Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 

  Studii de fundamentare 
  2014 

 
 
 
 
 
 
STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI 
STUDII DE FUNDAMENTARE 
Servicii  elaborare  studii  în  vederea  implementării  activităţilor 
proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de 
planificare  strategică  teritorială  pentru  sprijinirea  viitoarei 
  perioade de programare post 2013”  

Beneficiar: 
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice 
Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA 
Contract nr.: 122/ 02.07.2013 
 
Elaboratori asociaţi: 
S.C. Agora Est Consulting SRL 
Administrator: Florin‐Silviu BONDAR 
şi 
Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Director general: Toader POPESCU 

STUDIUL 7. ACTIVITĂŢILE ŞI INFRASTRUCTURA TURISTICĂ 
Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Raport de sinteză. 2014 
 
 
 
 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
2

2 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică 
 
I.   Informaţii generale 

I.1.   Numărul şi denumirea domeniului/studiului 
Domeniul 2. Dezvoltare economică (Sectoare economice) 
Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică 

I.2.  Tipul raportului  
Raport de sinteză 

I.3.  Lista autorilor, colaboratorilor 
Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 
Autori: prof. univ. dr. geogr. Silviu NEGUŢ, lect. univ. dr. geogr. Marius‐Cristian NEACŞU, arh. Daniela PUIA, 
arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU 
Cartografie, GIS: dr. geogr. Sorin BĂNICĂ, dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU 

I.4.   Cuprinsul raportului 

V.  Raport de sinteză 
V.1.  Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare 
V.2.  Diagnostic 
V.3.  Tendinţe de evoluţie  
V.4.  Priorităţi de dezvoltare  
V.4.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale 
V.4.2. Priorităţi la nivel naţional 
V.4.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial 
V.5.  Sinteză strategică și operațională 
 

Harta 7.1.   Resurse și potențial turistic natural 
Harta 7.2.   Resurse și potențial turistic antropic 
Harta 7.3.   Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice 
Harta 7.4.   Căi de comunicație turistice generale 
Harta 7.5.   Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice 
Harta 7.6.    Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi  
 

I.5.  Anexe 

Cuprinsul raportului final  
 

3 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
4

V.   Raport de sinteză 

V.1.  Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare 
Conform primei redactări a Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României, „se constată valori scăzute, sub media europeană, 
din punct de vedere al atractivităţii regiunilor României pentru turişti. În contextul în care numeroase regiuni europene, mai ales 
cele mai slab dezvoltate, au ca obiectiv dezvoltarea turismului, creând astfel o concurenţă puternică, este necesară adaptarea la 
specificul teritorial. Mai mult, se recomandă focalizarea pe activităţile turistice legate de alte ramuri economice din acelaşi spaţiu, 
valorificând astfel mai eficient potenţialul teritorial şi evitând problemele pe care le‐ar putea cauza o lipsă a diversităţii economice 
în situaţie de criză”1.  
Turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice care este direct legat de obiectivele majore de dezvoltare teritorială: 
dezvoltare durabilă (schimbări climatice, prezervare a resurselor), competitivitate economică la toate nivelurile (naţional, 
regional, local), coeziune socială (interacțiunea comunităților locale cu turiștii, acces la turism pentru categorii defavorizate), 
dezvoltarea noilor tehnologii ş.a. Nu în ultimul rând, turismul contribuie decisiv la reducerea disparităţilor urban/rural, la 
creşterea economică zonelor în declin economic (zone montane, zone periferice), contribuind la creşterea coeziunii teritoriale. 
Studiul urmăreşte stabilirea premiselor de dezvoltare a activităţilor turistice în România prin utilizarea potenţialului oferit de 
diversitatea teritoriilor (geodiversitate, biodiversitate), pentru o dezvoltare echilibrată şi durabilă a teritoriului naţional, pe de 
o parte şi pentru consolidarea identităţii teritoriale în context internaţional, pe de altă parte. 
Problematica  studiului  face  evaluarea  turismului  ca  resursă  sustenabilă  a  dezvoltării  teritoriale,  cu  precădere  în  zone  slab 
populate/defavorizate şi precizează direcţiile de studiu: calitatea infrastructurii şi distribuţia teritorială; turismul de afaceri şi 
infrastructura naţională; determinarea arealelor cu potenţial turistic, în care este necesară dezvoltarea organizată a infrastructurii; 
competitivitatea serviciilor și promovarea acestora. 
 Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la turism: 
 Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa;  
 Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate; 
 Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate; 
 Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului; 
 Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale; 
 Consolidarea, prin studiu, a unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional. 
Analiza a fost organizată pe mai multe paliere, întrebările fiind legate de fiecare dintre acestea:  
 Activitatea turistică: Cum pot fi caracterizate cererea şi oferta în acest sector? Care sunt tendinţele pe plan european şi 
naţional? Care sunt regiunile/LAU 2 în care se concentrează activitatea turistică?  
 Potenţialul turistic: În care zone există resurse naturale şi culturale care favorizează dezvoltarea turismului? Care sunt 
elementele‐cheie ale dezvoltării activităţii turistice, în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă, de conservare a 
resurselor naturale şi culturale? 
 Infrastructura turistică: Care sunt infrastructurile turistice, balneare, sportive? În ce zone geografice sunt dezvoltate aceste 
infrastructuri  şi  care  este  starea  acestora?  Care  sunt  zonele  în  care  este  necesară  dezvoltarea  sau  îmbunătăţirea 
infrastructurii turistice (zone turistice decăzute)? Care sunt priorităţile în modernizarea infrastructurii de transport către 
principalele zone turistice? 
 Investiţii şi potenţial economic: Care este starea actuală a veniturilor din turism, în context teritorial? Cum trebuie definite 
politicile şi programele necesare amplificării infrastructurilor pentru turism? În care zone trebuie acţionat prioritar prin 
planificare şi concentrare a investiţiilor? În ce măsură încurajarea şi promovarea turismului trebuie să reprezinte un 
obiectiv strategic? 
Studiul urmăreşte cele 3 niveluri de organizare administrativă: naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local – UAT  
(LAU  2)  și  folosește  următorii  indici  și  indicatori:  capacitatea  de  cazare,  repartiţia  în  NUTS  III,  cheltuieli  turistice; 
provenienţa/destinaţia turiştilor; tipuri de turism/areale; dispersie/concentrare a dotărilor/accesibiltatea in zonele turistice (timpi 
de acces din principalele aglomerări urbane) ş.a. 
Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la resursele, activitățile și infrastructurile 
turistice existente şi analizarea problemelor constatate la fiecare etapă a analizei, continuă prin analiza potențialului de 
dezvoltare al sectorului turistic și stabilirea priorităților de dezvoltare, finalizându‐se prin stabilirea măsurilor utile pentru o 
dezvoltare competitivă a turismului românesc. 

1
     SDTR 2014‐2035 – Document de consultare, 20 iunie 2013, Cap. I. – Context general, p. 5. 
4 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

 
Harta 7.1. Resurse și potențial turistic natural (Quattro Design, 2013) 
Sursa: MDRAP Studii de fundamentare privind PATN – Secțiunea VIII, 2009, L5/2000 

 
Harta 7.2. Resurse și potențial turistic antropic (Quattro Design, 2013) 
Sursa: MDRAP Studii de fundamentare privind PATN – Secțiunea VIII 2009, L5/2000 

5 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
6

 
Harta 7.3. Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice (Quattro Design, 2013) 
Sursa: Legea 343/2002, HG 852/2008, PATZ Zona Costieră a Mării Negre, Legea 82/1993, Legea 526/2003 

V.2.  Diagnostic 
Principale constatări: 
 Turismul este un domeniu important al economiei naționale, aflându‐se în centrul aspectelor legate de competivitatea 
internațională și de oferta locală și se regăsește în domenii precum dezvoltarea regională, socială și economică națională; 
 Decăderea marilor infrastructuri existente în România (a turismului de masă) și dezvoltarea turismului individual permanent 
diversificat tematic; 
 O dezvoltare competitivă a turismului românesc necesită o viziune și o strategie generală, teritorială și locală care să asigure 
echilibrul și durabilitate. 
Aspecte pozitive relevante: 
 Existența unui potențial turistic foarte mare, atât natural cât și antropic / cultural, competitiv la nivel european; 
 Afirmarea inițiativelor locale; 
 Existența unei dezvoltări a sectorului privat și creșterea încrederii în investiţiile legate de atragerea turiştilor la toate nivelurile. 
Aspecte negative relevante: 
 Accesibilitate mică a punctelor de interes turistic datorată atât infrastructurii de transport cât și a celei specific turistice; 
 Distribuția  polarizată  și  centralizată  a  agențiilor  de  turism  și  a  punctelor  de  informare  la  nivel  național,  aspect  ce 
influențează oferta turistică existentă; 
 Lipsa personalului specializat și a serviciilor la standarde competitive la nivel european; 
 Efecte economice reduse (fiscalitate deficitară). 
Evoluția stațiunile balneo‐climatice și zonele montane dezvoltate înainte de 1900 au fost urmate, în prima jumătate a secolului 
XX, de litoralul Mării Negre. Tot în această perioadă se dezvoltă și pelerinajele la lăcașuri de cult, care vor fi întrerupte în 
perioada comunistă și reluate după anii 1990.  
Turismul din perioada comunistă a utilizat, într‐o primă etapă, baza existentă, ulterior petrecându‐se tranziţia către turismul 
de masă, pentru care baza turistică a fost sporită şi reorganizată: apar stațiuni noi, cu o capacitate mare de cazare și activități 
specifice, este mărită considerabil capacitatea de cazare în orașe prin construirea de hoteluri. Utilizarea a fost asigurată prin 
sindicate, iar din punctul de vederea al tipurilor de turism practicate, accentul a fost pus pe turismul balnear și cel de pe 
litoral, în defavoarea celui montan. 
6 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Începând cu anul 1990, privatizarea în turism s‐a petrecut în mod rapid: în anul 2001, proprietatea majoritar privată depăşea 
60 % din numărul de unităţi de cazare turistică, iar zece ani mai târziu, structurile de primire turistică cu funcţie de cazare 
majoritar private reprezentau 95 % din totalul naţional. Privatizarea a condus la slaba gestionare, abandonarea parţială sau 
utilizarea improprie a unei părţi importante ale bazei hoteliere, într‐o primă etapă, după care reabilitarea a început să se facă 
simţită, intervenind concurenţa structurilor private nou construite.  
Particularităţile turismului românesc trebuie înţelese în raport cu tendinţele în turismul mondial: 
 Activitatea turistică a devenit un adevărat fenomen social (veniturile din turism, la nivel mondial, crescând de la puţin 
peste 175 miliarde euro în 1990 – calculată la valoarea raportului din prezent euro/dolar –la peste 800 miliarde euro în 
2012, ceea ce reprezintă aproximativ de patru ori produsul intern brut al României): 
 Activitatea turistică s‐a extins către grupe de vârstă din ce în ce mai înaintate; în paralel, se constată creşterea turismului 
de refacere a sănătăţii circa o treime dintre turişti călătorind în acest scop (îmbătrânirea demografică specifică emisferei 
nordice atinge şi România);  
 O  proporţie  mare  a  turiştilor  provine din călătoriile în scop profesional şi de afaceri (peste 15 %) călătorind în scop 
profesional şi de afaceri; 
 Mijloacele  de  transport  cele  mai  utilizate  sunt  avionul  (ales,  la  nivel  gobal,  de  jumătate  din  miliardul  de  turişti)  şi 
autovehiculele (41 % din turişti). 
Situaţia în România este, încă, diferită faţă de modelul internaţional, potenţialul turistic al teritoriului nefiind exploatat la justa sa valoare: 
 România este încă tributară, majoritar, turismului recreativ (vizite, vacanţe etc.) în proporţie de peste 93 % (2011);  
 Infrastructura de aeroporturi este insuficient dezvoltată: există un singur aeroport de talie internaţonală, la Bucureşti, cu 
legături de slabă calitate către centrul oraşului; celelalte aeroporturi sunt de talie locală, chiar dacă primesc curse low‐cost 
care operează şi la nivel internaţional (Cluj‐Napoca, Timişoara etc.); 
 Obiectivele turistice nu sunt integrate, fiecare obiectiv prezentând numai valoare individuală, circuitele turistice fiind 
insuficient dezvoltate; 
 Promovarea României ca destinaţie turistică este insuficientă; promovarea obiectivelor turistice se află în aceeaşi situaţie; 
cultura orientată în acest sens lipseşte (de pildă, lipsă aproape totală a punctelor de informare turistică). 
După anul 2000, în contextul unei creșteri economice naționale, turismul privat a cunoscut o creștere pe căi naturale, adaptat 
cererii locale și internaționale: 
 S‐au dezvoltat  structuri noi, promovând deopotriva turismul montan și cel de pe litoral, precum și turismul rural2, mai ales 
în areale montane sau submontane; în legătură cu aceste zone s‐au dezvoltat circuitele de aventură şi tematice, iar 
infrastructura culturală a devenit mai vizibilă; 
 Zonele caracterizate de creşterea activităţii turistice nu au avut, însă, la bază, o planificare coerentă şi responsabilă, 
efectele negative ale construirii şi utilizării simţindu‐se în toate regiunile turistice ale ţării. 
 Deşi capacitatea de cazare turistică a crescut în general la nivel naţional, această dinamică pozitivă evidenţiindu‐se în mod 
deosebit pe axa sud‐est – nord‐vest, respectiv judeţul Constanţa, Valea Prahovei (axa Bucureşti – Ploieşti – Braşov), judeţul 
Cluj, judeţul Bihor (a se vedea Hărţile 7.3 şi 7.4), indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică, s‐a înjumătăţit în 
ultimii 20 de ani, de la 50 % în anii ’90 la 25 % în prezent; 
 Infrastructura balneoclimaterică, deşi dezvoltată în perioadele anterioare, s‐a degradat continuu, iar numărul turiştilor 
străini a scăzut continuu, de la o pondere de 11‐12 % în anii 1990 la 3 % în prezent, deşi tendinţa mondială este de creştere 
a turismului curativ; 
 În ceea ce priveşte infrastructura generală – reţeaua de căi de transport – şi concentrarea teritorială a resurselor turistice, 
se  evidențiază  următoarea  discrepanţă:  infrastructura  de  transport  este  deficitară  exact  în  unităţile  teritorial‐
administrative care înregistrează o concentrare ridicată a resurselor turistice, atât naturale, cât şi antropice. Această 
deficienţă se regăseşte direct în gradul de accesibilitate destul de redus al obiectivelor turistice.  
Circuitele turistice obişnuite ale tour‐operatorilor se reduc, însă, la câteva trasee, în funcţie de durata sejurului: 
 Principalele circuite către zona de centru şi nord a ţării pleacă din Bucureşti pe Valea Prahovei (Peleş), Braşov, Bran, Sibiu, 
cu retur prin Valea Oltului (Cozia, Curtea de Argeş) sau continuarea traseului către Sighişoara (Biertan) şi Maramureş 
(Săpânţa, Rozavlea, Bârsana, Ieud ) – Baia Mare, prin Lacul Roşu/Cheile Bicazului sau Bistriţa; către Bucovina; drumul de 
legatură dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop fiind în stare proastă de cca 15 ani, se ocoleşte prin Pasul Tihuţa. 
În Bucovina, se vizitează Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa şi se doarme la Suceava , cu posibilă extensie în tururile lungi către 
Deltă (Piatra Neamţ, Tulcea) – Uzlina, Crişan, Sf. Gheorghe şi Sulina. 
 Traseele din Oltenia sunt mai puţin numeroase: cuprind vizită la Mănăstirea Argeşului, apoi la mănăstirile Dintr‐un Lemn şi 
Horezu, Tângu‐Jiu (eventuală oprire la Tismana, Govora, Arnota) – traseu circular pe cele două drumuri paralele E‐V; extensiile 
către Haţeg (Ulpia Traiana Sarmizegetusa sau cetăţile Dacice) impun etapă la Alba Iulia şi continuă către Sibiu, eventual Braşov. 
La fel, traseele care cuprind Munții Apuseni, Clujul sunt mai puţin numeroase; vestul ţarii este puţin vizitat în acest sistem. 

2 Turismul rural constituie sfera cea mai largă, incluzând toate celelalte forme: agroturism, turism rural‐meşteşugăresc, rural‐gastronomic, rural‐arhitectural etc. 
Acesta are un mare potenţial de dezvoltare în România, pentru toate formele, existând un patrimoniu bogat, în unele cazuri excepționale.
7 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
8

Limitarea la aceste trasee în cea mai mare parte a cazurilor arată, în fapt, suma disfuncţiilor din teritoriu legate de infrastructură rutieră 
şi de cazare: proximitatea localităţilor în care se poate înnopta – pentru grupuri mari – exclude diferenţierea circuitelor: starea extrem de 
proastă a legăturii dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop conduce la excluderea, în multe cazuri, a Bucovinei în circuitele 
clasice; slaba vizitare a cetăţilor dacice este cauzată de accesul dificil şi, mai ales, de lipsa infrastructurii de cazare în apropiere. 
Analiza distribuţiei teritoriale a agenţiilor de turism, la nivel naţional, evidenţiază următoarea situaţie: 
 Distribuţia agenţiilor de turism în spaţiul geografic românesc este extrem de polarizată şi dezechilibrată teritorial: mai mult de 
o treime (35,5%) din numărul total al agenţiilor de turism care operează pe teritoriul României sunt concentrate în Bucureşti; 
 Alte trei judeţe concentrează încă 14,9 % din numărul total al agenţiilor de turism, dar la o diferenţă mare faţă de capitală: 
Cluj (5,1%), Constanţa (5,0%) și Braşov (4,8%);  
 Mult sub media naţională (77 agenţii/judeţ), se află judeţe precum Covasna, Mehedinţi, fiecare concentrând 0,4 % din 
numărul total (14, respectiv 13 agenţii), urmate de ultimele clasate Teleorman, Giurgiu şi Sălaj, cu 0,2‐0,3 % din total, 
județul Sălaj având 6 agenţii de turism. 
Cererea turistică are următoarele caracteristici: 
 Cererea pentru acțiuni turistice interne este mai mare decât cea pentru acțiuni turistice externe; 
 Cererea turistică pentru acţiunile turistice interne a înregistrat o descreştere din 1990 până astăzi, cu o prăbuşire după 
anul 2008 (o cădere de aprope 3 ori) şi cu tendinţe de redresare în prezent; 
 Cererea pentru acţiunile turistice externe a înregistrat o tendinţă ascendentă începând cu anii 2000, cu excepţia sincopei 
generate de criza economică mondială; 
 Ecartul dintre cele două a scăzut considerabil, cererea pentru acţiunile turistice interne şi cele externe echilibrându‐se, în 
defavoarea primelor; 
 În 1995, numărul acţiunilor turistice derulate de agenţiile de turism ce operează pe teritoriul naţional depăşea o cerere de 
2,3 milioane persoane, iar cinsprezece ani mai târziu, în 2010 cererea abia depăşea o jumătate de milion de persoane; 
 În 2011, jumătate din solicitările turiştilor români au fost pentru zona litorală, 19 % pentru zona montană şi 12 % pentru 
zona balneară, ilustrând specificul turistic mixt al României, cu o dezvoltare a turismului balneomaritim, balneoclimateric şi 
montan (inclusiv al sporturilor de iarnă); turismul cultural aferent marilor oraşe a înregistrat o cerere cifrată la circa 3 % din 
totalul acţiunilor turistice, urmat de Delta Dunării şi principalele centre religioase. 
Evoluția  turismului  intern  derulat  prin  agenţiile  de  turism  în  perioada  1995‐2008,  pe  zone  turistice  arată  următoarele 
particularităţi:  
 Cerere predominantă pentru zona montană în comparaţie cu celelalte zone turistice (însă în scădere ca număr de turişti: de la 
40% din total în 1995, la 27 % din total în anul 2008 şi 19 % din total în 2011); 
 Mai mult de un sfert din turismul intern, după numărul de turişti (medie de 26,5 % în perioada 1995‐2008) este concentrat în 
zona litorală, tendinţa cererii pentru litoralul Mării Negre fiind ascendentă (de la 19 % în 1995 la 32,7 % în 2008 şi la cca 50% în 
2011; 
 Cerere relativ constantă pentru zona balneară, cu o medie de 23,6 % (calculată în intervalul 1995‐2008); 
 Ponderi scăzute ale cererii pentru turismul cultural (o medie de doar 4,6 % pentru întreaga perioadă analizată) şi pentru 
pelerinajele religioase (0,6% – în creştere). 
 Aportul activităţii turistice în PIB a fost în 2012 de numai aproximativ 1 % (2 miliarde dolari).  
Din totalul intrărilor de vizitatori străini în România, un procent de numai 20% se înscrie în sfera turismului: 
 În 2012, România  a primit  7,94 milioane turişti, apropiindu‐se de valorile medii de după 1990, însă doar jumătate dintre 
aceștia au înnoptat în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică şi nu mai mult de o noapte. 
 O analiză asupra ţării de origine a acestui flux de intrări în România edifică şi mai mult situaţia: circa 50 % sunt vizitatori din 
ţările vecine, predominând cei din Republica Moldova (care pot fi lesne emigranţi de tranzit sau desfăşoară în România altă 
activitate decât cea turistică) şi Ungaria (vizite la rude), la care se adaugă cei din Serbia (în anii ’90, refugiaţi politici), 
Ucraina şi Bulgaria care întregesc spectrul unui tranzit/trafic transfrontalier, nicidecum turistic. O altă treime este întregită 
de „turişti” din Polonia (în scădere în ultimii 23 de ani), Germania, Italia şi Turcia, totodată ţări cu care România desfăşoară 
cea mai mare parte a activităţilor comerciale de după 1990, ceea ce indică foarte clar că aceşti vizitatori vin în interes de 
afaceri, dublate de cele mai multe ori de căsătorii mixte.  
Observaţia este întărită şi de analiza destinaţiilor turistice frecventate de turiştii străini: aproximativ trei sferturi dintre ei 
concentrându‐se la nivelul capitalei şi a reşedinţelor de judeţ la nivelul anului 2012, ponderile depăşind frecvent 50% pentru 
întreaga perioadă analizată. 
Turismul se constituie ca una dintre şansele României de a obţine avantaje competitive pe piaţa Uniunii Europene, sens în care 
trebuie regândit. În același timp, utilizarea turismului ca un instrument de dezvoltare locală/teritorială este recomandată în 
arealele care traversează o reconversie funcţională (bazinul minier al Jiului – a se urmări modelul bazinului Ruhr, fostele oraşe 
mono‐industriale etc.) şi în regiunile care nu dispun de potenţialităţi multiple (de pildă, sudul şi estul României). 
 

8 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Infrastructura turistică: 
 41 stațiuni turistice de interes național și 48 stațiuni turistice de interes local atestate3 
 4 staţiuni balneare şi 6 statiuni balneoclimatice atestate4 
 În cifra totală a unităților de cazare, ponderea cea mai mare o au pensiunile turistice și agroturistice (48%), urmate de 
categoria hotelurilor, hostelurilor și motelurilor (31%); se remarcă diminuarea considerabilă a numărului unor structuri de 
primire  turistică  (hanuri,  cabane  turistice,  popasuri  turistice,  tabere  de  elevi  și  preșcolari)  și  creşterea  numărului 
structurilor noi (hostelurile, motelurile, vilele turistice și pensiunile turistice și agroturistice); 
 Distribuţia regională a acestora arată un număr mare de structuri de cazare în stațiunile montane și în orașele reședință  
de județ și un număr mic în zona Deltei Dunării și a stațiunilor balneare 
 Infrastructura de agrement este compusă din pârtii de schi, patinoare, piscine, plaje amenajate, porturi turistice, parcuri 
de distracţie, terenuri de sport etc.); conform datelor Autorității Naționale pentru Turism, în anul 2013 sunt certificate  139 
de pârtii de schi la nivel național; 
 În România funcționează 7 trasee de cale ferată îngustă în scop turistic, iar două trasee de cale ferată cu ecartament îngust 
sunt promovate pentru a fi reabilitate și introduse în circuit turistic; 
 Transportul în comun în scop turistic a fost implementat doar în București (City Bus București). 
Întregul sistem este afectat de fiscalitatea ridicată şi de existenţa unor activităţi ilegale sau menţinute la limita legalităţii – în 
special  în  ceea  ce  priveşte  cazarea  turiştilor  şi  mai  ales  în  zone  rurale  şi  de  litoral.  De  exemplu,  în  comuna  Mănăstirea 
Humorului  (unde  se  găseşte  un  monument  înscris  în  Lista  Patrimoniului  Mondial)  existau  în  2011,  12  agenţi  economici 
înregistraţi, însă 16 pensiuni cu adrese disponibile pe internet5. 
O serie de facilităţi a fost introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea 
turismului rural (scutirea de plată a impozitului pe venit, pe o perioadă de 10 ani, a pensiunilor turistice şi a pensiunilor 
agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 10 camere inclusiv; plata, la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a 
energiei  electrice,  a  gazului  metan  şi  a  serviciilor  de  telecomunicaţii  utilizate  de  pensiunile  turistice  şi  de  pensiunile 
agroturistice cu o capacitate de cazare de până la 5 camere inclusiv), ceea ce a contribuit, probabil, la dezvoltarea acestui tip 
de turism. Ordonanţa din 1997 abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru 
dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre, menţinând însă facilităţile deja 
acordate până la expirarea termenelor stabilite inițial. 
Vizibilitatea internaţională reflectă potenţialul turistic al României, şi nu realitatea din turism: 
 Destinaţiile  cu  trei  stele  în  Ghidul  Michelin  nu  coincid  total  cu  cele  citate  mai  sus:  Prejmer,  Transfăgărăşan;  Sibiu, 
Maramureş, Mănăstirile din Bucovina, Dragomirna, Delta Dunării („de vizitat neapărat”);  
 Cu două stele sunt clasate Bucureşti, Mogoşoaia, Salina de la Slănic, Peleş, Culoarul Rucăr‐Bran, Bran, Braşov, Biertan, Viscri, 
Sighişoara, Cheile Bicazului, Mănăstirile Neamţ, Probota; apoi Valea Oltului, Arnota, Cozia, Tismana, Hunedoara, Densuş, 
Sarmizegetusa Regia, Timişoara, Alba Iulia, Peştera Urşilor, Săpânţa, Valea Vaserului („merită o abatere din drum”).  

V.3.  Tendinţe de evoluţie  
 Creşterea ponderii în economia națională a turismului; 
 Creşterea ponderii ecoturismului, a turismului rural, a turismului de aventură şi a turismului cultural în zone urbane, în 
condiţiile creşterii turismului individual; 
 Creşterea importanţei metodelor moderne de acces la informaţie și diversificarea continuă a acestora; 
 Creşterea încrederii în investiţiile legate de atragerea turiştilor la toate nivelurile. 
 
 
 
 
 
 
 

3 Stațiunea turistică de interes național sau local este, după caz, localitatea ori partea unei localități care dispune de resurse naturale si antropice și care îndeplinește 
criterii specifice (stabilite prin HG. 852/2008). Atestarea ca stațiune turistică nu schimbă rangul localității stabilit în condițiile legii
4 Statutul stațiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de recuperare au fost stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 109/2000, 
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 343/2002. Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare a funcţionării 
staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali au fost aprobate prin HG nr. 1.154/2004
5
     www.turistinfo.ro; www.viaromania.eu; www.infopensiuni.ro; www.portal‐info.ro (2011) 
9 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
10

V.4.  Priorităţi de dezvoltare 
V.4.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale 
Documentele strategice de referinţă stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul turismului. Acestora li se 
adaugă documentul intitulat Strategia Naţională de Turism în România6, care prezintă patru „direcţii de relansare şi de 
dezvoltare a turismului”, care sunt cuprinse în sistemul de obiective propuse prin studiul de faţă:  
 Modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică; 
 Îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii de marketing şi promovare; 
 Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin asigurarea cadrului legislativ simplificat şi 
eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia internaţională; 
 Crearea unui mediu de afaceri competitiv, adică a unui regim fiscal care să încurajeze creşterea, exportul, investiţiile, 
infrastructura şi crearea de noi locuri de muncă. 
Nu există informaţii despre aplicarea acestei strategii; se presupune că aplicarea sistematică a măsurilor ar fi putut conduce la 
efecte pozitive. Ţintele stabilite prin acest document pentru orizontul 2013 au fost următoarele:  
 Creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual; 
 Sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB, în perioada 2007‐2013, la 6%; 
 Creşterea anuală a numărului de turişti români cu 5%; 
 Crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în perioada 2007‐2013. 
Modul de monitorizare şi evaluare stabilit prin acest document este stabilit pe următoarele patru planuri, verificarea bazându‐
se pe date statistice furnizate de INS, rapoarte BNR etc.:  
 Creşterea circulaţiei turistice: indicatori ai activităţii de cazare în structurile de primire;  
 Creşterea performanţelor pe piaţa turistică internă: indicatori ai activităţii de cazare în structurile de cazare turistică; 
 Creşterea ponderii capacităţilor de primire cu funcţiuni de cazare turistică de categorii superioare (3 şi 4 stele): 
indicatori specifici privind capacitatea de cazare turistică; 
 Susţinererea competitivităţii industriei turistice: numărul de locuri de muncă directe, contribuţia sectorului turism la 
PIB, investiţia de capital în turism. 

Masterplanul și Planul de acțiune pentru dezvoltarea turismului balnear în România, elaborate în anul 20097 au fost analizate 
pe larg în studiu; obiectivele prioritare menţionate sunt: alegerea uneia sau mai multor poziționări de marketing, definirea 
strategiei care trebuie aplicată pentru fiecare combinație piață/produs și definirea mijloacelor financiare care trebuie alocate 
și a metodei de lucru. 
Aspectele strategice şi operaţionale precizate în capitolul IV al studiului prezent sunt compatibile documentelor strategice 
elaborate la nivel naţional pentru acest sector, urmărind, în acelaşi timp, priorităţile stabilite prin studiu, în conformitate cu 
elementele de potenţial teritorial şi cu tendinţele constatate pe plan naţional şi internaţional. Considerăm că aceste aspecte 
pot contribui la îmbunătăţirea strategiilor sectoriale din sectorul turismului, în măsura în care vor fi incluse – parţial sau 
integral – în Strategia de Dezvoltare Teritorială a României.  

V.4.2. Priorităţi la nivel naţional 
Prioritatea în politica de dezvoltare a turismului românesc este trecerea de la „turismul pasiv” (de aşteptare) la „turismul activ” (de 
preîntâmpinare a dorinţelor și nevoilor turistului), cu tratarea prioritară a următoarelor aspecte: 
 Promovarea activă a României ca destinaţie turistică, mizând pe tehnologiile moderne; „proiectarea unei imagini pozitive a 
României, [...] dezvoltarea turismului intern prin diversificarea ofertei și a activităților de marketing specifice, inclusiv prin 
realizarea unui sistem unitar de informare și statistică turistică online”8 
 Dezvoltarea organizată a infrastructurii generale şi a celei specifice, turistice; 
 Revigorarea turismului balnear în contextul promovării turismului pentru sanătate (refacerea, modernizarea ori recrearea 
infrastructurii specifice şi a serviciilor asociate); 
 Dezvoltarea turismului tematic (drumul vinului, drumul fructelor de pădure, al izvoarelor minerale, al mănăstirilor şi multe 
altele) şi a evenimentelor, abordărilor comerciale (animaţie, produse derivate ş.a.); 
 Utilizarea  oportunităţilor  legate  de  apropierea  dintre  capitala  țării,  Marea  Neagră  şi  lanţul  carpatic,  atu  în  dezvoltarea 
activităţii turistice ca ramură a economiei naţionale; 
 Identificarea de areale turistice prioritare la nivel naţional şi concentrarea investiţiilor în aceste areale (Harta 7.5.).  

6
   Document nedatat (probabil 2002), din arhiva MDRAP. 
7
   Master plan pentru dezvoltarea turismului balnear și Planul de acțiune, Detente Consultants, Autoritatea Națională pentru Turism (www.turism.gov.ro, 2013) 
8
   Cf. Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă, Orizonturi 2013‐2020, 2030, (v) Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului. 
10 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Zonele de mare interes turistic la nivel național se structurează astfel:  
 Areale predominant naturale: Munții Rodnei, Munții Călimani, Pasul Prislop, Munții Ceahlău, Cheile Bicazului, Întorsura 
Buzăului, Valea Doftanei, Carpații Meridionali, Munții Făgăraș, Transfăgărășanul, Munții Bucegi, Munții Retezat, Valea 
Cernei, Munții Apuseni și întreg traseul Dunării;  
 Areale predominant antropice: Maramureșul (bisericile ortodoxe din lemn), Nordul Moldovei și Bucovina (mănăstirile 
ortodoxe  și  cetățile  medievale),  Subcarpații  de  curbură,  zona  Vrancei  (podgoriile  de  la  Odobești‐Costești‐Panciu), 
Dobrogea, oraşul București şi împrejurimile sale, Timișoara și Arad, Oltenia (mănăstirile ortodoxe și culele), Valea Oltului, 
sudul și centrul Transilvaniei (Sibiu, Sighișoara, castelele și bisericile fortificate, bisericile ortodoxe din piatră), Brașovul și 
Valea Prahovei. 
Principalele trasee turistice folosesc direcții mari ale infrastructurii de transport, cu numeroase ramificații. 
În Harta 7.5 sunt identificate prioritățile de dezvoltare a infrastructurii specific turistice în cadrul zonelor de mare interes 
turistic și prioritățile de dezvoltare a infrastructurii de transport în cadrul traseelor de mare și foarte mare interes turistic. 
Legătura cu dezvoltarea alternativă a sistemului de autostrăzi este vizibilă prin comparaţie cu Harta 7.6. 
Notă:  
În  ceea  ce  priveşte  reţeaua  de  autostrăzi,  studiile  de  fundamentare  referitoare  la  reţeaua  de  localităţi,  cele  referitoare  la 
patrimoniul natural şi cultural şi la turism au condus către concluzia unei nevoi de completare a propunerilor publicate de 
Guvernul României în noiembrie 2013: austrăzile existente (530 km); proiectele finanțate 2007‐2013; prioritățile până în anul 
2022 (inclusiv tronsoanele TEN‐T: Rin‐Dunăre – Marea Nordului – Marea Mediterană) – vezi harta 7.6. 
Completarea rețelei de autostrăzi prevede următoarele:  
Trasee care asigură legătura cu țările vecine (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina); 
 Traseul autostrăzii care înconjoară Marea Neagră (între Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, 
Georgia): pe teritoriul României între Oltenița (din Varna ‐ Șumen), Focșani, Bârlad (spre Comrat ‐ Odesa)  
 Trasee care unesc Municipiul București cu capitalele secundare (Cluj Napoca, Iași, Timișoara) și legăturile dintre acestea; 
 Trasee care includ în sistem regiunile care rămân izolate (Maramureș, Crișana, Bucovina, Dobrogea); 
 Trasee în Muntenia care evită concentrarea circulației în jurul Municipiului București.  
Aceste trasee rapide vor conduce la o creştere a accesibilităţii principalelor zone turistice. Dezvoltarea turistică a României 
presupune însă dezvoltarea traseelor de prezentare a patrimoniului natural şi cultural (antropic), cu includerea zonelor turistice 
emergente  (în  legătură  cu  formaţiunile  statale  medievale,  cu  oraşele  cu  rol  de  capitale  istorice,  cu  zonele  cu  patrimoniu 
ETNOLOGIC remarcabil etc.) şi a celor cu potenţial de dezvoltare. Din această ultimă categorie fac parte arealele mai puţin 
cunoscute  de  luncă  şi  de  câmpie,  în  special  cele  dunărene  (incluzând  reţeaua  de  oraşe  de  secol  XIX,  cu  potenţial  turistic 
remarcabil, o parte dintre acestea fiind oraşe‐port). Dezvoltarea turismului în zonele afectate de sărăcie reprezintă o şansă pentru 
comunităţile locale. În acest caz se găsesc atât comunităţile din zonele montane şi submontane izolate, cât şi cele din alte areale 
ale ţării (zone de podiş, de câmpie şi de luncă, Delta Dunării).  
Astfel, STUDIUL prevede importanţa consolidării următoarelor tipuri de trasee: 
 Legăturile transcarpatice (trasee care, pe lângă rolul funcţional şi strategic, au un rol turistic important); 
 Trasee submontane de legătură între principalele oraşe subcarpatice din sudul şi estul ţării, cu derivaţii către legăturile 
transcarpatice (circuitele capitalelor istorice ale Moldovei şi ţării Româneşti, trasee submontane pitoreşti de legătură între 
diferitele „ţări” istorice sau în interiorul acestora) 
 Trasee de legătură între principalele oraşe frontaliere, compunând o „centură turistică” a României (de‐a lungul văii 
Dunării, către graniţa de vest a ţării şi în bazinul Prutului), unind oraşe istorice cu potenţial turistic parţial neexploatat 
(oraşele‐port din sudul Olteniei şi Munteniei, oraşele dobrogene), cu derivaţii către punctele de trecere a frontierei; 
 Legături locale în areale periferice: Dobrogea centrală şi de sud, zona montană a Banatului, Crişana, Munţii Apuseni), 
Traseele propuse sunt în cea mai mare parte trasee existente, astfel încât efortul de modernizare a acestora poate să nu fie 
semnificativ, iar impactul în ceea ce priveşte dezvoltarea locală să fie considerabil. În contextul acestor priorități menţionăm, de 
pildă, starea extrem de proastă a legăturii dintre Maramureş şi Bucovina prin Pasul Prislop, ceea ce conduce la excluderea, în 
multe  cazuri,  a  Bucovinei  din  circuitele  clasice,  sau  slaba  vizitare  a  cetăţilor  dacice  din  pricina  accesului  dificil  şi  al  lipsei 
infrastructurii de cazare în apropiere etc. 
Alegerea strategică a poziţionării ofertei turistice româneşti în sistem internaţional şi promovarea eficientă a României ca 
destinaţie turistică pentru turiştii străini, după analizarea obiectivă a cererii şi ofertei turistice precum şi a infrastructurii de 
cazare şi acces. 
Alături de zonele de mare interes turistic ale României (Munții Carpați, Dunărea‐Delta Dunării‐Litoralul Mării Negre și principalele 
obiective culturale) oferta turistică trebuie să integreze și să valorifice elemente locale specifice precum zonele rurale, tradițiile și 
obiceiurile locale și activitățile  sportive și de agrement precum alpinismul și schiul, stațiunile balneare și balneo‐climaterice. Oferta 

11 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
12

turistică diversificată și tematică va trebui completată de facilități la fel de variate și adaptate cererii turiștilor străini (infrastructură de 
transport și facilități diversificate acoperind o gamă largă de opțiuni, raportate la bugete și activitățile desfășurate). 
Este  necesară  repoziţionarea  turismului  intern  precum  și  diversificarea  şi  specializarea  ofertei  turistice.  Asemănător 
promovării internaționale a turismului românesc, promovarea internă trebuie să valorifice diversitatea resurselor turistice 
naturale și antropice locale.  Totodată, trebuie facilitat accesul la ofertele turistice la nivel national, prin dezvoltarea rețelei de 
agenții de turism și a punctelor de informare.  
În  contextul  diversificării  tehnologiilor  informaționale,  adaptarea  pieței  turismului  la  noile  tehnologii  devine  o  condiție 
obligatorie pentru dezvoltarea și asigurarea competivității acesteia. 
Dezvoltarea și competivitatea turismului nu depind doar de peisajul atractiv și de facilitățile turistice, ci și de standardul și 
calitatea serviciilor(calificarea personalului şi creşterea calităţii ofertei turistice). Turismul necesită înțelegere, profesionalism, 
angajare, organizare și o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane. Sectorul ospitalității turistice implică în egală 
măsură facilitățiile și serviciil, iar competivitatea acestora din urmă poate fi asigurată doar de un personal bine pregătit și 
specializat, cu mentalitate corectă, cu un comportament și cu performanțe. Crearea unei forțe de muncă instruite și calificate 
necesită pregătire, educație de bază și cursuri de pregătire profesională, precum și pregătire practică continuă la locul de 
muncă. Aceasta nu se referă doar la turistii străini care vin în România, ci și la turiștii români; se referă la turismul internațional 
și, în egală măsură, la turismul intern. În contextul dezvoltării pieței turistice interne și a creșterii și diversificării facilităților 
oferite, formarea și angajarea în activitățile turistice a unui personal specializat devine o cerință obligatorie. 
Creşterea ponderii turismului în PIB şi atragerea investiţiilor internaţionale, printr‐o politică financiară şi fiscală favorabilă. 
Este necesară menținerea unui echilibru între fiscalitatea la nivelul activităților turistice atât pentru  și încurajarea  investițiilor 
în domeniu, cât și pentru descurajarea evaziunii fiscale. 

V.4.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial 
Prioritățile de dezvoltare în domeniul turismului (ilustrate în Harta 7.9.) se localizează la nivel teritorial în următoarele direcții 
de dezvoltare, în condiţiile aplicării prevederilor OUG 142/2008 privind aprobarea PATN – Secţiunea a VIII‐a – Zone cu resurse 
turistice, aprobată prin Legea nr. 190/2009 în zone cu resurse turistice. 

1. Zone turistice majore tradiționale 
 Stațiunile montane zonele montane protejate: Munții Rodnei, Munții Călimani, Pasul Prislop, Munții Ceahlău, Cheile 
Bicazului, Întorsura Buzăului, Valea Doftanei, Carpații Meridionali, Munții Făgăraș, Transfăgărășanul, Munții Bucegi, 
Munții Retezat, Valea Cernei, Munții Apuseni; 
 Stațiunile de pe litoralul Mării Negre și din Delta Dunării; 
 Stațiunile balneare și balneoclimaterice. 
Resursa turistică majoră a acestor zone este cadrul natural (peisaj și resurse), a cărui utilizare și protejare trebuie să se 
realizeze într‐un echilibru eficient și totodată competitiv. Acest aspect este prevăzut în obiectivul specific național ON7.4. 
Protejarea zonelor turistice de interes național prin menținerea unui echilibru între valoarea cadrului natural și utilizarea 
antropică intensă și reabilitarea zonelor degradate și programele subordonate. 
Utilizarea  resursei  naturale  se  face  prin  infrastructuri  specifice  care  trebuie  să  răspundă  cantitativ  și  calitativ  cerințelor 
utilizatorilor  actuali,  în  condițiile  unei  piețe  turistice  competitive  la  nivel  național  și  internațional.  Aspectele  legate  de 
infrastructură sunt prevăzute în obiectivul specific național ON7.5. Sprijinirea creării unei infrastructuri generale stabile 
precum și a unei infrastructuri turistice de mare capacitate în vecinătatea arealelor cu potențial turistic important, în zonele 
deficitare și programele subordonate. 
Dezvoltarea acestor zone implică o atenție deosebită pentru protecția patrimoniului natural și cultural existent și reabilitarea 
acestuia acolo unde este cazul (stațiuni precum Sinaia, Eforie sau Herculane). În acest context este necesară identificarea și 
stabilirea unor zone de protecție a patrimoniului existent, atât pentru conservarea, cât și pentru valorificarea resurselor 
naturale și culturale specifice. Un asemenea aspect a fost propus în proiectul‐pilot PP7.2 pentru reabilitarea și dezvoltarea 
structurilor și dotărilor specifice (băi termale, izvoare, s.a.) din stațiunile balneare și balneoclimaterice.  
Zonele  turistice  majore  la  nivel  național  detaliate  anterior  trebuie  să  păstreze  turismul  ca  activitate  economică 
predominantă; în aceste zone, obiectivele de dezvoltare ale altor domenii trebuie să fie subordoneze obiectivelor prioritare 
de dezvoltare turistică. 

12 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

2. Zone turistice emergente 
 Zonele turistice urbane care implică turismul cultural urban (monumente istorice, spații publice, muzee și colecții, s.a.), 
turismul de eveniment, turismul de cumpărături: orașele istorice precum București, Cluj, Sibiu, Brașov, Timișoara, Oradea, Iași; 
 Zonele  turistice  predominant  rurale  în  care  se  dezvoltă  agroturismul:  Mărginimea Sibiului, satele săseşti din centrul 
Transilvaniei, Culoarul Rucăr‐Bran, zona mănăstirilor din Bucovina şi Oltenia, Transalpina ş.a.; 
 Traseul Dunării şi zonele rurale şi urbane adiacente. 
Principalele resurse din punct de vedere turistic a acestor zone sunt alcătuite din specificul cultural al obiectivelor majore 
(monumente  istorice)  și  de  peisaj  (cuprinzând  locuirea,  activităţile  specifice  şi  cadrul  natural).  Patrimoniul  cultural  este 
deosebit de bogat și diversificat, valorificarea sa din punct de vedere turistic implicând și în acest caz protecție și reabilitare 
permanentă a valorilor naturale şi culturale protejate. 
Dezvoltarea acestor zone este prevăzută în obiectivul specific național ON7.2. Promovarea activă pe plan național și internațional a 
turismului românesc, în special a turismului rural, ecologic şi cultural pentru utilizarea potenţialului oferit de varietatea peisajelor 
rurale, de persistența activităților tradiționale şi de oferta culturală a centrelor urbane din vecinătate și prin proiectele subordonate. 
Zonele turistice emergente la nivel național trebuie să păstreze ca activități economice predominante activitățile specific 
locale, turismul în aceste zone bazându‐se tocmai pe acestea; în același timp și din aceleași considerente, trebuie evitată 
dezvoltarea extensivă a turismului. 
3. Alte elemente de interes turistic 
 Salinele, în contextul turismului pentru sănătate (Praid – jud. Harghita, Turda – jud. Cluj, Târgu Ocna – jud. Bacău ș.a.) 
 Peșterile, arii protejate și valoroase resurse turistice: Peștera Meziad, Vadu Crișului, Urșilor în Munţii Apuseni ş.a. 
 Bisericile, mănăstirile şi alte locuri istorice, în legătură cu pelerinajele ortodoxe şi de alte confesiuni (Bucureşti, Iaşi, Putna, 
Nicula, Curtea de Argeş, Peştera Sf. Andrei, Radna, Şumuleu‐Ciuc ş.a.).  
Aceste obiective de interes turistic necesită o integrare pe piața turistică națională, fie prin corelare cu puncte adiacente de 
interes turistic, fie prin constituirea de trasee specifice. În cazul special al pelerinajelor, infrastrustura turistică şi măsurile de 
asigurare a securităţii pelerinilor trebuie asigurate. Un caz similar îl reprezintă marile adunări populare tradiţionale (Muntele 
Găina, alte târguri, nedei) sau festivaluri nou create (Gărâna, Sighişoara, Vama Veche ş.a.).  
Prioritățile și direcțiile de dezvoltare strategică sunt transpuse la nivel teritorial în obiectivele specifice operaționale OT7.6. 
Asigurarea  unui  set  de  măsuri  speciale  adresate  diversificării  formelor  de  turism  în  mod  adaptat  regiunilor  geografice, 
specificității culturale și în mod integrat la nivel teritorial, după zone specifice. 
 

 
Harta 7.4. Căi de comunicație turistice generale   
Sursa: Quattro Design, 2013 
13 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
14

 
Harta 7.5. Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice  
Sursa: Quattro Design, 2013 

 
Harta 7.6. Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi 
Sursa: Quattro Design, 2013 

14 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

V.5.   Sinteza strategică și operațională 
Dezvoltarea turismului sustenabil/responsabil este considerată o opţiune strategică pentru întreg teritoriul naţional şi, în egală 
măsură,  un  instrument  de  dezvoltare  teritorială  a  regiunilor  defavorizate.  Această  opţiune  este  în  măsură  să  susţină 
dezvoltarea,  asigurând  în  acelaşi  timp  păstrarea  echilibrului  dintre  resurse  şi  exploatarea  turistică  a  acestora  şi  este 
compatibilă cu atuurile României în plan european:  
 Dezvoltarea turismului rural, ecologic şi cultural, pentru utilizarea potenţialului oferit de varietatea peisajelor rurale şi de 
oferta centrelor urbane şi a vecinătăţilor acestora; 
 Dezvoltarea turismului tematic, în contextul mai larg al promovării turismului intern;  
 Diversificarea  şi  specializarea  ofertei  turistice,  împreună  cu  creşterea  calităţii  serviciilor,  concentrarea  investiţiilor, 
recalificarea zonelor degradate (litoral, alte staţiuni balneare şi balneo‐climatice), în vederea creşterea ponderii turismului 
în PIB. 
Este necesară adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la turism: 
 Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa;  
 Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate; 
 Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate; 
 Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului. 
Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale trebuie să fie însoţită de consolidarea, prin studiu, a 
unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional. 
La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 7. Activitățile și infrastructura turistică este în corelare directă cu 
Studiul 4. Activităţile din sectorul primar, Studiul 5. Activităţile din sectorul secundar, Studiul 6. Activităţile din sectoarele terţiar 
şi cuaternar și cu Studiul 8. Context macroeconomic, politici bugetare şi finanţe publice în cadrul domeniului 2. Dezvoltare 
economică (sectoare economice), conducând la formularea obiectivului strategic:  
OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului. 

Un turism competitiv la nivel național și internațional este un turism care răspunde eficient cerințelor pieței specifice și 
totodată vine în întâmpinarea pieței prin inițiative active. 
Resursele turistice la nivel național sunt extrem de bogate și diversificate, acoperind cvasi‐uniform suprafața țării. În același 
timp, în creșterea activităților turistice din ultimii ani se remarcă o dezvoltare naturală atât în direcții noi, precum turismul 
rural și ecoturismul, cât și în direcții deja cunoscute, precum turismul montan sau balnear. Acestora li se adaugă permanent 
cereri noi ale consumatorilor doritori de diversitate și inedit (activități precum vizitarea circuitelor tematice).  
Viziunea urmăreşte ca, în orizontul 2020/2035, România va fi caracterizată de o revitalizare economică atât la nivel naţional, cât şi 
teritorial/local. Această revitalizare reprezintă şi efectul benefic al dezvoltării sustenabile a turismului. 
În acest context, obiectivul general referitor la activitățile și infrastructura turistică se formulează astfel: 
OG7. Repoziţionarea ofertei turistice româneşti, pe plan naţional şi internaţional, cu adaptarea la sistemele moderne de 
promovare a turismului.  
 

15 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
16

VIZIUNE 
Revitalizarea economică a României, atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial/local, prin dezvoltarea turismului. 
PALIERUL STRATEGIC 
Obiectiv strategic  
OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului. 
Obiectiv general (linie directoare) 
OG7.  Repoziţionarea  ofertei  turistice  româneşti,  pe  plan  naţional  şi  internaţional,  cu  adaptarea  la  sistemele  moderne  de 
promovare a turismului.  
Obiective specifice naţionale 
Obiective pe termen lung (orizont 2035)  Obiective pe termen mediu (orizont 2020) 
ON7.1. Diversificarea şi specializarea ofertei turistice, împreună  ON7.4.  Protejarea  zonelor  turistice  de  interes  național  prin 
cu  creşterea  calităţii  serviciilor,  concentrarea  investiţiilor  în  menținerea  unui  echilibru  între  valoarea  cadrului  natural, 
infrastructură și recalificarea zonelor turistice degradate.  utilizarea antropică intensă și reabilitarea zonelor degradate. 
ON7.2. Promovarea activă pe plan național și internațional a  ON7.5.  Sprijinirea  creării  unei  infrastructuri  generale  stabile, 
turismului românesc, în special a turismului rural, ecologic şi  precum  și  a  unei  infrastructuri  turistice  de  mare  capacitate  în 
cultural  pentru  utilizarea  potenţialului  oferit  de  varietatea  vecinătatea arealelor cu potențial turistic important din zonele 
peisajelor rurale, de persistența activităților tradiționale şi de  deficitare. 
oferta culturală a centrelor urbane din vecinătate. 
 
ON7.3.  Pregătirea  și  calificarea  personalului  specializat,   
acreditarea  și  evidența  structurilor  specializate  pentru 
asigurarea calității și competivității serviciilor turistice specifice. 
Obiective specifice teritoriale (operaţionale) 
OT7.6. Asigurarea unui set de măsuri speciale adresate diversificării formelor de turism în mod adaptat regiunilor geografice, 
specificității culturale și în mod integrat la nivel teritorial, după zone specifice. 
1. Urban‐rural și zone metropolitane 
OT7.6.1.1. Promovarea turismului rural și a ecoturismului în zonele cu valori de patrimoniu cultural și natural, în zone în care 
activitățile tradiționale conferă un specific local (vacanțe la fermă, sărbători agricole ș.a.). 
OT7.6.1.2. Promovarea turismului cultural urban, a turismului de afaceri, de cumpărături, de eveniment și festivalier în zonele 
urbane cu valori culturale și activități specifice. 
2. Zone periferice (frontaliere) 
OT7.6.2. Dezvoltarea infrastructurii generale de transport și a infrastructurii specifice în zonele de trecere a frontierei, pentru 
facilitarea circulației turistice. În cazul frontierelor pe ape, reabilitarea infrastructurilor specifice (instalaţii portuare) reprezintă un 
obiectiv important. 
3. Zone slab populate sau izolate 
OT7.6.3. Sprijinirea comunităţilor locale în valorificarea cadrului natural, a patrimoniului construit tradițional și a activităților 
specifice în scop turistic. 
4. Zone în transformare sau declin 
OT7.6.4. Revitalizarea prin turism a unor spaţii industriale decăzute pentru relansarea economiei locale. 
5. Zone geografice  
OT7.6.5. Promovarea dezvoltării durabile a localităţilor şi a corelării obiectivelor de dezvoltare a formelor de turism ( montan, 
litoral, balnear, rural, cultural, tematic ș.a.) în arealele montane sau costiere (de litoral) precum şi în ariile submontane şi de 
dealuri, supuse presiunilor turistice. 
OT7.6.5.1. Dezvoltarea în zonele montane a turismului activ (de aventură); dezvoltarea stațiunilor montane pentru sporturi de 
iarnă, conform Planului de Dezvoltare a Turismului Național, în concordanță cu principiile conservării și protejării patrimoniului 
natural și cu respectarea activităților tradiționale montane. 
OT7.6.5.2. Dezvoltarea în zonele submontane și de deal a unor forme speciale de turism: turism tematic (vitic, pomicol ș.a.) în 
legătură  cu  resursele  materiale  și  imateriale,  în  condițiile  favorizării  turismului  rural;  turism  cultural  (rețeaua  de  biserici  și 
mănăstiri, rețeaua de capitale medievale ș.a.). 
OT7.6.5.3. Dezvoltarea în zonele de podiș și de câmpie a turismului urban (orașe medievale, capitale ale regiunilor istorice ș.a.), a 
turismului religios și a turismului de week‐end (obiective recreative și culturale în apropierea marilor orașe). 
OT7.6.5.4.  Dezvoltarea  în  zonele  de  luncă  și  deltă  ale  Dunării  a  agroturismului,  a  turismului  de  cunoaștere  și  de  studiu  a 
ecosistemului zonelor umede, a turismului de agrement, urmărind dezvoltarea facilităților aduse de orașele port. 

16 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

PALIERUL OPERAŢIONAL 
Politici 
Competitivitatea economiei României, urmărind utilizarea durabilă a resurselor locale în scopul sprijinirii dezvoltării teritoriale 
echilibrate  și  creării  de  teritorii  astractive  la  nivel  național  și  internațional,  corespunzând  OS2.  Valorificarea  specificului  și 
potențialului economic al teritoriului. 
Măsuri  
M7.1. Proiectul Legii Turismului, care să prevadă: legislaţia cu privire la pregătirea profesională şi învaţământul de specialitate; 
legislaţia privind activitatea de autorizare şi control; legislaţia privind facilităţile fiscale pentru investiţiile în turism şi politica 
tarifară; legislaţia privind parteneriatele public‐privat în domeniul promovării turistice pe plan extern. 
M7.2. Stabilirea unei strategii și asigurarea unui control eficient al investitiilor prioritare la nivel national. 
M7.3. Accesarea de fonduri şi din alte sectoare de activitate, conexe domeniului turismului (cultură, educaţie, sport, patrimoniu 
construit şi natural etc.). 
M7.4. Extinderea sistemului de colectare şi analiză regulată a statisticilor şi studiilor de piaţă, detalierea statisticilor în domeniul 
turismului, deficitare în acest moment. 
M7.5. Crearea unor baze de date complete şi actualizate, deficitară în acest moment, pentru activitatile si structurile turistice 
existente. 
M7.6. Pregătirea unor studii specializate pentru PATN – Sectiunea a VIII‐a – Zone cu resurse turistice şi realizarea obiectivelor care 
decurg din Legea nr. 180/2009. 
Programe  
Pachetul 1 (asociat ON7.1) 
P7.1. Program pentru structurarea și detalierea unui cadru legislativ corespunzător și eficient. 
P7.2. Program pentru asigurarea cooperării instituționale permanente între autoritățile naționale pentru corelarea legislației și 
programele care vizează activități specific turistice. 
P7.3. Program pentru crearea unui cadru legislativ și instituțional care să asigure colaborarea activă permanentă între instituțiile 
naționale, administrațiile și comunitățile locale și ONG cu activități specifice. 
P7.4. Program pentru încurajarea comunităților locale pentru implicarea activă în activitățile turistice specifice zonei. 
P7.5. Program pentru un control permanent și certificare specifică în domeniul turismului, inclusiv încurajarea aderării la structurile 
internaționale specializate. 
Pachetul 2 (asociat ON7.2) 
P7.6. Program pentru adaptarea metodelor de promovarea la cererile pieței existente (urmărirea permenentă a tendințelor 
utilizatorilor și adaptarea la tehnologiile informaționale active). 
P7.7.  Program  pentru  utilizarea  și  integrarea  noilor  tehnologii  informaționale  pentru  o  promovare  competitivă  a  turismului 
(utilizarea platformelor online existente, crearea de pagini specializate detaliate obiectivelor și activităților locale, construirea unei 
imagini competitive a turismului românesc). 
P7.8. Program pentru organizarea de evenimente locale specifice și încurajarea participării la evenimente internaționale, nu numai 
a instituțiilor statului, ci și a operatorilor privați în domeniul turismului și a intreprinzătorilor locali privați (pentru produse locale 
specifice, de exemplu). 
P7.9.  Program  pentru  asigurarea  unei  rețele  active,  funcționale  și  competitive  de  puncte  de  informare  la  nivel  național  și 
încurajarea în acest sens a investițiilor locale. 
Pachetul 3 (asociat ON7.3) 
P7.10.  Program  pentru  încurajarea  dezvoltării  unui  cadru  instituțional  funcțional  și  eficient  pentru  pregătirea  personalului 
specializat (cursuri specializate de pregătire și formare continuă, de lungă și scurtă durată). 
P7.11. Program pentru încurajarea inițiativelor locale și private pentru inițierea și desfășurarea unor programe de pregătire a 
personalului specializat (cursuri practice și teoretice). 
P7.12.  Program  pentru  încurajarea  practicii  și  formării  permanente  a  personalului  specializat  în  cadrul  structurilor  turistice 
existente și a schimburilor de experiență în domeniu. 
Pachetul 4 (asociat ON7.4) 
P7.13. Program pentru structurarea unui cadrul legislativ coerent și detaliat care să asigure reglementările necesare conservării și 
utilizării durabile a resurselor naturale existente, în contextul utilizării active a acestora în scop turistic. 
Pachetul 5 (asociat ON7.5) 
P7.14. Program pentru încurajarea și coordonarea eficientă a investițiilor în dezvoltarea rețelei naționale de transport (rutier, 
aerian, fluvial și maritim și feroviar), în contextul priorităților de dezvoltare a zonelor de mare interes turistic și a zonelor pentru 
care se dorește o viitoare promovare din punct de vedere turistic. 
P7.15.  Program  de  investiții  pentru  dezvoltarea  infrastructurii  specific turistice existente în zonele de interes și în zonele în 
17 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
18

dezvoltare din punct de vedere turistic (Nordul Bucovinei, Maramureș, Sudul Carpaților, Subcarpații, noile pârtii de schi). 
P7.16. Investiții pentru completarea infrastructurii specific turistice existente, în scopul diversificării tematice a turismului și al 
creării unor puncte multiple de atracție. 
Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional)  
PP7.1. Proiect‐pilot de promovare la nivel național și internațional a patrimoniului românesc înscris în Lista Patrimoniului Mondial 
UNESCO. 
Cele 31 monumente istorice înscrise în Lista Patrimoniului Mondial și 1 sit natural al Patrimoniului Natural Universal se constituie 
ca valori românești recunoscute internațional, având astfel cel mai mare potențial în domeniul turismului local. O promovare a 
acestora la nivel național și internațional deschide perspectiva valorificării lor prin interesul crescut al vizitatorilor și, implicit, al 
investitorilor în piața turistică. 
Competivitatea în cadrul domeniului turistic poate fi asigurată cu o promovare specifică, prin  acțiuni informative, educative, de 
publicitate și reclamă, atât la nivel național cât și internațional:  
 Promovare media (periodice, radio și TV, online);  
 Organizare de evenimente și manifestări expoziționale tematice; 
 Vizite de informare pentru reprezentanți ai mass‐media, societăți comerciale și organizații neguvernamentale în domeniu, 
administrații publice centrale și locale. 
PP7.2. Proiect‐pilot pentru încurajarea administrațiilor locale ale reședințelor de județ în realizarea de puncte de informare 
turistică locale. 
Punctele de informare turistică sunt principalul element de informare directă și de promovare a turismului. Existența lor este necesară 
atât în zonele turistice active, cât și în orașele reședință de județ. Informațiile disponibile trebuie să acopere toate aspectele activității 
turistice: puncte de acces și transport în zonă, unități de cazare și alimentație, puncte de interes, circuite tematice ș.a. 
PP7.3. Proiect‐pilot pentru realizarea unei baze de date online a structurilor turistice existente (structuri de cazare, alimentație, 
puncte de informare ș.a.). 
Accesibilitatea informațiilor legate de activitățile turistice la nivel național este un criteriu foarte important al competivității 
domeniului turismului. Existența unei baze de date online asupra a structurilor turistice specifice faciltează accesul și valorificarea 
acestora. 
PP.7.4. Proiect‐pilot pentru reabilitarea și dezvoltarea structurilor și dotărilor specifice (băi termale, izvoare ș.a.) din stațiunile 
balneare și balneoclimaterice. 
Calitatea resursei naturale în cadrul stațiunilor balneare și balneoclimaterice românești (ape minerale, nămol, lacuri terapeutice, 
saline,  bioclimat  etc.)  este  deosebit  de  valoroasă,  totodată  cunoscută,  recunoscută  și  utilizată  de  foarte  mult  timp. 
Competitivitatea  acestor  stațiuni  pe  piața  turistică  internă  și  internațională  este  direct  susținută  de  calitatea  structurilor  și 
amenajărilor  specifice  ce  utilizează  aceste  resurse:  izvoarele,  băile,  pavilioanele  și  centrele  de  tratament  ș.a.,  reabilitarea  și 
dezvoltarea asigurând o utilizare activă a resurselor naturale existente: 
 Realizarea unor studii de inventariere și evaluare a structurilor și amenajărilor existente începând din perioada romană până în 
prezent; 
 Stabilirea potențialului structurilor și amenajărilor existente: vizitare (in cazul elementelor de patrimoniu construit) și utilizare 
activă (în cazul structurilor funcționale); 
 
 
 Reabilitarea și valorificarea structurilor de patrimoniu și reabilitarea și/sau dezvoltarea structurilor funcționale. 
Notă. Structura  principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR. 

18 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Anexă. Cuprinsul Raportului final 
I.   Informații generale 
I.1.   Numărul şi denumirea domeniului/studiului 
I.2.  Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) 
I.3.  Lista autorilor, colaboratorilor 
I.4.   Cuprinsul studiului 
I.5.  Lista hărţilor şi cartogramelor 
I.6.  Lista tabelelor şi graficelor 
I.7.  Anexe 
II.   Metodologie 
II.1.  Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR  
II.2.   Contextul european şi românesc 
II.2.1. Contextul european și documentele de referință 
II.2.2. Contextul local al planificării strategice și documente de referință 
II.3.  Problematică şi obiective specifice 
II.3.1.   Problematică şi întrebări de cercetare 
II.3.2.  Obiective specifice 
II.4.  Ipoteze şi metode de cercetare 
II.4.1.   Ipoteze de cercetare 
II.4.2.  Nivelul şi tipul analizelor 
II.4.3.  Indicatori şi indici 
II.4.4.  Reprezentări cartografice 
II.5.  Bibliografie şi surse 
II.5.1.  Studii şi publicaţii 
II.5.2.   Surse legislative, directive, convenţii, recomandări 
II.5.3.   Strategii 
II.5.4.  Date statistice 
II.5.5.  Date cartografice 
II.6.   Glosar de termeni 
III.  Analiză şi recomandări 
III.1.  Analiza‐diagnostic a situaţiei  
III.1.1.  Activitatea turistică 
III.1.1.a. Consideraţii introductive 
III.1.1.b. Tipuri şi forme de turism practicate în România 
III.1.1.c. Resurse și potențial turistic 
III.1.1.d. Piaţa turistică 
III.1.1.e. Circulaţia turistică 
III.1.2.  Infrastructura turistică 
III.1.2.a. Infrastructură specifică 
III.1.2.b. Infrastructură generală. Căi de comunicație și mijloace de transport 
III.1.3. Investiţii şi potenţial economic 
III.1.3.a. Venituri rezultate din activitatea turistică 
III.1.3.b. Subvenţii şi fonduri pentru infrastructura turistică 
III.1.3.c.  Fiscalitate, colectarea taxelor 
III.1.3.d  Potenţialul de dezvoltare al sectorului turistic 
III.2.  Tendinţe de evoluţie  
III.3.  Priorităţi de dezvoltare 
III.3.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale 
III.3.2. Priorităţi la nivel naţional 
III.3.3. Direcții de dezvoltare strategică la nivel teritorial 
III.4.  Legături cu alte domenii 
III.5.  Implicaţii economice, sociale, de mediu 
IV.  Elemente strategice şi operaţionale 
IV.1. Viziune și obiective strategice 
IV.1.1. Diagnostic în privinţa activităţilor şi infrastructurii turistice 
IV.1.2. Viziune, obiectiv strategic al domeniului şi obiectiv general al studiului
IV.1.3. Obiective specifice 
IV.2. Politici, programe şi proiecte 

19 
   Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 
  Studii de fundamentare 
  Studiul 7 
20

IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora 
IV.2.4. Măsuri prioritare 
IV.3. Modalităţi de implementare  
IV.3.1. Cadru legislativ necesar 
IV.3.2. Cadru instituţional necesar 
IV.3.3. Responsabilităţi 
IV.3.4. Mecanisme de implementare 
IV.4. Sinteză strategică şi operaţională  

Lista hărţilor şi cartogramelor 
Harta 7.1.      Potențial turistic natural 
Harta 7.2.      Stațiuni turistice, balneare și balneoclimatice 
Harta 7.3.      Capacitatea de cazare turistică totală pe județe ‐ 2007 
Harta 7.4.      Capacitatea de cazare turistică totală pe județe – 2012 
Harta 7.5.        Căi de comunicații turistice generale 
Harta 7.6.      Resurse și potențial turistic natural 
Harta 7.7.      Resurse și potențial turistic antropic 
Harta 7.8.      Comune cu potențial turistic 
Harta 7.9.      Priorități de dezvoltare a infrastructurii turistice 
Harta 7.10.      Priorități de dezvoltare a sistemului de autostrăzi 
Harta A.7.3.1.   Zone cu resurse naturale și antropice 
Harta A.7.3.2.    Infrastructură specific turistică și tehnică în zone cu resurse turistice mari și foarte mari 

Lista tabelelor şi graficelor 
Tabelul 7.1.     Tipuri de izvoare minerale pe teritoriul României 
Tabelul 7.2.     Turismul organizat de agentiile de turism, pe actiuni turistice 
Tabelul 7.3.     Turismul organizat de agentiile de turism pe zone turistice interne (1995‐2012) 
Tabelul 7.4.     Sosiri şi înnoptări ale vizitatorilor străini în structuri de cazare turistică în România (1990‐2012) 
Tabelul 7.5.   Sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare, după destinaţii turistice 
(1990‐2012) 
Tabelul 7.6.     Plecări ale vizitatorilor români în străinătate (1990‐2012) 
Tabelul 7.7.     Tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică (1990‐2012) 
Tabelul 7.8.     Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe destinații turistice 
Tabelul 7.9.     Capacitatea de cazare existentă și în functiune pe tipuri de structuri de primire turistică 
Tabelul 7.10.    Capacitatea de cazare existentă şi în funcţiune pe tipuri de structuri de primire turistică (2012) 
Tabelul 7.11.    Aeroporturile Internaționale (2012) 
Tabelul 7.12.    Aerodromuri private care oferă zboruri de agrement (2012) 
Tabelul A.7.1.1.  Distribuția pe județe a structurilor de cazare, a capacității de cazare, a sosirii turistilor și a agențiilor de 
turism (2012) 
Tabelul A.7.2.1.   Călătorii de vacanță ale rezidenților (cu vârste de peste 15 ani) (2010) 
Tabelul A.7.2.2.   Țara de origine pentru călătoriile în străinătate, (2010) 
Tabelul A.7.2.3.  Indicatori ai turismului (2005‐2010) 
Tabelul A.7.2.4.  Intensitatea turistică (2010) 
Tabelul A.7.2.5.   Venituri și cheltuieli generate de călătorii (2000‐2010) 
 
Grafic 7.1.      Turismul organizat de agenţiile de turism pe zone turistice (turişti români, 2011) 
Grafic 7.2.   Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, după destinații, 2012. Turiști 
români și turiști străini 
Grafic 7.3.      Structura capacității de cazare în funcțiune în anul 2012 
Grafic 7.4.      Structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe destinații turistice (2012) 
Grafic 7.5.      Capacitatea de cazare existentă și în funcțiune pe destinații turistice (2012)   
Grafic A.7.4.1.   Dinamica sosirilor vizitatorilor străini în România (milioane persoane, 1990‐2012) 
Grafic A.7.4.2.   Dinamica sosirilor vizitatorilor străini comparativ cu înnoptările în structuri de primire turistică cu funcţiuni  
de cazare în România (milioane, 1990‐2012) 
Grafic A.7.4.3.   Dinamica structurii ponderii vizitatorilor străini în România, după ţara de origine (%, 1990‐2012) 
Grafic A.7.4.4.   Dinamica structurii ponderii vizitatorilor străini în România, după destinaţia turistică (%, 1993‐2012) 
Grafic A.7.5.1.   Dinamica indicelui de utilizare a capacităţii de cazare turistică în România (1992‐2012). 

20 
Activitățile şi infrastructura turistică 
Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 
2014   

Anexe 
Anexa 7.1.     Distribuția pe județe a structurilor de cazare, capacității de cazare, sosirii turistilor și agențiilor de turism 
Anexa 7.2.     Statistici Eurostat 2010 în domeniul turismului 
Anexa 7.3.     Planul de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII‐a ‐ zone cu resurse turistice 
Anexa 7.4.     Grafice privind dinamica şi structura turiştilor străini în România în perioada 1990‐2012  
Anexa 7.5.     Grafic privind capacitatea de cazare turistică în România în perioada 1992‐2012  
 

21