CURS 9 HORMONOTERAPIA

 este definita ca tratamentul tumorilor hormono-dependente prin suprimarea surselor

de hormoni sau prin blocarea actiunii acestora la nivel celular

 principalele cancere hormono-dependente sunt: san, prostata, endometru, in mai mica

masura tiroida.

 diversele metode de HT pot fi grupate in 2 mari categorii:

 HT ablativa in cancerele de san si prostata

 HTaditiva in cancerele san, prostata, endometru

 HT de frenare in cancerul tiroidian.

Hormonoterapia ablativa sau subpresiva

 consta in suprimarea unei secretii hormonale prin chirurgie sau iradiere

 castrarea ovariana sau radiologica in cancerele mamare

 orhiectomia in cancerele de prostata

 indicata in cazurile avansate cu metastaze osoase

 interventia chirurgicala suprima 95% din secretia de testoteron cu

rezultate asemanatoare tratamentelor cu estrogeni dar lipsita de
efectele secundare ale acestora.

 in 50% se obtine involutia prostatei si un efect antialgic net asupra

metastazelor osoase.

 durata remisiunii este insa limitata la 1-2 ani si, spre deosebire de
anexectomie, raspunsul initial nu poate fi repetat de alte
tratamente hormonale.

Hormonoterapia aditiva

 utilizeaza hormoni sexuali si derivatii lor de sinteza sau compusii nesteroidici

 actiunea lor poate fi competitiva sau privativa

 HT competitiva se realizeaza cu compusi care au afinitate crescuta pentru receptorii

citosolici, ceea ce le permite sa se substitue hormonilor respectivi

 totodata aceasta substituire declanseaza al doilea mecanism de inhibitie a stimulilor

hipofizari tropi corespunzatori

1
Estrogenii

 folositi mult in trecut in tratamentul cancerelor mamare metastazate si in cancerele

se prostata metastazate;

 azi se folosesc mult mai putin datorita efectelor secundare cardiovasculare.

Preparate utilizate:

 estradiol,

 dietilstilbestrol

 clorotrianisen (TACE),

 estramustin este o combinatie de estrogen + agent alchilant

Androgenii:

 au fost utilizati in cancerul mamar insa datorita rezultatelor modeste nu se mai

folosesc.

 mecanismul prin care dozele crescute de androgeni inhiba cacerul mamar este
necunoscut desi dovezi experimentale si clinice evidentiaza inhibitia hormonilor
gonadotrofinici hipofizari si productia de estrogeni.

Preparetele disponibile sunt:

 testosteron propionat

Progestativi

 modul de actiune este indirect asupra axului hipotalamo-hipofizar si consta in

inhibarea prohormonilor gonadotrofinici hipofizari si o actiune directa de inhibare a
proliferarii celulare.

 megestrol acetat (Megace),

 medroxiprogesteron acetat (Farlutal)

sunt preparatele cele mai utilizate in linia a-II-a si a-III-a de tratament hormonal.

 medroxiprogesteronul determina si o crestere a apetitutului si castig ponderal, motiv

pentru care sunt utilizate si in terapia simptomatica.

2
Antiestrogenii

 inhiba proliferarea celulara pirntr-un mecanism de competitie blocand receptorii de

estrogeni.

 medicamentul cel mai utilizat este Tamoxifenul.

 alte preparate de generatia a-II-a sunt:

 Toremifen,

 Raloxifen.

In cancerele mamare avansate Tamoxifenul este utilizat ca prima linie de tratament la

pacientele cu receptori de estrogeni si progesteroni pozitivi, determinand rate de
raspuns de 60-70%.

Antiandrogenii

 steroidieni (acetatul de cyproteron)

 nesteroidieni flutamidul (Flutamid, Bicalutamid);

 acestia actioneaza asupra dihidrotestosteronului prin blocarea receptorilor citozolici

si nucleari.

Hormonoterapia privativa

 determina o blocare a surselor de hormoni fie prin:

 suprimarea stimulilor hipofizari prin acelasi mecanism de reglare (analogii LH-RH),

 fie prin blocarea sintezei hormonilor la nivel suprarenal (inhibitorii antiaromatazici).

Inhibitorii functiei hipofizare si gonadice (analogi LH-RH)

 determina o forma de castrare chimica ce poate fi reversibila daca se aplica pe o

perioada limitata de timp (sub un an).

 analogii LH-RH disponibili sunt:

 Leuprolid acetat,

 Goserelin acetat (Zoladex)

 indicatiile analogilor LH-RH sunt cancerele de prostata avansate, cancerele mamare

avansate la femeile in premenopauza, determina scaderea nivelelor testosteronului si
estrogenilor cu rezultate echivalente cu cele obtinute prin castrare chirurgicala.

 se produce o hipofizectomie farmacologica selectiva si reversibila pentru ca nu

afecteaza secretia endocrina a celorlalte glande si care se mentine atat timp cat se
administreaza acesti analogi.

3
Inhibitori ai functiei suprarenale si inhibitorii aromatazei

 Androgenii circulanti, secretati de suprarenala sunt convertiti in estrogeni sub

actiunea enzimei aromataza care converteste androgenii la estrogeni.

 Aromataza se gaseste nu numai in suprarenale dar si in unele tesuturi precum tesutul

adipos, ovare, muschi, glanda mamara.

 Antiaromatezele determina o suprarenalectomie chimica si in acelasi timp blocarea

aromatazei periferice a estrogenilor.

Din acestia fac parte:

 inhibitorii nesteroidieni de generatia I - aminoglutetimid,

 inhibitorii nesteroidieni de generatia a II - Fadrozol, Anastrazol (Arimidex)

 Inhibitori steroidieni – Formestan, Exemestan

Hormonoterapia frenatorie

 dupa tiroidectomie, pentru cancer tiroidian, se administreaza hormoni tiroidieni cu

scopul de a inhiba secretia hipofizara de TSH (care reprezinta un factor de crestere
pentru carcinoamele tiroidene)

Terapiile biologice

 Cuprind acele tratamente antitumorale care utilizeaza actiunea mecanismelor naturale

de aparare ale organismului importiva tumorii si/ sau substante implicate in
diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.

4
 CITOKINELE

Interleukina 1 cuprinde 2 forme α si β,

 joaca un rol important in procesele inflamatorii, inducand febra

 este implicata in inducerea casectiei neoplazice.

Interleukina 2 este o citokina produsa de limfocitele T activate care dupa ce se leaga de un

receptor specific de suprafata limfocitelor T,

 mentine si activeaza proliferarea limfocitelor T.

 creste activitatea limfocitelor T kiler

 induce activarea subpopulatiei LAK.

 induce secretia altor citokine, inclusiv IL1, interferon γ, TNF α.

 tumorile cele mai responsive la interleukina 2 sunt melanomul malign, cancerul renal si
de colon

 problema cea mai importanta in tratamentul cu interleukina este :

 toxicitatea dependenta de doza, manifestata prin febra,

emeza, oligurie, hipotensiune, efecte cardiovasculare

Interferonii

 sunt glicoproteine ca produs al celulelor infectate virale, protejeaza impotriva altor

infectii virale.

 mecanismele de actiune sunt:

 actiune directa antivirala

 efecte angiogenetice

 de stimulare a apoptozei

 antiproliferative

Interferonii cresc expresia antigenelor majore de histocomptatibilitate si a antigenelor

tumorale asociate

 Interferonul alfa indicat in leucemia cu celule paroase, melanomul metastatic.

 Interferonul beta utilizat in tratamentul sclerozei multiple

 Interferonul gamma prezinta o activitate antitumorala slaba.

5
Factorii de necroza tumorala

 sunt citokine produse de macrofagul activat determina efecte imunomodulatorii

activeaza procuagulaza la nivelul celulelor endoteliale, determina o actiune antivirala si
o actiune citotoxica directa, posibil prin inductia radicalilor oxigen.

 tratamentul melanoamelor extremitatilor si a sarcoamelor de parti moi, in

administrarea ca perfuzii pe membru hipertermic izolat a determinat rate crescute de
raspuns.

Factorii de crestere hematopoetici. Anticorpii monoclonali

Vaccinurile tumorale

 pentru acele cancere ce sunt initiate sau provocate de virusuri este posibil ca un
vaccin derivat din virusurile inactivate sau preparate din antigene, ar putea preveni
debutul bolii maligne.

 virusul hepatitei B, implicat in etiologie hepatocarcinomului

 virusul HTLV 1 asociat etiologiei leucemiei cu celule T, ar putea fi tinta unor vaccinari.

 De asemenea printre primele vaccinuri testate au si cele antivirus Epstein-Barr si anti

HPV 16, pentru cancerul de col uterin.