Particularitățile

tratamentului protetic la
copil și adolescent
•Terapia protetică reprezintă o necesitate nu doar
în rândul adulților, ci și al copiilor și mai ales
pentru adolescenți

•Terapia protetică la copii și adolescenți prezintă

numeroase particularități, dintre care:
- se adresează unui sistem stomatognat a cărui
dezvoltare nu trebuie să o perturbe
- soluțiile adoptate trebuie să permite adoptarea
altora în viitor, când copilul devine adolescent,
apoi adult
 Generalități
• Frecvența și intensitatea proceselor carioase,
traumatismelor, a anomaliilor de număr, volum și
formă, menținerea rezultatelor obținute în urma
tratamentului ortodontic sau completarea lor
necesită adoptarea unor măsuri de terapie protetică
la această vârstă
• Factorii care influențează instituirea tratamentului
protetic la copii:
- vârsta
- dentiția (temporară, mixtă, permanentă)
- rapoartele de ocluzie
- resorbția rădăcinilor DT
- stadiul edificării apexurilor
- numărul și extinderea breșelor edentate

• Terapia protetică ce urmează a fi adoptată are un

caracter temporar sau de durată?
Ca și în protetica adultului, se apelează la:
- restaurări protetice fixe (uni- sau pluridentare)
- restaurări protetice mobile și mobilizabile
- restaurări protetice cu sprijin implantar
 Restaurări protetice fixe
• Restaurările protetice fixe, cu precădere cele unidentare,
se practică frecvent în cazul copiilor și tinerilor
• Acestea pot avea un caracter tranzitoriu sau de durată
• Restaurările complexe ale leziunilor coronare în DT se
realizează cu ajutorul coroanelor pedodontice
• De regulă, în practică, leziunile carioase incipiente sau
medii sunt rezolvate prin metode restaurative directe
• O dată ce este atins un grad mai mare de distrucție care
îngreunează sau nu mai permite refacerea coroanei
dentare prin intermediul obturației, în majoritatea
cazurilor se practică extracția prematură a dintelui
temporar
 Restaurări protetice fixe
• Clasificarea coroanelor pedodontice
- Atât dinții din zona de sprijin, cât și cei frontali de
la nivelul arcadelor temporare pot fi
restaurați cu ajutorul coroanelor pedodontice

- Acestea se pot confecționa pe baza unei

amprente, în laboratorul de tehnică dentară sau
pot fi prefabricate

- Coroanele confecționate sunt mai rar

întrebuințate în dentiția temporară
 Restaurări protetice
fixe
• Clasificarea coroanelor
pedodontice
Coroanele prefabricate, frecvent utilizate,
pot fi de mai multe tipuri:
- Coroane (cape) conformator
din celuloid – pentru
restaurări ale zonei
anterioare și mai rar pentru
restaurări în zona
posterioară a arcadelor
temporare
 Restaurări protetice fixe
- coroane (cape) pedodontice metalice – pentru restaurări ale
molarilor temporari și mai rar pentru restaurări în zona
anterioară a arcadelor temporare
- coroane din policarbonat – indicate atât pentru zona
anterioară, cât și pentru zona laterală
- coroane din zirconiu – folosite frecvent pentru restaurarea
dinților temporari din zona anterioară
• Coroane (cape) pedodontice metalice
Indicații
- distrucții extinse ale dinților temporari
- restaurarea unui dinte temporar, după terapie pulpară
(pulpotomie sau pulpectomie)
- restaurarea dinților cu tipare specifice de carie (carie
rampantă, carie de biberon)
- restaurarea dinților cu anomalii de dezvoltare (anomalii de
formă, volum, structură)
- restaurarea dinților la copiii bruxomani
- restaurarea dinților stâlpi pentru menținătoarele de spațiu
sau alte tipuri de proteze mobilizabile

• Coroane (cape) pedodontice metalice

Contraindicații
- la pacienții cu alergie la nichel trebuie verificată
toleranța, cu toate că reacțiile alergice produse de
coroanele confecționate din aliaje cu cantități mici de
nichel au fost foarte rar semnalate

Tehnica de lucru cea mai potrivită este aceea care necesită o

pierdere minimă de substanță:
1. reducerea suprafeței ocluzale
2. separarea proximală
3. rotunjirea unghiurilor de linie

• Coroane (cape) pedodontice metalice

Analiza ocluziei – implică o privire de ansamblu asupra
întregii ocluzii (urmărirea traseuluui liniei mediene și
a relațiilor cuspid-fosă bilateral
Se pot distinge 2 situații:
- dacă antagonistul este extrudat/egresat ca urmare a
leziunilor carioase vechi ale dintelui ce va fi restaurat
- dacă dinții vecini sunt mezializați sau distalizați, cu
pierderea spațiului mezio-distal necesar restaurării
dintelui ca urmare a leziunilor carioase aproximale

Anestezia locală – de regulă, se efectuează anestezia întrucât

în timpul preparării dentare marginea gingivală poate fi
 lezată, lucru ce poate crea un disconfort pacientului
anestezie topică locală
Izolarea
• Diga – roluri:
- protejarea țesuturilor înconjurătoare
- îmbunătățirea vizibilității
- control mai bun asupra comportamentului copilului
- prevenirea ingerării sau a aspirării coroanei în timpul
manoperelor de adaptare a acesteia

Îndepărtarea proceselor carioase și realizarea

pulpotomiei, în cazul unor procese carioase
profunde
- cavitățile nu trebuie să fie retentive
- acestea vor fi obturate cu cimentul care va realiza
fixarea ulterioară a coroanei (de obicei CIS)

Prepararea dintelui
- se face cu ajutorul instrumentarului rotativ cu răcire cu jet de apă
Reducerea suprafeței ocluzale
- suprafața ocluzală va fi redusă cu 1-1,5 mm, spațiu minim necesar pentru a
menține raporturi ocluzale normale
Separarea proximală
- se poate realiza fie cu o freză diamantată efilată, fie cu o freză de carbid
efilată prin mișcări vestibulo-linguale, la nivelul ariilor de contact mezială și
distală
- se preferă eliberarea ariei de contact cu ajutorul frezei fissure și prin abord
ocluzal cu o freză cu vârf activ
- trebuie evitată lezarea accidentală a smalțului de pe dinții adiacenți
 Se recomandă ca preparația să se plaseze 1 mm subgingival, forma acesteia
fiind în muchie de cuțit
 Sângerarea papilei interdentare este inevitabilă și nu trebuie să intimideze
medicul în extinderea preparației subgingivale pentru a elimina pragul
 Reducerea distală este recomandată chiar dacă nu există dinte vecin, situație
întâlnită în cazul molarului 2 temporar la copiii preșcolari eșecul îl va
constitui o coroană supradimensionată care, deși adaptată, poate împiedica
erupția corectă a molarului prim permanent

Rotunjirea unghiurilor
- se vor îndepărta toate muchiile și colțurile ascuțite cu o freză
diamantată, cu toate că preparația nu trebuie să corespundă
perfect conturului coroanei, așa cum se realizează în cazul unei
coroane turnate
- dacă nu se realizează rotunjirea unghiurilor, coroana poate
bascula în jurul unei muchii ascuțite
Plasarea coroanei – există 2 situații:
plasarea unei coroane metalice atunci când ajustarea nu
este necesară (în cazul coroanelor preconturate)
plasarea unei coroane metalice atunci când este necesară
ajustarea (în cazul coroanelor care nu sunt preconturate)

Restaurări protetice fixe

• Coroane (cape) pedodontice metalice
1. Alegerea coroanei
- coroanele prefabricate pot fi/nu preconturate
- coroanele preconturate necesită de obicei ajustări minore,
adaptarea lor fiind mai rapidă
- în cazul restaurării dinților cu leziuni aproximale, cu distrucții
subgingivale sunt indicate coroanele care nu sunt preconturate
 - se recomandă măsurarea Ø MD al preparației cu ajutorul unui
compas și folosirea acestei dimensiuni în alegerea unei coroane
de dimensiune corespunzătoare
- după selectarea coroanei, aceasta va fi încercată prin plasare
dinspre lingual, urmând o rotație spre vestibular, acoperind
întreaga preparație
2. Conturarea și ajustarea coroanei
- uneori, coroanele necesită scurtarea prin tăiere
- coroana trebuie să pătrundă ușor subgingival verificarea se poate
face direct, vizual, sau cu ajutorul unei sonde și a aței dentare,
proximal, în porțiunile inaccesibile sondei
- ulterior se realizează o netezire și îndepărtare (cu o piatră verde de
carborund) a muchiilor ascuțite care au realizat în urma tăierii
coroanei pentru a nu leza țesutul gingival
- se vor contura și suprafețele vestibulară și orală cu ajutorul unui clește
special pentru a îmbunătăți retenția
- coroana nu se va mai putea plasa pe dinte concomitent V și O, ci doar
printr-o mișcare rotatorie, de obicei dinspre oral spre vestibular
- marginea coroanei se va bizota cu o piatră de carborund, în muchie de
cuțit pentru facilitarea conturării marginale ulterioare
- conturarea marginală se va realiza cu un clește special
- reprezintă unul din timpii cei mai importanți pentru asigurarea unei
bune adaptări marginale pentru prevenția retenției de placă
bacteriană și pentru obținerea unei bune retenții a coroanei dentare
- coroana trebuie să întâmpine o rezistență atât la plasare, cât mai ales
la desprindere (la plasare, coroana trebuie să se adapteze la
preparație printr-o „pocnitură”)
- ocluzia se verifică după îndepărtarea izolării
- verificarea se va efectua prin marcarea consecutivă a punctelor de
contact cu hârtia de articulație
- grosimea metalului coroanei nu permite reduceri mari, existând riscul
perforării, de aceea ajustarea ocluzală trebuie să se realizeze mai
mult pe seama substanței dure dentare
- contactele proximale se verifică cu ajutorul unui fir de mătase
dentară
- după ultima verificare la care se încearcă retenția, relațiile
ocluzale și contactele proximale, urmează finisarea marginilor
coroanei cu o gumă abrazivă care netezește imperfecțiunile (se
asigură astfel protecția țesuturilor gingivale)
- finisarea se realizează cu pietre de carborund, discuri abrazive și
gume de finisat
- în final, se poate efectua o lustruire a coroanei cu pastă abrazivă
(polishing paste)
3. Fixarea coroanei
- înainte de cimentarea coroanei pe un dinte vital se va asigura
protecția pulpară folosind un varnish
- alegerea cimentului de fixare depinde de situația clinică,
analizând proprietățile cu avantajele și dezavantajele fiecăruia
4. Verificarea finală în ocluzie
- după cimentare, coroana trebuie verificată încă o dată în ocluzie
- discrepanțele minore pot fi ignorate deoarece se consideră că
molarii temporari acoperiți cu cape par să aibă o capacitate de
adaptare rapidă

• Coroane (cape) conformator din celuloid

 Tehnica resturării dinților frontali cu ajutorul capelor
de celuloid este simplă, ușor de executat și în același
timp eficientă

 Majoritatea copiilor sunt încântați de aspectul

îmbunătățit al dinților lor, ceea ce sporește interesul
lor și al părinților pentru sănătatea orală
• Coroane (cape) conformator din celuloid
Indicații:
- dinți frontali cu leziuni carioase extinse sau când
acestea interesează mai multe suprafețe
- dinți fracturați în urma unor traumatisme
- dinți ce prezintă modificări de culoare
- dinți cu anomalii dentare de dezvoltare (anomalii de
formă, structură)

Contraindicații:
- când dintele prezintă o mobilitate dentară crescută,
urmând să fie exfoliat într-un interval de timp scurt
 Restaurări protetice fixe
• Tratamentul edentațiilor

- Edentațiile sunt prezente într-un număr destul de

ridicat de copii din țara noastră
- Pe primul loc se situează absența molarului prim
permanent prin extracție
- Tratamentul edentațiilor la copii și tineri îmbracă o
serie de aspecte particulare în funcție de vârstă,
dentație și stadiul creșterii și dezvoltării sistemului
stomatognat se poate realiza prin restaurări fixe sau
mobilizabile
 Restaurări protetice fixe
• Tratamentul edentațiilor
- Protezarea de durată a breșelor edentate este indicată în
următoarele situații:
procesele de creștere facială sunt încheiate
volumul camerei pulpare a dinților permanenți vecini breșei
edentate permite prepararea lor fără riscul deschiderii camerei
pulpare
dinții permanenți sunt complet erupți, astfel încât conturul
gingiei marginale este în mare parte definitivat
Până la realizarea acestor deziderate este indicată o rezolvare
tranzitorie, menită să satisfacă cerințele masticatorii, fonetice și
estetice ale pacientului, dar concomitent să fie cât mai
conservativă și adaptată cerințelor tratamentului de durată ce va
urma.
 Restaurări protetice fixe
• Tratamentul edentațiilor
Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o restaurare
protetică la copii și adolescenți:
- să fie stabilă și suficient de rezistentă pentru a restabili funcția
masticatorie
- să restabilească estetica sistemului stomatognat
- să prevină migrările orizontale și verticale a dinților limitrofi
breșei
- să fie ușor de igienizat
- să nu fie implicată în cariogeneză și să nu producă leziuni
iritative ale țesuturilor moi
- să fie ușor de confecționat și să aibă un preț de cost acceptabil
- să necesite preparații dentare minime
 Restaurări protetice fixe
• Tratamentul edentațiilor
- în edentația precoce din dentiția temporară se indică
protezarea tuturor breșelor edentate din zona anterioară și
posterioară, în egală măsură
- în practică s-a constatat că neprotezarea breșelor frontale are
consecințe mai puțin grave asupra dezvoltării sistemului
stomatognat comparativ cu neprotezarea breșelor edentate
din zonele de sprijin
- în regiunea laterală menținerea spațiului este una dintre cele
mai importante deziderate, în timp ce în zona anterioară
primează fizionomia, existând însă autori care descriu apariția
obiceiurilor vicioase ale copilului în această situație

Restaurări protetice fixe

• Tratamentul edentațiilor
Restaurările protetice fixe sunt folosite mai rar în terapia
breșelor edentate din dentiția temporară

1. Proteze parțiale fixe în dentiția temporară

Avantaje:
- tratamentul depinde mai puțin de cooperarea permanentă a
copilului
- restaurarea este menținută pe câmp până la pierderea
dinților stâlpi

1. Proteze parțiale fixe în dentiția temporară

Etape clinico-tehnice:
- adaptarea inelelor la nivelul molarilor secunzi temporari
- amprentarea câmpului protetic cu inelele poziționate pe molari
- se îndepărtează amprenta, apoi inelele care se vor repoziționa în amprentă
- se toarnă modelul
- se confecționează (de obicei în laboratorul de tehnică dentară) arcul de oțel
adaptat pe fața linguală a dinților de pe model care va fi sudat pe fața
linguală a inelelor sau a coroanelor
- pe arcul lingual vor fi sudate mici anse din sârmă mai subțire corespunzător
dinților temporari absenți ce urmează a fi înlocuiți cu dinți artificiali
- pe dinții artificiali acrilici vor fi preparate cavități în care pătrund ansele care
vor fi fixate cu material compozit
- dacă se folosesc dinți artificiali metalo-acrilici sau metalo-ceramici, partea
linguale metalică a acestora se sudează la arc

Restaurări protetice fixe

2. Dinții de înlocuire pot fi fixați la nivelul arcului vestibular al
aparatului ortodontic
3. Dinții de înlocuire pot fi fixați cu ajutorul unui fir de sârmă
prevăzut la capete cu bucle fixate cu material compozit pe
dinții vecini
Pacientul, în vârstă de 13 ani, a suferit o avulsie traumatică a unui
incisiv central superior. În breșa edentată sau pe modelul de studiu
se adaptează un dinte de dimensiuni, formă și culoare
corespunzătoare. Se prepară „un tunel” pe fața linguală a dintelui
acrilic prin care va fi trecut și fixat cu compozit un fir de sârmă care
prezintă 2 bucle la extremități. Acest fir de sârmă va fi fixat cu
material compozit pe suprafața palatinală a dinților limitrofi
breșei.

Restaurări protetice fixe

4. Punți adezive (pe dinți permanenți tineri în regiunea anterioară sau
posterioară)
- Rochette (1973) a fost primul care a indicat folosirea unei atele
metalice fixate cu material compozit ca șină de imobilizare a
dinților parodontotici.
- De aici au derivat punțile cu adeziune macromecanică
- În țara noastră, Bratu și Mikulik au practicat procedeul încă din 1976
- Ulterior au apărut punți dentare cu adeziune micromecanică
(varianta Maryland sau punți cu dublu atac acid) folosite mai des,
cu adeziune chimică

Restaurări protetice fixe

4. Punți adezive (pe dinți permanenți tineri în regiunea anterioară sau
posterioară)
Indicații:
- dinți permanenți tineri, absenți congenital (premolari sau incisiv
lateral)
- avulsii traumatice
- dinți absenți ca urmare a extracțiilor datorită progresiei proceselor
carioase complicate atunci când dinții vecini nu prezintă leziuni
carioase extinse

Contraindicații:
- igienă orală deficitară
- leziuni carioase extinse ale dinților stâlpi
- dinți stâlpi în malpoziție
- mobilitate ușoară a dinților stâlpi
- breșe extinse

Avantaje:
- preparații peliculare (limitate doar la smalț, diminuând
trauma asupra pulpei și țesutului parodontal)
- prepararea se poate efectua fără anestezie
- prezintă un aspect fizionomic optim
- sunt ușor de reparat
- preț de cost acceptabil
- permit alegerea unor soluții tradiționale pe viitor
Succesul punților adezive depinde de:
- respectarea indicațiilor și contraindicațiilor
- acuratețea respectării etapelor clinice și tehnice

Realizarea punților adezive în zona frontală

1. prepararea dinților pe fețele proximale și palatinale, palatinal
terminația va fi în chanfrein, la 1 mm supragingival; în cazul
în care se pravăd forțe ocluzale excesive este indicat să se
 prepare pe suprafața palatinală șanțuri puțin adânci
(supracingular)

2. în aceeași ședință se realizează amprentarea; tehnicianul va

turna modelul și va realiza scheletul metalic astfel încât să
acopere cu acesta cât mai mult din suprafața palatinală, dar
evitând pe cât posibil extinderea către incizal, din
considerente estetice

3. în cea de-a doua ședință se realizează verificarea scheletului

metalic
4. restaurarea finală este fixată în ședința a 3-a, după izolarea
prealabilă cu ceară a componentelor punții ce nu vor fi gravate
acid; se retentivizează (sablare) suprafețele care vor fi fixate pe
dinte; se gravează cu acid ortofosforic suprafața smalțului; după
spălare și uscare se aplică bondingul pe suprafețele de smalț și
metal; se aplică cimentul diacrilic dual autopolimerizabil sau
dual cure pe suprafețele metalice și puntea se inseră pe câmp în
 poziția corectă; excesul de compozit se va îndepărta, iar
finisarea se va realiza în aceeași ședință

Realizarea punților adezive în zona laterală – rol de

menținător de spațiu
- prepararea peliculară în smalț a dinților stâlpi se va
realiza pe suprafețele proximale și toată suprafața
palatinală a acestora
- preparația se va termina întotdeauna la 1 mm de
marginea gingivală
- de obicei se prepară lăcașuri în smalț cu pereți paraleli în
care vor pătrunde pintenii ocluzali
Punți dentare tradiționale
- Sunt rar utilizate în dentiția temporară -
Prezintă o serie de inconveniente:
 constituie o metodă invazivă pentru dinții adiacenți breșei
edentate (aceștia fiind DT cu dimensiuni reduse și cantități
reduse de smalț și dentină sau DP tineri cu pulpă voluminoasă și
apex needificat)
 dinții temporari nu oferă suficientă retenție elementelor de
agregare
 dinții permanenți tineri sunt adesea în erupție și conturul gingival
marginal nu este încă stabilit
 igienizarea este dificilă
 interferă cu creșterea și dezvoltarea maxilarelor
 nu permit adaptări, în condițiile dentiției mixte care se află întro
continuă remaniere

Restaurări protetice fixe

• Tratamentul edentațiilor prin restaurări protetice cu
sprijin implantar
- La pacienții tineri aflați în creștere, protezele fixe cu
sprijin implantar sunt strict contraindicate, deoarece
creșterea alveolară în zona periimplantară este blocată
- Apare o deficiență masivă în ceea ce privește dezvoltarea
verticală, mai ales la maxilar, pentru că procesul de
creștere verticală este mai intens decât la mandibulă
- La sfârșitul pubertății se poate observa o diferență de
înălțime, în treaptă, între dintele restaurat și dintele
vecin
- Totuși, după 16 ani se pot insera implanturi, mai ales
dacă dinții vecini sunt integri și există rezervă osoasă
corespunzătoare
- Observațiile clinice din ultimile decenii relevă
următoarele:
în regiunea frontală are loc o creștere osoasă
semnificativă între 7 și 9 ani
zona laterală a arcadelor dentare se dezvoltă
semnificativ după vârsta de 6 ani până la 21 ani
creșterea osoasă este considerată încheiată la 1-3 ani
după erupția dinților permanenți într-o anumită zonă
• Tratamentul edentațiilor prin proteze parțiale mobilizabile
Protezele parțiale mobilizabile sunt frecvent utilizate în
protezarea edentațiilor din dentiția temporară, mixtă sau
permanentă

Avantaje:
- optimizează profilul facial
- facilitează igienizarea dinților adiacenți - preț de cost redus

Dezavantaje:
- tratamentul este dependent de cooperarea cu copilul și
părintele; dacă pacientul nu va purta proteza, aceasta nu își
va exercita niciuna din funcțiile menționate
- igiena necorespunzătoare duce la apariția gingivitelor sau a
unor leziuni ale mucoasei bucale, determinând o
predispoziție în apariția leziunilor carioase

Tipuri de PPM utilizate:

- PPM ancorate cu croșete de sârmă
- PPM neancorate cu croșete – sunt utilizate pe scară largă
deoarece nu interferă cu creșterea transversală a maxilarelor
față de PPM ancorate cu croșete; aceste proteze nu sunt
confortabile, sunt menținute cu ajutorul limbii și a obrajilor,
exercitând o influență asupra dinamicii linguale și a
dezvoltării dento-faciale în general
- aparate ortodontice mobilizabile ce prezintă dinți de
înlocuire
- protezele scheletatese recomandă în dentiția
permanentă, în special în cazul oligodonțiilor

Etape clinico-tehnice:
- în prima ședință se începe cu descrierea procedeului prin termeni
simpli astfel încât pacientul copil să poată înțelege planul de
tratament, solicitând de la început colaborarea acestuia
- pentru copilul mic amprentarea se realizează folosind ca material
alginatul cu priză rapidă, în lingură universală - pentru a preveni
reacțiile de vomă:
o trebuie avut grijă ca excesul de material din partea distală a lingurii să
fie îndepărtat, înainte de introducerea lingurii pe câmp, mai ales în
timpul amprentării maxilarului
o atenția copilului poate fi distrasă
o copilul este solicitat să inspire și să expire adânc pe nas
- înregistrarea relațiilor intermaxilare se face cu ajutorul unui șablon
de ceară, ușor încălzit
- urmează etapele de laborator

- Medicul va urmări corectitudinea designului, adaptarea pe

câmp și aspectul estetic: prezența tremelor și a diastemelor în
cazul DT, fiind responsabil de adaptarea periodică a protezei
la nivelul câmpului protetic
- De cele mai multe ori va fi necesară îndepărtarea prin
șlefuire a diferitelor porțiuni ale protezei pentru a permite
erupția DP; dacă proteza este prevăzută cu șurub, acesta va fi
activat periodic
 Restaurări protetice
mobile
• Tratamentul edentațiilor totale
- Deși rară, edentația totală în rândul copiilor pune o
serie de dificultăți terapeutice
- De regulă, edentația totală apare în cadrul unor
sindroame genetice și mai rar la adolescenți datorită
unor traumatisme
Indicații:
- copiii cu sindroame genetice, la care anodonția parțială
întinsă (oligodonția) afectează de cele mai multe ori
ambele dentiții
- extracții multiple ale DT distruși prin procese carioase
Funcțiile unei proteze totale:
- îmbunătățirea masticației
- îmbunătățirea esteticii dento-faciale
- menținerea DVO și a înălțimii etajului inferior al feței
- îmbunătățește fonația
- favorizează integrarea copilului în societate
Restaurări protetice mobile
• Tratamentul edentațiilor totale
 Adaptările protezei în plan transversal sunt posibile și în DT,
dar nu sunt de obicei necesare
 Vor fi necesare șlefuiri sau îndepărtarea diferitelor segmente
ale protezei la începutul perioadei de dentiție mixtă
 Unul dintre cele mai cunoscute sindroame însoțite de
oligodonție sau anodonție este displazia ectodermală
 Tratamentul acestor copii constă în protezări succesive –
protezele vor fi modificate și refăcute periodic pentru a fi în
 concordanță cu cerințele estetice și funcționale ale copilului
aflate în continuă schimbare

Restaurări protetice mobile

• Tratamentul edentațiilor totale
pentru pacientul copil purtător de proteză totală:
 proteza nu va fi purtată pe durata somnului
 proteza va fi îndepărtată în timpul jocurilor sportive
 atunci când proteza nu se află în cavitatea orală, va fi păstrată în
mediu umed
 copilul trebuie încurajat să poarte protezele
 medicul, dar și părinții, trebuie să realizeze periodic o inspecție a
cavității orale astfel încât să fie detectate eventualele iritații
ale mucoasei bucale sau erupția unor dinți
 părinții și copiii vor fi instruiți în ceea ce privește igiena cavității
bucale și a protezei; pacienții vor fi evaluați o data la 3 luni