Pronumele personal (propriu-zis) este o parte de vorbire flexibilă care desemnează

persoane. Are forme diferite, în funcție de persoană, iar la persoana a III-a prezintă forme
și pentru genuri. Pronumele se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl
înlocuiește.
Ea a plecat la școală. (Maria a plecat la școală.)
Ei au plecat la școală. (Elevii au plecat la școală.)
Pronumele personal arată persoana care vorbește (persoana I ‒ eu, noi), persoana cu care
se vorbește (persoana a II-a ‒ tu, voi) și persoana despre care se vorbește (persoana a III-a ‒
el/dânsul, ea/dânsa, ei/dânșii, ele/dânsele).

Formele pronumelui personal

Pronumele personal are forme diferite după gen doar la persoana a III-a: masculin
(el/dânsul, ei/dânșii), feminin (ea/dânsa, ele/dânsele), neutru (el/dânsul, ele/dânsele).
Pronumele personal are forme diferite în funcție de număr: singular (eu, tu, el/dânsul,
ea/dânsa) și plural (noi, voi, ei/dânșii, ele/dânsele).
Formele pronumelui personal în funcție de caz
Pronumele personal nu are forme pentru persoana I și a III-a , la cazul vocativ. La cazul
genitiv, nu are forme pentru persoana I și persoana a II-a.

La cazurile acuzativ și dativ, pronumele personal are forme accentuate și neaccentuate.

Formele accentuate subliniază persoana despre care se comunică (mine – mie, tine – ție), iar
formele neaccentuate nu accentuează persoana despre care se comunică.

! Formele accentuate răspund singure la întrebări, iar cele neaccentuate cu ajutorul

formelor accentuate.
Pe el l-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el > prepoziție + formă accentuată)
L-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el l- > prepoziție + formă accentuată + formă
neaccentuată)
! Regula de mai sus este folositoare în deosebirea formelor accentuate de cele neaccentuate.
După ce se pune întrebarea, prima formă cu care se răspunde este accentuată.
Te-am auzit cântând. (pe cine am auzit? pe tine te- > prima formă accentuată tine, a doua

1
formă neaccentuată te-)
Ne-au dat lacrimile. (cui au dat? nouă ne- > prima formă accentuată nouă, a doua forma
neaccentuată ne-)

Pronumele personal la cazul nominativ

PERSOANĂ SINGULAR PLURAL

pers. I eu noi

pers. a II-a tu voi

pers. a III-a el (masculin, neutru) ei (masculin)

ea (feminin) ele (neutru, feminin)
Pronumele personal la cazul vocativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL

pers. a II-a tu voi

Pronumele personal la cazul acuzativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL

ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCENTUAT

pers. I mine mă noi ne

pers. a II-a tine te voi vă

pers. a III-a el (masculin, neutru) îl, l (masculin, neutru) ei (masculin) îi, i (masculin)
ea (feminin) o (feminin) ele (neutru, feminin) le (neutru, feminin)

! La acuzativ, formele accentuate sunt întotdeauna însoțite de prepoziții.

Pe mine mă cheamă Cristian. (pe cine cheamă? pe mine)
! Formele neaccentuate determină totdeauna un verb și pot fi folosite singure sau
împreună cu formele accentuate cu prepoziția pe (dublă exprimare).
Mă strigă mama. (mă – formă accentuată)
Pe mine mă strigă mama. (pe mine mă – formă accentuată + formă neaccentuată – dublă
exprimare)

2
Pronumele personal la cazul Dativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL

ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCENTUAT

pers. I mie îmi, mi nouă ne, ni

pers. a II-a ție îți, ți vouă vă, vi

pers. a III-a lui (masc, neutru) îi, i (masculin, lor (masculin, neutru, le, li (masculin,
ei (feminin) neutru, feminin) feminin) feminin)

Pronumele personal la cazul Genitiv

PERSOANĂ SINGULAR PLURAL

pers. a III-a (al, a, ai, ale) lui (masculin, neutru) (al, a, ai, ale) lor (masculin, neutru, feminin)
(al, a, ai, ale) ei (feminin)

Alte forme de pronume personal pentru persoana a III-a

La persoana a III-a a pronumelui personal, pe lângă pronumele el, ea, ei, ele, se pot folosi
și alte forme de pronume personal – dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, considerate a fi o variantă
de adresare mai politicoasă decât cea cu formele de bază. Aceste pronume sunt provenite din
formele vechi ale pronumelui personal (însul, însa, înșii, însele), păstrate în limba curentă sub
forma unor derivate cu prepozițiile întru, dintru, printru (într-însul, dintr-însul, printr-însul,
într-înșii, dintr-înșii, printr-înșii, într-însa, dintr-însa).
PERSOANĂ CAZ SINGULAR PLURAL

pers. a III-a N. Ac. dânsul (masculin) dânșii (masculin)

dânsa (feminin) dânsele (feminin)

D. G. dânsului (masculin) dânșilor (masculin)

dânsei (feminin) dânselor (feminin)

3
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal
În funcție de cazuri, pronumele personal poate avea următoarele funcții sintactice:

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul Nominativ:

Subiect
Noi mergem la școală. (cine mergem? noi)
! Spune tu, măi Ioane… (cine spune? tu; subiect, chiar dacă urmează un substantiv la vocativ;
vezi mai jos exemplu cu pronume la vocativ)

Nume predicativ
Fratele meu este el. (cine este fratele? el)
Invitații suntem noi. (cine sunt invitații? noi)
Grija mea sunt ei. (cine sunt grija? ei)

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul Acuzativ

Complement direct
! Pronumele neaccentuate determină totdeauna un verb și are funcția sintactică de complement
direct.
Mă crede mama. (pe cine crede? (pe mine) mă – forma neaccentuată)
Pe mine mă crede. (pe cine crede? pe mine mă – dublă exprimare, formă accentuată + formă
neaccentuată)
Crede-mă pe mine. (pe cine crede? pe mine mă – dublă exprimare, formă accentuată + formă
neaccentuată)
Mă crede pe mine. (pe cine crede? pe mine mă – dublă exprimare, formă accentuată + formă
neaccentuată)
! Atenție la formele neaccentuate comune acuzativului și dativului
Vă văd. (pe cine văd? (pe voi) vă)

4
Complement indirect
Se bazează pe mine. (pe cine se bazează? pe mine)
! nu se poate adăuga forma neaccentuată pe mine ; aceasta este o metodă de a distinge între
complement direct și indirect
Strigă la ei. (la cine strigă? la ei)

Complement circumstanțial de loc

A pus caietul pe ea. (unde a pus? pe ea)
A venit la voi. (unde a venit? la voi)

Complement circumstanțial de mod

Scrie frumos ca mine. (cum scrie? ca mine)

Atribut pronominal prepozițional

Am primit vestea despre ei. (care veste? despre ei)

Nume predicativ
Cărțile sunt pentru mine. (pentru cine sunt cărțile? pentru mine)

Complement circumstanțial de agent

A fost certat de el. (de cine fost certat? de el)

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul dativ

complement indirect
Mie îmi place muzica. (cui place? mie îmi; dublă exprimare formă accentuată + formă
neaccentuată)
Îmi place muzica. (cui place? (mie) îmi; formă neaccentuata)
Îmi dai mie cartea? (cui? mie îmi; dublă exprimare formă accentuată + formă neaccentuată)
! Atenție la formele neaccentuate comune acuzativului și dativului
Vă spun. (cui spun? (vouă) vă)
5
atribut pronominal
Mâna-mi șade în buzunar. (mâna cui? (mâna mea) -mi)
Mâna-ți o sărut. (mâna cui? (mâna ta) -ți)
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul genitiv
atribut pronominal genitival
Caietul lui este murdar. (al cui caiet? al lui)
nume predicativ
Cărțile sunt ale ei. (ale cui sunt? ale ei)
atribut pronominal prepozițional
A măturat trotuarul din jurul ei. (care trotuar? din jurul ei)
complement indirect
S-au repezit asupra ei. (asupra cui? asupra ei)
complement circumstanțial de loc
A pus ghiozdanul deasupra ei. (unde a pus? deasupra ei)
complement circumstanțial de timp
A plecat înaintea lor. (când a plecat? înaintea lor)
complement circumstanțial de mod
El a plecat în baza lor. (cum a plecat? în baza lor)
complement circumstanțial de cauză
Ea a plecat din cauza lui. (din ce cauza? din cauza lui)

Situații în care pronumele personal nu are funcție sintactică

pronume personal la cazul vocativ
O, iubire, tu! (însoțit de substantivul la vocativ iubire, pe care-l și înlocuiește)
pronumele personal are valoare neutră
! O are valoare neutră, nu înlocuiește un substantiv, deci nu are funcție sintactică. Se
analizează împreună cu locuțiunea verbală
Am pus-o de mămăliga.
Am luat-o la fugă.
Am zbughit-o.

6
expresii formate cu verbele a da și a zice
! Nu înlocuiește un substantiv, deci nu are funcție sintactică. Se analizează împreună
cu verbul.
El îi dă cu vorba.
Zi-i înainte.
Zi-i un cântec.
dativul etic
! Formele neaccentuate la persoana I și a II-a singular la dativ au un rol stilistic și sunt întâlnit
în general în basme și balade populare.
Trântindu-mi-l (pe Greuceanu), îl băgă în pământ până la gât.