Skip to content

Espresso Filosofic
Espresso Filosofic
FILOSOFIE A RELIGIEI
Kierkegaard – despre identitate și credință
POSTED FEBRUARY 21, 2017 DRAGOS CALCAN
Søren Kierkegaard (1813-1855) este unul dintre cei mai de seamă intelectuali danezi, acesta având
contribuții majore la dezvoltarea curentului existențialist, al cărui fundament i se atribuie.
Problema centrală a filosofiei lui Kierkegaard este reprezentată de provocarea de a deveni un
creștin în cadrul creștinismului. Această afirmație pare confuză, extrasă din context, însă situația
din Danemarca, în epocă, îi conferă sens: printr-un proces rapid, societatea daneză a trecut de la
feudalism la capitalism, un proces care a modificat din temelii instituțiile, care formau indivizi cu
o gândire asemănătoare. Astfel, provocarea pe care Kierkegaard și-o asumă este aceea de a
permite oamenilor să-și descopere propria identitate.

Deși uneori este perceput ca fiind un filosofic apolitic, scrierile filosofului danez au vizat politica
instituției bisericești, politica culturală și cea socială. Fiind preocupat de cultivarea
individualismului și inspirat de Socrate și metoda sa, Kierkegaard dorește ca individul să ajungă la
cel mai înalt stadiu posibil de conștientizare, prin care acesta să poată fi conștient de păcatele sale,
cât și de potențialul său de a primi grația divină.

kierkegaard, espresso filosofic

În ceea ce privește viziunea sa asupra religiei, filosofia lui Kierkegaard cuprinde următoarele idei:

• Credința nu trebuie percepută ca o pură recitare a dogmei religioase, ci ca o chestiune ce ține de

pasiunea subiectivă;

• Credința este cea mai importantă sarcină a omului, fiind singura variantă a acestuia de a atinge
propria unicitate, care este criteriul după care Dumnezeu judecă;

• Alegerea credinței nu este una eternă, ci o acțiune ce trebuie să fie reînnoită constant, întrucât
această credință este singura relație dintre om și Dumnezeu, Kierkegaard neconsiderând preotul ca
un mediator în relația cu divinitatea;

• Kierkegaard analizează unul din paradoxurile divine – Dumnezeu, entitate eternă, infinită, s-a
încarnat ca ființă temporală și finită, în Iisus – și conchide că există două posibilități: să fim
ofensați de această ipoteză sau să manifestăm credință, caz în care lăsăm deoparte rațiunea și
acționăm în virtutea absurdului;

• Filosoful danez consideră că Dumnezeu poate ierta și ceea ce poate părea impardonabil, însă nu
poate pardona un singur lucru: necredința.

Deși în acest articol ne-am referit în mod special la filosofia religioasă a lui Kierkegaard,
conceptul său de cultivare a individualității și a descoperirii de sine a contribuit foarte mult în
dezvoltarea existențialismului și a filosofiei lui Camus, Sartre sau de Beauvoir. În plus, scrierile
sale au avut ecou inclusiv în literatură sau în psihologie, acolo unde au servit drept sursă de
inspirație.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai
recente articole și perspective despre filosofie.

Related Post

Spinoza și raționalismul religios

Spinoza și raționalismul religios
Socrate – cel care știe că nu știe nimic
Socrate – cel care știe că nu știe nimic
Sartre, libertatea și existențialismul politic
Sartre, libertatea și existențialismul politic
Albert Camus și sinuciderea filosofică
Albert Camus și sinuciderea filosofică
Shestov, între existențialism și nihilism
Shestov, între existențialism și nihilism
Descartes, scepticismul și (in)certitudinile
Descartes, scepticismul și (in)certitudinile