanisme fizice şi
chimice. Termoreglarea chimică se referă la producerea de căldură – termogeneză. Mecanismele fizice
sunt implicate în termoliză (pierderea de călură). Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte
homeotermie.
1. Termogeneza
Mecanismele implicate în termogeneză sunt:
a) Metabolismul bazal
 reprezintă ansamblul reacţiilor chimice care au loc în celule;
 este nivelul cel mai scăzut de consum de energie necesar întreţinerii funcţiilor vitale ale
organismului în stare de repaus;
 valorile metabolismului bazal variază în funcţie de vârstă, sex şi starea de sănătate a
organismului;
 creşte proporţional cu intensificarea activităţii musculare şi variază în funcţie de condiţiile externe
în care se desfăşoară activitatea organismului.
b) Activitatea musculară
 creşterea activităţii musculare duce la creşterea producţiei de căldură, iar această energie provine
din oxidarea glucidelor şi lipidelor.
c) Factorul hormonal (hormonii tiroidieni)
 o creştere a hormonilor tiroidieni duce la creşterea metabolismului bazal.
d) Stimularea simpatică

1
 stimularea simpatică prin adrenalină şi noradrenalină cresc metabolismul bazal când cantitatea de
glucoză din sânge scade. Adrenalina şi noradrenalina acţionează asupra glicogenului muscular şi
hepatic.
Căldura
 este rezultatul proceselor oxidative din organism a căror intensitate este variabilă în raport cu
temperatura mediului înconjurător;
 prin scăderea temperaturii aerului se intensifică catabolismul şi ca urmare termogeneza creşte;
 organele implicate în termogeneză sunt muşchii şi ficatul;
 intensificarea procesului de termogeneză se face în mod reflex;
 dacă temperatura mediului ambiant scade are loc excitarea receptorilor termici de la nivelul
tegumentului care duce la intensificarea catabolismului, cu eliberarea cantităţii necesare de căldură
în vederea compensării pierderilor;
 dacă scăderea temperaturii mediului ambiant continuă iau naştere, tot pe cale reflexă, contracţii
musculare care se traduc prin tremurături şi apariţia frisonului;
 contracţiile musculare din cursul frisonului intensifică metabolismul şi eliberează o cantitate mai
mare de căldură care va duce la creşterea temperaturii corpului;
 dacă temperatura mediului ambiant creşte, metabolismul scade, iar termogeneza se diminuează;
 la temperaturi de 39 – 39,5 C, activitatea nu mai poate continua, la 40 C mecanismele de reglare
încetează, la 42 –43,5 C, se produce moartea.
 reglarea fizică intervine în termoliză;
 se face prin:
- radiaţie , convecţie, conducţie, evaporare (transpiraţie şi eliminarea căldurii cu aerul
expirat )
- consumul de căldură în vederea încălzirii urinei eliminate şi materiilor fecale.
 mecanismul intim al pierderilor de căldură de pe suprafaţa corpului se realizează prin modificarea
calibrului vaselor sanguine:
- sub influenţa frigului vasele sanguine (arterele) se contractă, fluxul sanguin scade spre
suprafaţa corpului, deci aportul de căldură din profunzime devine mai mic, deci scade şi
pierderea de căldură;
- sub influenţa căldurii vasele sanguine se dilată, aportul de sânge spre suprafaţă devine mai
mare şi deci pierderea de căldură se intensifică;
- dacă temperatura mediului ambiant este egală sau mai mare decât cea a corpului pierderea
de căldură prin radiaţie devine imposibilă. În acest caz ea se face prin secreţia sudorală.
2
 evaporarea apei prin plămâni şi încălzirea aerului inspirat contribuie, de asemenea, la pierderea de
căldură;
 la o temperatură a corpului de 31 C, se pierde starea de conştienţă, sub 31 C nu mai funcţionează
termoreglarea, la 24 – 25C, se produce moartea;
 în mod normal, producerea şi pierderea de căldură se găsesc în echilibru ceea ce asigură
constanţa temperaturii organismului. Dacă acest echilibru este rupt apar stările de hipertermie şi
hipotermie;
 temperatura organelor interne (temperatura centrală) este mai ridicată decât temperatura
periferică şi este în funcţie de intensitatea şi starea de activitate a organelor interne;
 în reglarea temperaturii intervine hipotalamusul cu cei doi centrii ai săi: în partea anterioară a
hipotalamusului centrul termolizei, iar posterior centrul termogenezei. Acest centru are legătură
cu exteroceptorii şi interoceptorii.

2. Termoliza
Mecanismele implicate în termoliză sunt:

a) Radiaţia
 reprezintă transportul căldurii de la suprafaţa unui obiect pe suprafaţa altui obiect;
 cantitatea de căldură pierdută prin radiaţie este în funcţie de dilatarea vaselor sanguine şi de
vasoconstricţia pe care pierderea de căldură o provoacă;
 se poate reduce pierderea de căldură prin radiaţie, acoperind organismul cu haine;
 poziţia organismului influenţează această pierdere prin radiaţie: în poziţie ortostatică se pierde mai
multă căldură radiantă decât în poziţie de clinostatism.
b) Conducţia
 reprezintă transportul căldurii către toate obiectele sau toată suprafaţa în contact cu organismul (de
ex. o persoană aşezată pe un scaun sau organismul scufundat în apă rece).
c) Convecţia
 reprezintă pierderea căldurii prin curenţii de aer şi o pierdere minimă se produce prin acest
mecanism;
 în mod normal există un strat de aer cald aproape de suprafaţa tegumentului, aerul neîncălzit poate
să se ridice de la nivelul tegumentului şi să treacă în aerul mai proaspăt prin curenţii de convecţie;
 pierderea de căldură poate fi mai mare când pielea umedă intră în contact cu aerul:

3
 - nu se recomanda ca tegumentul să fie umed, deoarece se se poate pierde multă căldură;
- de aceea, apa folosită pentru spălatul pacientului, trebuie să fie la o temperatură superioară
celei corporale;
- temperatura ridicată a corpului, poate fi scăzută prin spălare cu apă la o temperatură
inferioară celei avute de organism;
- nu trebuie folosită apă cu temperatură foarte scăzută pentru că pot să apară frisoanele şi în
consecinţă se accentuează creşterea temperaturii organismului.
d) Evaporarea
 organismul pierde o oarecare cantitate de căldură prin evaporare;
 se realizează prin plămân şi tegument (respiraţie şi transpiraţie);
 efortul muscular duce la creşterea temperaturii corporale care va determina producerea
transpiraţiei;
 un stres emoţional sau intelectual determină transpiraţie prin eliberare de adrenalină şi
noradrenalină. Transpiraţia este mai puţin eficace când există puţini curenţi de aer sau când
atmosfera este încărcată cu vapori de apă.

3. Factorii care influenţează temperatura corporală

Factorii care influenţează temperatura corporală sunt:
a. factori biologici
 vârsta
- nou născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului reglator,
temperatura corpului fiind uşor influenţată de cea a mediului ambiant
- la sugar temperatura corpului este în jur de 36,1 – 37,8 0C;
0
- vârstnicii au o temperatură de 35 – 36 C datorită afectării mecanismelor de termoreglare,
reducerii ţesutului celular subcutanat şi diminuării activităţii glandulare şi a metabolismului.
 efortul muscular
0
- în timpul efortului fizic, temperatura organismului poate creşte cu 2,2 – 2,7 C peste valorile
normale şi revine când activitatea înceteză.
 factorul hormonal
- în timpul ovulaţiei apare o creştere a temperaturii; tiroxina, noradrenalina şi adrenalina pot afecta,
de asemenea, temperatura corporală.
 ritmul circadian

4
- există fluctuaţii de temperatură între dimineaţă şi seară. Temperatura organismului este mai
scăzută dimineaţa între orele 3 şi 5, pentru ca apoi în timpul zilei să crească cu un maxim între
orele 18 – 23.
b. factori psihologici
 stresul, anxietatea, emoţiile puternice
- stimularea sistemului nervos simpatic poate creşte producţia de adrenalină şi noradrenalină.
c. factori sociologici
 mediul ambiant
- variaţiile extreme ale temperaturii mediului ambiant afectează sistemele implicate în reglarea
temperaturii corporale;
- temperatura ambientală suparaîncălzită duce la o creştere a temperaturii corpului prin radiaţia
aerului către individ;
- în sens invers când ambientul are o temperatură scăzută
 climatul
- umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale;
- rece şi umed determină scăderea temperaturii corporale

4. Manifestări de independenţă (termoreglare normală)

 stare de sănătate favorabilă
 temperatură corporală normală, conform vârstei:
- nou născut şi copilul mic: 36,1-37,80 C
- adult 36-370 C obţinută prin măsurare în regiunea axilară
- vârstnic: 35-360 C
 piele:
- culoarea variază în funcţie de zona geografică, vârstă, pigment melanic
- transpiraţie minimă
- senzaţie plăcută la frig sau cald
 temperatura mediului ambiant : 18-22-250 C;
 respiraţie circulaţie în limite normale;

5. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

 când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
- să evite expunerile prelungite la temperaturi ridicate;
5
 - să reducă aportul de proteine şi de alimente cu valoare calorică mare: grăsimi;
- să consume lichide suficiente şi alimente reci;
- să aibă o bună ventilaţie în incăpere, la locul de muncă,
- să poarte îmbrăcăminte comodă (bumbac, in) în culori deschise (alb);
- activitate recreativă prin plimbări în parc, la munte;
- educaţie şi control preventiv.
 când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
- să evite expunerile prelungite la temperaturi scăzute;
- să ingere lichide şi alimente calde
- să aibă un aport alimentar cu valoare calorică mare;
- evitarea consumului de alcool;
- creşterea temperaturii mediului ambient la 18- 24 grade,
- îmbrăcăminte călduroasă, adecvată: (la bătrâni, ciorapi, fes);
- educaţie şi control preventiv.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A MENŢINE

TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Patologia termoreglării
 poate fi din cauze exogene şi endogene;
 dintre cauzele exogene, amintim, acumularea de căldură ( stress termic) şi pierderea de căldură
(hipotermia).
Acumularea de căldură cuprinde :
 sincopa de căldură – exprimată printr-o hipotensiune arterială supraacută;
 tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic : edemul de căldură, spolierea de apă, spolierea de sare,
crampele de căldură;
 şocul caloric – carecterizat prin întreţinerea hipertermiei la valori de 41C, însoţit de absenţa
sudoraţiei şi de tulburări grave ale funcţiei cerebrale;
 anhidroza – caracterizată prin absenţa sudoraţiei în ambianţă caldă;
 insolaţia:
- se datorează acţiunii combinate a căldurii şi luminii solare ce acţionează asupra extremităţii
cefalice şi regiunii cervicale;

6
 - se cunosc forme grave : cu cefalee, jenă precordială, facies congestionat, pupile miotice, puls
mic, filiform, ceafă rigidă. Evoluţia este către convulsii, uneori comă terminală;
- se cunosc forme foarte grave ( sincopa albă), în care întâlnim dispnee intensă, temperatura de
43 C, tegumente palide dar calde, decesul survine în câteva minute.
- se întâlnesc şi forme atenuate, manifestate prin astenie, epistaxis, congestia feţei, jenă
respiratorie şi tendinţe lipotimice;
 febra
- reprezintă o reacţie generală a organismului la acţiunea unui agent nociv:
- se manifestă prin: sete, oligurie, urini concentrate, cefalee, stare generală alterată,
tahicardie, tahipnee, inapetenţă, convulsii febrile, halucinaţii sau dezorientare,
- alte cauze ce produc febră sunt:
 emoţiile puternice;
 afecţiuni cerebrale;
 substanţe simpatico-tropice ( adrenalina, cocaina, nicotina, cafeina);
 substanţe de degradare proteică rezultate din necroza tisulară ( infarct miocardic
acut, fractură osoasă, hemoliza acută).

Hipertermia
Hipertermia reprezintă creşterea temperaturii corpului peste 37 0 C la adult. Se datorează fie unei
creşteri a producerii de căldură sau scăderii eliminării de căldură. hipertermia poate constitui un
mecanism de aparare a organismului, pentru că, în momentul invaziei microbiene, determină producerea
de anticorpi printr-o creştere a metabolismului.
Manifestări de dependenţă
 Clasificarea hipertermiei:
- subfebrilitate (37 – 380 C);
- febră moderată (38 – 390 C);
- febră ridicată (39 – 410 C);
- hiperpirexie (peste 410 C).

 febră continuă (în pneumonie)

- menţinerea temperaturii corporale, în perioada de stare a bolii, peste 37 0 C cu diferenţa sub
1 grad între valorile înregistrate dimineaţa şi seara.
7
 febra intermitentă (în septicemii, TBC)
- diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în perioada de stare a
bolii, cele mai mici valori scăzând sub 370 C
 febra remitentă (în septicemii, bronhopneumonie)
- diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în perioada de stare a
bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 370 C.
 febra recurentă
- perioade febrile de 4- 6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerile
relizându-se brusc;
 febra ondulantă
- perioade febrile care alternează cu perioadele afebrile, trecerea făcându-se lent.
 febra de tip invers
- valorile temperaturii sunt maxime dimineaţa, minimele înregistrându-se seara
Perioadele febrei sunt:
- iniţială (de debut):
 poate fi de câteva ore (debut brusc)
 de câteva zile cu debut lent
- de stare:
 poate să dureze zile sau săptămâni;
 aspectul curbei febrile este diferit, în funţie de boală
- de declin:
 poate fi scurtă (declin în criză)
 în câteva zile (declin în liză)

1. Culegerea de date

La culegerea de date putem avea următoarele semne şi simptome:

 schimbări de comportament (confuzie, agitaţie, dezorientare);
 tahicardie, tahipnee;
 sete;
 limbă uscată;
 congestia feţei;

8
  tegumente calde, roşii, transpirate (la început sunt palide)
 inapetenţă;
 cefalee;
 fotofobie;
 slăbiciune;
 oligurie;
 mialgii;
 frison;
 erupţii cutanate în boli infecţioase (macule, papule, vezicule)

2. Analiza şi interpretarea datelor

Exemple de diagnostice nursing
Hipertermie cauzată de:
 expunerea la temperaturi excesive;
 creşterea metabolismului;
 boli infecţioase;
 deshidratare.

3. Planificarea îngrijirilor
Obiectivele sunt:
 temperatura corporală să revină la limitele normale;
 să se menţină echilibrul hidroelectrolitic;
 să se menţină o stare de nutriţie adecvată;
 pacientul că simtă senzaţia de bunăstare fizică şi odihnă.

4. Aplicarea îngrijirilor (realizarea intervenţiilor)

Intervenţiile nursing sunt:
 se monitorizează semnele vitale;
 se evaluează temperatura şi culoarea tegumentelor;

9
  se aeriseşte încăperea fără a scădera exagerată a temperaturii ambientale (minim 18
grade)
 se apreciază pierderile lichidiene prin transpiraţie;
 se creşte ingestia de lichide în raport cu pierderile;
 se menţine igiena tegumentelor şi a cavităţii bucale;
 pacientul este sfătuit să stea la pat şi să poarte o îmbrăcăminte lejeră;
 se schimbă frecvent cearşafurile şi lenjeria de corp;
 se fac împachetări, fricţiuni cu alcool, se aplică pungi cu gheaţă şi comprese reci;
 în caz de frison se asigură pacientul cu pături, buiote cu apă caldă;
 se administrează analgezice şi antitermice şi antibiotice la recomandarea medicului;
 se administrează soluţii perfuzabile prescrise de medic;
 se monitorizează valoarea hematocritului şi numărul de leucocite;
 educaţia pacientului:
– să evite consumul de alimente cu valoare calorică mare (de ex. lipidele);
– să consume lichide reci;
– să aibă o bună ventilaţie în încăpere sau la locul de muncă;
– să poarte îmbrăcăminte lejeră, de culoare albă.

5. Evaluare
În cazul în care obiectivele au fost atinse pacientul:
 are temperatura corpului în limite normale;
 nu prezintă semne de deshidratare;
 nu prezintă infecţii cutanate sau la nivelul mucoasei bucale.
În cazul în care obiectivele nu au fost atinse se reanalizează planul de îngrijire.

Hipotermia

0
Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36 C. Este determinată de pierderea
excesivă de căldură, respectiv scăderea pronunţată a metabolismului în caz de inaniţie, tulburări

10
endocrine, insuficienţă circulatorie. La sugar poate să apară hipotermie datorită imaturităţii mecanismelor
de termoreglare, la adult datorită expunerii la frig, dereglări endocrine sau abuz de sedative, alcool.

1. Culegerea de date

La culegerea de date putem avea următoarele manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

 hipotermie: scăderea temperaturii corpului sub limita normală de 360 C;
 modificări ale tegumentului:
- eritem: roşeaţa feţei, urechilor, mâinilor;
- cianoză: coloraţia vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor
 senzaţie de frig;
 hipotensiune arterială;
 scăderea diurezei;
 tulburări de vorbire: vorbire lentă;
 lipsa de coordonare musculară;
 parestezii;
 dezorientare;
 apatie;
 somnolenţă;
 durere la nivelul regiunii expusă la frig;
 degerături: leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută

2. Analiza şi interpretarea datelor

Exemple de diagnostice nursing

Hipotermie cauzată de:
 expunere îndelungată la temperaturi scăzute;
 traumatisme sau afecţiuni psihice;
 îmbrăcăminte inadecvată cu temperatura mediului ambiant.

3. Planificarea îngrijirilor
Obiectivele nursing sunt:
 pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice;

11
  pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
 pacientul să îşi păstreze integritatea tegumentelor.

4. Aplicarea îngrijirilor (realizarea intervenţiilor)

Intervenţiile nursing sunt:
 evaluarea cauzelor care au dus la hipotermie;
 încălzirea treptată a pacientului prin acoperirea cu pături sau folosirea termofoarelor;
 se asigură un aport lichidian de 2500 – 3000 ml lichide pe zi;
 creşterea treptată a mediului ambiant;
 se administrează lichide uşor călduţe la intervale regulate de timp şi în cantităţi mici;
 se recoltează sânge pentru determinarea glicemiei, hemoglobinei şi hematocritului;
 extremităţile sunt puse în apă călduţă la 37 0 C;
 se face masajul extremităţilor;
 se pregăteşte pacientul pentru EKG
 se administrează tratamentul medicamentos prescris de medic (antibiotice, corticoizi,
analgezice);
 educaţia pacientului:
– să consume alimente cu conţinut caloric ridicat;
– să bea lichide şi alimente calde;
– temperatura camerei să fie între 18 – 25 0 C;
– să poarte îmbrăcăminte corespunzătoare (călduroasă).

5. Evaluare
În cazul în care obiectivele au fost atinse pacientul:
 are temperatura corpului în limite normale;
 nu prezintă semne de deshidratare;
 are tegumentele integre.
În cazul în care obiectivele nu au fost atinse se reanalizează planul de îngrijire.

Alte diagnostice nursing sunt:

12
Termoreglare ineficientă este starea în care există o fluctuaţie între hipo şi hipertermie.
Termoreglare ineficientă legată de:
 scăderea metabolismului bazal secundar vârstei;
 traumatisme sau afecţiuni.
Risc de alterare a temperaturii corpului legată de:
 traumatisme sau afecţiuni care afectează reglarea temperaturii;
 medicaţie care determină vasoconstricţie, vasodilataţie, sedare sau alterează statusul
metabolic;
 inactivitate sau activitate intensă.

13