Departamentul: Științe ale vieții

Domeniul de studii: Științe medicale

Ciclul de studii: Licență
Numele și prenumele studentului: Sgrò Ylenia
Grupa: 6
Data: 12.11.2018

FIȘA NR. 5

1) A) Adevărat. Moleculele lipidice nu pot executa mișcări flip flop. Se consideră că asimetria
bistratului este determinată încă din momentul biosintezei intracelulare a membranei— proces care
are loc la nivelul reticulului endoplasmatic. Acest proces este asigurat de enzime asociate la
membrana, numite translocatori fosfolipidici care determina mișcarea de flip flop fosfolipidelor în
cursul sintezei membranelor.

B) Fals. Glicolipidele sunt situate mai ales, deși nu exclusiv, pe suprafața membranei
celulare, cu capătul glucidic orientat spre exterior.

C) Adevărat. Membranele biologice sunt stabilite de către stratul bilipidic. Majoritatea

funcțiilor specifice sunt indeplinite de proteine. De exemplu, membrana mielinica are doar rolul de
a izola axonii neuronali si conține doar 18% proteine iarmembrana mitocondrială are rolul de a
produce energie celulară și conține pana la 76% proteine.

D) Fals. Eritrocitele nu au nucleu și nici membrană nucleară. Ele se prezintă ca un sac de

hemoglobină și conțin relativ puține tipuri de proteine.

E) Fals. Există fosfolipide, fosfogliceride, sfingolipide și glicolipide.

2) Membrana celulelor conține cantități insemnate de colesterol pentru fiecare molecula de

fosfolipid. Molecula de colesterol este amfifila, capatul hidrofil si polar fiind reprezentat de
gruparea hidroxil a inelului sterolic iar capatul hidrofob, de lantul hidrocarbonat atasat la acest
nivel. Colesterolul influenteaza fluiditatea membranei. La concentratiile mai existene in
membranele eucariotelor, colesterolul are tendinta de a micsora fluiditatea la temperatura de 37C.
La temperaturi mai scazute decat temperatura de tranzitie a bistratului, colesterolul mentine
membrana A in stare fluidă, împiedicand lanțurile de acizi grași de a se împacheta unul langa altul.

3) Ele sunt ușor vizibile deoarece au grosimea mai mare (datorită lipidelor cu cozile de acid
gras, cu o lungime mai mare decat fosfolipdele), a celorlalte parti ale foliei fosfolipide duble. In
plutele lipidice, colesterolul, sfingolipidele si proteinele sunt concentrate in special in membrana
celulei. Prin urmare, acestea sunt microdomenii foarte dinamice, formate din agregate lipide bogate
in lanturi saturate si lungi de glicolipide, sfingomielina, colestererol si proteine specifice care
formeaza insule sau platforme cu functii specifice. Dimensiunile acestor microdomenii sunt
considerabil mai mari decat alte agregate de proteine chiar si inca membrana. Ele au o dimensiun de
10-200 nm.

4) Ele servesc pentru organizarea si asamblarea moleculei de semnalizare, care influențează

fluiditatea membranei și reglarea traficului de proteine membranare, neurotransmițători și receptori.

5) Asimetria este determinată de compoziția lipidică diferite a celor doua jumătăți ale bistratului. In
stratul intern predomină lipidele cu sarcina internă negativă și lipidele cu acizi grași nesaturați.
Repartiția moleculelor lipidice in cele două jumătăți ale bistratului are loc in stratul extern unde
predomină lipidele cu gruparea colinică (neutre) și in toate glicolipidele și lipidele cu acizi grași
nesaturați.

6) Proteinele membranare nu patrund in interiorul hidrofob al bistratului ci sunt legate pe o față sau
alta a membranei prin interacțiuni necovalente cu proteinele transmembranare. In cazul proteinelor
transmembranare, zona din lanțul polipeptidic care este scufundată in mediul hidrofobic al
bistratului, este formată din aminoacizi cu radicali nepolari. Formarea puntilor de hidrogen dintre
legaturile peptidice este favorizată atunci cand lanțul polipeptidic se dispune in alfa helix in zona
hidrofoba a bistratului.

7) Membrana eritrocitului trebuie sa fie rezistentă. pe parcursul vieții sale de 120 de zile, eritrocitul
uman parcurgând 500.000 de circuite prin artere și vene. Membrana ertitrocitului nu este foarte
reprezentativa pentru membranele celorlalte celule pentru ca are o structura extrem de omogena.
Proteinele sale sunt mult mai uniform distribuite, fara sa formeze zone specializate. Caracterul
particular al membranei eritrocitului deriva insa din faptul ca, pe fața citoplasmatică, ea are atașată
o rețea densă de formatiuni citoscheletale. Aceasta este structura care ofera membranei rezistenta si
flexibilitate.