Departamentul III Ştiinţe Funcţionale, Disciplina de Fiziologie

Fiziologia
aparatului respirator

Cursul 3
Fiziologia ventilatiei pulmonare
 Cuprins

1. Volume pulmonare si capacitatile pumonare statice

2. Pozitiile ventilatorii
3. Capacitatea pulmonară totală și componentele ei
4. Debite ventilatorii
5. Ventilatia alveolara
 Obiective
1. Definirea corectă a volumelor și capacităţilor pulmonare statice şi
a poziţiilor ventilatorii
2. Cunoașterea metodelor de evaluare a componentelor capacităţii
pulmonare totale: capacitatea vitală, volumul rezidual
3. Evaluarea performanţei pompei pulmonare pe baza debitelor
ventilatorii: VEMS, ventilaţie de repaus, debite expiratorii forţate
instantanee şi ventilaţia maximă
4. Cunoașterea caracteristicile principalelor disfuncţii ventilatorii
(restrictivă, obstructivă, mixtă)
5. Definirea ventilaţiei alveolare, cunoașterea valoarii normale şi a
metodelor de apreciere
6. Cunoașterea diferenţelor între compoziţia aerului inspirat, expirat
şi alveolar
7. Definirea componentelor spaţiului mort fiziologic (spaţiu mort
anatomic şi spaţiu mort alveolar)
 1. Volumele pulmonare și capacităţile pulmonare statice

• Volumele şi capacităţile pulmonare sunt mărimi anatomice,

statice, care variază dependent de:
- dezvoltarea fizică
- vârstă
- sex
- rasă

• Volumele şi capacităţile pulmonare:

– reprezintă cantităţi de aer care există în plămân la un
moment dat
– au la bază variaţiile dimensiunilor spaţiale ale plămânilor în
cursul mişcărilor respiratorii
– constituie premiza performanţei pompei de aer
 1.1. Volumele pulmonare

• Volumul curent (VT) = volumul de aer mobilizat într-un ciclu

ventilator de repaus (la fiecare inspir de repaus/ eliminat în
expirul de repaus). La adult ≅ 500 ml.
• Volumul inspirator de rezervă (VIR) - volumul maxim de aer ce
poate fi inspirat după un inspir de repaus, pana în pozitia
inspiratorie maxima

PIM
PIM

PIR
PIR
PER
PER
PEM
PEM
 1.1. Volumele pulmonare

• Volumul expirator de rezervă (VER) - volumul maxim de aer ce

poate fi expirat, după un expir de repaus, pana în pozitia
expiratorie maxima
• Volumul rezidual (VR) - volumul de aer care rămâne în plămâni
la sfârşitul unei expiraţii maxime, în pozitia expiratorie maxima

PIM

PIR

PER
PEM
 1.2. Capacitățile pulmonare
• Capacitatea inspiratorie (CI) - volumul de aer ce poate pătrunde în
plămâni în cursul unui inspir maxim care începe după un expir de
repaus.
– CI = VT + VIR
• Capacitatea vitală (CV) - volumul de aer mobilizabil în cursul unei
respiraţii maxime (volumul de aer eliminat de plămâni în cursul
unui expir maxim care urmează unui inspir maxim)
– reprezinta 75% din CPT
– CV = VT + VIR + VER
PIM

PIR

PER
PEM
 1.2. Capacitățile pulmonare
• Capacitatea reziduală funcţională (CRF) - volumul de aer care se
găseşte în plămâni la sfârşitul unui expir normal de repaus
– CRF = VER + VR = 50% din CPT
• Capacitatea pulmonară totală (CPT) - volumul de aer conţinut în
plămâni la sfârşitul unui inspir maximal
– CPT = VIR + VT+ VER + VR
– CPT = CI + CRF = CV (≅ 75% CPT) + VR (≅25% CPT)

PIM

PIR

PER
PEM
 2. Pozițiile ventilatorii
• Poziţia de repaus respirator sau poziţia
expiratorie de repaus (PER)- survine
spontan, în urma revenirii din poziţiile
active în virtutea elasticităţii pentru
realizarea expirului de repaus; asigură
CRF.
• Poziţia inspiratorie de repaus (PIR)-
asigură inspirul normal de repaus, sub
acţiunea diafragmului şi a muşchilor
intercostali externi.
PIM

PIR

PER
PEM
 2. Pozițiile ventilatorii
• Poziţia inspiratorie maximă (PIM) -
asigură expansiunea plămânului până la
CPT. Se realizează sub acţiunea integrală
a muşchilor inspiratori.
• Poziţia expiratorie maximă (PEM) -
asigură eliminarea CV, deci situarea
plămânilor la nivelul VR. Se realizează
sub acţiunea integrală a muşchilor
expiratori.
PIM

PIR

PER
PEM
 3. Capacitatea pulmonară totală și componentele ei
• Capacitatea pulmonară totală (CPT) = cantitatea maximă de aer pe
care o conţin plămânii în poziţie inspiratorie maxima forţată.
– CPT = CV + VR
– CPT = VT + VIR + VER + VR
• Valorile ideale ale CPT se pot exprima în funcţie de înălţimea,
vârsta şi sexul persoanei
• Valorile medii normale CPT = 5 - 6 litri
• Patologic: ±20 % faţă de valoarea ideală
– CPT<80% (scade paralel cu scăderea
CV): disfuncții ventilatorii restrictive și
mixte (fibroze, edem pulmonar)
– CPT>80% (creşte cu creşterile
patologice ale VR): disfuncții
ventilatorii obstructive cu
hiperinflație (astm bronșic, emfizem
pulmonar)
– CPT normală: disfuncții ventilatorii
obstructive cu “air trapping”
 3.1. Capacitatea vitală
• Volumul de aer eliminat printr-un expir
maxim ce urmează după un inspir
maxim
– CV = VT + VIR + VER
• CV variază cu înălţimea (T), vârsta (V) şi
sexul persoanei (la femei < cu 10 % faţă
de bărbaţi) ⇒ se calculează valori ideale
• Determinarea valorilor actuale a CV şi a
componentelor sale se face prin
spirometrie (lentă sau forțată)
• Valoarea CV măsurată pe spirogramă la
temperatura camerei trebuie corectată
BTPS CV măsurată (actuală) se
raportează procentual la CV ideală
• Valori normale: ≥ de 80 % din valoarea
ideală
 3.1. Capacitatea vitală

• Spirometria forțată - apreciază funcția

pulmonară dinamică: 1-2 respirații normale
de repaus → inspir maxim → expir maxim
forțat complet (> 6 sec)
• Rezultat:
– Curba volum-timp Curba volum-timp
– Curba flux-volum (dacă aparatul are
atașat un pneumotahometru pentru
măsurarea fluxurilor)
• Patologic: <80 % din valoarea ideală =
disfuncţie ventilatorie restrictivă:
– leziuni distructive pulmonare
– rezecţii
– pneumopatii
– procese care limitează expansiunea
plămânilor (afecţiuni parietale, procese
Curba flux-volum
pleurale).
 3.2. Volumul rezidual

• Cantitatea de aer ce rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii

forţate (în poziţie expiratorie maximă)
• Determinare: prin metode indirecte (metoda pletismografică,
metoda diluţiei heliului, metoda spălării azotului)
• Creşterea VR caracterizează hiperinflaţia pulmonară → în emfizemul
pulmonar, sindromul obstructiv, cifoscolioză etc.
• Scăderea VR → în fibrozele interstiţiale, alveolite, edem pulmonar.
 4. Debitele ventilatorii

• Performanţa pompei pulmonare se evaluează pe baza

debitului realizat pe unitatea de timp, dependent de mărimea,
viteza şi frecvenţa fluxului aerian, măsurat spirografic sau
pneumotahografic.

• Debitele ventilatorii includ:

– Ventilatia de repaus
– Ventilatia maxima
– Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS)
– Debitele expiratorii fortate
 4.1. Ventilatia de repaus

• Volumul de aer respirat în decurs de un minut de subiectul aflat în

condiţii bazale
• Se determină spirografic volumul curent (VT) şi frecvenţa
respiratorie (f)
VR = VT x f
• In repaus
– frecvenţa respiraţiei este de 12 – 18/min
– VT= 500 ml
• Valoarea medie a ventilaţiei de repaus = 5-6 litri/min
 4.2. Ventilatia maxima
• Valoarea limită până la care poate creşte
ventilaţia pe minut.
• La adultul normal: Vmx se realizează la
- frecvenţă teoretică: 80-90 respiraţii/minut
- VT = 1/3 din capacitatea vitală
• Determinarea directa a Vmx: înregistrare spirografică 15-20 sec
• Determinare indirectă a Vmx: pe baza VEMS-ului.
– Dacă fiecare ciclu ventilator durează 2 secunde
(1 secundă inspir şi 1 secundă expir) ⇒
– pe minut sunt posibile doar 30 de respiraţii cu amplitudinea
VEMS-ului ⇒ Vmx indir = VEMS × 30
– Valorile ideale Vmx indir: VEMS ideal × 30.
– Valori normale: ≥ de 80 % din valoarea ideală
 4.2. Ventilatia maxima. Rezerva ventilatorie

• Cunoscând ventilaţia de repaus (VR) şi ventilaţia maximă (Vmx) se

poate calcula rezerva ventilatorie (RV):
RV = 100 × (Vmx – VR) / Vmx

• Pe baza rezervei ventilatorii putem aprecia cât la sută din

posibilităţile ventilaţiei sunt utilizate în repaus şi implicit
capacitatea de creştere a respiraţiei în cursul unui efort.
• Valoarea normală: >90 % ⇒ posibilitatea de creştere a ventilaţiei
de 10 - 15 ori faţă de nivelul de repaus.
 4.3. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS)

• Volumul de aer expulzat din plămâni în

prima secundă a expiraţiei maxime
forţate, după un inspir maxim
• VEMS = 4/5 din CVF.
• Se determină prin expirograma forţată
= executarea unei expiraţii maxime şi
forţate, după un inspir maxim
• Se exprimă în litri (corectat BTPS).
• VEMS-ul se raportează la VEMS ideal
• Valori normale: ≥ de 80 % din valoarea
ideală corespunzătoare vârstei, taliei şi
sexului subiectului
 4.4. Indicele de permeabilitate bronşică (IPB)

• Raportarea VEMS-ului la CV
IPB% = VEMS/CV X 100
• Valori normale: ≥ decât limita inferioară corespunzătoare vârstei
(între 20-29 ani limita inferioară este de 70%).
• Valoarea scăzută a IPB ⇒ disfuncţie ventilatorie obstructivă:
– bronşita cronică
– astmul bronşic Debut expir Debut expir
1 sec 1 sec
– emfizemul pulmonar
VEMS = 1,53 l
(45% din CV)

VEMS =4,03 l
(84% din CV)

Normal Obstructie (astm)

 4.5. Debite expiratorii forţate

1. Debitul expirator forţat mediu între

25 % şi 75 % din CVF (FEF25-75%)
– FEF = forced mid expiratory flow
• Debitul mediu în jumătatea mijlocie 25
a CVF (capacitate vitala fortata)
• Se calculează pe expirograma forţată
• Depinde numai de proprietăţile
mecanice ale plămânului (rezistenţa
75
la flux a căilor aeriene şi reculul
elastic pulmonar)
• Poate decela obstrucţia uşoară la
flux în căile aerifere, atunci când
VEMS este inca normal
 4.5. Debite expiratorii forţate

2. Debite expiratorii forţate instantanee

(FEF25%, FEF50%, FEF75%)
• Se măsoară pe curba flux-volum
obţinută prin pneumotahografie
• Înregistrarea volumului pulmonar
simultan cu debitul aerului,
instantaneu în orice moment al
mişcărilor ventilatorii
⇒ bucla flux-volum, care cuprinde
cuprinde o curbă inspiratorie şi una
expiratorie, ambele obţinute în
cursul unor mişcări ventilatorii
maxime şi forţate
 4.5. Debite expiratorii forţate

2. Debite expiratorii forţate instantanee

(FEF25%, FEF50%, FEF75%)
• = debitele de aer instantanee în
momentul când s-au eliminat:
– 25% din CVF
– 50% din CVF
– 75% din CVF
• la fel ca FEF25-75% aceste debite
depind de:
– rezistenţa la flux a conductelor
aerifere
– reculul elastic al plămânilor
• Patologic: scad în sindromul
obstructiv distal
 4.5. Debite expiratorii forţate

3. Debitul expirator forţat maxim

instantaneu de vârf (PEF)
– PEF = peak expiratory flow
• Debitul maxim atins în cursul
expiraţiei maxime şi forţate
• Corespunde cu vârful buclei
expiratorii
• Valori normale:
= 9,5-10 litri/s la bărbaţi
= 7-8 litri/s la femei
• Patologic: scade atât în sindromul
obstructiv cât şi în cel restrictiv
 4.6. Interpretarea testelor ventilatorii
• Se masoara CV, VEMS, IPB, Vmx = testele ventilatorii de rutină
• gravitatea disfunctiei ventilatorii → depinde de scăderea VEMS:
Gradul de severitate* % din VEMSi
Uşoară 70-80
Moderată 60-69
Moderat-severă 50-59
Severă 35-49
Foarte severă <35
Parametru DISFUNCŢIE DISFUNCŢIE DISFUNCŢIE
VENTILATORIE VENTILATORIE VENTILATORIE
OBSTRUCTIVĂ RESTRICTIVĂ MIXTĂ
Ex. bronşită cronică, Ex. pneumonie, rezecţie Ex. BPOC
astm bronşic pulmonară
CVF N ↓ ↓
VEMS ↓ ↓ ↓
IPB% ↓ N ↓
 4.6. Interpretarea testelor ventilatorii

Parametru Sindrom Disfuncţie Disfuncţie Disfuncţie

ventilometric obstructiv ventilatorie ventilatorie ventilatorie
distal obstructivă restrictivă mixtă

CVF N N ↓ ↓

VEMS N ↓ ↓ ↓

IPB% N ↓ N ↓

PEF% N ↓ ↓ ↓

FEF% ↓ ↓ N ↓
 5. Ventilaţia alveolară (VA)
• Reprezintă volumul de aer proaspăt care intră în alveole în timp de
1 minut
• Procesul de primenire a aerului alveolar se face continuu.
• În cursul fiecărei inspiraţii, volumul curent (VT) se adaugă
capacităţii reziduale funcţionale (CRF), mărind volumul aerului
alveolar de aproximativ 1,2 ori
• 1,2 = raportul de expansiune al plămânilor
– rezultat din relaţia (CRF + VT) / CRF
– unde
- CRF 2,5 litri
- VT 0,5 litri.
 5. Ventilaţia alveolară (VA)

• Ventilaţia alveolară = fracţiunea din ventilaţia de repaus care

participă la schimburile gazoase
• Valoarea normală a VA este de 4 litri/min (2,5 litri/min/m2)
• Eficienţa ventilaţiei
– se poate aprecia prin timpul de amestec intrapulmonar al
heliului (timpul de mixică He), care reprezintă timpul necesar
pentru diluarea uniformă a He în toate spaţiile alveolare.
– se măsoară la determinarea CRF prin metoda diluţiei He în
circuit închis.
– valoarea normală a timpului de mixică este de 3 minute
• Ventilaţia de repaus (VR) însumează ventilaţia spaţiului mort (VD)
şi ventilaţia alveolară (VA):
VR = VD + VA
 5. Ventilaţia alveolară (VA)
• Aerul alveolar nu-şi modifică fundamental compoziţia în raport cu
fazele ciclului respirator.
– aerul atmosferic ajunge în alveole ca aer inspirat, încălzit la
temperatura corpului şi saturat cu vapori de apă
– la nivel alveolar se amestecă cu gazele de aici
– este expulzat sub formă de aer expirat cu o compoziţie diferită =
amestec neomogen de aer alveolar plus aer din căile respiratorii.
 5. Ventilaţia alveolară (VA)

761-762
mmHg

AER INSPIRAT AER ALVEOLAR AER EXPIRAT

Vol% mmHg Vol% mmHg Vol% mmHg

O2 20,9 158 14 100 16 116
CO2 0,04 5,5 40 4 29
 5.1. Spaţiul mort fiziologic

• Numit şi spaţiu mort funcţional

• = teritoriul respirator total care NU
participă la schimburile gazoase

• Spatiul mort fiziologic =

spaţiul mort anatomic

+
spaţiul mort alveolar
 5.1. Spaţiul mort fiziologic

• Spaţiul mort anatomic

– aerul inspirat care rămâne în
căile respiratorii şi nu participă la
schimburile gazoase
– aproximativ 25 % din VT = 150 ml
– la sfârşitul expiraţiei normale,
conductele aerifere conţin aer
alveolar
cu PO2=100 mmHg
şi PCO2=40 mmHg
→ acest aer ajunge primul în
alveole la următorul inspir
 5.1. Spaţiul mort fiziologic

• Spaţiul mort alveolar

– alveolele hipoventilate
– alveole ventilate dar neirigate
– porţiunea centrală a alveolelor:
- la frecvenţe respiratorii mari, nu
se mai realizează în alveole
amestecul corespunzător
- în toate afecţiunile care scad
schimburile gazoase alveolare