CONCEPTUL DE CREATIVITATE

A crea înseamnă a produce ceva nou. Un produs este cu atât mai valoros, cu cât este mai original.
Cota de originalitate reprezintă distanţa dintre produsul nou şi ceea ce există deja, ceea ce este
deja cunoscut.
Creativitatea poate fi de nivel superior, de nivel mediu sau slab. Atunci când creativitatea este de
nivel superior, spunem despre persoana respectivă că are talent. Cu alte cuvinte, toţi oameni pot
fi creativi, dar nu toţi sunt şi talentaţi. Dacă talentul este ereditar, creativitatea se dezvoltă prin
mediu şi educaţie.
Oricare dintre activităţi/profesii poate fi desfăşurată la un nivel înalt de creativitate.
Talentul este o dezvoltare superioară a aptitudinilor speciale şi generale şi o fericită îmbinare a
lor. Creativitatea include structuri complexe de personalitate, depăşind talentul.
În psihologie, conceptul de creativitate are 3 accepţiuni:
a) De comportament şi activitate psihică creativă
b) De structură a personalităţii (sau stil creativ)
c) Creativitatea de grup, în care interacţiunile duc la generarea de idei noi, deci duc la efecte
creative.

ACTIVITATEA CREATIVĂ
Potenţialul creativ al unei persoanel este format din: stocul de informaţii al acestuia, operaţiile,
procedeele de lucru, deprinderile lui. Orice subiect dispune de un potenţial creativ.
Dacă la baza descoperirilor şi invenţiilor se află potenţialul creativ, atunci problema ce se pune e
activarea acstuia. Concret, se pune problema utilizării experienţei în noi situaţii, a stabilirii de noi
raporturi între cunoştinţe. În general, se ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări şi
recombinări ale datelor experienţei de care subiectul dispune. Astfel, se ajunge la noi cunoştinţe
ce nu existau la punctul de pornire.
În activitatea creativă sunt implicate euristica, problematizarea, împrumuturi de elemente din
alte sectoare de activitate, ce par că ar fi îndepărtate de domeniul de interes, gândirea
divergentă, imaginaţia, gândirea laterală.
Demersurile creative pot fi spontane sau intenţionate şi ele trebuie să fie întreţinute energetic
de motivaţie, înclinaţii, aspiraţii, interese.
 STRUCTURA CREATIVITĂŢII
La creativitate contribuie toate procesele psihice. Este, deci, o proprietate a întregului sistem
psihic uman.
În psihologia românească se vorbeşte despre doi factori ai creativităţii (model bifactorial):
a) Vectorii, terme ce reuneşte toate dispoyitivele energetice (trebuinţe, motive, scopuri,
înclinaţii, aspiraţii, convingeri, atitudini caracteriale)
b) Operaţiile de orice fel
VECTORII pot fi:- pozitivi şi negativi, de atracţie sau de respingere, frânare
-creativi şi noncreativi
Favorabile reativităţii sunt: trebuinţele de creştere, performanţă, perfecţionare, motivaţia
intrinsecă, aspiraţiile superioare, atitudinile nonconformiste (la nivelul personalităţii).
OPERAŢIILE pot fi:-rutiniere, automatizate (ce nu generează idei noi)
-sisteme operatorii deschide de tip euristic
-procedeele imaginaţiei, direct orientate spe descoperire şi invenţie

Vectorii sunt cei care declanşează selectiv anumite operaţii şi le orientează într-un anumit sens.
Deci, creativitatea nu este altceva decât interacţiunea optimă între vectori creativi şi operaţiile
generate.
Considerată ca structură de personalitate, creativitate este, în esenţă, interacţiunea optimă
dintre atitudinile creative şi aptitudinile generale şi speciale de nivel supramediu sau superior.
Nu este, deci, suficient să ai aptitudini, dacă acestea nu sunt orientate prin motivaţie şi atitudini
către descoperirea noului (ex: există persoane foarte inteligente care nu sunt creative).
Atitudini creative:
1. Încrederea în forţele proprii
2. Interesele cognitive
3. Atitudinea antirutinieră
4. Curajul de adoptare a noi scopuri
5. Perseverenţa în căutarea de soluţii, asumarea riscurilor
6. Simţul propriei valori
 NIVELURI ŞI STADII ALE CREATIVITĂŢII
Niveluri:
1. Creativitatea de expresie (ţine de mimico-gesticulaţie şi voce şi e valorizată mai ales în
teatru şi ortaorie)
2. Creativitatea procesuală (originalitatea dezvoltării proceselor psihice, felul în care
subiectul percepe lumea, felul să de a gândi şi a simţi, ce îi caracterizează întreaga
personalitate)
3. Creativitatea de produs (adică produsul este unul fizic, cu durabilitate în timp, depăşind
existenţa subiectului ce a l-a creat)
4. Creativitatea inovativă (recombinarea ingenioasă de elemente cunoscute, astfel încât să
se compună o nouă structură)
5. Creativitatea inventivă (ce aduce noul în metode, funcţii ale unui produs)
6. Creativitatea emergentă (descoperirea şi punerea în funcţiune a unui nou principiu, care
duce la revoluţionarea unui întreg domeniu al cunoaşterii, tehnicii, artei-ex: principiul
evoluţionismului al lui Darwin, relativitatea lui Einstein. Este NIVELUL SUPREM al
creativităţii, aceşti deschizători de drumuri fiind numiţi genii)

Stadii ale creativităţii:

1. Stadiul pregătitor(apare intenţia creativă, subiectul se pune în mişcare, stânge informaţii,
face schiţe şi planuri, experimente mintale)
2. Stadiul incubaţiei(subiectul nu mai e fixat conştient asupra scopului său, însă, la nivel
inconştient procesul continuă să se desfăşoare)
3. Momentul iluminării, intuiţiei (când apare ideea fericită, proiectl creativ punându-se a
punct)
4. Stadiul verificării sau elabărării finale a produsului creativ.

Deci, nu este suficent potenţialul creativ şi talentul, pentru ca produsul cerativ să apară
este nevoie de muncă susţinută, uneori pe intervale mari de timp, sau aşa cum spunea
Edison, 10% este inspiraţie, adică talent şi 90% este transpiraţie, adică muncă.